joi, 31 decembrie 2009

Anul 2009 pentru mine

Au mai rămas cîteva ore până la venirea Anului Nou. În Noua Zeelandă, Australia, Asia Centrală şi de Est anul 2010 a şi venit deja, şi se apropie rapid şi de noi, de Europa, de Republica Moldova, astfel că voi profita de ultimile ore ale anului 2009 pentru a spune cum a fost acesta pentru mine.

Prima impresie ar fi că a fost unul greu, ţinînd cont de mulţimea de evenimente şi probleme stresante de care am avut parte: sfîrşit de universitate, studii de licenţă (teza de licenţă ce am început-o să o fac tîrziu, practica încheiată agresiv de evenimentele din aprilie, examenele de stat, etc), 2 campanii (în care m-am implicat mai mult sau mai puţin) şi alegeri electorale, în mijlocul cărora s-au aflat evenimentele incadescente din aprilie, precum şi teroarea ce a urmat, moartea lui Lucky, câinele meu, de care am fost ataşaţi întreaga familie, apoi examenul pentru intrarea la masterat (iarăşi cu miză - la buget), un masterat ce s-a dovedit a fi dezamăgitor şi m-a frustat rău de tot, precum şi o mulţime de alte evenimente şi probleme de care am avut parte în acest an.

Însă, paradoxal sau nu, la o analiză mai profundă îmi dau seama că m-am descurcat excelent cu toate, şi, în fine, am reuşit să ies cu rezultate mult mai bune decît m-aş fi aşteptat din toate problemele şi sarcinile avute. Toate acestea mă conving de faptul că principala trăsătură a anului 2009 pentru mine este aceea că acest an a fost cel mai intens an din viaţa mea, unul extrem de epuizant, în care însă am trăit viaţa la maximum, şi în care am fost implicat emoţional destul de puternic, descoperind şi că am o enormă energie psihică în mine. În fine, pe toate planurile care mă interesau am ieşit parcă destul de bine, şi dacă îl privesc şi pe cel legat de societate, am reuşit să înlăturăm regimul lui Voronin şi să realizăm acea mare schimbare, care, într-un anumit fel, a dat un alt sens vieţii noastre, reîntorcîndu-ne speranţa unei vieţi mai bune chiar aici, în Republica Moldova.

În fine, anul acesta m-a învăţat să mă cunosc mult mai bine pe mine însumi, despre care sunt atuurile şi punctele slabe ale mele, care sunt lucrurile care îmi plac şi care îmi displac. Şi deşi încă nu am determinat despre care e ţelul, scopul meu în viaţă, am reuşit să-mi organizez şi prioritizez gîndurile şi anumite dorinţe, şi în final să mă accept mai bine pe mine însumi aşa cum sunt, bun sau rău, dar perseverînd în perfecţionarea mea şi lichidarea punctelor mele slabe.

În privinţa Anului Nou, nu mă aştept la lucruri extraordinare, sau la lucruri într-adevăr noi. Anul 2010 cel mai probabil va fi o continuare firească a aceloraşi evenimente şi tendinţe din 2009: pentru mine la sigur, căci simt că merg în direcţia bună; societatea la fel, căci se înşală amarnic cei care cred că comuniştii nu mai contează. 2010 s-ar putea să fie tot atît de greu şi intens ca şi 2009, şi pe plan personal, pentru mine, căci îmi propun şi o mare provocare, aceea de a-mi găsi un job, cît şi pentru întreaga societate, căci ne aşteaptă din nou alegeri, precum şi resimţirea pe deplin a consecinţelor crizei economice ce ne-a lovit în 2009.

Dar cel mai important e că avem speranţă, şi că trebuie să luptăm să protejăm, precum şi să cîştigăm ceea ce pentru noi are într-adevăr importanţă. Aşa că, vă urez un An Nou cît mai Fericit, în care să reuşim să ne împlinim sau să mai facem careva paşi către acele vise pe care fiecare le are! La Mulţi Ani Tuturor!

5 comentarii:

  1. pacat ca de decesul bunicii nu ai spus nimic sau de fapt pentru voi nustiu daca a existat acest termen vreodata

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim:

    Pe lîngă decesul bunicii în 2009 mi-a murit şi un unchi, chiar imediat după ziua mea. De ce nu am scris despre acestea? Simplu: pentru că una e să scrii şi să fii citit despre moartea unor animale de casă, şi complet alta e să scrii despre moartea unor oameni, cu atît mai mult înainte de Anul Nou.

    În privinţa părţii a 2 a frazei tale, dacă intru mai profund, şi omit în special partea copilăriei fragede din viaţa mea, da, bunica de la Glodeni nu prea a existat în viaţa mea. Tot aşa cum nu au şi prea existat şi rudele de pe linia tatei, iar aici, cred, că ai putea da şi tu o jumătate de răspund de ce ;).

    Apropo, chiar dacă bunica nu prea a existat pentru mine/noi, în schimb tatălui meu i-a păsat mai mult de mamă-sa decît le-a păsat celorlaţi fraţi ai săi. O situaţie echilibrată, zic eu ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant de unde asa concluzie ,,în schimb tatălui meu i-a păsat mai mult de mamă-sa decît le-a păsat celorlaţi fraţi ai săi"...
    Nu prea îmi vine a crede, cunoscînd situaţia reală şi ştiind practic totul..., tu însă nu prea ştii doar din auzite aşa că e stupidă fraza ta..., în fine asta e scuze dacă am ofensat cu ceva, aveam însă şi dreptul...
    Morala: Una să cunoşti şi să vezi situaţia, alta să auzi doar din vorbe şi alta să tragi concluzii pripite.
    Gîndeşte-te bine de acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  4. Să nu încep eu să spun de cîte ori eram nevoit să merg să lucrez în ograda bunicii, să îi tai lemne, să fac curăţenie şi toate celelalte în loc să mă odihnesc. Practic toate zilele din vacanţă le petreceam muncind în sat.
    Şi se pune întrebarea pentru ce, că oricum nu am obţinut nimic din asta şi nici nu doream să obţin.
    Aşa că mai gîndeşte-te cînd faci unele afirmaţii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Păcat că tocmai acuma mi-am amintit şi mi-am găsit timp să-ţi răspund. Dar mai bine mai tîrziu decît niciodată ;)

    Pretinzi că ştii practic totul, dar te miră concluzia dată... dacă ai căsca mai mult ochii te-ai mira de cîte chestii şi cîte lucruri nu ştii - nu eşti Dumnezeu, dragă ;), şi nici nu mai pretinde vreodată că cunoşti adevărul absolut, căci devii ridicol. Şi să ştii că în concluzia dată e împlicată şi vederea, nu numai auzul - da, e posibil să fi fost exagerată, dar nu mi-ai lăsat alt mod de a răspunde după provocarea din I comentariu.
    Morala: nu o mai fă pe atotcunoscătorul, că ai mare şanse să ieşi de prost ;)

    În privinţa la aceea că ai început să-mi înşiri ce ai făcut pt bunica în loc de a te odihni şi fără a cîştiga nimic - sorry, chiar îmi pare rău pt tine că nu ai obţinut nimic (apropo, nimeni nu te-a impus să o ajuţi dacă nu-ţi făcea plăcere - sau să înţeleg că tatăl tău te-a forţat?), dar eu nu te pot ajuta în a-ţi lichida frustrarea (creată în raport de verii "ce nu au făcut nimica pt bunica") - ţi-aş recomanda să te adresezi la un psiholog, s-ar putea să te ajute.

    În rest, numai bine ;)

    RăspundețiȘtergere