miercuri, 28 ianuarie 2009

Bursa: povestea continuă

În articolul precedent am scris de marea minciună a comuniştilor - bursele. Cred că majoritatea au înţeles că mă aflu şi eu printre cei păcăliţi şi pierdanţi. Totuşi responsabilitatea în cazul dat pare/părea că nu aparţine doar comuniştilor, dovadă fiind repartizarea cel puţin ciudată a burselor.
Din anul III Relaţii Internaţionale primesc bursă doar 10 studenţi, pe când din anul II tocmai 24. La acelaşi an II bursele încep a se acorda de la o medie de 8,17 , pe când la ultimul an tocmai de la 9,33. Astfel s-a creat o situaţie de-a dreptul ridicolă ca studenţi eminenţi din anul III, cu media cuprinsă între 9 şi 9,33 , să nu aibă bursă.
Ca rezultat, săptămâna aceasta mai mulţi studenţi revoltaţi ne-am adresat la decanat, la domnul decan Cujbă Vasile, să ne explice situaţia dată. Aceasta ne-a primit destul de ostil, iar când eu l-am întrebat direct (şi oarecum provocator) cum e posibil ca studenţii eminenţi să fie obligaţi să plătească şi taxele de studii, dar şi să nu beneficieze de burse, acesta a ţipat agresiv să mă liniştesc, pronunţându-mi şi numele. Aceasta mi-a sugerat că decanul nu prea mă agreează, dându-mi impresia că ultima întîlnire a mea cu el nu prea a înghiţit-o. În schimb mă bucur că deja îmi ştie numele: măcar ca o pacoste să mă ştie :)) .
Oricum, agresivitatea sa m-a obligat să fiu mai subtil, trezindu-mă în neaşteptata situaţie ca eu, un simplu student, alături de ceilalţi, să fim obligati să-l "liniştim" pe decan (cel puţin în această postură m-am simţit eu). Abia după ce am trecut problema din responsabilitatea sa în cea a superiorilor săi acesta a devenit mai comunicativ, şi ne-a prezentat un ordin care îl "absolvea" de orice "vină". În ordinul dat era precizat că studenţii anului III BAC, IV ŞCG şi V ŞCG vor beneficia de un număr de aproximativ 30 burse, pe când cei din anul I şi II de tocmai 130 burse - exagerat de mult în comparaţie cu noi, ultimul an.
Mai departe dumnealui ne-a şi contraatacat, acuzând că noi, anul III, am primi note prea înalte, şi ne-a ameninţat că va vorbi cu profesorii. Personal, în contradicţie cu colegii mei, am acceptat şi recunoscut acuzaţia dată, parţial pentru al ogoi, parţial pentru că consider că aşa şi este. Oricum ar fi, nu m-am simţit atins de acuzaţia dată pentru ca să ripostez.
E interesant că decanul a avut o mică scăpare, în care a spus că el nu este vinovat de politica actuală de învăţământ, insinuând fără să vrea că vina în situaţia dată ar fi a comuniştilor. Rapid însă a părăsit subiectul dat.
La final, când plecam, decanul ne-a spus că am făcut bine că am venit la el să ne clarificăm, obligându-mă să mă întreb cît este de onest ţinând cont că ne-a primit la început cu ostilitate. Ne-am despărţit destul de paşnic.
În fine, întîmplarea dată a arătat că decanul nu iubeşte să fie încolţit, să i se impută ceva, în aceste momente el răspunzând destul de agresiv, ceea ce nu-i şade deloc bine, ţinând cont de statutul său social şi de faptul că încearcă să deie impresia de filozof (cel puţin, aşa impresie aveam eu de el). Şi e păcat că reacţionează aşa, ţinând cont că anume calmul şi sângele rece sunt acele virtuţi cu care poţi "ucide" şi moartea, dar nu numai să te aperi cu succes din asemenea situaţii banale.
Iar astăzi am hotărît să merg mai departe, scriind un email la prim-prorectorul USM în care să mi se explice raţionamentele unui asemenea ordin, menţionat mai sus. Urmează să vedem deja, dacă mă voi arde sau nu (căci sincer chiar mă tem să nu fiu prea îndrăzneţ: am temeri), sau dacă alţii vor răspunde pentru ceea ce eu consider a fi o nedreptate.

5 comentarii:

  1. Hmmmm, eu cred ca ptr viitorii absolventi s'au limitat nejustificat numarul de burse. Eu zic ca tre sa ne cerem drepturile:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Vlada:
    Cine vrea, şi le cere. Cine nu, nu.

    RăspundețiȘtergere
  3. As spune ca ai facut bine ca ai ridicat aceasta intrebare, ai dat dovada de mult curaj:) daca sincer e posibil sa te arzi putin, oricum vei fi luat in vizor si cred ca pina la urma ti se va da dreptate :)
    BAFTA!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nadiusha:
    Merci. Mă flatezi.
    Nu cred că pînă la urmă se va face dreptate, adică că ni se vor da burse. În schimb măcar gălăgie să facem, să le arătăm că ne pasă, şi că şi noi studenţii suntem subiecţi, dar nu numai obiecte.
    Altfel spus, contează gestul, procesul, nu rezultatul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Crede-ma "galagia" face multe:)
    am facut si eu un mic "concert" unui prof astfel trintindu-i usa si ridicind vocea la el si pin' la urma am obtinut nota dorita")

    RăspundețiȘtergere