miercuri, 20 august 2008

Culmea ridicolului

Vinerea trecută, 15 august, am fost cu un prieten la Iarmarocul din centrul capitalei, un eveniment ce se organizează în fiecare an la sfîrşitul verii. De la ediţiile precedente obişnuind să-mi cumpăr tricouri produse de producători locali (deoarece sunt ieftine şi calitative) mi s-a şi încetăţenit preţul lor: tricouri Vasconi de la 30 lei şi Iuvas de la 40 lei.
Anul acesta am avut neplăcuta surpriză să observ că tricourile Vasconi (cele mai simple) costă deja 45 lei, iar cele Iuvas 55 lei. Deci cu 15 lei mai mult... Ce să-i faci: inflaţia.
E interesant însă că şi în trecut tricourile Iuvas costau cu 10 lei mai mult decât cele Vasconi, această diferenţă menţinându-se şi astăzi, în condiţiile în care niciodată nu am observat vreo diferenţă dintre tricourile (simple) ale acestor 2 firme.
Oricum ar fi, mi-a plăcut un model de tricou de la Iuvas, de culoare verde, cu figura Republicei Moldova imprimată pe el plus suprafaţa şi populaţia statului nostru. Destul de interesant şi reuşit pentru un preţ de 55 lei.
De-asemenea mi-a plăcut un model de pulover de la firma Colibani (tot una naţională), căruia de asemenea i-am memorizat preţul - 240 lei. Au mai fost în iarmaroc câteva produse destul de interesante care mi-au atras atenţia, dar ţinînd cont că nu aveam nevoie de aşa chestii nici nu le pomenesc aici.
Ieri am revizitat iarmarocul cu intenţia clară de a-mi procura cele 2 produse. La cortul de pulovere (Colibani) - stupoare. Puloverul care mi-a plăcut destul de mult şi doream să-l procur costa deja 270 lei. Adică cum naiba (pardon), într-o zi (15 august) el are un preţ, ca peste 5 zile să aibă un altul, mai mare? Adică cum vine asta: văd că puloverul are succes şi-i măresc preţul cum şi când le convine???
Pentru mine acest fapt a reprezentat o batjocură la adresa clientului, şi din principiu am refuzat să cumpăr puloverul.
La standul Iuvas: incredibil, aceeaşi chestie, tricoul dat costa deja 60 lei. Doamne, ce oameni! Iarăşi am refuzat să cumpăr produsul, deşi tricoul cela merita cei 60 de lei. Dar gestul... asta eu nu am putut ierta.
În final mi-am luat un maiou (tricou fără mâneci) de la Vasconi, la care preţurile au rămas aceleaşi, iniţiale.
În privinţa la Iuvas şi Colibani, să le fie ruşine!

miercuri, 13 august 2008

Vărzăreştii Noi - la ţară (2)

Faptul că satul este situat în Podişul Codrilor face ca el să beneficieze de un aer mai curat. Acest aer, plin de oxigen, mi-a activizat enorm metabolismul. Dacă la Chişinău obişnuiesc să mănânc de 3 ori pe zi, şi nici într-un caz nu mănânc după ora 19.00, la ţară obişnuiam să mănânc tocmai de 5 ori pe zi, la orele 7.00, 10.00, 14.00, 18.00, şi 22.00, fără ca măcar să fi avut ceva probleme la stomac, în condiţiile in care stomacul este un punct slab al meu, care m-a supărat mult prea deseori în scurta mea experienţă de viaţă de până acum. Astfel cu un aşa apetit am reuşit ca în 2 săptămâni să mă îngraş cu 2 kilograme :).
O altă diferenţă pe care am simţit-o a fost cu somnul. La orice oră mă trezeam imediat mă şi sculam şi nu aveam probleme de somn toată ziua, în ciuda faptului că mă culcam târziu după 23.00 sau 24.00. Spre diferenţă de Chişinău, unde 8 ore de somn imi este o normă, acolo m-am sculat şi la 5.44 şi nu am resimţit deloc lipsa de somn.
În ciuda faptului că la ţară nu am avut internet, şi nici TV (acolo numai Moldova 1 prinde), nu m-am plictisit nici o clipă, neavând chiar nici nevoie de ele. Astfel am ajuns ca să uit de toate murdăriile pe care comuniştii le fac în RM şi să-mi uşurez "creierul", deoarece acolo nu prea ai timp când să discuţi de politică. În genere oamenii la sat sunt mult prea puţin interesaţi de politică, muncile de ţară ocupându-le mai tot timpul, plus monopolul Moldovei 1 în teritoriu este unul evident, ceea ce mă face mult să mă îndoiesc în posibilitatea unei Schimbări în 2009.
Anume că după aceste 2 săptămâni mi-am dat seama ce rol colosal au Moldova 1 şi Radio Moldova în teritoriu, ambele fiind retrasmise pe întreg teritoriul statului. Nu erau ştiri la radio sau la Moldova 1 care să nu înceapă cu mult prea truditorul de Voronin, care în fiecare zi făcea ceva cu care se "merita" să se înceapă ştirile. Numai propagandă şi minciuni: în puţinele momente în care am privit TV-ul mi-am creat impresia că comuniştii exaltă de bucurie că au dat inundaţiile peste Rep. Moldova, deoarece şi-au găsit întîmplarea perfectă cu care să-şi facă publicitate şi propagandă.
În rest, ţăranii nu prea atrag atenţie la asta. Mai tare le face plăcere să privească serialele sud-americane decît ştirile date, seriale la care de la copii pînă la cei bătrîni se strâng.Şi totuşi, nici serialele nu prea le privesc, căci nu prea au timp de asta. Ieri la prăşit, azi la scos mierea, mâine la scos lut şi făcut podul casei, poimâne la strîns poama.... nu există zi în care să nu fie ceva de lucru, un lucru care în fiecare zi este extrem de diferit de cel din ziua de ieri.
Pentru a avea un cât de mic profit în an, omul de la ţară este nevoit să se ocupe cu toate: să crească grâu, porumb, răsărită, lucernă, etc, să se ocupe cu apicultura, să crească vite, oi, păsări, porci, etc. La ţară cei gospodari nu sunt specialişti în ceva: ei sunt specialişti în toate, şi ei sunt nevoiţi să se ocupe cu toate, pentru că numai astfel pot să se răscumpere pierderile dintr-o anumită cultură şi să supravieţuiască.
Exemplu concludent poate servi seceta de anul trecut, care le-a cauzat mari pierderi ţăranilor, în schimb ceea ce i-a salvat pe unii (inclusiv pe unchiul meu) a fost via, care în acel an călduros a făcut o poamă foarte gustoasă ce s-a vândut foarte bine la Chişinău, plus vinul ce s-a primit foarte gustos şi mult. Numai astfel, ocupându-te cu toate culturile care le ştii poţi ieşi cumva în profit şi trăi o viaţă cât de cât acceptabilă, în caz contrar, bazîndu-te doar pe o cultură rişti puternic să falimentezi într-un oarecare an.Cam aceasta şi este filozofia ţăranului, sau cel puţin al unchiului.

luni, 11 august 2008

Cadou de AN(TI)NERETULUI

http://adevarul.ro
Vizitând ieri site-ul USM am aflat cu stupefacţie că taxele pentru studii pentru universitate au fost mărite în medie cu 700 - 1000 lei. Urmărind ştirile de seară de la ProTv, mi s-au confirmat temerile, şi anume aceea că familia mea şi multe altele vor fi obligate să achite sume mult mai mari în buzunarele lui VORonin, pardon statului.

După cum a anunţat şi ProTv, universităţile au afişat în acest an taxe pentru studii cu 12 la sută mai mari decât anul precedent. Astfel, dacă anul trecut contractul minim la USM era de 2600 - 2800 lei la biologie, istorie, fizică, etc, anul acesta e de 3500 lei, iar la drept a ajuns la 8000 de lei, asta în condiţiile în care statul în fiecare an limitează numărul de locuri la studii la universităţi. Nu mai vorbesc de Universitatea de Medicină, unde la stomatologie taxa de studii a ajuns la suma impresionantă de 15.000 lei.

Motivul invocat este că au crescut cheltuielile pentru întreţinerea instituţiilor de învăţământ, în realitate existând, după părerea mea, cu totul alte motive ce au cauzat creşterea taxelor de studii. Acestea ar cam fi:

duminică, 10 august 2008

Vărzăreştii Noi - la ţară (1)

Timp de mai bine de 2 săptămâni m-am odihnit la ţară, la bunica şi unchiul meu. Spre diferenţă de anii precedenţi, anul acesta m-am odihnit activ, altfel spus m-am implicat activ în diferite activităţi ţărăneşti, ajungând să înţeleg în profunzime filosofia modului de viaţă al unui om de la sat.
În primul rând aş vrea să vorbesc despre sat, care se află în raionul Călăraşi, la o distanţă aproximativ de 50 km de Chişinău. Vărzăreştii Noi este un sat foarte pitoresc, aşezat pe Podişul Codrilor (Moldovei Centrale), într-o vale dintre 2 coline. Dealul din vest separă Vărzăreştii Noi de satul Pituşca, un sat mult mai mare şi mai vestit. Totuşi, acest deal mergând spre sud moare (coboară), ceea ce a făcut ca în partea de sud-vest a Vărzăreştiului cele 2 sate să se unească. Spre sud şi spre est satul este înconjurat de păduri, ceea ce sporeşte farmecul lui.
Uitându-mă la sat şi la împrejurimi din vîrful dealurilor, mereu eram pătruns de frumuseţea acelor locuri, cuvîntul care îmi venea instantaneu în minte fiind de imensitate, univers. Într-adevăr noi românii trăim "pe un picior de plai, pe o gură de rai", căci natura ţării noastre (aici nu mă refer la Republica Moldova, care nu este o ţară, ci un stat, ci mă refer la întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic) este una fantastică.
Vărzăreştii Noi sunt un sat de aproximativ 1000-1200 locuitori, judecând după faptul că 890 de oameni sunt inscrişi în circumscripţia electorală cu drept de vot. În realitate însă la alegerile locale din 2007 au votat în jurul la 500 -550 de alegători, ceea ce denotă că satul probabil este mult mai puţin populat, o mare parte din săteni lucrând peste hotare.
De-aici şi-apare şi frica unor vărzăreşteni (inclusiv unchiul meu), care cunoscând regresul populaţiei satului se tem că în urma unui nou recensământ să nu fie nevoiţi datorită numărului mic al populaţiei să treacă în componenţa Pituşcăi, ceea ce ar însemna lichidarea gimnaziului din sat şi a altor facilităţi a faptului că au primar propriu, ei deja trecând printr-o experienţă asemănătoare prin jurul anului 2000, când în RM erau judeţe. De asemenea pentru săteni le este mult mai comod existenţa raioanelor, ceea ce m-a făcut să mă regândesc la utilitatea judeţelor, ţinând cont ca mereu am fost un aderent al divizării RM în judeţe, dar nu raioane.