vineri, 31 octombrie 2008

Barometrul de Opinie Publică: concluzii


Citind mai multe comentarii pe Unimedia şi unele articole din mai multe bloguri, am observat dezamăgirea multora faţă de rezultatele Barometrului de Opinie Publică. Majoritatea axîndu-se pe cifra 47% a comuniştilor nu atrag atenţie la celelalte date ale sondajului, nepătrunzînd în esenţa adevăratelor concluzii ale BOP, majoritatea cărora eu personal le consider pozitive. Altfel spus, rezultatele sondajului mai mult m-au bucurat decît deprimat, analizîndu-le din punct de vedere realist.
Analizînd în articolul precedent al meu şi sondajul "Vox Populi" alături de BOP, prima concluzie ce se extrage este că Partidul Comuniştilor are o bază electorală puternică, alcătuită dintr-un electorat relativ stabil: 20-23,5% din nr. total al populaţiei cu drept de vot. Deşi prima impresie este una negativă, întorcîndu-ne însă mult timp înapoi observăm că nr. simpatizanţilor PCRM este într-un proces sigur de descreştere.
În 2001, PCRM a obţinut 794808 voturi, ceea ce reprezintă 33,4% din nr. total al alegătorilor înscrişi în listele electorale din 2001. În 2005 PCRM a obţinut 716336 voturi (cu 78000 mai puţin decît în 2001), ceea ce reprezintă 29,8% din nr. total al populaţiei cu drept de vot din anul 2005. Conform BOP din aprilie 2008, pentru PCRM ar fi votat 26,7% din populaţia cu drept de vot, ca BOP cel mai recent să ne dea o cifră de 23,5% din populaţie care ar vota PCRM-ul. Sondajul "Vox Populi" este şi mai "optimist", susţinînd că doar 20% din toţi alegătorii ar vota PCRM.
Astfel, urmînd linia 2001-2005-aprilie 2008-prezent avem 33,4%-29,8%-26,7%-23,5% de persoane ce ar vota PCRM. În 8 ani comuniştii au pierdut 10% din electorat, adică 230-240000 de alegători, ceea ce reprezintă o cifră imensă (PPCD cu doar 140000 de voturi a intrat în Parlament în 2005). Iar acest proces de descreştere a electoratului PCRM va mai continua pînă în 2009, şi după 2009 de asemenea.
O a 2 concluzie este că în Parlament vor intra cel puţin 4 partide: PCRM, AMN, PL şi PLDM. Ţinînd cont că în 2005 au intrat doar 3, dintre care unul PCRM iar altul un partid "trădător", această concluzie nu are decît să ne bucure.
A 3 concluzie a BOP (şi din aprilie, şi a celui mai actual) şi a sondajului "Vox Populi" este că PPCD nu va intra în Parlament, ceea ce de asemenea pentru electoratul anticomunist nu este decît o veste îmbucurătoare.
O a 4 concluzie este că creşte constant popularitatea partidelor asociate cu Schimbarea: PL şi PLDM, aceasta observîndu-se uşor dacă comparăm BOP din aprilie cu BOP cel nou.
Comparînd sondajul "Vox Populi" cu BOP din octombrie se observă o legitate interesantă: cu cît e mai mare nr. indecişilor, cu atît e şi mai mare procentajul PCRM-ului din nr. persoanelor care şi-au exprimat opţiunea de vot. Astfel, existînd 50,2% de indecişi(sau care n-au răspuns sau nu votează), comuniştii ar obţine duminica viitoare 47% din voturi, cifră ce a şi speriat şi dezamăgit mulţi oameni. În sondajul "Vox Populi" 45% din cei intervievaţi au fost indecişi (sau nu vor vota), PCRM obţinînd 36,5% din cei care ar fi participat la alegeri.
Astfel concluzia care se extrage este că cei indecişi nu sunt indecişi din cauza că încă nu ştiu ce partid să voteze, ci din cauza că nu sunt decişi ce partid democrat să voteze. Iar judecînd că în 2001 la urne au fost prezenţi 67,5% din alegători, iar în 2005 64,8%, la sigur că la cei 49,8% care s-au decis cu cine să voteze se vor mai adăuga cel puţin 15% de alegători, care majoritatea îşi vor da votul partidelor democratice, dar nu PCRM-ului (ce-i drept, şi PCRM va fi votat de o parte din cei indecişi, dar nr. lor va fi mic).
Însumînd toate aceste concluzii, nu putem decît să sperăm în 2009 la rezultate destul de îmbucurătoare la alegerile din 2009.

miercuri, 29 octombrie 2008

Barometrul de Opinie Publică şi sondajul "Vox Populi" - analiză comparativă

Probabil cel mai important eveniment din acest început de săptămînă care a stîrnit un interes deosebit celor preocupaţi de politică reprezintă Barometrul de Opinie Publică, făcut public la 28 octombrie 2008. Deşi acest sondaj contribuie la întărirea tendinţelor evidenţiate şi în sondajul din luna precedentă, Vox Populi, mulţi însă comparînd eronat sau neînţelegînd esenţa sondajului ultim menţionat contribuie la dezinformarea şi manipularea opiniei publice.
Se pare că rezultatele sondajului Vox Populi nu au fost bine înţelese, sau au fost special interpretate diferit în interesul unor anumite partide, sau nu au existat suficiente informaţii pentru a putea fi înţeles adecvat.
Astfel, Unimedia, la 22 septembrie ne anunţă că "PCRM, AMN şi PLDM ajung în Parlament, iar restul partidelor politice nu trec pragul electoral", ceea ce reprezintă o dezinformare. Ei justifică aceasta prin faptul că PCRM ar acumula 20% din voturile alegătorilor, AMN 8,5% şi PLDM 7,1%, iar celelate partide nu ar atinge baremul de 6%: PL - 4,3%, PDM - 3,7%, PSD - 3,2% şi PPCD 2,7%. Aceeaşi dezinformare au realizat-o din păcate şi alte instituţii media, ca Ziarul de Gardă, Timpul, etc.
Ceea ce ei însă nu au luat în vedere este că aceste 20%, 8,5%, 7,1%, etc. reprezintă procente din întreg nr. de oameni intervievaţi (1586 persoane), opţiunea de vot însă declarînd-o doar 55% din intervievaţi, 41% nefiind încă decişi iar 4% nedorind să răspundă.
Ca rezultat, dacă îi excludem pe indecişi şi considerăm că doar cei 55% de persoane care şi-au exprimat opţiunea de vot vor participa la alegeri (adică 55% de populaţie), atunci PCRM ar obţine aproximativ 36,5% din voturile celor care s-ar fi prezentat la urne, AMN - 15,5%, PLDM - 12,9% şi PL - 7,81% şi PDM - 6,73%. Astfel, în Parlament ar fi intrat 5 partide, restul netrecînd bariera de 6% (PSD - 5,8%, PPCD - 4,9%, etc.).
Trebuie de asemenea să reţinem că marja de eroare a sondajului dat este de 2,6%, ceea ce în cazul PL-ului şi PDM-ului arată că au şanse şi să nu intre în Parlament.
Dacă e să comparăm sondajul Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din RM cu Barometrul de Opinie din octombrie, vom observa cîteva similititudini. Merită însă să ţinem cont că eroarea maximă a BOP este de 3%, fiind realizat pe un eşantion de persoane mai mic ca precedentul sondaj (1100).
În cazul BOP, 50,2% din cei intervievaţi nu au exprimat o opţiune de vot. În cazul sondajului Vox Populi - 45%, deci nu o diferenţă mare, ambele sondaje demonstrînd că aproape jumătate din populaţia RM nu are încă o opţiune de vot, fiind cei pe care îi numim "indecişii".
Conform BOP, dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri PCRM ar acumula 23,5% (20% Vox Populi) total din respondenţi, AMN - 5,5% (8,5% Vox Populi), PL - 5,1% (4,3%), PLDM - 4,5% (7,1%), PDM - 2,9% (3,7%), PPCD - 2,4% (2,7%) şi PSD - 2,3% (3,2%).
Dacă cineva ar obiecta că diferenţele sunt prea mari, aş sugera ca la AMN să adăugaţi cele 3% marja de eroare a BOP şi veţi obţine exact rezultatul de la Vox Populi, în cazul celorlalte partide fiind la fel.
Astfel, conform BOP, 4 partide vor accede în Parlament, acestea acumulînd din procentul celor care vor participa la vot: 47% - PCRM, 11,1% - AMN, 10,2% - PL şi 9% - PLDM. PDM - 5,9% şi PPCD - 4,9% se află foarte aproape de barem, cu şanse reale (mai ales PDM) de a accede în Parlament. Aceasta din totalul de 49,8% care şi-au exprimat opţiunea de vot, cealată jumătate reprezentînd indecişii (45%) sau care nu vor vota de loc (5%). Iar dacă măcar jumătate din cei indecişi vor participa şi ei la alegerile din 2009, cu certitudine rezultatele Alegerilor din 2009 vor fi mult diferite de cele prezentate de aceste 2 sondaje. Nu ne rămîne decît să sperăm.
Oricum ar fi, aceste 2 sondaje demonstrează destul de clar că în 2009 vom avea cel puţin 4 partide în Parlament: PCRM, AMN, PL şi PLDM.
În privinţa la opinia mea despre cum va arăta Parlamentul în 2009 voi scrie însă într-un alt articol.

sâmbătă, 25 octombrie 2008

Eu, FRIŞPA şi teza "mea" de licenţă

Fiind în ultimul an de "studii superioare incomplete", de la începutul anului universitar eram interesat în teza de licenţă. Ţinînd cont că teză de an nu am avut, curiozitatea de a afla ce reprezintă o teză şi tema ei era destul de mare, fiind coroborată şi de frica de "necunoscutul" ce urma să îl experimentez.
Cei de la catedră ne-au anunţat că temele tezelor de licenţă vor apărea la mijlocul lunii septembrie, în data de 15, luni, că aşa este normal. Ok. În dimineaţa la 15 sunt la panoul de la catedra RI: nimic. Pe parcursul săptămînii suntem informaţi că temele tezelor vor apărea lunea viitoare: pe 22 iarăşi nimic. Ni se promite la sfîrşitul săptămînii: joi, vineri nimic nu apare. Timp de 2 săptămîni la fiecare repaus am vizitat panoul de la catedră, aşteptînd ca cei de conducerea catedrei să-şi îndeplinească datoria: rezultatul zero, bătaie de joc pe seama nervilor studenţilor.
Luni însă (29 septembrie) temele tezelor au apărut. La panou îmbulzeală, dar eu permiţîndu-mi să-mi iau ceva timp din I lecţie am analizat mai liber temele. Astfel mi-am ales o anumită temă (şi profesorul intrinsec), pentru ca la repausul dintre I şi a II lecţie să o marchez ca fiind ocupată (urmînd tendinţa celorlalţi studenţi). Profesorul dat, domnul Căldare, a propus 12 teme, toate pînă la a 3 lecţie fiind "ocupate".
La aceeaşi a 3 lecţie, o "colegă" îmi spune că ea a ales aceeaşi temă încă de la I lecţie, şi că degeaba eu aş fi notat-o. Ducă-se naibii de ticăloasă! (nu ne agreem reciproc), am ignorat-o, pentru ca la catedră să aflu cînd are ore profesorul dat ca ziua următoare la 2.20, împreună cu 3 colegi, să-l aştept la catedră.
Aici însă profesorul a fost nevoit să mă refuze, el avînd dreptul la numai 2 studenţi (10 studenţi au rămas imediat pe "dinafară"!) pentru teza de licenţă, aleşii fiind 2 colege de-ale mele (2 fete destul de deştepte pe care le apreciez, aşa că nu mi-a fost ciudă). Eu însă eram I din listă de dinafară, iar pentru ca să mă ia sub "protecţia sa" trebuia să obţin acceptul şefei catedrei RI doamna Teosa care urma să fie spre seară la catedră. Avînd în aceeaşi zi şi catedra militară, la 5 am revenit la catedră, doamna Teosa spulberîndu-mi însă speranţele.
Rapid m-am reprofilat la o profesoară, destul de bună, la care luni deja 2 colegi de-ai mei (destul de puternici) au şi scris cerere şi au primit acceptul. Am aşteptat miercuri pîna la 2 ca să apară (la catedră a fost şedinţă, ea trebuind să vină), pentru ca joi să aflu uimit că ea deloc nu are teze (conform şedinţei de ieri). Cei 2 colegi ai mei - şi mai indignaţi! Eu însă iarăşi aleg 2 profesori, unul avind un singur loc liber (din 3) iar celălalt chiar toate ale sale 5 (secretara de la catedră nota imediat temele tezelor de licenţă pe care au fost scrise cerere).
Ca rezultat, iarăşi la 5 am fost nevoit să fiu la universitate (deja catedra militară n-am avut în acea zi), I profesor avînd ore joi numai seara. Acesta însă deja îi promisese unei persoane pe lunea viitoare că îi va semna cererea, şi eu iarăşi "am căzut".
Vineri însă înainte de I lecţie îl găsesc pe al 4 profesor, acesta semnîndu-mi cererea, eu fiind al 3 student care scrise cerere la el, după 2 colege ale mele.
După o săptămînă de adevărat calvar, în care nervii mi-au fost întinşi la maxim, am putut cît de cît să răsuflu şi eu normal, fiind nervos inconştient şi în week-end (nu mă puteam încă linişti după aceste evenimente). Toată săptămîna dată mi-a demonstrat proasta administrare a catedrei RI de către conducerea ei, în frunte cu d-na Teosa, o săptămînă de batjocură totală din partea lor faţă de studenţi.
Săptămîna care a urmat de asemenea a fost una fierbinte pentru studenţi, mulţi dintre ei căutîndu-şi încă "coordonatorul" de teză. Eu însă am încercat să uit de teză şi nici să nu mă pornesc în a o face (şi bine am făcut), avînd o anumită repulsie faţă de ea după "neagra săptămînă".
Vinerea aceasta, 24 octombrie, coordonatorul "meu" ştiinţific ne-a chemat la catedră pentru a ne da ceva instrucţiuni. Aici, stupoare! cineva scrise cerere la el pe aceeaşi temă pe care eu scrisesem! Iar cererea lui era acceptată de profesor pe data de 29 septembrie, adică luni, adică în chiar I zi în care au apărut temele tezelor de licenţă!
Mai jos însă, era scrisă (de mîna studentului dat) data 21. 10. 2008 (nu prea inteligenţi moşul şi studentul). Şi astfel mi se răspunse la toate întrebările (numai la cît? nu). Deşi am încercat să-i sugerez că ar fi fost "înşelat" şi că eu am fost primul la tema dată (la mine era semnată pe vineri, 3 octombrie), el s-a gîndit ceva şi mi-a găsit ceva argumente că nu e aşa, sugerîndu-mi să-mi aleg altă temă la dînsul. Dîndu-mi seama că nu am cu cine vorbi, am plecat.
Şi asfel la momentul în care scriu acest articol nu am teză de licenţă... Nice, ce să-i spui...

Concluzia ce am tras-o este că Vlada Ciobanu (nu suntem rude) a fost extrem de dreaptă în partea finală a unui articol scris de ea, articol care la vremea dată nu mi-a plăcut (în parte datorită respectului pe care îl am faţă de decanul Cujbă) dar care astăzi îmi pare destul de corect şi exemplificator despre situaţia de la FRIŞPA. Se pare că în acest ultim an de studii încep să cunosc şi faţa "necunoscută" a FRIŞPEI.

joi, 9 octombrie 2008

Curs public despre "Răsărit - NATO" la FRIŞPA

Azi în aula 114 a Facultăţii de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative (FRIŞPA) a USM a avut locul cursul public "Răsăritul, NATO şi integrarea euroatlantică. Costuri şi beneficii obiective şi subiective pentru Republica Moldova", organizat de IDIS "Viitorul". Ca invitat special a fost domnul Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning, alături de el fiind prezent de la IDIS şi domnul Igor Munteanu.
După discursul de salut al domnului decan Vasile Cujbă, analistul Igor Munteanu ne-a făcut o mică introducere la temă şi evident, la obiectul de bază al ei: securitatea, subliniind cele 5 aspecte ale acesteia din urmă: militară, politică, economică, socială şi informaţională.
Domnul Chifu şi-a început prelegerea prin concretizarea crizelor prin care trece lumea internaţională de azi, acestea în opinia lui fiind:
1) criza financiară (creditele);
2) criza democraţiilor (populism în loc de realism);
3) criza dreptului internaţional (agresiunea Rusiei asupra Georgiei) şi a organizaţiilor internaţionale (ONU) ;
4) criza energetică;
5) criza instituţiilor internaţionale şi/sau statale (UE - criza "oboselii" aderării, SUA - criza post-unipolaritate, Rusia - criza de redefinire: putere mondială, regională şi criza de sistem: necesitatea unui duşman).
Apoi dumnealui ne-a concretizat "miturile" prin care R. Moldova mai trăieşte azi şi de care ar trebui să se debaraseze: mitul celei de-a 3 căi (nici democraţie, nici totalitarism; nici Est, nici Vest); mitul zonei tampon dintre Est şi Vest ce ne-ar favoriza, în realitate reprezentînd un dezavantaj; mitul "fără trupe armate", în realitate însemnînd lipsa securitaţii decît prezenţa ei; mitul comunităţii internaţionale care ar interveni "dacă ceva", cazul Georgiei demonstrînd viceversa.
Astfel, domnul I. Chifu ne-a subliniat că R. Moldova este obligată să găsească o soluţie de securitate pentru sine însuşi, responsabilitatea acestei soluţii trebuind să aparţină întregii societăţi dar nu exclusiv autorităţilor, astfel spus societatea trebuie să se implice în alegerea unei opţiuni cît mai favorabile pentru securitatea R. Moldova impulsionînd autorităţile.
Iar aceste opţiuni sunt numai 2, şi sunt destul de clare: Rusia sau NATO. În cazul Rusiei, nu se cer reforme, nici trupe militare proprii (ne va "proteja" armata transnistriană şi Armata a 14-a), costurile putînd fi fatale: lichidarea suveranităţii şi independenţei RM; iar în cazul NATO se cer reforme, asigurarea cu o proprie contribuţie la securitatea organizaţiei, în schimb are loc împărţirea acestor resurse şi posibilitatea clară a rezolvării şi păstrării integrităţii teritoriale a RM.
Apoi domnul Chifu ne-a prezentat cu ajutorul unui notebook pe perete argumentele aderării la NATO, acestea fiind fix în fix cele notate de către Dan Dungaciu în cartea "Lumea în 2020", editură Cartier, carte pe care întîmplător (sau poate nu, căci nu cunosc căile Domnului) am finisat-o de citit în ziua de luni a acestei săptămîni. Nu am să le menţionez aici, pentru că sunt destul de multe şi necesită încă a fi explicate pentru a fi înţelese de-a binelea, dar cel mai bine ar fi să citiţi cartea mai sus menţionată pentru că argumentele sunt în strînsă legătură cu analiza efectuată de Dan Dungaciu la finalul cărţii.
La final domnul Chifu ne-a concluzionat că pînă şi opţiunea europeană a RM este pusă la îndoială de către oficialii europeni, principalele cauze fiind:
1) neîndeplinirea completă a Planului de Acţiuni RM - UE;
2) nedorinţa conducerii RM de a adera la NATO, coroborată de nerezolvarea problemelor sale de securitate.
În continuare a urmat un mic discurs al domnului Igor Munteanu, în care dumnealui ne-a vorbit de politica externă rusă. Aşa cum la finalul celui de-al II război mondial SUA în politica externă aveau sloganul "USA up, Germania down, Rusia out", astăzi ruşii se conduc după un slogan asemănător: "Rusia up, SUA down, UE out".
Politica externă rusă se bazează pe 2 idei:
1) Hegemonia SUA actualmente este neviabilă, căderea SUA fiind sigură - ruşii fac paralelă la URSS 1980 (Afghanistan - Irak);
2)Uniunea Europeană este un fenomen temporar "duşman Rusiei", care în curînd se va destrăma reîntorcînd rolul statelor naţionale pe scena lumii. Pentru aceasta Rusia special tinde să negocieze numai cu statele naţionale, dar nu cu UE, pentru a contribui la sporirea divergenţelor în Uniune şi în final distrugerea ei.
Fundamentul ideologic al politicii externe ruse reprezintă concepţia conform căreia globalizarea devine tot mai asiatică şi mai puţin occidentală (concepţie expusă şi în Raportul CIA "Lumea în 2020", raport tradus şi editat în cartea menţionată mai sus), în rezultat puterea Rusiei crescînd.
În privinţa la UE, aceasta duce o politică de eliminare a hegemoniei SUA din Europa, dar nu ezită să folosească securitatea şi hegemonia SUA (NATO) în folosul propriu cînd are nevoie.
Totuşi, UE este dezbinată, factorul divizator cel mai important fiind , nesurprinzător în opinia mea, Rusia, din cauza a 4 motive: retragerea Rusiei din tratatul FACE, problema de monitorizare a alegerilor din Rusia de către OSCE, agresiunea rusă asupra Georgiei şi refuzarea ratificării CEDO de către Rusia.
A urmat apoi seria de întrebări de la studenţi, care au încercat prin ele ori să-i provoace (în sensul bun al cuvîntului) pe invitaţi, ori să-şi lichideze semnele de întrebare pe care le aveau asupra NATO.
De exemplu, o întrebare a fost dacă aderarea RM la NATO nu va afecta securitatea energetică şi economică (exporturile) a RM, Chifu răspunzînd destul de clar că deja după blocada Rusiei asupra Moldovei exporturile noastre s-au şi orientat deja către UE în general şi România în particular (aici însă Dan Dungaciu în aceeaşi carte "Lumea în 2020" susţine o altă opinie, afirmînd că exportul RM în UE ar fi crescut pe contul firmelor transnistriene ce s-ar fi înregistrat la Chişinău, dar nu pe reprofilarea firmelor basarabene spre Uniune). De asemenea securitatea energetică tot nu ne-ar fi ameninţată, pentru că aderarea în NATO nu s-ar face acum, ci peste un termen mai îndelungat, iar deja cum cresc preţurile la noi la gaze la sigur în acea perioadă vom plăti preţuri "europene", ceea ce înseamnă că atunci ruşii nu vor mai avea de unde să ne dubleze preţurile pentru a ne crea un colaps energetic.
La o altă întrebare, la aceea că oficialii europeni afirmă că integrarea în UE nu presupune ca obligatoriu aderarea la NATO, Chifu a menţionat că aşa şi este, dar integrarea în UE presupune realizarea anumitor condiţii (ca rezolvarea problemei securităţii, democratizarea, stat de drept, etc.), condiţii care pot fi realizate mult mai uşor dacă RM ar adera la Alianţa Nord-atlantică, plus problema securităţii RM probabil numai cu NATO putînd fi rezolvată.
La întrebarea cum afectează criza din Ucraina relaţiile ei cu NATO, răspunsul a fost că depinde de soluţiile rezolvării crizei: dacă vor fi democratice - nici într-un fel, dacă vor fi anticonstituţionale şi ilegale, vor afecta.
Ca în orice eveniment organizat, nu puteau să nu existe şi momente neplăcute, acesta apărînd pe la final, cînd un student rus după ce şi-a expus întrebarea (în rusă) , cînd a fost întrebat de domnul Munteanu în ce limbă să-i răspundă, a zis "moldovenească". Din fericire nici invitaţii noştri, şi nici studenţii de limbă română nu s-au supus provocării, demonstrînd astfel că studenţii FRIŞPA deja încep să gîndească ca adevăraţi diplomaţi.
La final ne-am despărţit amiabil, studenţii FRIŞPEI (inclusiv eu) fiind mulţumiţi de prelegerea ţinută. Sperăm ca să mai avem parte de asemenea evenimente şi ca întreaga populaţie a RM să înţeleagă şi să conştientizeze necesitatea aderării RM la Alianţa Nord-atlantică.

duminică, 5 octombrie 2008

Despre politica comuniştilor faţă de sistemul de învăţămînt superior

Marţi, 30 septembrie, am primit o invitaţie din "partea" rectorului USM Gheorghe Ciocanu, în care eram invitat să particip la ceremonia consacrată aniversării a 62-a de la fondarea Universităţii de Stat din Moldova. La ceremonie au fost invitaţi doar studenţii eminenţi ai universităţii, cu această ocazie aflînd că categoria de eminent există şi în universităţi (credeam că doar la şcoală şi licee), plus conştientizînd că mă aflu şi eu în această categorie "selectă" de studenţi (chiar n-am atras atenţie la notele mele, urmărind de obicei să realizez o medie înaltă pentru a obţine bursă dar nu pentru a avea peste tot 9 sau 10).
Astfel, surpriza a fost una foarte plăcută, ţinînd cont că nu am mai fost eminent din clasa a 4, dacă ţin bine minte :).
A 2 zi, la prima lecţie, profesoara a început o discuţie despre şedinţa de marţi a Senatului USM cu un coleg de grupă de-al meu, Mihai, care are meritul de-a fi fost ales ca membru al senatului dat din partea studenţilor FRIŞPA. Din multitudinea celor spuse de el, am memorizat faptul că USM are un buget de doar 29 mln de lei de la stat în condiţiile în care UTM (Universitatea Tehnică din Moldova), cu doar 600 studenţi mai mulţi decît noi primeşte 49 mln de lei (de 1,7 ori mai mult), iar o altă universitate (nu-i mai ţin minte denumirea), ce ar avea de 2 ori mai puţini studenţi decît USM, ar primi aproximativ 21 mln de lei de la stat. Deşi mai mulţi profesori s-ar fi revoltat împotriva situaţiei date, este clar că nimic nu a fost schimbat.
Personal l-am întrebat care este bugetul întreg al USM, căci şi noi studenţii, achitînd taxele de studii contribuim la formarea acestuia. Deşi nu ştia de anul acesta, mi-a dat suma bugetului din anul 2005: 129 mln de lei. Bănuiesc că în ciuda faptului că USM are din an în an toţi mai puţini studenţi, suma bugetului nu s-ar fi schimbat foarte mult pînă-n prezent mai ales cunoscînd mărirea taxelor de studii din anul acesta.
Astfel, am putut extrage nişte concluzii, acestea fiind cam următoarele:
1) USM nu mai este deja cea mai mare universitate din RM, UTM avînd cu 600 de studenţi mai mulţi;
2) Statul finanţează discriminatoriu universităţile din RM, USM aflîndu-se pe lista neagră a Guvernului nostru;
3) Statul contribuie numai cu 22% la formarea bugetului USM, majoritatea covîrşitoare a cheltuielilor instituţiei date (de 78%) fiind achitate din contul contractelor noastre.
Mai merită a fi menţionat că şi aşa USM are datorii financiare, rectorul USM afirmând pe faţă la şedinţa senatului că speră să mai facă ceva bani la sesiunea suplimentară de examene (ce va fi pe plată) din contul studenţilor ce ar fi lucrat în SUA.
A urmat după amiază ceremonia, în care nu putea să nu lipsească discursul aceluiaşi rector al nostru, Gheorghe Ciocanu. Acesta, la rîndul său, nu a putut să nu ne amintească că anul acesta e Anul Tineretului, şi că "zeci de proiecte" se derulează acum în favoarea noastră organizate de Voronin şi Guvern. A mai menţionat de "cea mai importantă" felicitare pe care a primit-o cu ocazia aniversării USM, aceasta fiind clar cea din partea preşedintelui RM Vladimir Voronin.
De asemenea nu a uitat să ne laude, să ne spună că suntem cei mai deştepţi, ....etc, ca la final "să ne premieze" cu cîte .......... cîte 50 lei (sic) pe fiecare student eminent. Şi eu naivul care aşteptam să fiu scutit de contract!!! Ce-aş putea să spun: în contextul în care de acest an, Anul Tineretului, contractele ne-au fost mărite cu între 700-1000 lei această "premiere" de 50 lei este o adevărată insultă la adresa studenţilor eminenţi!
Din discursul domnului rector am mai scos ceva informaţii preţioase: anul acesta USM are 17000 studenţi, anul trecut avînd 23000. Deci incredibil, cu 6 mii mai puţin!
Momentan mi-am amintit de situaţia de la facultatea mea FRIŞPA. În anul în care am intrat eu la facultate (2006) eram 2200 de studenţi, ca în acest an 1000 de studenţi să absolvească (anul III Bologna şi anul V vechi) şi doar 160 boboci să fie înmatriculaţi, FRIŞPA avînd azi doar 860 studenţi!
Astfel, este foarte uşor să înţelegi că comuniştii duc o politică evidentă de distrugere a celei mai importante universităţi din RM, a USM-ului, iar ţinînd cont că USM este practic scheletul sistemului de învăţămînt superior, se poate deduce concluzia că comuniştii urmăresc distrugerea acestuia din urmă.
Mai rămîne să ne amintim de declaraţia lui Voronin cum că studiile superioare vor fi peste 3 ani gratuit, ca să înţelegem că peste aceşti ani la USM vor fi poate doar 5000 de studenţi, majoritatea fii şi rude de-ale comuniştilor, intraţi prin cumătrism la universitate, iar restul (care vor fi în realitate majoritatea) tinerilor vor fi obligaţi să termine colegii şi şcoli profesionale şi să lucreze de hamali şi spălători de toalete în care se vor uşura fundurile "mult prea curate" ale comuniştilor.
Această politică contra intelectualilor şi sistemului de învăţămînt capătă contururi monstruoase în acest an, comuniştilor fiindu-le clar că cu cît oamenii sunt mai puţini educaţi cu atît ei îi vor putea manipula şi prosti şi mai mult. Cum am mai scris şi într-un articol precedent, comuniştii nu au nevoie de tineri care să gîndească, ci doar de animale de povară care să trudească şi să-i voteze.
Astfel, anul 2009 ajunge chiar să devină unul crucial pentru Republica Moldova, şi mai ales pentru tineri. Dacă aceştia din urmă vor să aibă şansa unei vieţi mai bune şi să poată avea posibilitatea de a face studii superioare, ar fi bine ca s-o termine cu indiferenţa ("mi-e totuna de politică!") şi să participe la alegerile din primăvara 2009, în caz contrar nu cred că cineva va mai avea viitor în statul nostru.