duminică, 10 august 2008

Vărzăreştii Noi - la ţară (1)

Timp de mai bine de 2 săptămâni m-am odihnit la ţară, la bunica şi unchiul meu. Spre diferenţă de anii precedenţi, anul acesta m-am odihnit activ, altfel spus m-am implicat activ în diferite activităţi ţărăneşti, ajungând să înţeleg în profunzime filosofia modului de viaţă al unui om de la sat.
În primul rând aş vrea să vorbesc despre sat, care se află în raionul Călăraşi, la o distanţă aproximativ de 50 km de Chişinău. Vărzăreştii Noi este un sat foarte pitoresc, aşezat pe Podişul Codrilor (Moldovei Centrale), într-o vale dintre 2 coline. Dealul din vest separă Vărzăreştii Noi de satul Pituşca, un sat mult mai mare şi mai vestit. Totuşi, acest deal mergând spre sud moare (coboară), ceea ce a făcut ca în partea de sud-vest a Vărzăreştiului cele 2 sate să se unească. Spre sud şi spre est satul este înconjurat de păduri, ceea ce sporeşte farmecul lui.
Uitându-mă la sat şi la împrejurimi din vîrful dealurilor, mereu eram pătruns de frumuseţea acelor locuri, cuvîntul care îmi venea instantaneu în minte fiind de imensitate, univers. Într-adevăr noi românii trăim "pe un picior de plai, pe o gură de rai", căci natura ţării noastre (aici nu mă refer la Republica Moldova, care nu este o ţară, ci un stat, ci mă refer la întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic) este una fantastică.
Vărzăreştii Noi sunt un sat de aproximativ 1000-1200 locuitori, judecând după faptul că 890 de oameni sunt inscrişi în circumscripţia electorală cu drept de vot. În realitate însă la alegerile locale din 2007 au votat în jurul la 500 -550 de alegători, ceea ce denotă că satul probabil este mult mai puţin populat, o mare parte din săteni lucrând peste hotare.
De-aici şi-apare şi frica unor vărzăreşteni (inclusiv unchiul meu), care cunoscând regresul populaţiei satului se tem că în urma unui nou recensământ să nu fie nevoiţi datorită numărului mic al populaţiei să treacă în componenţa Pituşcăi, ceea ce ar însemna lichidarea gimnaziului din sat şi a altor facilităţi a faptului că au primar propriu, ei deja trecând printr-o experienţă asemănătoare prin jurul anului 2000, când în RM erau judeţe. De asemenea pentru săteni le este mult mai comod existenţa raioanelor, ceea ce m-a făcut să mă regândesc la utilitatea judeţelor, ţinând cont ca mereu am fost un aderent al divizării RM în judeţe, dar nu raioane.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu