miercuri, 31 decembrie 2008

2009, horoscop, şi La Mulţi Ani!

Au mai rămas câteva ore şi intrăm în noul an, în 2009. Un an care cred că multora le pune multe întrebări despre ce se va întîmpla în el. Aici m-aş referi la alegerile din 2009, la viitorul acord al RM cu UE (care va arăta cât de aproape de integrarea europeană suntem noi). În privinţa mea termin cei 3 ani de universitate, şi nu ştiu ce va urma după. Şi tot aşa multe semne de întrebare, generale sau personale.
Datorită curiozităţii mele de a cunoaşte viitorul, am scris cifra "2009" în motorul de căutare google, poate găsesc ceva previziuni despre noul an. În realitate am fost trimis la siteuri de horoscoape :D.
Însă a meritat, în adevăratul sens al cuvântului :). Am aflat că în 2009 voi fi mereu cu un pas înaintea evenimentelor (chiar aşa?), că am o forţă psihică de invidiat (oho), că voi face totul după capul meu (cool), că voi câştiga bine (asta-i cel mai important, cred că) şi că, una peste alta, în 2009 toate îmi vor merge roată. Tare de tot, ce mai :)).
Deşi nu sunt superstiţios şi nu prea cred în horoscoape, ştiu bine că la sigur mi-a ridicat dispoziţia siteul dat. Cine este interesat şi poate ar vrea să-şi ridice şi el dispoziţia, poate să-l acceseze aici. Poate aflaţi lucruri noi şi interesante despre voi :D.
În rest, nu-mi rămâne decât să vă urez ca în noul an să fiţi mai buni decît în 2008:
1) în primul rând în sensul bunătăţii, să fiţi mai umani, buni şi inimoşi cu toţi cei care vă înconjoară;
2) în al doilea rând în sensul perfecţiunii, adică să deveniţi mai buni şi mai specialişti în toate activităţile, joburile pe care le aveţi, căci numai perfecţionîndu-ne mereu ne putem crea o viaţă mai bună decât ce avem.
La Mulţi Ani tuturor!

luni, 29 decembrie 2008

Sondaj: Este RM un stat falimentar?

Au mai rămas aproximativ 20 ore până la expirarea termenului sondajului meu "Este RM un stat falimentar?". Cine are o opinie-răspuns la întrebare şi încă nu s-a expus poate să o facă în decursul acestor ore. Personal voi fi mai mulţumit cu cât mai multe voturi se vor aduna. Cine doreşte poate să posteze şi comentarii legate de tematică, voi fi bucuros să comunic, să-mi extind cunoştinţele pe baza opiniei şi altor oameni.
Mulţumesc anticipat tuturor!

sâmbătă, 27 decembrie 2008

Editura Cartier - pentru sufletul oricăruia

Azi am fost la Librăria din Centru a editurii Cartier să fac cîteva cumpărături-cadouri. Am rămas plăcut surprins să observ în vînzare noi cărţi editate de Cartier, cărţi cărora nici nu le bănuiam existenţa. Aici mă refer în primul rînd la cartea lui Dan Dungaciu "Cine suntem noi?", care e atît de "proaspătă" încît nici pe situl editurii nu este menţionată.
Dan Dungaciu s-a inspirat după exemplul lui Samuel Huntington, care a scris în 2004 cartea "Who we are?" încercînd să definească ce reprezintă naţiunea americană şi perspectivele de evoluţie a ei. Dungaciu după cît se pare a folosit o schemă asemănătoare, încercînd să identifice care este identitatea românilor basarabeni analizînd fenomenele comunismului, moldovenismului, istoriei integrate din RM, importanţa României, Rusiei şi NATO în regiune, problema Transnistriei, etc.
Nu pot spune multe şi sigur ceva despre această carte pentru că m-am uitat doar la cuprinsul ei, dar mi-a trezit un interes enorm şi sunt sigur că este o carte foarte interesantă. Singurul minus al ei este preţul: costa tocmai 186 lei, ceea ce mi se pare cam mult, în opinia mea.
O a 2 carte ce mi-a trezit interesul este "Orienturi/Occidenturi. 25 de secole de războaie". O scurtă descriere a ei o puteţi găsi la linkul dat.
Cu această ocazie am hotărît sa adaug la secţiunea "Link-uri utile" şi situl Editurii Cartier, poate vizitîndu-mi propriul blog să mai accesez şi situl editurii pentru a afla ce noi cărţi au aparut, urmând unele să fiu interesat chiar să le cumpăr.
De asemenea, s-ar putea ca şi alţi cititori ai blogului meu să fie interesaţi de cărţile editurei date, şi linkul dat să le fie de folos cîndva.
Un alt motiv ar fi faptul că mulţi basarabeni se plâng de faptul că am duce lipsă de cărţi noi editate în limba română şi că toate/majoritatea ar fi în rusă. Personal de cînd am descoperit librăriile editurii Cartier (în septembrie anul acesta) din contra, parcă mă simt copleşit de multitudinea de cărţi în limba română ce merită a fi citite, ceea ce având eu lipsă fiind banii cu care mi-aş procura toate acele cărţi şi timpul necesar pentru a le citi. Sper ca şi alte persoane ce vor descoperi universul cărţilor Cartier să le dispară sentimentul de lipsă a cărţilor în limba română şi să le procure într-adevăr pe cele de care au nevoie sau le provoacă interesul.

duminică, 21 decembrie 2008

2009 & ProTV - miza alegerilor creşte

Mă gîndeam ieri cine totuşi a cîştigat din urma războiului ProTV - CCA. Conform verdictului CCA "Toţi radiodifuzorii, cărora le expiră licenţele, vor putea activa nestingherit în perioada electorală". Prima impresie este că ProTV -ul ar fi obţinut victorie şi că regimul comunist ar fi dat înapoi; eu însă cred că comuniştii au realizat o mişcare foarte ingenioasă în acest război compus din mult mai multe bătălii.
De ce? Pentru că dacă s-ar fi luat decizia acum în decembrie, cel mai probabil una negativă ProTV-ului, s-ar fi stîrnit largi proteste de mase în frunte cu partidele de opoziţie: AMN, PLDM, PL, PNL, etc, care foarte probabil în virtutea aceluiaşi ţel: apărarea ProTV-ului, ar fi realizat un front comun împotriva comuniştilor.
Astfel, o decizie anti-ProTV ar fi dus foarte probabil la o întărire a coeziunii dintre partidele de opoziţie liberale, iar protestele chiar de sărbători ar fi diminuat puternic reitingul comuniştilor. Ca rezultat şi al implicării unor ONG-uri internaţionale şi a unor oficiali europeni, comuniştii ar fi putut ceda şi ProTV-ului într-un final i s-ar fi prelungit licenţa pe 5-10 ani, cît este prevăzut în legislaţie.
În realitate, decizia a fost amânată după alegeri, comuniştii scontînd pe victoria lor în alegerile electorale. ProTV, însă, se află pe muchie de cuţit. În caz că comuniştii vor cîştiga pentru a 3 oară alegerile în RM, la sigur ProTV-ului nu i se va prelungi licenţa.
Astfel, cei de la ProTV au două opţiuni: ori se înmoaie prin reportajele lor şi se vor lăsa la mila guvernării comuniste, care dacă va cîştiga alegerile ar putea "să-i ierte", ori vor face tot posibilul ca comuniştii să nu acceadă din nou la putere, creând reportaje tot mai puţin obiective în care să critice guvernarea şi să sprijine partidele de opoziţie. Ca rezultat aceasta nu ar aduce decât mai multe argumente comuniştilor în caz că vor câştiga alegerile să nu le prelungească licenţa.
Ţinînd cont că numai nişte nebuni s-ar putea încrede în mila unor urmaşi ai criminalilor şi violatorilor din 45-50, foarte probabil că ProTV va alege opţiunea a doua, implicîndu-se mai activ în lupta pentru putere pentru alegerile din 2009. Oricum ar fi, situaţia lor nu este una prea bună. Cel puţin mie nu mi-ar plăcea să mă aflu într-o situaţie ca a lor. Urmează deja să vedem ce rezervă viitorul ProTV-ului în particular şi Republicii Moldova la general.

vineri, 19 decembrie 2008

Articol despre... iarăşi bradul lui Chirtoacă

Am observat ieri în blogosfera moldovenească că subiectul bradului e foarte popular. Cel puţin 4 bloggeri au scris direct sau tangenţial la tema dată. Cu riscul de a suprasătura internauţii de subiectul dat, îmi permit să scriu şi eu nişte gînduri despre povestea bradului lui Chirtoacă.
Primarul este acuzat că special ar fi anunţat traseul, l-ar fi anunţat pe Gumeniţă despre transportarea bradului în capitală cu scopul de a aduna jurnalişti şi a crea spectacol. Ideea e destul de logică, nu zic nu, dar cealaltă parte a monedei ar reprezenta-o transparenţa pe care ne-a promis-o Chirtoacă înainte de alegeri. Fiecare alege după cum îi place sau în interesele partidului din care face parte. Nu impun nici-o alegere, ofer doar alternativa. Sau colaborarea dintre cele 2 variante, ceea ce eu aş alege.
Lui Chirtoacă i se impută că duce o politică de victimizare. Eu aş întreba: dar are el o altă alternativă? Are el sub responsabilitatea sa poliţia, armata, astfel ca să o facă pe durul şi să ducă o politică de forţă? După părerea mea, între Chirtoacă şi guvernarea centrală există o vădită disproporţionalitate de putere, astfel că primarul nu are prea multe din ce a alege.
Şi chiar dacă ar avea aceste mijloace şi ar face-o pe durul, oare nu ar fi acuzat imediat de aceiaşi bloggeri de metode dictatoriale şi totalitare, ceea ce şi fac ei în raport cu guvernul comunist? Nu e o dovadă de duplicitate aceasta?
În al III rînd, ce ar fi fost "normal" să facă în cazul "arestării bradului"? Să tacă, să fie indiferent şi să nu se "plîngă" de fărădelegiile puterii centrale, adică să nu o facă pe victima? E bună asemenea variantă, cea a "resemnării în faţa soartei"? Nu prea cred eu, ţinînd cont că aceasta este şi slăbiciunea noastră mioritică, a românilor.
În al IV rînd, scopul scuză mijloacele (cu condiţia ca costurile mijloacelor să nu depăşească valoarea scopului obţinut, adaug eu) în viaţa reală. Nu are importanţă că mijloacele folosite de Chirtoacă ar fi ridicole şi că ar provoca dizgraţia unor bloggeri sau părţi a populaţiei, de obicei mai erudită din punct de vedere politic. Important e ca ele să-şi facă efectul şi poporul simplu să înţeleagă politica antidemocratică şi de bătaie de joc a comuniştilor faţă de dînşii la general şi primărie în particular.
În privinţa furatului cheilor, Chirtoacă ar fi făcut "un act iraţional şi copilăresc". Iraţional, aş fi de acord în mare parte, dar cîte acte iraţionale am făcut eu însumi ca apoi să le fundamentez şi argumentez astfel încît chiar să contribuie la obţinerea scopului urmărit de mine.
Copilăresc? cred că e dovada unui stereotip înmagazinat în subconştient, ca urmare a politicii media comuniste de creare a unei imagini a lui Chirtoacă de tînăr şi fără experienţă. Stereotipuri de care noi moldovenii beneficiem de destule în subconştientul nostru, datorate faptului că trăim într-o societate bolnavă şi amorală.
Oricum ar fi, cred că Chirtoacă oricum a cîştigat din urma acestei situaţii. Numai un ticălos ar putea crede cu îndărătnicie că primarul a furat cheile şi nu le-a întors poliţiştilor.
Plus că aici e un conflict dintre cuvântul lui Chirtoacă şi al unui poliţist, iar întrebarea ar fi: "Cine oare mai are încredere în poliţişti, mai ales după ce vezi în ce hal îşi bat joc aceştia de oameni simpli, în chiar faţa soţiilor şi/sau familiilor lor?" Pe drept cred că poporul i-a etichetat pe poliţişti cu cuvântul de "musari", căci numai nişte gunoaie din punct de vedere cultural, spiritual şi moral puteau să-şi bată joc de un om în asemenea hal. Mi-e scîrbă de poliţia nostră.
În rest, sper ca bloggerii care s-au simţit atinşi de articolul dat să nu formeze o "coaliţie monstruoasă" împotriva mea :). Nu de faptul că mi-ar fi frică de a avea duşmani, căci, cum am mai şi scris într-un comentariu al unui articol de-al meu precedent: "A nu avea duşmani înseamnă a fi un nimeni", ci din simplul motiv că nu-mi place să lovesc în oamenii pe care îi consider de buni, mai mult sau mai puţin, şi care ar urmări cam acelaşi scop pe care eu îl am: înlocuirea de la putere a comuniştilor.

vineri, 12 decembrie 2008

Rectorul interimar USM Gheorghe Ciocanu la FRIŞPA

Astăzi la FRIŞPA, pe la 12.30 a venit rectorul interimar al USM, domnul Gheorghe Ciocanu. Întîlnirea sa cu profesorii avea legătură cu alegerile rectorului USM din decembrie, adică el a venit să-şi facă reclamă electorală. Un coleg, Artiom, m-a convins şi pe mine să particip la întrunire... nici nu ştiu de ce am acceptat.
Majoritatea profesorilor, de la toate catedrele, au fost prezenţi. Mă simţeam cam ciudat la început printre ei, fiind doar 4 studenţi acolo, dar mi-a trecut rapid. În schimb am văzut profesorii de la politologie şi administraţie: chiar necunoscuţi îmi erau toţii. Interesant că cei de la Politologie (şi Administraţie, poate, că nu-i diferenţiez de politologi) s-au aşezat separat faţă de profesorii de la RI, în partea dreapta a aulei (cum intri pe uşă), cei de la RI pe scaunele de centru. Deci nu prea socializează între ei :D.
Domnul Gheorghe Ciocanu mi-a amintit foarte mult de Chirtoacă. Aceeaşi plictiseală. A primit de înainte întrebări anonime de la profesori, la care răspundea fără dificultate. Foile pe care ni le-a transmis ca un fel de program electoral cu probleme şi ce urmareste să rezolve incepea cu o frază în care cuvântul Schimbare era pomenit de cel puţin 4 ori, gen schimbarea generatiilor, etc, astfel că imediat mi s-a făcut alinierea la Partidul Liberal.
A pomenit de cheltuieli iraţionale, de corupţie, ceea ce mi-a amintit de discursul lui Chirtoacă legat de Termocom. De asemenea nu au lipsit înpunsăturile dintre el şi unii profesori de-ai noştri: nu ştiam că aşa politici înverşunate se fac la FRIŞPA şi USM. :D
În rest, deşi e matematician (cum singur a sugerat), are clar tendinţe de a fi filozof. Mi-a lăsat o impresie bună la general.
Dacă tot eram acolo, i-am adresat şi eu 2 întrebări care mă dureau: una era legată de ce în acest semestru am avut un curriculum stresant şi inuman de 11 discipline, şi deşi nr. de ore destinat disciplinelor se micşorează dar materialul pe care trebuie să-l înveţe studentul e acelaşi. Mi-a răspuns direct, ceea ce şi aşteptam, că nu e responsabilitatea lui în a face curriculumul, ci al catedrei RI. Nu mi-a plăcut că a încercat total să fugă de responsabilitate, măcar putea să fie populist şi să afirme că va încerca să ne ajute cumva punînd problema în discuţie cu şefa catedrei, etc. Aşa însă a lăsat impresia că e indiferent de problemele studenţilor.
Interesant e că în spatele meu unii profesori au chicotit. Întrebare: oare chiar atît de neinteligenţi sunt încât să nu priceapă că întrebarea dată a fost adresată rectorului special pentru ca să o audă toţi profesorii, adică toţi ei, inclusiv şi cel care a făcut curriculumul, şi doamna Teosa şefa catedrei RI care a aprobat curriculumul? Astfel spus am lovit în ei şi în cei responsabili de problema dată, dar nu în domnul Ciocanu.
A 2 întrebare adresată de mine domnului Ciocanu a fost dacă cei eminenţi, cu note bune pot beneficia de scutiri la taxa de contract, măcar ceva procente. Răspunsul a fost negativ, şi mi-a confirmat ce a spus domnul decan înainte. Astfel încă odată mi se demonstrează că regimul comunist nu stimulează tineretul studios.

marți, 9 decembrie 2008

Este sau nu Republica Moldova un stat falimentar?

Nu-mi amintesc de unde, când, de la cine, am auzit asemenea poveşti-realităţi:
Prima: cică la o emisiune televizată, sau radio, Serebrian (PDM) şi Godea (PLDM) discutau şi se contrau pe diferite probleme. La un moment dat, Serebrian s-a enervat şi a spus că în genere RM este un stat falimentar. Godea stă şi se gîndeşte puţin, şi apoi îi spune că în acest aspect nu poate să-l contrazică.
A 2: Oazu Nantoi (PDM) ar fi vorbit cu un om, nu-mi amintesc cu cine. Cică Nantoi se plîngea că totul e corupt, că statul nostru e ratat, etc, şi că nu vede nici o soluţie, întrebîndu-se ce e de făcut. Brega (nu ştiu care, da cred că Oleg), care stătea alături, s-ar fi ridicat de pe scaun şi ar fi strigat imediat "Unire!", creînd o situaţie comico-memorabilă.
Nu ştiu dacă aceste situaţii sunt adevărate, şi nici nu cred că totul ar fi fost adevărat, ştiind de regula "telefonului stricat", dar nici nu-mi pasă. Atrage-ţi atenţia la ceea ce e mai îngroşat.
Astăzi în Timpul, într-un articol, Anton Dogaru scrie că: "RM este adesea considerată un stat ratat".
Astfel, întrebarea simplă care mi-o pun şi care vă propun şi vouă să o gîndiţi şi răspundeţi este următoarea: Este sau nu este Republica Moldova un stat falimentar? Este RM un stat viabil, care să existe şi supravieţuiască şi peste 15-30 ani? Este RM statul în care vă închipuiţi să trăiţi şi peste 10-20 ani şi în care să reuşiţi să vă împliniţi toate dorinţele şi visele?
Este RM un stat viitor de succes, care să realizeze statul de drept, democraţia, libera dezvoltare a personalităţii umane, etc (Art. 1 Constituţia)? în care respectarea şi ocrotirii persoanei să constituie o îndatorire primordială a statului (Art 15)?
Vă propun să vă relaxaţi o clipă şi să vă imaginaţi viitorul RM. Atîta tot.
În rest, sper să nu fiu atacat de patrioţii înflăcăraţi ai moldovenismului că aş atenta la existenţa RM. Am pus doar o simplă întrebare "inocentă". Plus că nici propria opinie nu mi-am exprimat-o. Aşa că recomand tuturor, cine vrea, să-şi exprime propriul punct de vedere. Merci anticipat.

P.S. Ţinînd cont că prima oară dau o întrebare cititorilor mei, am hotărît totodată să fac şi un sondaj pe tema dată (Este RM un stat falimentar?), primul meu sondaj de fapt. Cine consideră că RM e un stat falimentar, votează da. Cine crede că nu, alege nu. Şi varianta pentru cei nesiguri: Nu ştiu. Merci anticipat pentru voturi.

Update 29. 12. 2008: am găsit un articol interesant legat de temă. Îl găsiţi aici.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Bătaia de Joc numită Anul Tineretului


From:Ciobanu Victor
add to contacts l block address l add to junk senders l add to white list
To:enicov@usm.md
Cc:
Date:Wednesday, November 19, 2008 06:04 pm
Subject:contract
Mult stimate dle prim-prorector Igor Enicov, vreau să mă adresez la dumneavoastră cu o întrebare.

În 2006, am aplicat să intru la studii la USM pe bază de buget, dar din cauza concurenţei înalte am fost nevoit să intru pe contract, fiind al 14 pe listă (al 10 pe contract), doar 4 locuri fiind la buget. Însă mi s-a spus că în caz de note şi reuşită înaltă la învăţătură este posibilă trecerea de la contract la buget.
Anul trecut am terminat semestrul cu peste 9, fiind totodată şi eminent. De asemenea la învăţătură sunt al 4 din grupă, avînd cu jumate de bal mai mult decît 2 colegi ce se află la buget.
Ţinînd cont că anul acesta familia mea se află într-o situaţie financiară precară, aş putea să ştiu de ce nu am fost trecut şi eu, deşi aşa e legitim să fie, la buget? Şi ce şi unde ar trebui personal să mă adresez pentru a îndeplini realizarea dreptului meu legitim de a studia la buget?

Vă mulţumesc anticipat pentru răspuns.

Cu respect, Ciobanu Victor.

Răspunsul:

From:enicov@usm.md
add to contacts l block address l add to junk senders l add to white list
To:Ciobanu Victor
Cc:
Date:Friday, November 21, 2008 12:26 pm
Subject:Re: contract
Domnul Victor, buna ziua
Va informam ca transferul la buget este posibil numai in cazul in care
exista locuri vacante (cu finantare bugetara). Altfel spus, in
conformitate cu actele normative in vigoare locul bugetar este obtinut la
inmatriculare si se pastreaza pina la absolvire, indiferent de reusita pe
parcursul anilor de studii. Locuri vacante apar in cazul exmatricularii
studentilor ce isi fac studii la buget (indiferent de cauza
exmatricularii). Pentru a afla daca sunt locuri vacante Va puteti adresa
la Decanat.


La decanat, acelaşi răspuns. Astfel, acesta devine un exemplu concret de cum "ajută" guvernarea comunistă tinerii în Anul Tineretului. Aş mai adăuga aici că pe lîngă faptul că încă cei care studiază cu reuşită înaltă nu au fost măcar jumate scutiţi de contract, comuniştii ne-au mai mărit suma taxei de contract cu 700-1000 lei. Asta în Mult-prea-lăudatul An al Tineretului, an în care guvernarea comunistă a făcut "enorme lucruri" pentru noi, tinerii. Mai mult cred că nici nu merită să mai scriu...

joi, 20 noiembrie 2008

Obiectiv Media Group: minus 1 punct

Cum am mai scris în articolul precedent, ieri primarul capitalei Dorin Chirtoacă a ţinut o conferinţă în aula 114 a Facultăţii de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative (observaţi cum se scrie corect), pe tema "Problemele administraţiei locale". La întrunire au fost prezenţi şi reporterii de la Obiectiv Media Group, cei cu care personal am avut chiar contacte puţin timp înainte.
Aceştia din tot discursul şi toate răspunsurile date de Chirtoacă au extras una singură, cu care au şi denumit articolul lor, ca apoi să (dez)informeze cititorul că "Declaraţiile lui Dorin Chirtoacă au fost făcute la Facultatea relaţii Internaţională şi Ştiinţe Politice (sic!, nici măcar să scrie corect denumirea facultăţii nu ştiu) a Universităţii de Stat din Moldova în cadrul unei întîlniri electorale în favoarea candidatului la alegeri parlamentare pentru România." (sic!, în favoarea cărui candidat, că ei sunt mai mulţi?).
Ei ne mai "informează" că CEC-ul nu s-ar fi pronunţat deocamdată în privinţa legalităţii acestei întruniri, dar că conform legii în instituţii de învăţămînt aceste gen de întruniri sunt interzise.

Ok. Eu recunosc că Dorin Chirtoacă ar vorbit despre susţinerea de către PL a lui Eugen Tomac în alegerile parlamentare pentru România, dar aceasta a avut loc ca urmare a unei întrebări a unui student, plus răspunsul mai mult de 5 minute n-a ţinut. Important e că peste 70% din ce a vorbit el ieri era legat de administraţia locală, iar să afirmi că întrunirea a avut loc în favoarea susţinerii candidatului (nici nu este precizat care) în alegerile parlamentare pentru România reprezintă o dezinformare crasă.
Mai merită a fi menţionat că peste o oră deja a apărut o ştire, în care CEC-ul deja s-a pronunţat că "publicitatea electorală pe teritoriul universităţilor este o sfidare grosolană a legislaţiei naţionale". Interdependent, nu-i aşa?
N-am de gînd să trag ceva concluzii aici, că nu vreau să atrag furia cuiva asupra mea, de aceea las la discreţia cititorilor acestui articol să-şi formeze propiile opinii despre situaţia dată.

PS. Ceea ce mă enervează mult aici este că le fac publicitate. Negativă sau pozitivă, dar e publicitate. Şi asta nu-mi place, şi sper ca pe viitor să nu mai fiu nevoit să scriu despre dînşii.

miercuri, 19 noiembrie 2008

Chirtoacă la FRIŞPA

Astăzi primarul municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă, a vizitat FRIŞPA pe la ora 11.00, tema întîlnirii sale cu studenţii facultăţii noastre fiind legată de administraţia locală. Ţinînd cont că n-am fost la precedenta conferinţă ţinută de el la noi, plus că de 2-3 ori l-am văzut real la faţă, doar trecător, am venit şi eu în aula 114 pentru a înţelege mai bine ce reprezintă dumnealui.
Prima impresie: înalt. Mi-a părut mult mai înalt decît precedentele dăţi cînd l-am văzut, iar înălţimea lui oarecum impresionează, îl face magnific.
A 2: plictisitor. Foarte plictisitor. După doar 2 minute de prelegere a lui mă plictiseam groaznic. În vorbire nu are deloc patos, ba chiar din contra, felul lui de a vorbi chiar te adoarme. Nici nu puteam să mă concentrez, pierdeam şirul frazelor, eram out. De-abia la întrebările studenţilor am putut să mă concentrez şi să ascult cu atenţie, căci studenţii dădeau cît de cît întrebări provocatoare. Vina ar putea să-mi aparţină, căci lecţia înainte de conferinţă am avut-o cu prodecanul Borş, care fiind un "vampir" (asta o spun cu bun simţ, căci îl simpatizez) m-a cam secat de energie, fiind mai mereu epuizat după seminarele lui.
De asemenea mi-a părut puţin obosit, lipsit de entuziasm, fiind şi normal să fie aşa ţinînd cont că poziţia lui nu e de invidiat: este atacat mai de toate partidele, de la PCRM pîna la PLDM, plus fiind hulit de mulţi oameni simpli ce au doar idei rudimentare despre politica din RM.
Mai cred că este un introvertit. Deşi ne-a povestit ceva despre viaţa lui de la Bucureşti, nu a făcut-o nici ca aproape ca extrovertiţii. Părerea proprie.
Concluzie: nu este un lider. Nici pe aproape. Deşi are o charismă în înălţimea sa, oratoria sa suferă mult, nu mobilizează oamenii.
A 3 impresie: ştie tot şi lucrează enorm. Ştie tot despre activitatea Primăriei, şi nu numai, chiar şi despre politica din România, UE. Nu a existat întrebare la care să nu ştie răspunsul momentan. Nici nu avea nevoie de cîteva secunde să se reculeagă ca să răspundă. Întrebarea şi răspunsul deodată. Fantastic.
Fiind mai concentrat la răspunsurile întrebărilor studenţilor, am putut înţelege conţinutul lor. Argumentele sale în susţinerea unui punct sunt imbatabile, ştie şi minusurile despre ceea ce vorbeşte dar reuşeşte cu uşurinţă să demontreze că apariţia acestor minusuri nu a depins de el (ceea ce e şi adevărat zic eu).
E foarte interesant că el este primul şi singurul om politic din cei care ne vizitează care a acceptat să primească întrebări scrise, fără a se cunoaşte cine le-a dat. Astfel, duşmanii lui, adică aderenţii şi simpatizaţii PCRM, PSD, PDM, etc. au putut să scrie întrebări în care au încercat să lovească direct în dumnealui, dar Dorin a fost pur şi simplu imbatabil, cum am mai şi spus răspunzînd momentan şi sigur şi demonstrînd clar care este adevărul.
De ex, o domnişoară (Irina Mocanu, de la comunişti - aşa mi-a spus un coleg, ce o cunoaşte) pe la sfîrşitul conferinţei a trecut pe la el dîndu-i o întrebare scrisă, apoi plecînd spre un perete s-a alăturat unui grup de ruşi ce l-au şi provocat pe Chirtoacă printr-o întrebare înainte. Ultima întrebare (deci logic a acestei domnişoare) citită de Chirtoacă era legată de dispariţia unei sume de bani a Primăriei, creîndu-se aluzia că Chirtoacă i-ar fi furat sau cheltuit iresponsabil în vizita sa din Israel. Dorin însă ne-a explicat că suma dată a fost luată de hotelul în care s-a cazat ca garanţie, fiind returnată mai tîrziu, peste o lună, ceea ce a şi fost motivul de care comuniştii s-ar fi legat că el i-ar fi furat/cheltuit. Astfel de întrebări în cele scrise, el avut multe, în toate însă demonstrînd că el sau Primăria au acţionat corect şi legal.
La întrebările orale, a fost provocat mai puţin. Mi-a rămas în amintire întrebarea unei tinere PDM-iste, care l-a întrebat că în contextul că în 2009 nu va fi nici o schimbare, după cum arată statisticile, ce face PL-ul să mărească colaborarea cu PCRM-ul. Chirtoacă însă i-a demonstrat după aceleaşi statistici că reitingul PCRM scade şi că PL este un partid ferm şi consecvent ce nu va colabora niciodată cu comuniştii. Însă, la nivel de administraţie locală, el susţine şi lucrează pentru creşterea colaborării cu administraţia centrală. La nivel de partide a sugerat că de creşterea colaborării ar trebui să se preocupe partidele pseudo-democrate, gen PSD, PDM, compuse din foşti comunişti ca Diacov, Braghiş, etc, ce şi aşa colaborează cu partidul de guvernămînt, astfel Dorin fără să fi ştiut (cred) lovind direct în această fată, membru a PDM.
Concluzie: este un manager perfect. Este cel mai bun conducător de care poate avea azi parte Chişinăul. Ştie totul despre activităţile Primăriei şi despre problemele municipiului Chişinău, avînd momentan şi soluţii la ele. Ceea ce însă nu se realizează nu se datorează lui, ci coaliţiei procomuniste din CMC. El însă, face maximum din ceea ce poate. Cel puţin, aşa au sugerat răspunsurile lui, dar eu chiar şi sunt convins de asta.
Ce-aş putea spune ca concluzie generală? Chiar dacă nu este un lider, Dorin este un adevărat profesionalist, ştie ceea ce face. Şi poate că RM nici nu are nevoie de lideri, persoane ce doar pot aduce cîştig partidului propriu, ci de adevăraţi manageri şi specialişti ce ne-ar scoate din situaţia economică dezastruoasă în care ne aflăm. Iar Dorin Chirtoacă pare să posede cunoştinţele necesare acestui lucru, şi în acest moment, deşi este deseori acuzat de lipsă de experienţă, aceste acuzaţii îmi par complet nefondate. Să sperăm să nu mă fi înşelat.

joi, 13 noiembrie 2008

O zi mult-prea-deosebită la FRIŞPA

Ieri dimineaţa, înainte de a mă îmbrăca pentru a mă duce la universitate, ca întotdeauna, am ieşit la balcon să văd la termometru cîte grade sunt afară. 4 grade plus. Neaşteptat de cald faţă de dimineaţa precedentă, cînd au fost minus 3 grade. Atunci am hotărît să-mi iau o singură pereche de pantaloni, plus nici cuşma nu mi-am luat-o.
I lecţie, Relaţii Economice Internaţionale, în care un coleg a făcut o prezentare pe fondurile Hedge, alţi 2 l-au provocat la o dezbatere pe seama cursului dolarului, euro-lui şi nu ştiu ce altceva, restul grupei (eu alături de ei) rămînînd pe dinafară. Mi se învîrteau în cap toate informaţiile pe care le spuneau cei 3, avînd un adevărat haos în creier. Am înţeles că cunoştinţele mele în economie şi actualitatea economică internaţională sunt foarte limitate... motiv pentru care ar trebui cîndva cumva să mai pun mâina şi pe cărţi de economie :).
Lecţia a II, subgrupa mea (grupa mea a fost împărţită în 2 subgrupe-specializări, subgrupa mea avînd 7 studenţi în comparaţie cu 20 ai celeilate) trebuia să prezentăm referate, la un profesor mai tînăr. Nimeni nu s-a pregătit, dar mi-era totuna de lecţie că poţi să negociezi cu omu, plus informaţii pregătite din xerox aveam, aşa că nu mă deranja să facem lecţie. Colegele au hotărît însă să plecăm de la lecţie, aşa că lecţia II trebuia să umblu naiba ştie pe unde.
Am hotărît să mă duc la bibliotecă. Jos, o mulţime de studenţi, cărora domnul decan le ţinea o morală. Personal mi-era indiferent de ei, aşa că nu am stat să ascult. Am cerut "Marea tablă de şah" a lui Brzezinski, şi am intrat în sala de lectură. Aceasta, fiind în 2 părţi "bătută de vînt", era rece ca gheaţa. Sprijinindu-mă pe speteaza unui scaun (n-am avut curajul să mă aşez pe el), m-am cufundat în citire. După 2 teme citite dintr-un capitol, m-am trezit cu degetele îngheţate. Mda, biblioteca e congelator, nu glumă, aşa că am părăsit-o imediat.
Uşa de la intrare în FRIŞPA închisă, ca studenţii, mulţi pe hol, să nu părăsească instituţia. Deci la repaus ei se sporeau cu decanul că e frig şi că nu vor să facă lecţii, iar acesta le interzicea chiulul. Eu însă, dorind să ajungă la a 3 lecţie, mi-era iar în cot de ei. Numai că frigul din bibliotecă m-a cam afectat, aşa că m-am hotărît să beau un ceai la cantină (foarte rar frecventez cantina universităţii, că sunt deprins numai acasă din bucatele mamei să mănînc :) ).
După, m-am întîlnit cu un coleg (Iura) din cealaltă subgrupă, care numai el fusese prezent la lecţia lor. Nice, şi ăia-s buni ca noi :D, nu de frig au lipsit, am înţeles că. Pe parcurs, uşa a fost deschisă, studenţii au ieşit afară, unii acasă, alţii să fumeze, eu cu colegul prin hol vorbind cu alţii pe diferite teme.
La repaus ieşim şi noi la aer "curat", "curăţit" de ţigările studenţilor noştri. Afară, o cameră. Cineva filmează grupurile de studenţi ce fumează, care pleacă acasă. Curiozitatea ne mână pe mine şi Iura aproape de ei. Erau cei de la Obiectiv Media Group. Au trecut deja la a lua interviuri de la studenţi. Unul, un uşuratic, "cu ţigara în bot", critica decanul, că e frig şi că studenţii nu vor să facă lecţii. Hm, da dacă îi era frig, ce naiba stătea afară şi n-o freca acasă? Cine-l reţinea oare?
OMG a trecut la al 2 student, tot cu ţigară, un vlăjgan de vre-un metru 85, de vreo 80 de kile. Acesta se plîngea că femeia de serviciu l-ar fi lovit cînd el ar fi dorit să iasă din universitate, şi că în nasul lui s-ar fi închis uşa de către decan. Eu cu prietenul meu de-abia ne stăpîneam să nu pufnim în rîs :)).
OMG intră în facultate. Noi 2, dornici de aventuri, îi urmăm. Cameramanul cu reporteriţa se pun în faţa femeii de servici şi-i pun să comenteze acuzaţiile aduse. Aceasta fuge şi se ascunde într-un cabinet, OMG-iştii fugărind-o şi filmînd-o. Mai nu ne prăbuşeam de rîs de situaţia dată: era faină de tot :))). Totuşi rîsul e rîs, dar indignarea mea şi a colegului meu de nedreptatea situaţiei era la culme.
Iura se hotărăşte să le dea un interviu, spunîndu-le că în universitate nu e frig, sunt condiţii normale de a învăţa, iar decanul nu urmărea decît să păstreze ordinea în facultate. Reporteriţa îl întreabă dacă e corect gestul femeii de servici să lovească în student, acesta îi răspunde că nu crede în genere că femeia dată să-l fi lovit, ci poate l-ar fi împins cumva, iar lui în locul băiatului cu pricina, zdravăn de 1 metru 80 şi ceva, iar fi ruşine să afirme că ar putea să fie lovit de o biată femeie de servici. Reporteriţa îl întreabă dacă el a văzut incidentul, iar la răspunsul negativ al lui ea îl întreabă cu ce ocazie se mai pronunţă asupra cazului şi hotărăşte să plece.
Eu însă, rapid o întreb cu ce ocazie ea îi dă veridicitate cuvintelor studentului dat dar nu colegului meu, iar ea, ca urmare a unei mustrări de conştiinţe, se întoarce şi îmi spune că nu dă nimănui crezare, de aia a luat interviu şi de la colegul meu, ca să se informeze din opinii diferite.
Ieşim iar afară, iar aici, stupefacţie, altă cameră de filmat. Un băiat şi o fată, cu o şubă de blană ce nu putea să nu-ţi bată în ochi, de la NIT, sunt şi ei la facultate, şi iau interviuri de la diferiţi studenţi, majoritatea rusofoni, deci cu cea mai mare probabilitate activişti PCRM. Iura îmi spune că ar fi auzit pe la primul repaus că cineva spunea să sune şi să cheme pe cineva, iar acum totul i se luminează în faţă. Indignarea lui creşte mai mult, înţelegînd că aceasta se face special pentru a denigra imaginea decanatului şi a Primăriei, adică a lui Dorin Chirtoacă.
Începe să facă atacuri la adresa NIT-ului. Cameramanul îl întreabă dacă are ceva pretenţii asupra lui, eu îl clarific că colegul meu are pretenţii la general asupra NIT-ului, nu asupra sa.
Cameramanul ne clarifică ca să ştim că aşa este viaţa, şi că toţi îşi urmăresc realizarea intereselor proprii, egoiste. Eu îi replic că da, aşa este la el, dar că noi, eu şi cu colegul meu, nu suntem toţi şi că noi urmărim să realizăm binele comun în ţară.
Tace şi se depărtează. Observ cu uimire că fata de la OMG, agenţie multimedia de ştiri ce pretinde a fi obiectivă, comunică destul de deschis şi prietenos cu cea de la NIT. Prea prietenos, prima impresie creată fiind că OMG nu sunt chiat atît de obiectivi precum pretind. Cameramanii mai filmează haosul de la facultate, cum studenţii pleacă de la ore acasă, sau stau afară, unde e mai frig, din cauza "că le e frig în auditorii". Şmecheri băieţii. Plictisit deja de toate şi săturat şi de rîs, am plecat la ore.

Ce concluzie se poate de tras din astea?
Părerea mea personală este că studenţii nu doreau să facă lecţii din simplul motiv că nu le place să înveţe,căci aceasta este ceva "normal" la noi în RM. Marţi a fost mult, cu mult mai friguros decît miercuri. De ce atunci marţi nimeni n-a vrut să plece de la ore, da tocmai miercuri le-a trăsnit în cap această idee, cînd era cu mult mai cald decît în ziua precedentă?
Haosul dat special a fost creat pentru a denigra imaginea decanatului pe de o parte (căci nu sunt comunişti), şi a Primăriei pe de altă parte, datorită conflictului ce era prezent între aceasta din urmă şi Termocom, în urma căruia nu s-a dat căldură nici la FRIŞPA.
Nu ştiu dacă la NIT a fost ştire pe ceea ce s-a întîmplat ieri (nu urmăresc acest post), dar ştiu precis că dacă a existat aceasta nu a fost o ştire obiectivă. OMG, pe site-ul lor au publicat un articol la haosul de ieri, cît de cît dînd impresia de imparţialitate. Ce-i drept, cauza prezentată de ei (studenţii din cauza frigului nu vor să studieze) este alta faţă de ceea ce am afirmat eu în acest articol, dar nimeni n-are să spună că majoritatea studenţilor sunt nişte superficiali care dacă ar studia peste hotare, nici jumate nu ar obţine studii superioare.
Asta e societatea în care trăim, "o lume anormală, în care nimănui nu-i pasă de nimic, unde totul nu mai este cum ar trebui să fie, unde oamenii nu ştiu ce înseamnă viaţă tocmai din dorinţa carnală de a o trăi, dar fără să ştie cum...", dacă e să o citez pe Femeia Verde. Şi în ciuda faptului că am avut una dintre cele mai hazlii zile ale mele, situaţia pentru mine e una tristă, e o "degradare totală".

miercuri, 12 noiembrie 2008

Retragerea armatei ruse din RM - moft al PL-ului sau necesitate a RM?

Mâine, 13 noiembrie, Partidul Liberal va organiza o acţiune de protest împotriva prezenţei forţelor armate ruse pe teritoriul Republicii Moldova, în momentul cînd se vor deschide la Chişinău lucrările summit-ului CSI, eveniment la care va participa şi premierul rus Vladimir Putin.
Este evident că chiar dacă PL va protesta, armata rusă nu va pleca din RM. Astfel, o mare parte a populaţiei, în frunte cu unii lideri de partid, unii chiar democraţi, afirmă că PL face doar simple acţiuni de populism prin care încearcă să-şi facă PR.
Şi astfel apare logic întrebarea: ce reprezintă acţiunea "Retragerea armatei ruse din RM"? un "moft" al PL-ului sau o necesitate a RM?

Fiind student la FRIŞPA, am discutat deseori pe seama diferendului transnistrean. Conform majorităţii specialiştilor în Politologie şi RI conflictul transnistrean reprezintă cea mai gravă problemă pe care a avut-o, o are şi o va avea încă pe viitor RM. Ce-i drept părerea mea e alta, că problema RM o reprezentăm noi înşine, moldovenii, care suntem nişte blegi în realitate... dar asta este părerea mea personală :D.
Ţin minte că am discutat mai multe strategii de soluţionare a conflictului, iar personal eu, plus şi alţi colegi, am ajuns la concluzia că cea mai reuşită strategie de rezolvare a conflictului transnistrean este strategia 3D:
1) demilitarizare;
2) decriminalizare;
3) democratizare.
Astfel, analizînd acţiunea PL-ului, putem observa că ea reprezintă în esenţă primul pilon al strategiei 3D, sau altfel spus primul pas adevărat în rezolvarea reală şi eficientă a conflictului transnistrean: demilitarizarea.
Sigur că există şi alte strategii în rezolvarea conflictului, mai întîi la nivel politic şi apoi social, economic, cultural, etc. Numai că în cazul celorlalte strategii contraargumentele sunt fatale: dacă se rezolvă dintîi la nivel politic există şanse reale de conflicte sociale, etnice, culturale între grupuri de persoane şi chiar societăţi la general, ţinînd cont de faptul că în teritoriul din stînga Nistrului există o societate aparte, diferită enorm de cea din Basarabia. De aceasta mă conving datorită concepţiilor pe care le au studenţii din stînga Nistrului la noi la FRIŞPA, în ciuda faptului că aici li se mai deschid şi luminează un pic ochii (unii dintre ei încă mai cred că RM este agresorul în războiul din 1992 şi că şi românii cu armate întregi au luptat acolo).
De asemenea există posibilitatea ca în cazul soluţionării conflictului dar fără dezarmarea teritoriului din stînga Nistrului să ajungem la aceea ca copii de 10-12 ani să se joace în "Star wars" pe străzile Chişinăului cu gloanţe adevărate. Plus să li se deschidă uşa criminalilor, pardon soldaţilor ruşi, să intre în partea basarabeană a RM, şi la o simplă replică adresată lor să fii împuşcat pe loc.
În eventualitatea unor asemenea posibilităţi, mai bine conflictul transnistrean nu se rezolvă deloc, decît să trăiesc cu aşa o frică în sîn în RM. Astfel, cea mai reală şi bună soluţionare a conflictului transnistrean rămîne în opinia mea, şi a multor experţi, strategia 3D, iar acţiunea desfăşurată de PL nu se înscrie decît în chiar realizarea acestei strategii.
Deci, acţiunea "Retragerea armatei ruse din RM" nu reprezintă un moft al PL-ului, sau o ambiţie personală şi neraţională a lui Mihai Ghimpu. Acest protest al PL-ului reprezintă o acţiune bine calculată şi raţională, care vine în ajutorul realizării unei necesităţi stringente a RM: soluţionarea reală a conflictului transnistrean. De aceea această acţiune merită a fi susţinută şi de alte partide politice, şi de întreaga populaţie a RM, căci soluţionarea diferendului transnistrean reprezintă o condiţie esenţială a obţinerii independenţii reale a RM, a aderării noastre la Uniunea Europeană, plus rezolvarea multor probleme economice primordiale ale ţării noastre.
De fapt, cred şi sunt convins că demilitarizarea şi dezarmarea teritoriului din stînga Nistrului ar trebui să fie puncte importante în programele partidelor politice pentru alegerile din 2009, pentru că numai aşa din punct de vedere realistic poate fi rezolvat real şi eficient conflictul transnistrean.

marți, 11 noiembrie 2008

Vanga despre Statele Unite: dispariţie sau ... Imperiu?

Am citit un articol pe blogul lui Mihai Cerga care m-a incitat oarecum, ţinînd cont de tematica ce o aborda. De fapt, mereu orice informaţie despre prezicerea viitorului îmi provoacă enorm interesul.
În articolul dat, se spune că prezicătoarea bulgară Vanga a prezis că Barack Obama "va fi primul preşedinte de culoare şi ultimul preşedinte în genere pentru SUA". Ca urmare, primul gînd ce mi-a venit în minte a fost că...
Dar m-am gîndit să întreb şi alţi colegi, prieteni ce părere au despre afirmaţia dată. Primul lor gînd a fost că SUA va dispărea de pe harta-politică a lumii ca urmare a cataclismelor naturale prezise de Vanga. Numai că mi-au mai precizat că nu cred în prezicerile Vangăi.
Eu însă i-am întrebat: oare faptul că Obama va fi ultimul preşedinte al Americii asta înseamnă intrinsec că SUA va şi dispărea?
Norocul face că actualmente (de o săptămână) citesc o carte: "Imperiul în oglindă. Strategii de mare putere în Statele Unite şi în Rusia". În ea se analizează politica imperială dusă de SUA şi Rusia, rolul neoconservatorilor (SUA) şi neoeurasiştilor (Rusia) în politica externă a acestor 2 state. Cartea dată demonstrează rolul crescînd al intelectualilor ce susţin o idee imperială în statele lor naţionale. Rezultatele influenţei neoconservatorilor reprezintă Invaziile din Irak şi Afghanistan, a neoeurasiştilor: Georgia 2008.
Astfel, primul gînd ce mi-a venit în minte după citirea articolului dat este că Statele Unite s-ar putea transforma dintr-o democraţie într-un imperiu. Probabilitatea ca SUA, vrem noi sau nu vrem cel mai puternic şi dezvoltat stat din lume, să dispară după chiar şi grave cataclisme naturale, este aproape nulă. Probabilitatea însă ca SUA, în urma unor crize şi cataclisme care să determine necesitatea unui centru de decizie mai rapid, puternic şi eficient, să se transforme într-un imperiu, este în opinia mea mult mai reală. Exemplu în istorie poate fi Roma, care dintr-o republică prosperă s-a transformat pe timpul lui Cezar (dacă nu greşesc) în imperiu. Poate drept a spus cine a spus că "cu cît mai mult te uiţi în trecut, cu atît mai mult vezi în viitor".
Dar oricum ar fi, victoria lui Obama în alegerile din SUA a demonstrat că Statele Unite reprezintă cea mai democratică ţară din lume. Sau poate special s-a dorit ca asta să se demonstreze, realitatea fiind o alta. Dar nu prea cunosc politica americană, aşa că nu intru în speculaţii.
Plus că nici eu nu cred în prezicerele Vangăi :D.

Moldovenii şi frigul

La universitate:
- Brrr! E frig. La dracu o să ne deie ăştia căldură!
Eu:
- Mda, e frig. Bine că dimineaţa mi-a dat în cap şi mi-am luat o pereche de pantaloni dedesupt, că şi-aşa mi-o îngheţat picioarele în pantofi...
- Şi-i wăi, parcă eşti sergent (aluzie la faptul că fac catedra militară)? Tre să rezişti mă: eu-s cu una!

Întrebare: Cum să-i mai înţelegi pe moldovenii ăştia??? O parte din fete umblă cu fustă scurtă, că, mă rog, aşa ele-s sexy. Băieţii, că-s "paţani krutîie", nici nu se gîndesc să-şi ieie 2 perechi de pantaloni.
Şi-atunci, cu ce drept se mai plîng oamenii ăştia? Cu ce drept îi critică pe alţii că nu le dau căldură? Oare nu dintîi tu trebuie să te îmbraci şi apoi dacă ţi-e frig să-i înjuri pe cei cu pricina?

vineri, 31 octombrie 2008

Barometrul de Opinie Publică: concluzii


Citind mai multe comentarii pe Unimedia şi unele articole din mai multe bloguri, am observat dezamăgirea multora faţă de rezultatele Barometrului de Opinie Publică. Majoritatea axîndu-se pe cifra 47% a comuniştilor nu atrag atenţie la celelalte date ale sondajului, nepătrunzînd în esenţa adevăratelor concluzii ale BOP, majoritatea cărora eu personal le consider pozitive. Altfel spus, rezultatele sondajului mai mult m-au bucurat decît deprimat, analizîndu-le din punct de vedere realist.
Analizînd în articolul precedent al meu şi sondajul "Vox Populi" alături de BOP, prima concluzie ce se extrage este că Partidul Comuniştilor are o bază electorală puternică, alcătuită dintr-un electorat relativ stabil: 20-23,5% din nr. total al populaţiei cu drept de vot. Deşi prima impresie este una negativă, întorcîndu-ne însă mult timp înapoi observăm că nr. simpatizanţilor PCRM este într-un proces sigur de descreştere.
În 2001, PCRM a obţinut 794808 voturi, ceea ce reprezintă 33,4% din nr. total al alegătorilor înscrişi în listele electorale din 2001. În 2005 PCRM a obţinut 716336 voturi (cu 78000 mai puţin decît în 2001), ceea ce reprezintă 29,8% din nr. total al populaţiei cu drept de vot din anul 2005. Conform BOP din aprilie 2008, pentru PCRM ar fi votat 26,7% din populaţia cu drept de vot, ca BOP cel mai recent să ne dea o cifră de 23,5% din populaţie care ar vota PCRM-ul. Sondajul "Vox Populi" este şi mai "optimist", susţinînd că doar 20% din toţi alegătorii ar vota PCRM.
Astfel, urmînd linia 2001-2005-aprilie 2008-prezent avem 33,4%-29,8%-26,7%-23,5% de persoane ce ar vota PCRM. În 8 ani comuniştii au pierdut 10% din electorat, adică 230-240000 de alegători, ceea ce reprezintă o cifră imensă (PPCD cu doar 140000 de voturi a intrat în Parlament în 2005). Iar acest proces de descreştere a electoratului PCRM va mai continua pînă în 2009, şi după 2009 de asemenea.
O a 2 concluzie este că în Parlament vor intra cel puţin 4 partide: PCRM, AMN, PL şi PLDM. Ţinînd cont că în 2005 au intrat doar 3, dintre care unul PCRM iar altul un partid "trădător", această concluzie nu are decît să ne bucure.
A 3 concluzie a BOP (şi din aprilie, şi a celui mai actual) şi a sondajului "Vox Populi" este că PPCD nu va intra în Parlament, ceea ce de asemenea pentru electoratul anticomunist nu este decît o veste îmbucurătoare.
O a 4 concluzie este că creşte constant popularitatea partidelor asociate cu Schimbarea: PL şi PLDM, aceasta observîndu-se uşor dacă comparăm BOP din aprilie cu BOP cel nou.
Comparînd sondajul "Vox Populi" cu BOP din octombrie se observă o legitate interesantă: cu cît e mai mare nr. indecişilor, cu atît e şi mai mare procentajul PCRM-ului din nr. persoanelor care şi-au exprimat opţiunea de vot. Astfel, existînd 50,2% de indecişi(sau care n-au răspuns sau nu votează), comuniştii ar obţine duminica viitoare 47% din voturi, cifră ce a şi speriat şi dezamăgit mulţi oameni. În sondajul "Vox Populi" 45% din cei intervievaţi au fost indecişi (sau nu vor vota), PCRM obţinînd 36,5% din cei care ar fi participat la alegeri.
Astfel concluzia care se extrage este că cei indecişi nu sunt indecişi din cauza că încă nu ştiu ce partid să voteze, ci din cauza că nu sunt decişi ce partid democrat să voteze. Iar judecînd că în 2001 la urne au fost prezenţi 67,5% din alegători, iar în 2005 64,8%, la sigur că la cei 49,8% care s-au decis cu cine să voteze se vor mai adăuga cel puţin 15% de alegători, care majoritatea îşi vor da votul partidelor democratice, dar nu PCRM-ului (ce-i drept, şi PCRM va fi votat de o parte din cei indecişi, dar nr. lor va fi mic).
Însumînd toate aceste concluzii, nu putem decît să sperăm în 2009 la rezultate destul de îmbucurătoare la alegerile din 2009.

miercuri, 29 octombrie 2008

Barometrul de Opinie Publică şi sondajul "Vox Populi" - analiză comparativă

Probabil cel mai important eveniment din acest început de săptămînă care a stîrnit un interes deosebit celor preocupaţi de politică reprezintă Barometrul de Opinie Publică, făcut public la 28 octombrie 2008. Deşi acest sondaj contribuie la întărirea tendinţelor evidenţiate şi în sondajul din luna precedentă, Vox Populi, mulţi însă comparînd eronat sau neînţelegînd esenţa sondajului ultim menţionat contribuie la dezinformarea şi manipularea opiniei publice.
Se pare că rezultatele sondajului Vox Populi nu au fost bine înţelese, sau au fost special interpretate diferit în interesul unor anumite partide, sau nu au existat suficiente informaţii pentru a putea fi înţeles adecvat.
Astfel, Unimedia, la 22 septembrie ne anunţă că "PCRM, AMN şi PLDM ajung în Parlament, iar restul partidelor politice nu trec pragul electoral", ceea ce reprezintă o dezinformare. Ei justifică aceasta prin faptul că PCRM ar acumula 20% din voturile alegătorilor, AMN 8,5% şi PLDM 7,1%, iar celelate partide nu ar atinge baremul de 6%: PL - 4,3%, PDM - 3,7%, PSD - 3,2% şi PPCD 2,7%. Aceeaşi dezinformare au realizat-o din păcate şi alte instituţii media, ca Ziarul de Gardă, Timpul, etc.
Ceea ce ei însă nu au luat în vedere este că aceste 20%, 8,5%, 7,1%, etc. reprezintă procente din întreg nr. de oameni intervievaţi (1586 persoane), opţiunea de vot însă declarînd-o doar 55% din intervievaţi, 41% nefiind încă decişi iar 4% nedorind să răspundă.
Ca rezultat, dacă îi excludem pe indecişi şi considerăm că doar cei 55% de persoane care şi-au exprimat opţiunea de vot vor participa la alegeri (adică 55% de populaţie), atunci PCRM ar obţine aproximativ 36,5% din voturile celor care s-ar fi prezentat la urne, AMN - 15,5%, PLDM - 12,9% şi PL - 7,81% şi PDM - 6,73%. Astfel, în Parlament ar fi intrat 5 partide, restul netrecînd bariera de 6% (PSD - 5,8%, PPCD - 4,9%, etc.).
Trebuie de asemenea să reţinem că marja de eroare a sondajului dat este de 2,6%, ceea ce în cazul PL-ului şi PDM-ului arată că au şanse şi să nu intre în Parlament.
Dacă e să comparăm sondajul Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din RM cu Barometrul de Opinie din octombrie, vom observa cîteva similititudini. Merită însă să ţinem cont că eroarea maximă a BOP este de 3%, fiind realizat pe un eşantion de persoane mai mic ca precedentul sondaj (1100).
În cazul BOP, 50,2% din cei intervievaţi nu au exprimat o opţiune de vot. În cazul sondajului Vox Populi - 45%, deci nu o diferenţă mare, ambele sondaje demonstrînd că aproape jumătate din populaţia RM nu are încă o opţiune de vot, fiind cei pe care îi numim "indecişii".
Conform BOP, dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri PCRM ar acumula 23,5% (20% Vox Populi) total din respondenţi, AMN - 5,5% (8,5% Vox Populi), PL - 5,1% (4,3%), PLDM - 4,5% (7,1%), PDM - 2,9% (3,7%), PPCD - 2,4% (2,7%) şi PSD - 2,3% (3,2%).
Dacă cineva ar obiecta că diferenţele sunt prea mari, aş sugera ca la AMN să adăugaţi cele 3% marja de eroare a BOP şi veţi obţine exact rezultatul de la Vox Populi, în cazul celorlalte partide fiind la fel.
Astfel, conform BOP, 4 partide vor accede în Parlament, acestea acumulînd din procentul celor care vor participa la vot: 47% - PCRM, 11,1% - AMN, 10,2% - PL şi 9% - PLDM. PDM - 5,9% şi PPCD - 4,9% se află foarte aproape de barem, cu şanse reale (mai ales PDM) de a accede în Parlament. Aceasta din totalul de 49,8% care şi-au exprimat opţiunea de vot, cealată jumătate reprezentînd indecişii (45%) sau care nu vor vota de loc (5%). Iar dacă măcar jumătate din cei indecişi vor participa şi ei la alegerile din 2009, cu certitudine rezultatele Alegerilor din 2009 vor fi mult diferite de cele prezentate de aceste 2 sondaje. Nu ne rămîne decît să sperăm.
Oricum ar fi, aceste 2 sondaje demonstrează destul de clar că în 2009 vom avea cel puţin 4 partide în Parlament: PCRM, AMN, PL şi PLDM.
În privinţa la opinia mea despre cum va arăta Parlamentul în 2009 voi scrie însă într-un alt articol.

sâmbătă, 25 octombrie 2008

Eu, FRIŞPA şi teza "mea" de licenţă

Fiind în ultimul an de "studii superioare incomplete", de la începutul anului universitar eram interesat în teza de licenţă. Ţinînd cont că teză de an nu am avut, curiozitatea de a afla ce reprezintă o teză şi tema ei era destul de mare, fiind coroborată şi de frica de "necunoscutul" ce urma să îl experimentez.
Cei de la catedră ne-au anunţat că temele tezelor de licenţă vor apărea la mijlocul lunii septembrie, în data de 15, luni, că aşa este normal. Ok. În dimineaţa la 15 sunt la panoul de la catedra RI: nimic. Pe parcursul săptămînii suntem informaţi că temele tezelor vor apărea lunea viitoare: pe 22 iarăşi nimic. Ni se promite la sfîrşitul săptămînii: joi, vineri nimic nu apare. Timp de 2 săptămîni la fiecare repaus am vizitat panoul de la catedră, aşteptînd ca cei de conducerea catedrei să-şi îndeplinească datoria: rezultatul zero, bătaie de joc pe seama nervilor studenţilor.
Luni însă (29 septembrie) temele tezelor au apărut. La panou îmbulzeală, dar eu permiţîndu-mi să-mi iau ceva timp din I lecţie am analizat mai liber temele. Astfel mi-am ales o anumită temă (şi profesorul intrinsec), pentru ca la repausul dintre I şi a II lecţie să o marchez ca fiind ocupată (urmînd tendinţa celorlalţi studenţi). Profesorul dat, domnul Căldare, a propus 12 teme, toate pînă la a 3 lecţie fiind "ocupate".
La aceeaşi a 3 lecţie, o "colegă" îmi spune că ea a ales aceeaşi temă încă de la I lecţie, şi că degeaba eu aş fi notat-o. Ducă-se naibii de ticăloasă! (nu ne agreem reciproc), am ignorat-o, pentru ca la catedră să aflu cînd are ore profesorul dat ca ziua următoare la 2.20, împreună cu 3 colegi, să-l aştept la catedră.
Aici însă profesorul a fost nevoit să mă refuze, el avînd dreptul la numai 2 studenţi (10 studenţi au rămas imediat pe "dinafară"!) pentru teza de licenţă, aleşii fiind 2 colege de-ale mele (2 fete destul de deştepte pe care le apreciez, aşa că nu mi-a fost ciudă). Eu însă eram I din listă de dinafară, iar pentru ca să mă ia sub "protecţia sa" trebuia să obţin acceptul şefei catedrei RI doamna Teosa care urma să fie spre seară la catedră. Avînd în aceeaşi zi şi catedra militară, la 5 am revenit la catedră, doamna Teosa spulberîndu-mi însă speranţele.
Rapid m-am reprofilat la o profesoară, destul de bună, la care luni deja 2 colegi de-ai mei (destul de puternici) au şi scris cerere şi au primit acceptul. Am aşteptat miercuri pîna la 2 ca să apară (la catedră a fost şedinţă, ea trebuind să vină), pentru ca joi să aflu uimit că ea deloc nu are teze (conform şedinţei de ieri). Cei 2 colegi ai mei - şi mai indignaţi! Eu însă iarăşi aleg 2 profesori, unul avind un singur loc liber (din 3) iar celălalt chiar toate ale sale 5 (secretara de la catedră nota imediat temele tezelor de licenţă pe care au fost scrise cerere).
Ca rezultat, iarăşi la 5 am fost nevoit să fiu la universitate (deja catedra militară n-am avut în acea zi), I profesor avînd ore joi numai seara. Acesta însă deja îi promisese unei persoane pe lunea viitoare că îi va semna cererea, şi eu iarăşi "am căzut".
Vineri însă înainte de I lecţie îl găsesc pe al 4 profesor, acesta semnîndu-mi cererea, eu fiind al 3 student care scrise cerere la el, după 2 colege ale mele.
După o săptămînă de adevărat calvar, în care nervii mi-au fost întinşi la maxim, am putut cît de cît să răsuflu şi eu normal, fiind nervos inconştient şi în week-end (nu mă puteam încă linişti după aceste evenimente). Toată săptămîna dată mi-a demonstrat proasta administrare a catedrei RI de către conducerea ei, în frunte cu d-na Teosa, o săptămînă de batjocură totală din partea lor faţă de studenţi.
Săptămîna care a urmat de asemenea a fost una fierbinte pentru studenţi, mulţi dintre ei căutîndu-şi încă "coordonatorul" de teză. Eu însă am încercat să uit de teză şi nici să nu mă pornesc în a o face (şi bine am făcut), avînd o anumită repulsie faţă de ea după "neagra săptămînă".
Vinerea aceasta, 24 octombrie, coordonatorul "meu" ştiinţific ne-a chemat la catedră pentru a ne da ceva instrucţiuni. Aici, stupoare! cineva scrise cerere la el pe aceeaşi temă pe care eu scrisesem! Iar cererea lui era acceptată de profesor pe data de 29 septembrie, adică luni, adică în chiar I zi în care au apărut temele tezelor de licenţă!
Mai jos însă, era scrisă (de mîna studentului dat) data 21. 10. 2008 (nu prea inteligenţi moşul şi studentul). Şi astfel mi se răspunse la toate întrebările (numai la cît? nu). Deşi am încercat să-i sugerez că ar fi fost "înşelat" şi că eu am fost primul la tema dată (la mine era semnată pe vineri, 3 octombrie), el s-a gîndit ceva şi mi-a găsit ceva argumente că nu e aşa, sugerîndu-mi să-mi aleg altă temă la dînsul. Dîndu-mi seama că nu am cu cine vorbi, am plecat.
Şi asfel la momentul în care scriu acest articol nu am teză de licenţă... Nice, ce să-i spui...

Concluzia ce am tras-o este că Vlada Ciobanu (nu suntem rude) a fost extrem de dreaptă în partea finală a unui articol scris de ea, articol care la vremea dată nu mi-a plăcut (în parte datorită respectului pe care îl am faţă de decanul Cujbă) dar care astăzi îmi pare destul de corect şi exemplificator despre situaţia de la FRIŞPA. Se pare că în acest ultim an de studii încep să cunosc şi faţa "necunoscută" a FRIŞPEI.

joi, 9 octombrie 2008

Curs public despre "Răsărit - NATO" la FRIŞPA

Azi în aula 114 a Facultăţii de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative (FRIŞPA) a USM a avut locul cursul public "Răsăritul, NATO şi integrarea euroatlantică. Costuri şi beneficii obiective şi subiective pentru Republica Moldova", organizat de IDIS "Viitorul". Ca invitat special a fost domnul Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning, alături de el fiind prezent de la IDIS şi domnul Igor Munteanu.
După discursul de salut al domnului decan Vasile Cujbă, analistul Igor Munteanu ne-a făcut o mică introducere la temă şi evident, la obiectul de bază al ei: securitatea, subliniind cele 5 aspecte ale acesteia din urmă: militară, politică, economică, socială şi informaţională.
Domnul Chifu şi-a început prelegerea prin concretizarea crizelor prin care trece lumea internaţională de azi, acestea în opinia lui fiind:
1) criza financiară (creditele);
2) criza democraţiilor (populism în loc de realism);
3) criza dreptului internaţional (agresiunea Rusiei asupra Georgiei) şi a organizaţiilor internaţionale (ONU) ;
4) criza energetică;
5) criza instituţiilor internaţionale şi/sau statale (UE - criza "oboselii" aderării, SUA - criza post-unipolaritate, Rusia - criza de redefinire: putere mondială, regională şi criza de sistem: necesitatea unui duşman).
Apoi dumnealui ne-a concretizat "miturile" prin care R. Moldova mai trăieşte azi şi de care ar trebui să se debaraseze: mitul celei de-a 3 căi (nici democraţie, nici totalitarism; nici Est, nici Vest); mitul zonei tampon dintre Est şi Vest ce ne-ar favoriza, în realitate reprezentînd un dezavantaj; mitul "fără trupe armate", în realitate însemnînd lipsa securitaţii decît prezenţa ei; mitul comunităţii internaţionale care ar interveni "dacă ceva", cazul Georgiei demonstrînd viceversa.
Astfel, domnul I. Chifu ne-a subliniat că R. Moldova este obligată să găsească o soluţie de securitate pentru sine însuşi, responsabilitatea acestei soluţii trebuind să aparţină întregii societăţi dar nu exclusiv autorităţilor, astfel spus societatea trebuie să se implice în alegerea unei opţiuni cît mai favorabile pentru securitatea R. Moldova impulsionînd autorităţile.
Iar aceste opţiuni sunt numai 2, şi sunt destul de clare: Rusia sau NATO. În cazul Rusiei, nu se cer reforme, nici trupe militare proprii (ne va "proteja" armata transnistriană şi Armata a 14-a), costurile putînd fi fatale: lichidarea suveranităţii şi independenţei RM; iar în cazul NATO se cer reforme, asigurarea cu o proprie contribuţie la securitatea organizaţiei, în schimb are loc împărţirea acestor resurse şi posibilitatea clară a rezolvării şi păstrării integrităţii teritoriale a RM.
Apoi domnul Chifu ne-a prezentat cu ajutorul unui notebook pe perete argumentele aderării la NATO, acestea fiind fix în fix cele notate de către Dan Dungaciu în cartea "Lumea în 2020", editură Cartier, carte pe care întîmplător (sau poate nu, căci nu cunosc căile Domnului) am finisat-o de citit în ziua de luni a acestei săptămîni. Nu am să le menţionez aici, pentru că sunt destul de multe şi necesită încă a fi explicate pentru a fi înţelese de-a binelea, dar cel mai bine ar fi să citiţi cartea mai sus menţionată pentru că argumentele sunt în strînsă legătură cu analiza efectuată de Dan Dungaciu la finalul cărţii.
La final domnul Chifu ne-a concluzionat că pînă şi opţiunea europeană a RM este pusă la îndoială de către oficialii europeni, principalele cauze fiind:
1) neîndeplinirea completă a Planului de Acţiuni RM - UE;
2) nedorinţa conducerii RM de a adera la NATO, coroborată de nerezolvarea problemelor sale de securitate.
În continuare a urmat un mic discurs al domnului Igor Munteanu, în care dumnealui ne-a vorbit de politica externă rusă. Aşa cum la finalul celui de-al II război mondial SUA în politica externă aveau sloganul "USA up, Germania down, Rusia out", astăzi ruşii se conduc după un slogan asemănător: "Rusia up, SUA down, UE out".
Politica externă rusă se bazează pe 2 idei:
1) Hegemonia SUA actualmente este neviabilă, căderea SUA fiind sigură - ruşii fac paralelă la URSS 1980 (Afghanistan - Irak);
2)Uniunea Europeană este un fenomen temporar "duşman Rusiei", care în curînd se va destrăma reîntorcînd rolul statelor naţionale pe scena lumii. Pentru aceasta Rusia special tinde să negocieze numai cu statele naţionale, dar nu cu UE, pentru a contribui la sporirea divergenţelor în Uniune şi în final distrugerea ei.
Fundamentul ideologic al politicii externe ruse reprezintă concepţia conform căreia globalizarea devine tot mai asiatică şi mai puţin occidentală (concepţie expusă şi în Raportul CIA "Lumea în 2020", raport tradus şi editat în cartea menţionată mai sus), în rezultat puterea Rusiei crescînd.
În privinţa la UE, aceasta duce o politică de eliminare a hegemoniei SUA din Europa, dar nu ezită să folosească securitatea şi hegemonia SUA (NATO) în folosul propriu cînd are nevoie.
Totuşi, UE este dezbinată, factorul divizator cel mai important fiind , nesurprinzător în opinia mea, Rusia, din cauza a 4 motive: retragerea Rusiei din tratatul FACE, problema de monitorizare a alegerilor din Rusia de către OSCE, agresiunea rusă asupra Georgiei şi refuzarea ratificării CEDO de către Rusia.
A urmat apoi seria de întrebări de la studenţi, care au încercat prin ele ori să-i provoace (în sensul bun al cuvîntului) pe invitaţi, ori să-şi lichideze semnele de întrebare pe care le aveau asupra NATO.
De exemplu, o întrebare a fost dacă aderarea RM la NATO nu va afecta securitatea energetică şi economică (exporturile) a RM, Chifu răspunzînd destul de clar că deja după blocada Rusiei asupra Moldovei exporturile noastre s-au şi orientat deja către UE în general şi România în particular (aici însă Dan Dungaciu în aceeaşi carte "Lumea în 2020" susţine o altă opinie, afirmînd că exportul RM în UE ar fi crescut pe contul firmelor transnistriene ce s-ar fi înregistrat la Chişinău, dar nu pe reprofilarea firmelor basarabene spre Uniune). De asemenea securitatea energetică tot nu ne-ar fi ameninţată, pentru că aderarea în NATO nu s-ar face acum, ci peste un termen mai îndelungat, iar deja cum cresc preţurile la noi la gaze la sigur în acea perioadă vom plăti preţuri "europene", ceea ce înseamnă că atunci ruşii nu vor mai avea de unde să ne dubleze preţurile pentru a ne crea un colaps energetic.
La o altă întrebare, la aceea că oficialii europeni afirmă că integrarea în UE nu presupune ca obligatoriu aderarea la NATO, Chifu a menţionat că aşa şi este, dar integrarea în UE presupune realizarea anumitor condiţii (ca rezolvarea problemei securităţii, democratizarea, stat de drept, etc.), condiţii care pot fi realizate mult mai uşor dacă RM ar adera la Alianţa Nord-atlantică, plus problema securităţii RM probabil numai cu NATO putînd fi rezolvată.
La întrebarea cum afectează criza din Ucraina relaţiile ei cu NATO, răspunsul a fost că depinde de soluţiile rezolvării crizei: dacă vor fi democratice - nici într-un fel, dacă vor fi anticonstituţionale şi ilegale, vor afecta.
Ca în orice eveniment organizat, nu puteau să nu existe şi momente neplăcute, acesta apărînd pe la final, cînd un student rus după ce şi-a expus întrebarea (în rusă) , cînd a fost întrebat de domnul Munteanu în ce limbă să-i răspundă, a zis "moldovenească". Din fericire nici invitaţii noştri, şi nici studenţii de limbă română nu s-au supus provocării, demonstrînd astfel că studenţii FRIŞPA deja încep să gîndească ca adevăraţi diplomaţi.
La final ne-am despărţit amiabil, studenţii FRIŞPEI (inclusiv eu) fiind mulţumiţi de prelegerea ţinută. Sperăm ca să mai avem parte de asemenea evenimente şi ca întreaga populaţie a RM să înţeleagă şi să conştientizeze necesitatea aderării RM la Alianţa Nord-atlantică.

duminică, 5 octombrie 2008

Despre politica comuniştilor faţă de sistemul de învăţămînt superior

Marţi, 30 septembrie, am primit o invitaţie din "partea" rectorului USM Gheorghe Ciocanu, în care eram invitat să particip la ceremonia consacrată aniversării a 62-a de la fondarea Universităţii de Stat din Moldova. La ceremonie au fost invitaţi doar studenţii eminenţi ai universităţii, cu această ocazie aflînd că categoria de eminent există şi în universităţi (credeam că doar la şcoală şi licee), plus conştientizînd că mă aflu şi eu în această categorie "selectă" de studenţi (chiar n-am atras atenţie la notele mele, urmărind de obicei să realizez o medie înaltă pentru a obţine bursă dar nu pentru a avea peste tot 9 sau 10).
Astfel, surpriza a fost una foarte plăcută, ţinînd cont că nu am mai fost eminent din clasa a 4, dacă ţin bine minte :).
A 2 zi, la prima lecţie, profesoara a început o discuţie despre şedinţa de marţi a Senatului USM cu un coleg de grupă de-al meu, Mihai, care are meritul de-a fi fost ales ca membru al senatului dat din partea studenţilor FRIŞPA. Din multitudinea celor spuse de el, am memorizat faptul că USM are un buget de doar 29 mln de lei de la stat în condiţiile în care UTM (Universitatea Tehnică din Moldova), cu doar 600 studenţi mai mulţi decît noi primeşte 49 mln de lei (de 1,7 ori mai mult), iar o altă universitate (nu-i mai ţin minte denumirea), ce ar avea de 2 ori mai puţini studenţi decît USM, ar primi aproximativ 21 mln de lei de la stat. Deşi mai mulţi profesori s-ar fi revoltat împotriva situaţiei date, este clar că nimic nu a fost schimbat.
Personal l-am întrebat care este bugetul întreg al USM, căci şi noi studenţii, achitînd taxele de studii contribuim la formarea acestuia. Deşi nu ştia de anul acesta, mi-a dat suma bugetului din anul 2005: 129 mln de lei. Bănuiesc că în ciuda faptului că USM are din an în an toţi mai puţini studenţi, suma bugetului nu s-ar fi schimbat foarte mult pînă-n prezent mai ales cunoscînd mărirea taxelor de studii din anul acesta.
Astfel, am putut extrage nişte concluzii, acestea fiind cam următoarele:
1) USM nu mai este deja cea mai mare universitate din RM, UTM avînd cu 600 de studenţi mai mulţi;
2) Statul finanţează discriminatoriu universităţile din RM, USM aflîndu-se pe lista neagră a Guvernului nostru;
3) Statul contribuie numai cu 22% la formarea bugetului USM, majoritatea covîrşitoare a cheltuielilor instituţiei date (de 78%) fiind achitate din contul contractelor noastre.
Mai merită a fi menţionat că şi aşa USM are datorii financiare, rectorul USM afirmând pe faţă la şedinţa senatului că speră să mai facă ceva bani la sesiunea suplimentară de examene (ce va fi pe plată) din contul studenţilor ce ar fi lucrat în SUA.
A urmat după amiază ceremonia, în care nu putea să nu lipsească discursul aceluiaşi rector al nostru, Gheorghe Ciocanu. Acesta, la rîndul său, nu a putut să nu ne amintească că anul acesta e Anul Tineretului, şi că "zeci de proiecte" se derulează acum în favoarea noastră organizate de Voronin şi Guvern. A mai menţionat de "cea mai importantă" felicitare pe care a primit-o cu ocazia aniversării USM, aceasta fiind clar cea din partea preşedintelui RM Vladimir Voronin.
De asemenea nu a uitat să ne laude, să ne spună că suntem cei mai deştepţi, ....etc, ca la final "să ne premieze" cu cîte .......... cîte 50 lei (sic) pe fiecare student eminent. Şi eu naivul care aşteptam să fiu scutit de contract!!! Ce-aş putea să spun: în contextul în care de acest an, Anul Tineretului, contractele ne-au fost mărite cu între 700-1000 lei această "premiere" de 50 lei este o adevărată insultă la adresa studenţilor eminenţi!
Din discursul domnului rector am mai scos ceva informaţii preţioase: anul acesta USM are 17000 studenţi, anul trecut avînd 23000. Deci incredibil, cu 6 mii mai puţin!
Momentan mi-am amintit de situaţia de la facultatea mea FRIŞPA. În anul în care am intrat eu la facultate (2006) eram 2200 de studenţi, ca în acest an 1000 de studenţi să absolvească (anul III Bologna şi anul V vechi) şi doar 160 boboci să fie înmatriculaţi, FRIŞPA avînd azi doar 860 studenţi!
Astfel, este foarte uşor să înţelegi că comuniştii duc o politică evidentă de distrugere a celei mai importante universităţi din RM, a USM-ului, iar ţinînd cont că USM este practic scheletul sistemului de învăţămînt superior, se poate deduce concluzia că comuniştii urmăresc distrugerea acestuia din urmă.
Mai rămîne să ne amintim de declaraţia lui Voronin cum că studiile superioare vor fi peste 3 ani gratuit, ca să înţelegem că peste aceşti ani la USM vor fi poate doar 5000 de studenţi, majoritatea fii şi rude de-ale comuniştilor, intraţi prin cumătrism la universitate, iar restul (care vor fi în realitate majoritatea) tinerilor vor fi obligaţi să termine colegii şi şcoli profesionale şi să lucreze de hamali şi spălători de toalete în care se vor uşura fundurile "mult prea curate" ale comuniştilor.
Această politică contra intelectualilor şi sistemului de învăţămînt capătă contururi monstruoase în acest an, comuniştilor fiindu-le clar că cu cît oamenii sunt mai puţini educaţi cu atît ei îi vor putea manipula şi prosti şi mai mult. Cum am mai scris şi într-un articol precedent, comuniştii nu au nevoie de tineri care să gîndească, ci doar de animale de povară care să trudească şi să-i voteze.
Astfel, anul 2009 ajunge chiar să devină unul crucial pentru Republica Moldova, şi mai ales pentru tineri. Dacă aceştia din urmă vor să aibă şansa unei vieţi mai bune şi să poată avea posibilitatea de a face studii superioare, ar fi bine ca s-o termine cu indiferenţa ("mi-e totuna de politică!") şi să participe la alegerile din primăvara 2009, în caz contrar nu cred că cineva va mai avea viitor în statul nostru.

sâmbătă, 27 septembrie 2008

Despre librăriile din Chişinău

Motto: "Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori"
Charles W. Eliot
Săptămîna aceasta din viaţa mea poate fi clasificată ca "săptămîna plimbatului prin librării". Începînd de luni, continuînd joi şi finalizînd vineri, am vizitat cel puţin 11 librării (Făt-Frumos, Aurora, Ştiinţa, Eminescu, Libris, Librăria din Hol şi Librăria din Centru (ambele Cartier), Pro-Noi, Polirom, cea de lîngă primărie plus şi cea de la intersecţia bulevardului Ştefan cel Mare cu strada Mitropolit Bănulescu-Bodoni) în căutarea mai multor cărţi recomandate de profesori la disciplinele lor.
Vizitînd unele librării chiar de mai multe ori şi analizînd preţurile la aceleaşi cărţi, mi-am putut forma anumite concluzii despre politica de preţ a acestor librării, concluzii pe care aşi vrea să le transcriu aici în speranţa că ar putea fi de folos cuiva cîndva.
În primul rînd, cea mai scumpă librărie mi-a părut cea de lîngă biblioteca Bogdan Petriceicu-Haşdeu (de la intersecţia bd. Ştefan cel Mare cu Bănulescu-Bodoni). Deşi au unele exemplare de cărţi destul de interesante, v-aş recomanda-o s-o vizitaţi numai în calitate de spectatori, dar nu şi de cumpărători. La preţul de 137 lei al cărţii "Manual de Relaţii internaţionale" la Polirom aici se mai adaugă pe deasupra 40-50 lei, ceea ce e neruşinat de mult în opinia mea.
Librăriile Făt-Frumos, Mihai Eminescu, Libris au preţurile la cărţi destul de asemănătoare, creîndu-mi impresia că ar fi din aceeaşi reţea. De exemplu, în toate aceste librării cartea "Relaţii internaţionale" (RI) editată de editura Polirom costă 338 lei, iar "Securitatea şi RI" în jurul la 180 lei. Din nefericire, aceste librării adaugă procente destul de înalte la cărţile lor.
De exemplu, librăriile Cartier adaugă şi ele procente (ceea ce e şi normal) la cărţile ce nu sunt produse de editura proprie (Cartier) , dar nu chiar atît de mult. Aceeaşi carte "RI" la Cartier costă 325 lei, iar "Securitatea şi RI" costă în jurul la 170 lei. În schimb cărţile lor proprii, editate de Cartier, aici se află la preţul lor "curat", ceea ce este extrem de plăcut.
Din spusele vînzătoarei de la "Ştiinţa" am înţeles că librăria lor este din aceeaşi reţea cu "Aurora". În ambele librării poţi găsi nenumărate modele de cărţi la preţuri destul de rezonabile. Nu mi-au părut scumpe preţurile la cărţi, dar ce-i drept nici ieftine.
Surpriza cea mai mare, plăcută însă, a reprezentat-o vizitarea în ultima zi, vineri, a librăriei "Polirom" din incinta Universitaţii Ion Creangă. Aici "RI" costă cu 50 lei mai puţin decît în Făt-Frumos, Libris, Eminescu şi cu 37 lei decît în librăriile "Cartier" - costă doar 288 lei. În genere, toate cărţile editate de editura Polirom (care e din România) le veţi găsi în această librărie la preţul cel mai ieftin posibil de pe piaţa RM. Cartea "Secretele negocierii" ce costă 150 lei la Pro-Noi costă doar 115 lei aici, manualul de Ştiinţă Politică doar 228 lei în comparaţie cu 270-280 prin librăriile mai sus-menţionate.
Astfel, concluziile de bază sunt următoarele:
1) Dacă ai de gînd să-ţi cumperi o carte editată de editura Polirom, fă-o numai din librăria autorizată a lor, cea din sediul Universităţii Ion Creangă. Deşi vei pierde ceva mai mult timp în comparaţie cu librării mai apropiate de tine plus vreo 2 -6 lei pe troleibuz/rutieră, vei cîştiga între 30-50 lei pe o carte procurată de aici.
2) Dacă intenţionezi să-ţi procuri cărţi Cartier, cumpără-le numai din librăriile Cartier, căci numai aici le găseşti la preţul lor iniţial. Poţi chiar vizita site-ul www.cartier.md pentru a afla ce cărţi au în vînzare.
3) Dacă cărţile dorite sunt editate de alte edituri, vizitează în primul rînd librăriile Cartier şi "Aurora" plus "Ştiinţa". Aici procentele adăugate la cărţi sunt mai mici decît în alte librării.
În rest, nu-mi rămîne decît să vă urez să vă procuraţi cărţile dorite şi lectură plăcută!

marți, 9 septembrie 2008

Catedra militară

M-am hotărît anul acesta să fac catedra militară. Toată săptămîna trecută am aşteptat ca să apară măcar un anunţ în universitate în legătură cu înscrierea la catedra militară, crezînd că cum apare anunţul începe şi procesul de înscriere la catedră.
Luni însă aflu că ziua dată este ultima de înscriere şi că marţi, adică azi, se încep deja lecţiile "milităreşti". Se pare că conducătorii facultăţii nu s-au mai ostenit ca în anii precedenţi să posteze vreun anunţ legat de înscrierea la catedra militară. Rău.
Aşa că ieri rapid împreună cu un coleg am "şters-o"după lecţii la blocul 5 al USM. Aici dintîi de toate am memorizat toate actele necesare pentru înscriere, apoi am întrebat la catedră până cînd se mai poate de înscris (pînă vinerea de săptămâna asta inclusiv).
La final, preţul. Am rămas stupefiat cînd ni s-a spus că contractul e de 1700 lei. Adică din 2002-2003 de cînd s-a înfiinţat catedra militară contractul era stabil de 1350 lei, iar anul acesta s-a ridicat tam-nisam la 1700 lei. Asta în condiţiile în care şi taxele de studii la universitate au fost mărite substanţial.
Păi ce se întîmplă anul acesta oare că toate preţurile cresc??? Inundaţiile? Sau poate comuniştii îşi simt obştescul sfîrşit (în 2009) şi special ridică toate preţurile ca să fure îndoit în anul care le-a mai rămas? Mi-e scîrbă de asta.
Puţin demoralizat (familia mea se află într-o situaţie financiară mai grea anul acesta), m-am pornit acasă. Pe drum colegul meu mi-a argumentat că merită de făcut catedra militară şi că va fi interesant şi util din punctul de vedere al experienţei, ceea ce mi-a mai ridicat dispoziţia şi motivaţia.
Astăzi aducem toate documentele şi ne înscriem la catedră. Aici trebuie să dăm 25 lei pentru a face o poză. La afirmaţia noastră că avem acasă poze ni se spune că ele trebuie să fie deosebite, tăiate în colţ special pentru ştampilă. Ce justificare tîmpită! Parcă nu se poate de pus ştampilă pe poze obişnuite şi parcă nu s-ar mai fi făcut aşa ceva mai înainte!
Dar birocraţia e birocraţie, aşa că am dat banii (pentru foto).
Apoi la 14.20 am avut I lecţie cu instructorul nostru militar. Un om care mi-a părut de treabă, disciplinat, exigent, dar nu fioros. Impresie pozitivă. La întrebarea despre controlul medical, ne-a răspuns că acesta poate avea loc şi în decembrie (adică nu e o dată prestabilită pentru el) şi că trebuie să achităm 108 lei pentru a-l efectua. Şi eu naivul care credeam că achitînd acei 1700 lei achitam totul: şi poza aia "specială" de 25 lei, şi controlul ăla medical.
Oare ce cheltuieli neprevăzute au să mai apară ulterior, mi-e interesant? Pentru că tare aş vrea să fiu pregătit moral de înainte...