sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Catedra militară văzută "prin mine"

După cum unii cititori de-ai mei ştiu, anul trecut (toamna) am făcut catedra militară la USM. În acest articol voi încerca să o descriu pe scurt în ce a constat ea.
Undeva pe la mijlocul lunii septembrie am început lecţiile. Acestea timp de o lună au fost exclusiv teoretice, unde învăţam: tactică generală, instrucţia focului, pregătirea de geniu, apărarea contra armelor de distrugere în masă, bazele cercetării, etc. Pe 17 octombrie am avut prima şi singura lucrare - eu am lipsit, fără ca să ştiu de lucrare, fiind totodată şi singura mea lipsă de la catedră: bată-mă norocul să mă bată :D. Au fost foarte puţini la lucrare, am înţeles că.
Pe 21 am tras la tir. Aici plutonul era în efectiv complet, nu lipsea nimeni. I-am zis colegului meu Artiom că în locul maiorului anunţam la tir, dar avea să dau lucrare: aşa aveau toţi studenţii să scrie lucrarea :D - sunt un ticălos, ce să-i fac, mai ales că singur n-am scris-o :).
Oricum ar fi, la tir a fost super. Am tras de la o distanţă de 30 metri, şi personal am reuşit să şi nimeresc în cercul de nota 10 - tare mândru eram atunci, scuzaţi-mi modestia :D . Am tras în total 6 alice, din care 3 de probă. Tuturor le-a plăcut tirul, cred.
Mai departe au urmat lecţii teoretice împreună cu practice: învăţam marşul şi comenzile.
În luna noiembrie am avut 3 evenimente importante: Bulboaca, comisia medicală şi jurământul. Nu-mi amintesc ordinea - mă lasă memoria la bătrâneţe damă :( .
La Bulboaca ne-au dus cu autocarul. Era "inostrannîi", adică comod. La poligon însă era frig. Şi umed. Aici am tras 14 gloanţe adevărate din Kalaşnikov. Nici un sentiment: ce dracu?
Concluzia? Armele de foc sunt invenţie a diavolului. Cu ele a ucide e uşor de tot. Trăgeam fără nici o emoţie, de parcă era ceva banal, de parcă mai făcusem asta de zeci de ori înainte. Era prea simplu parcă. Putea să fie şi un om în loc de ţintele alea şi avea să tragem şi apoi înapoi în autocar de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Ideea e că în comparaţie cu armele reci sau lupta corp la corp, cu armele de foc orice mişel şi dezechilibrat mintal poate ucide fără a avea remuşcări. Chiar şi un om normal poate ucide cu ele fără a-şi da seama pe moment de gravitatea faptelor sale - atât de diabolice sunt ele. Oricum, voi să nu conchideţi cumva că sunt deja un criminal :D, îmi displac armele de foc, mai ales după ce m-am gândit mult la experienţa de la Bulboaca.
Jurământul - bătaie de joc, numai nu jurământ. Băieţii stăteau şi se hlizeau acolo, şi la orice se gândeau numai nu la iubirea sau datoria faţă de patrie. Nici o seriozitate, nici un pic de respect. Mi-am dat seama că în caz de război pe plutonul nostru are să ne culeagă de pe câmpul de bătălie ca pe răsărită :D. Oricum ar fi, această întîmplare mi-a şi creat întrebarea dacă are sens existenţa statului nostru. Oare cîţi cetăţeni dau 2 parale pe dânsul??? Judecând după situaţia dată, nu prea mulţi :( .
Comisia medicală - am făcut-o doar noi, băieţii, la spitalul Ministerului Apărării. Ne fugăream dintr-un cabinet în altul, care era mai liber: la final oricum majoritatea ne-am strâns la uşa unui cabinet de la etajul 3. Când am ieşit eu, se pierduse rândul deja, şi se începea cearta. Repede am tulit-o de-acolo, că nu doream să mă "lămuresc" şi eu printre dânşii. Oricum unii au fost obligaţi să vină şi a 2 zi la spital, să termine şi ultimul test.
Pe 19 decembrie, ora 9.00 am avut examen. Colegul meu fusese sunat de nişte fete (bănuiesc eu care) să aducă cu el 50 lei ca să dăm examenul, eu nu am fost sunat: de ce oare? că îmi cunoşteau răspunsul deja? Oricum ar fi, ideea dispăruse pînă dimineaţa, şi am dat examenul normal.
Şi aici am avut noroc cu carul: ziua trecută am avut examen la universitate, aşa că am repetat doar în dimineaţa lui 19 vreo 3-4 teme. Biletul ales de mine conţinea 2 puncte din 4 din temele repetate, restul fiind ori de cultură generala :), ori răspunse de colegul meu. Aşa că am scris totul, cam fără a învăţa nimic. Vorba aia: prost să fii, noroc să ai :D.
Şi aici cam se termină povestea. Deşi n-am ieşit militari adevăraţi din catedră, ştiu bine că a meritat ca experienţă îndeplinirea ei. Aici mai ales la Bulboaca mă refer :) . În final catedra militară a reprezentat o experienţă pozitivă şi utilă în acelaşi timp.

11 comentarii:

  1. hmm...ti-am lasat si atunci un comentariu, stiam eu ca vei ramine dezamagit, cel putin a fost o experienta interesanta! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Hm, Oxana, n-am rămas dezamăgit. De ce crezi asta?
    Nici nu mi-am propus să devin militar adevărat, ci doar să o fac, pur şi simplu, că aşa trebuie :D. Însă ca experienţă: tirul, Bulboaca, noi cunoştinţe, întîmplări comico-hazlii, a meritat şi nu regret deloc că am făcut catedra. Chiar dacă au fost momente şi mai grele: comisia medicală a fost foarte extenuantă, de exemplu, în final totul a fost super.
    Iar ceea ce s-a petrecut la jurământ nu m-a dezamăgit de catedră, căci nici nu ţine de ea, ci de atitudinea băieţilor ceia în parte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo tie ca-i facut si catedra militara o experienta unica in viata, de altfel, ca si toate celelalte care sunt "unice" in felul lor. Apropo chestia "prost sa fii noroc sa ai" nu cred ca are ceva tangenta cu tine, intuitia-mi zice ca esti un baiat destept, eu as spune ca esti descurcaret, nici eu nu ma tin tare de carte in ajun de examene noroc ca-s isteata :)) dar intotdeauna fac fata situatiilor.
    Bafta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Merci Nadiusha :)
    Şi mulţumesc că ai aşa o părere bună despre mine - prin expresia dată doream să sugerez cât de mult noroc am avut la examen, fără ca măcar să fi reuşit să mă pregătesc temeinic pentru el (eram prost pregătit, recunosc).

    RăspundețiȘtergere
  5. DA chiar am o perere buna despre tine si nu cred ca intuitia ma insala :))
    Data viitoare ai grja sa inveti ca norocul este o chestie buna insa de multe ori ne joaca festa.
    Bafta!
    apropo, nu mi-ai zis la ce universitate inveti...

    RăspundețiȘtergere
  6. Nadiush, ţi-am scris, dar la alt articol, ca răspuns la comentariul în care m-ai întrebat. Studiez la USM, FRIŞPA, Relaţii Internaţionale.

    RăspundețiȘtergere
  7. oops :))
    sorry nu l-am citit.
    ok bafta la studii!

    RăspundețiȘtergere
  8. Salut!
    Stiu ca mi-ai simtit lipsa, Victore, da sorry, nu prea am avut acces in ultima vreme la net. Mi-a placut ideea din ultimul articol al tau, s-apoi nu sunt singurele magazine de acest fel, eu in general cred ca in Chisinaul nostru doar p/u rusi se presteaza, servicii, se vind produse, de exemplu incearca sa-ti comanzi un taxi, etc. Or, asta e problema firmelor, companiilor care presteaza aceste servicii, cred ca in primul rind nu sunt niste companii care se respecta, nu stiu a-si comercializa produsele, e pierderea lor. Personal sunt mai dispusa sa comand, procur ceva cind mi respecta drepturile. E mare pacat, da trebuie sa luptam cumva si cu asta!....
    La multi ani tie!

    RăspundețiȘtergere
  9. Uf... de ce mereu trebuie să ghicesc cine îmi scrie când îmi scrii comentarii tu? Daca nu avea să sesizez că scrii "la genul feminin" nu avea să-mi dau seama că eşti tu :).
    La Mulţi Ani Nadea!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce sa va spun si eu in privinta catedrei?imi place foarte mult si o sa incep si eu a studia de pe 9 februarie....

    RăspundețiȘtergere