marți, 15 septembrie 2009

"Despre geopolitică" de Oleg Serebrian

Volumul "Despre geopolitică" este cea mai recentă lucrare a lui Oleg Serebrian, ce a apărut în martie anul acesta (2009), fiind editat la Editura Cartier, colecţia Cartier Istoric. Are 176 de pagini, şi costă 86 de lei (cam scump, părerea mea). Interesant e că cartea a apărut într-un tiraj de 610 exemplare, ceea ce denotă că cititorii români (volumul se vinde şi în librăriile din România, nu numai din RM) nu prea se aruncă la citit asemenea cărţi (610 exemplare pentru întreg spaţiul românesc mi se pare foarte puţin).

Personal mi-am cumpărat cartea încă din aprilie, având nevoie de ea la scrierea tezei mele de licenţă, ce era legată de conflictele militare de la începutul secolului XXI. În special la conflictul militar din Osetia de Sud (la care sunt puţine informaţii, majoritatea din internet), precum şi la cel din Kosovo, "Despre geopolitica" lui Serebrian mi-a fost de un mare ajutor, având cîteva articole scrise pe aceste subiecte. Apoi, datorită finalului incandescent de la sfîrşit de universitate (licenţă), am uitat de dînsa, necitind-o toată (de fapt, citisem doar 3 articole din 13, care mă interesau direct la moment), pentru ca la început de toamnă să-mi reamintesc de ea şi să o citesc întreagă.

Impresiile sunt pozitive, iar faptul că şi am hotărît să scriu acest articol denotă că cartea m-a impresionat binişor. Deşi în articolele sale există fragmente (sau poate idei) copiate din precedentele sale lucrări (Politica şi geopolitica, Geopolitica spaţiului pontic), plictisindu-mă la ele, majoritatea celor scrise au reprezentat lucruri noi pentru mine, ceea ce a făcut lectura cărţii destul de captivantă. O parte bună din articole sunt scrise pe subiecte pe care Oleg Serebrian nu le-a cercetat înainte, iar o altă parte pe subiecte mai vechi în care sunt expuse idei noi şi gânduri destul de originale.

Primul articulaş e un fel de biografie a geopoliticianului german Karl Haushofer, al doilea fiind despre proiectele geopolitice germane din Antarctica, nesatifăcîndu-mi din păcate curiozitatea ce mi-a fost declanşată încă de înainte de cîteva articole de pe net (de ex. Baza 211). În al 3 Serebrian scrie despre geopolitica japoneză, pentru ca în articolele 4-6 el să vorbească despre Republica Moldova (Basarabia) în trecut, prezent şi viitor. Din păcate, articolul 6, RM în 2030, m-a dezamăgit, neavând cam nimic la temă, însă precedentul, în care scrie despre situaţia geopolitică a RM la etapa actuală, este extrem de bun (mi-a plăcut enorm... nu ştiu de ce).

În articole 7 şi 8 sunt comparate situaţiile geopolitice actuale a RM şi Georgiei, precum şi conflictele din stânga Nistrului (zis transnistrian) şi cel din Osetia de Sud. Urmează despre conflictul din Kosovo, ultimele 4 articole, mai subţiri şi plictisitoare totodată, fiind despre GUAM, geopolitica Mării Negre sau Uniunea Europeană.

În fine, pot spune că volumul este extrem de interesant, şi chiar foarte util, dacă ar fi citit de cîţi mai mulţi cetăţeni ai RM. Volumul ar putea lămuri în mare parte care sunt cauzele greutăţilor de astăzi ale RM, şi ar putea totodată să lumineze şi orienteze populaţia RM despre care ar trebui să fie viitorul şi orientarea politicii noastre externe, şi chiar interne. Din păcate, basarabenii nu sunt prea ahtiaţi după asemenea cărţi, de aceea îmi rămîne speranţa ca măcar studenţii de la Relaţii Internaţionale, precum şi cei de la Ştiinţe Politice, să citească această carte, urmând ca să crească o nouă generaţie a clasei politice ce să fie conştientă de cea mai bună cale pe care RM ar trebui să o urmeze în politica externă, precum şi în cea internă.

P.S. Singura întrebare care mi-o pun la final este cum se face ca un om care pretinde că e român, proeuropean, euroatlantist (adică pro NATO) şi antiCSIst să facă parte dintr-un partid al cărui lider, Marian Lupu, se pronunţa contra aderării la NATO şi pro CSI??? Aici din păcate se observă diferenţa dintre analistul Oleg Serebrian, ce este unul extrem de bun, şi omul politic Oleg Serebrian, a cărui carieră politică este cam întortocheată, şi, să recunoaştem, cam ştearsă.

8 comentarii:

  1. Salut,

    Ai facut o fina observatie in PS-ul tău. Intr-adevăr politicianul Serebrean este mult sub nivelul geopoliticianului Serebrean. Şi eu am citit cartea în aprilie. Este o carte bună, documentată, argumentată şi accesibilă publicului interesat de analizele comparative ale conflictelor regionale din spaţiul ex-sovietic. În plus, reabilitarea lui Haushofer a fost o idee inspirată.

    Baftă multă! O să mai trec pe la tine şi asta deoarece am văzut că te conduci de sintagma "cititul nu dăunează grav sănătăţii... ."

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce să-i faci... Toţi oamenii din conducerea PSL-ului lui Serebrian pledau pro NATO.
    Întrebam şi eu într-un articol cum se simte lângă Lupu. Eu personal cred că, deocamdată, ne ajunge Parteneriatul pentru Pace.

    În fine, mă bucur că ai reînceput să scrii pe blog. Că stătea blogul tău la coada listei. :)
    Voi reveni şi, poate, voi mai comenta la articol. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine ai revenit. Vezi ca acum 2 zile ti-am lasat un mesaj la postarea anterioara

    RăspundețiȘtergere
  4. Angy, salut şi mulţumesc frumos :)
    De fapt, nu mă conduc după sintagma dată, deoarece cititul a fost, din păcate, unul din factorii avansării miopiei mele în copilărie. Principiul după care mă conduc este că orice carte bună citită te face mai deştept, iar eu la sigur nu vreu sa fiu un prost :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Eleonora, şi eu îţi susţin ideea că deocamdată, în condiţiile actuale, ne ajunge Parteneriatul pentru Pace. Dar asta nu ar trebui să ne împiedice să ne jucăm cu ideea aderării RM la NATO, şantajându-i poate chiar pe ruşi în cazul conflictului transnistrian (dacă ei nu-şi retrag armatele, noi aderăm la NATO).

    RăspundețiȘtergere
  6. Sandu, mulţumesc frumos. Ţi-am citit articolul, precum şi articolul lui Ilie Cebanu, chiar servind acesta ca un imbold să revin la blog ;). Merci.

    RăspundețiȘtergere
  7. :) NATO nici nu începe discuţiile cu ţări care au armată străină pe teritoriul lor şi conflict teritorial, iar ruşii ştiu foarte bine.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eleonora: NATO nu începe, dar asta nu ne împedică să începem noi discuţiile şi să discutăm problema (aderarea la NATO) în cadrul societăţii, ceea ce deja va alarma Moscova. Cazul Georgiei.

    RăspundețiȘtergere