sâmbătă, 19 iulie 2008

Cer prea mult?

Am avut azi parte de 2 întîmplări care m-au indignat puţin. În acest articol voi scrie despre prima.
La doar 30 de metri de casa mea se află un magazinuţ-tarabă, în care se vînd atît produse alimentare, cît şi fructe şi legume, astfel că deseori eu sau familia mea facem cumpărături de-acolo. Avînd profit, şi-au extins puţin afacerea, avînd mai multe vînzătoare (vreo 3 sau 4).
Astăzi am comandat 400-500 grame de anumite prăjituri.
"Şto, şto? Ni ponial, cio hoteli?" (Ce, ce? N-am înţeles, ce-aţi vrut?) , mi se adresează o vînzătoare.
Mai că nu m-am răstit în acel moment la ea! Dar am avut noroc că m-am uitat la dînsa şi mi-am dat seama din mimica ei că ea chiar nu m-a înţeles, că astfel avea să pornesc o ceartă nebună legată de limba română şi limba rusă.
Atunci i-am răspuns clar şi răspicat în română: "Vreau jumate de kilogram de aşa prăjituri". De data asta m-a înţeles şi mi-a îndeplinit cererea, apoi cînd i-am cerut o pâine de 2.90 de asemenea şi-a îndeplinit datoria.
Pentru toate acestea trebuia să achit 16 lei şi 10 bani, şi avînd în primul buzunar din portmoneu 2 bancnote a cîte 10 lei şi 5 de cîte una, i-am dat doar 15 lei, spunîndu-i că acuşi îi dau şi restul (mai aveam lei de una şi în alt buzunar). În timp ce deschideam al 2 buzunar şi scoteam bancnota şi bănuţii, ea a numărat rapid banii şi-mi spune ironic "işeo odin lei" (încă un leu), ca şi cum aş fi prost şi nu aş fi înţeles-o.
"- Păi numai ce v-am spus că vă dau şi restul de 1 leu şi 10 bani!", m-am răstit la ea. I-am trîntit banii pe masă, mi-am luat cumpărăturile şi am ieşit dezgustat de-acolo, fără ca măcar să spun mulţumesc, cum obişnuiesc să fac după cumpărături.

Nu am nimic împotriva ruşilor din Republica Moldova care nu cunosc şi nu vor să cunoască limba română, e treaba lor că vor să ştie cu o limbă mai puţin.
Nici cei care o cunosc dar n-o vorbesc nu mă supără, pentru că mulţi ruşi se ruşinează că vorbesc limba română stîlcit şi mai mereu se găseşte cîte o canalie de moldovean care îi ia în rîs. Din acelaşi motiv (plus altele ce-i drept) şi eu refuz să vorbesc în limba rusă, răspunzînd în română chiar dacă sunt întrebat în rusă.
Ceea ce mă supără însă este ca atunci când vorbesc în limba maternă la mine acasă în Moldova să nu fiu înţeles. Deşi nu vorbesc rusa, o înţeleg la perfecţie, putînd răspunde mereu amabil înapoi. Deseori am purtat şi port discuţii foarte normale şi prietenoase cu persoane de etnie rusă, eu vorbind în limba mea maternă iar ei într-alor, înţelegîndu-ne perfect şi nereproşîndu-ne nimic unul altuia. Am colegi de grupă ruşi cu care vorbesc în aşa mod şi mă împac mai bine decât cu unii "fraţi" moldoveni, AŞA CĂ CRED şi CER ca în momentul în care vorbesc în limba maternă în ţara mea, plus în postura de client, să fiu înţeles fără probleme, fără a fi ironizat că aş fi prost că nu aş cunoaşte o anumită limbă.
Sau poate cer prea mult? Nu prea cred asta...

5 comentarii:

  1. Român din România20 iulie 2008, 01:22

    Te admir, să ştii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci mult, dar nu înţeleg ce-ai găsit extraordinar la mine: public articole obişnuite legate de întîmplări reale din viaţa mea. Merci încă odată.

    RăspundețiȘtergere
  3. Victore, daca lumea isi exprima admiratia,las-o s-o faca ;)...cistigi tu,cistigam si NOI :)...succese :)

    RăspundețiȘtergere
  4. anonimul de mai sus - Doinitza Rusu ;)

    RăspundețiȘtergere