vineri, 6 martie 2009

2 naţiuni, 2 naţionalisme

http://guillemsanz19.blogspot.com/
Anul ăsta la etnopolitologie am studiat ideea de naţiune, şi cele 2 concepţii ale ei. Prima, cea a germanului Herder de "naţiune etnoculturală", se bazează pe principiul etnic, o naţiune reprezentînd un grup de persoane cu aceeaşi etnie. Contează "jus sanguinis" (dreptul sângelui). Conform acestei concepţii naţiunea română reprezintă totalitatea celor de etnie română, noi moldovenii basarabeni de asemenea făcînd parte din naţiunea română.

A 2 concepţie, cea a francezului Renan de "naţiune electivă", susţine că naţiunea reprezintă totalitatea cetăţenilor statului, indiferent de etnie, rasă, limbă. Contează "jus soli" (dreptul solului). Conform acestei concepţii este acceptată existenţa naţiunii moldoveneşti, compusă din români basarabeni, ruşi, ucraineni, evrei, găgăuzi, etc. toţi fiind (cetăţeni) moldoveni.

Astfel, pe baza acestor 2 concepţii de naţiuni, există şi 2 naţionalisme:
1) Naţionalism statal, care se rezumă la în interiorul statului, şi constă în devotamentul faţă de interesele statului în care te-ai născut/trăieşti, fiind sinonim cu patriotismul (patria = statul);
2) Naţionalism etnocultural, care deseori poate transcende hotarele statului, ca în cazul românilor în Republica Moldova, şi care se bazează pe apărarea intereselor grupului etnic din care faci parte. Acest naţionalism deseori a regresat în şovinism sau/şi xenofobism, ceea ce a făcut şi face ca în unele state naţionalismul să fie renegat şi discreditat (exemplu RM, unele state din Occident).

În ciuda celor 2 tipuri, naţionalismul are cam una şi aceeaşi definiţie de bază:
- devotament pentru interesele unei naţiuni (Goldstein Joshua, Pevehouse Jon);
- doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale (DEX). În dependenţă de ce înţelegi prin naţiune (Herder sau Renan), acel naţionalism îl şi ai.

În privinţa celor 2 concepţii ale naţiunii, pot spune că azi prevalează mai mult cea a lui Renan. Exemplu: naţiunea americană, franceză, britanică, etc. Dar în privinţa populaţiei Republicii Moldova, care credeţi că este cea mai potrivită?

12 comentarii:

  1. Sunt bune ambele aceste teorii. Oamenii de rind insa nu gindesc in termeni "etnopolitologici", ei gindesc si simt pur si simplu,asta e cel mai important pina la urma!
    Corect e sa ne simtim parte a ceva, a unui intreg, un intreg puternic ce ne-ar scoate din mizerie. Insa personal, nu vad ca moldovenii sa se simta parte a ceva si-i inteleg perfect. Cind nu ti se respecta cele mai simple drepturi, libera exprimare, cind nu ti se asigura strictele necesitati fiziologice(frigul de asta iarna din apartamente), pur si simplu se distruge totul, constiinta, simtul apartenentei, idealurile etc. Pina la urma asta e o politica bine gindita si coordonata impotriva noastra, dar asta e! E de plins...

    RăspundețiȘtergere
  2. Notiunea etnoculturala, e clar.

    Cam greu materialul :))
    Dar bun. Un pic de educatie nu strica

    RăspundețiȘtergere
  3. well, pentru mine este mai aproape abordarea franceza a natiunii, mai ales in conditiile in care vrem sa reintegram tara. Totusi, asta presupune ca toti trebuie in primul rand sa fie cetateni ai RM, apoi deam romani, rusi etc.

    dar exista doua probleme ft mari. prima este ca statul RM nu inspira acel sentiment de mandrie sau apartenenta (anonim in comentariul lui mentiona despre asta) si a doua - ca rusii de la noi tot timpul se vor simti in primul rand rusi si vor spune ca patria spirituala este rusia.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nadiush:
    Sunt bune sau rele în dependenţă de interesul urmărit.
    În privinţa noastră, singuri ne facem viaţa. Susţin ideea că poporul îşi merită conducătorii... aşa că la 5 aprilie să mergem să votăm (corect) :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Sandu:
    nu e greu. Poate e puţină informaţie (deci mai puţină explicaţie), căci am încercat să rezumez într-un mic articol o lecţie întreagă, şi poate de aia ţi s-a părut aşa. ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Vlada:
    foarte corect. Într-adevăr, teoretic abordarea franceză ar fi mult mai binevenită RM, şi datorită reintegrării statului, şi datorită că ar încorpora minorităţile etnice în cadrul statului nostru. Dar în realitate această abordare ar fi respinsă anume de către cei în folosul cărora ar încerca să fie folosită, datorită acelor probleme ce le-ai sesizat.

    RăspundețiȘtergere
  7. Corect, sa-i dam cu votul!!!
    Poate izbutim sa meritam mai mult!

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu aş zice că e vorba de naţionalism primar (etnocultural) şi secundar (statal) şi prevalează în mod firesc cel dintâi: oamenii întotdeauna se vor solidariza cu cei de aceiaşi limbă şi obiceiuri, decât cu nişte străini, fie chiar ăştia să locuiască în acelaşi stat. Chiar Franţa şi RU pot servi drept exemple prin mişcarea pentru independenţa Corsicii, a Ţării Galilor şi a Scoţiei; de Irlanda de Nord nici nu vorbesc. La noi separatismul rusesc în Transnistria şi cel gagauz în Bugeac tot de aici răsar. Şi ungurii din Ardeal se limitează la solicitarea autonomiei şi nua independenţei doar din cauza unor teritirii locuite de români ce îi despart de Ungaria şi nu din cauza vreunui naţionalism statal. Alte exemple elocvente şi încă proaspete în amintirea tuturor: căderea URSS, disoluţia completă a Iugoslaviei, divorţul de catifea dintre Cehia şi Slovacia, mişcarea pentru independenţa Quebecului. Exemplele pot continua la nesfârşit...

    RăspundețiȘtergere
  9. Helgie:
    Sunt de-acord. Prin asta şi se explică de ce în aceeaşi naţiune americană, chinezii, coreenii, afro-americanii, spaniolii, etc. trăiesc în comunităţi distincte, dar nu amestecaţi împreună.
    Într-adevăr etnia e mai importantă decât statul, până ce.

    RăspundețiȘtergere