miercuri, 28 ianuarie 2009

Bursa: povestea continuă

În articolul precedent am scris de marea minciună a comuniştilor - bursele. Cred că majoritatea au înţeles că mă aflu şi eu printre cei păcăliţi şi pierdanţi. Totuşi responsabilitatea în cazul dat pare/părea că nu aparţine doar comuniştilor, dovadă fiind repartizarea cel puţin ciudată a burselor.
Din anul III Relaţii Internaţionale primesc bursă doar 10 studenţi, pe când din anul II tocmai 24. La acelaşi an II bursele încep a se acorda de la o medie de 8,17 , pe când la ultimul an tocmai de la 9,33. Astfel s-a creat o situaţie de-a dreptul ridicolă ca studenţi eminenţi din anul III, cu media cuprinsă între 9 şi 9,33 , să nu aibă bursă.
Ca rezultat, săptămâna aceasta mai mulţi studenţi revoltaţi ne-am adresat la decanat, la domnul decan Cujbă Vasile, să ne explice situaţia dată. Aceasta ne-a primit destul de ostil, iar când eu l-am întrebat direct (şi oarecum provocator) cum e posibil ca studenţii eminenţi să fie obligaţi să plătească şi taxele de studii, dar şi să nu beneficieze de burse, acesta a ţipat agresiv să mă liniştesc, pronunţându-mi şi numele. Aceasta mi-a sugerat că decanul nu prea mă agreează, dându-mi impresia că ultima întîlnire a mea cu el nu prea a înghiţit-o. În schimb mă bucur că deja îmi ştie numele: măcar ca o pacoste să mă ştie :)) .
Oricum, agresivitatea sa m-a obligat să fiu mai subtil, trezindu-mă în neaşteptata situaţie ca eu, un simplu student, alături de ceilalţi, să fim obligati să-l "liniştim" pe decan (cel puţin în această postură m-am simţit eu). Abia după ce am trecut problema din responsabilitatea sa în cea a superiorilor săi acesta a devenit mai comunicativ, şi ne-a prezentat un ordin care îl "absolvea" de orice "vină". În ordinul dat era precizat că studenţii anului III BAC, IV ŞCG şi V ŞCG vor beneficia de un număr de aproximativ 30 burse, pe când cei din anul I şi II de tocmai 130 burse - exagerat de mult în comparaţie cu noi, ultimul an.
Mai departe dumnealui ne-a şi contraatacat, acuzând că noi, anul III, am primi note prea înalte, şi ne-a ameninţat că va vorbi cu profesorii. Personal, în contradicţie cu colegii mei, am acceptat şi recunoscut acuzaţia dată, parţial pentru al ogoi, parţial pentru că consider că aşa şi este. Oricum ar fi, nu m-am simţit atins de acuzaţia dată pentru ca să ripostez.
E interesant că decanul a avut o mică scăpare, în care a spus că el nu este vinovat de politica actuală de învăţământ, insinuând fără să vrea că vina în situaţia dată ar fi a comuniştilor. Rapid însă a părăsit subiectul dat.
La final, când plecam, decanul ne-a spus că am făcut bine că am venit la el să ne clarificăm, obligându-mă să mă întreb cît este de onest ţinând cont că ne-a primit la început cu ostilitate. Ne-am despărţit destul de paşnic.
În fine, întîmplarea dată a arătat că decanul nu iubeşte să fie încolţit, să i se impută ceva, în aceste momente el răspunzând destul de agresiv, ceea ce nu-i şade deloc bine, ţinând cont de statutul său social şi de faptul că încearcă să deie impresia de filozof (cel puţin, aşa impresie aveam eu de el). Şi e păcat că reacţionează aşa, ţinând cont că anume calmul şi sângele rece sunt acele virtuţi cu care poţi "ucide" şi moartea, dar nu numai să te aperi cu succes din asemenea situaţii banale.
Iar astăzi am hotărît să merg mai departe, scriind un email la prim-prorectorul USM în care să mi se explice raţionamentele unui asemenea ordin, menţionat mai sus. Urmează să vedem deja, dacă mă voi arde sau nu (căci sincer chiar mă tem să nu fiu prea îndrăzneţ: am temeri), sau dacă alţii vor răspunde pentru ceea ce eu consider a fi o nedreptate.

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Cu o mână ni se dă (oare?), cu mai multe ni se ia

Transportul public
Cred că toată lumea ştie de ieftinirea pâinii. De la TV, bloguri şi până pe stradă, mai peste tot s-a scris şi vorbit despre aceasta. Puţin însă s-a discutat sau/şi criticat viitoarele consecinţe al noilor prevederi ale Codului contravenţional.
2 zile în urmă am folosit troleibuzul pentru 2 staţii. Odată cu mine s-a urcat şi un controlor. Acesta a început să controleze de la 2 fete, studente probabil, şi cum a observat că biletele erau rupte a şi început să ţipe la ele agresiv. Doar după ce bătrînelele pensionare şi lumea de împrejur l-au calmat şi i-au spus că fix înaintea lui a mai fost un controlor, acesta s-a liniştit şi le-a lăsat în pace. Ce s-ar putea de concluzionat din aceasta?
În primul rând, merită a fi repetat de menţionat că amenda pentru călătoria fără tichet s-a majorat până la 200 lei. Mai înainte era 6 lei, dacă nu mă greşesc. Ce părere aveţi despre aceasta?
Personal consider că pedeapsa pentru o asemenea infracţiune este una excepţional de mare, abuzivă chiar. De ce nu s-a majorat la 20 lei (căci aşa mi se pare echitabil în raport cu infracţiunea de a nu cumpăra un tichet de 1 leu)? De ce nu la 40, 50, deşi şi această sumă mi se pare prea mare în raport cu gravitatea infracţiunii?
Şi apropo, cât reprezintă 200 lei din salariul mediu al unor oameni, de obicei cu venituri mici şi mijlocii, care folosesc transportul public? De exemplu cei de la ţară: ţinând cont că ei au în medie un salariu de aproximativ 800-1000 lei, pentru o asemenea încălcare ei trebuie să plătească o pătrime din salariul lor? Dar o vor face ei oare?
Din întîmplarea mea de mai sus un lucru îmi este clar: nu va reuşi bine să iasă un controlor din troleibuz că altul va intra la loc. Comuniştii au pornit o adevărată vânătoare de oameni în masă, având o experienta după vânarea tinerilor forumişti. Iar populaţia simplă nu va face decât să umple buzunarele acestor "câini de pază", controlorii, cu 50-100lei (mită) decât să plătească amendă 200 lei. Nu degeaba aceştia din urmă şi-au activizat activitatea.
Oricum ar fi, această nouă prevedere a Codului contravenţional este în realitate una antipopulară (împotriva poporului), antisocială (împotriva sărăcimii) şi procorupţie (va creşte frecvenţa mitei). Atît: mai mult nu am ce spune la acest subiect.
Pâinea
Totuşi comuniştii fac şi lucruri bune - ieftinesc pâinea. Cu o mână ne iau, cu o alta ne dau. Oare? Îşi mai aminteşte cineva perioada de 1-2 ani în urmă, de după secetă, când comuniştii se lăudau că ei menţin preţurile la pâine, dar în realitate nu găseai deloc acea pâine prin magazine?
Cel puţin eu şi familia mea, deşi mereu căutam pâinea de 1,75 lei, 2,40 sau 2,90, eram obligaţi să ne întoarcem acasă cu pâine fabricată de firme private ce costau între 5 şi 10 lei. Astfel comuniştii înţelegeau menţinerea preţului pâinii, adică prin nefabricarea ei în cantităţi suficiente populaţiei?
Dar chiar şi astăzi se menţine problema deficitului pâinei sociale, nu rareori fiind nevoiţi să cumpărăm pâine "privată" mai scumpă. Despre aceasta a scris şi Moldova Azi, care a şi cerut o explicaţie de la combinatul Franzeluţa în legătură cu deficitul de pâine.
Aşa şi cu ieftinirea pâinii - sunt sigur că ea va avea loc. Însă sunt curios dacă acea pâine va exista pe rafturile magazinelor sau comuniştii o vor fabrica atât numai cât ei să se sature.
Bursele
Unii poate vă întrebaţi de ce sunt atât de sceptic în legătură cu ieftinirea pâinii. Simplu. Poate din cauza că am simţit pe pielea mea promisiunile lor, ca student. Aceştia, comuniştii, ne-au promis marirea burselor.
Aşa au şi făcut. De la aproximativ 300 lei cât era la începutul semestrului I anul trecut acum bursa este deja în medie 500 lei. Numai că dacă semestrul trecut se dădea bursă de la nota 9,00 anul acesta se dă de la 9,33. Astfel din 7-8 studenţi din grupa mea de 30 oameni am ajuns ca numai 3 oameni să primească bursă. Astfel deşi există tineri cu note peste 9 şi fără de nici un 8 aceştia nu primesc burse.
Şi, de parcă nu ar fi destul, mai suntem nevoiţi să plătim şi taxele de studii care cu ocazia Anului Tineretului ne-au şi fost şi mărite. Fantastic. Iată aşa comuniştii stiu să ajute tineretul şi să-şi îndeplinească promisiunile. Şi cine cîştigă apropo din situaţie? Dacă mai înainte studenţii primeau 2100-2400 lei (de ex. grupa mea) în total acum primesc doar 1500. În schimb la TV, radio comuniştii au mărit bursele şi lumea, proastă (mă scuzaţi de insultă), îi crede. Bravissimo!
Final
Pentru mine un lucru este cert: comuniştii nimic şi niciodată nu vor face ceva pentru popor. Totul este doar o minciună, o minciună mare în care trăim zi de zi, începînd de la denumirea lor de comunişti care ascunde cei mai cruzi exploatatori de capitalişti. Nu degeaba în cei 8 ani de conducere comunistă Rep. Moldova a ajuns cea mai săracă ţară din Europa (adică noi, cetăţenii ei), pe când fiul lui Voronin a adunat o avere de peste un miliard de dolari. Mai mult nici nu am ce scrie.

miercuri, 21 ianuarie 2009

Zvonuri, bârfe, FRIŞPA

Astăzi la lecţii am auzit 2 lucruri interesante de la profesori. Un prim profesor, la geopolitică, ne-a spus că este posibil ca criza financiară să fi fost provocată special de către SUA cu scopul de a lovi China şi Rusia, ţări care s-au întors la nivelul lor de dezvoltare din 1995 şi care suferă cel mai mult din urma crizei, şi care înaintea crizei date se aflau într-o puternică ascensiune, economică şi/sau politică, ameninţînd serios poziţiile SUA în lume. Daca cauţi în internet, de asemenea pot fi găsite diferite cauze "interesante" a apariţiei crizei, ca de exemplu în situl Moldova Noastră.
Al 2 lucru m-a uimit cel mai mult. Alt profesor, la altă disciplină, ne-a spus că este posibil ca guvernarea comunistă să nu deţină controlul asupra militarilor şi poliţiştilor. Totul a pornit de la discutarea aderării RM la UE, conform cărora un punct pe care şi Turcia, şi RM ar trebui să-l soluţioneze este problema controlului forţelor de ordine şi militare. Iar astăzi mulţi politologi, şi implicit şi politicieni, îşi pun întrebarea dacă aceste forţe ar sluji statului.
Conform lor, astăzi în RM ar exista un parteneriat între conducerea politică şi militari, MAI şi SIS, conform cărora aceştia din urmă ar face ce-ar vrea, de la afaceri legale şi ilegale până la crime şi violuri, pe care tot ei le-ar investiga, evident nu în detrimentul lor, şi viceversa, conducerea politică, adică comuniştii, care ar face şi ei ce vor fără a fi stingheriţi, fiind şi sprijiniţi de poliţişti în situaţiile necesare.
Argumente ar servi scandalul drogurilor, nesoluţionat până în prezent, în care ar fi implicat şi ministrul de interne Papuc. De asemenea se spune că Papuc special ar fi fost reinstalat în postul de ministru de interne, pentru că Voronin nu ar mai fi putut să-i controleze pe poliţişti.
Personal prima dată aud de asemenea zvonuri. În schimb, am auzit de vorba conform cărora SIS-ul în realitate ar constitui o filială a KGB-ului, pardon FSB-ului rusesc, şi că ar servi oricui (sieşi, comuniştilor sau/şi Rusiei), numai nu Republicei Moldova sau cetăţenilor săi. Argumente: faptul că majoritatea colaboratorilor SIS ar fi de etnie rusă.
Daca tot veni vorba de zvonuri şi bârfe, am găsit unul pe net ce m-a făcut să râd binişor. Cică rectorul USM, Gheorghe Ciocanu, ar face sex cu studente :)). Puteţi citi aici mai concret despre asta (din păcate, e în rusă).
În rest, vreau să trec de la zvonuri, pe care nu le susţin şi nici nu le combat, la fapte şi realităţi concrete, pe care le pot susţine. În FRIŞPA e frig. A naibii de frig. Trebuie să fie undeva clar sub 15 grade. Dacă nu chiar 10. Iar ţevile de la căldură nu sunt deloc calde, darmite fierbinţi. Au doar cu vreo 3-5 grade mai mult decât temperatura mânii, deci logic maxim vreo 40 grade Celsius. Şi atunci mă întreb: astfel comuniştii ştiu să ţină sub control criza gazului în RM?
Mă rog atunci să nu mai deie Dumnezeu vreun cataclism sau criză prin RM, căci altfel poporul "are să crape" (scuzaţi-mă de expresie), dar guvernul nu are să facă nimic pentru noi. În schimb la televizor totul are să fie bine şi frumos, iar comuniştii totul o să aibă sub control şi o sa "muncească" pentru popor.
Oricum, mă întreb de ce studenţii nu protestează. O dată au putut să o facă, dar de ce amu, când e mult mai frig, nu o fac din nou? Lipseşte ordinul, adică fără a organiza de sus nu se poate? Sau deja nu le e frig, că îi încălzesc comuniştii?

duminică, 18 ianuarie 2009

Vieru

A murit Grigore Vieru. Încă de la ştirea accidentului intuiam acest final. Dar totuşi sunt prea trist. Atât de trist încât nici nu mi-a scrie sau gândi despre aceasta. Nu pot/nu putem schimba trecutul. Aşa că ne rămâne doar prezentul şi viitorul.
Dar totuşi amintirile trecutului ne vor răscoli mereu...

Să fie alături de Dumnezeu.

vineri, 9 ianuarie 2009

Pentru cine sunt destinate de vînzare produsele mărcilor Puma şi Reebok?

Recent, zilele trecute, am vizitat magazinele de produse sportive Puma şi Reebok. Mă gândeam să-mi procur o pereche de ghete (adidaşi). În loc să plec de-acolo cu vreun produs cumpărat, m-am întors acasă cu o întrebare: pentru cine sunt destinate de vânzare produsele acestor magazine?
În primul rînd preţul: la Puma de obicei cele mai ieftine ghete pornesc de la 800 şi ceva lei. La Reebok de la aproximativ 1000 lei. Acum însă de sărbători sunt mai peste tot reduceri. La Puma sunt cică de 70%, oficial. În realitate la majoritatea produselor reducerile sunt de 30-40%, astfel că cele mai ieftine ghete porneau de la 479 lei. După gusturile mele, însă, nu-mi plăceau, astfel că dacă doream să-mi iau ceva pe plac trebuia să dau de la 580 de lei în sus.
În Reebok sunt 50% reduceri. Însă acolo dacă aşa scrie, aşa şi este, astfel că cele mai ieftine ghete porneau de la 485 lei (o pereche de futsal). În rest majoritatea costau 660- 800. De Adidas sau Nike nici nu mai vorbesc: sunt prea scumpe la general şi de-aceea nici nu obişnuiesc să le vizitez.
Ţinînd cont că salariul mediu pe economie e mai mic/egal cu 2000 lei (nu vorbesc de datele "oficiale", care sunt false), rezultă că de obicei pentru o pereche de adidaşi trebuie să dai cel puţin jumate de salariu. În caz că eşti mai şmecher şi cumperi la reduceri, o treime sau o pătrime din salariu. Oricum e scump. Astfel şi se explică de ce majoritatea populaţiei îşi cumpără ghete de la piaţă, unde ele costă în mediu 200-300 lei.
Oricum, nu preţul m-a revoltat. Vizitez şi urmăresc de 3 ani deja aceste magazine, şi eram la curent cu preţurile, cunoscând şi când au loc perioadele de reduceri de obicei.
Chestia e că şi în Puma, şi în Reebok am cerut informaţii despre anumite produse în limba de stat. În Puma, deşi am vorbit numai în limba română, mi s-a răspuns mereu în rusă, singurele cuvinte auzite în română de la domnişoara ce deserveşte fiind "cu plăcere" pe final. Hm, mă bucur că a avut plăcere din "a vorbi cu mine", căci eu nici asta n-am avut-o vizitînd magazinul lor.
În Reebok situaţia a fost şi mai cruntă. Aici vînzătoarea neînţelegîndu-mă a chemat paznicul, apoi cealaltă vînzătoare să vorbească cu mine. Nimeni însă nu cunoştea limba de stat. Personal nici nu ştiam ce să fac, să rîd sau să "plîng" de situaţie. În final am zîmbit, că tare mai era stupidă şi comică situaţia.
Atunci mi-am călcat pe inimă şi am vorbit în rusă, pentru a afla totuşi ceva informaţii despre cele 2 produse care mă interesau. În final totuşi am plecat fără a cumpăra nimic.
De ce? Pentru că m-am simţit străin. Pentru că m-am simţit de parcă aceste produse nu erau de vânzare pentru mine. Şi atunci, pentru ce să cumpăr dacă ele nu sunt de vânzare pentru mine???
Dar pentru cine sunt de vânzare produsele acestor magazine? Judecând după situaţiile de mai sus, rezultă că Puma şi Reebok vând pentru ruşii bogaţi. Chiar aşa şi să fie? Cum e posibil ca măcar un vînzător să nu cunoască limba de stat în magazin? Oare ei n-au nici un interes de a vinde cumpărătorilor moldoveni?
Şi chiar dacă vând pentru ruşii bogaţi, care e piaţa lor la general? Judecând de exemplu că din populaţia Rep. Moldova 90% sunt săraci, avem 338000 de bogaţi. Ţinând cont că 6% sunt ruşi (recensământul din 2004), să concluzionez că Puma şi Reebok se orientează spre doar 20.000 de cumpărători? Oare ce gândesc managerii acestor 2 magazine?

PS. Pentru românii din România: ceea ce noi românii basarabeni numim ghete în România se numesc adidaşi, adică pantofi sport. Nu ştiu de unde a apărut această diferenţă, dar obişnuiesc de o viaţă să spun la încălţămintea sportivă "ghete", aşa că să mă înţelegeţi ;) .

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Catedra militară văzută "prin mine"

După cum unii cititori de-ai mei ştiu, anul trecut (toamna) am făcut catedra militară la USM. În acest articol voi încerca să o descriu pe scurt în ce a constat ea.
Undeva pe la mijlocul lunii septembrie am început lecţiile. Acestea timp de o lună au fost exclusiv teoretice, unde învăţam: tactică generală, instrucţia focului, pregătirea de geniu, apărarea contra armelor de distrugere în masă, bazele cercetării, etc. Pe 17 octombrie am avut prima şi singura lucrare - eu am lipsit, fără ca să ştiu de lucrare, fiind totodată şi singura mea lipsă de la catedră: bată-mă norocul să mă bată :D. Au fost foarte puţini la lucrare, am înţeles că.
Pe 21 am tras la tir. Aici plutonul era în efectiv complet, nu lipsea nimeni. I-am zis colegului meu Artiom că în locul maiorului anunţam la tir, dar avea să dau lucrare: aşa aveau toţi studenţii să scrie lucrarea :D - sunt un ticălos, ce să-i fac, mai ales că singur n-am scris-o :).
Oricum ar fi, la tir a fost super. Am tras de la o distanţă de 30 metri, şi personal am reuşit să şi nimeresc în cercul de nota 10 - tare mândru eram atunci, scuzaţi-mi modestia :D . Am tras în total 6 alice, din care 3 de probă. Tuturor le-a plăcut tirul, cred.
Mai departe au urmat lecţii teoretice împreună cu practice: învăţam marşul şi comenzile.
În luna noiembrie am avut 3 evenimente importante: Bulboaca, comisia medicală şi jurământul. Nu-mi amintesc ordinea - mă lasă memoria la bătrâneţe damă :( .
La Bulboaca ne-au dus cu autocarul. Era "inostrannîi", adică comod. La poligon însă era frig. Şi umed. Aici am tras 14 gloanţe adevărate din Kalaşnikov. Nici un sentiment: ce dracu?
Concluzia? Armele de foc sunt invenţie a diavolului. Cu ele a ucide e uşor de tot. Trăgeam fără nici o emoţie, de parcă era ceva banal, de parcă mai făcusem asta de zeci de ori înainte. Era prea simplu parcă. Putea să fie şi un om în loc de ţintele alea şi avea să tragem şi apoi înapoi în autocar de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Ideea e că în comparaţie cu armele reci sau lupta corp la corp, cu armele de foc orice mişel şi dezechilibrat mintal poate ucide fără a avea remuşcări. Chiar şi un om normal poate ucide cu ele fără a-şi da seama pe moment de gravitatea faptelor sale - atât de diabolice sunt ele. Oricum, voi să nu conchideţi cumva că sunt deja un criminal :D, îmi displac armele de foc, mai ales după ce m-am gândit mult la experienţa de la Bulboaca.
Jurământul - bătaie de joc, numai nu jurământ. Băieţii stăteau şi se hlizeau acolo, şi la orice se gândeau numai nu la iubirea sau datoria faţă de patrie. Nici o seriozitate, nici un pic de respect. Mi-am dat seama că în caz de război pe plutonul nostru are să ne culeagă de pe câmpul de bătălie ca pe răsărită :D. Oricum ar fi, această întîmplare mi-a şi creat întrebarea dacă are sens existenţa statului nostru. Oare cîţi cetăţeni dau 2 parale pe dânsul??? Judecând după situaţia dată, nu prea mulţi :( .
Comisia medicală - am făcut-o doar noi, băieţii, la spitalul Ministerului Apărării. Ne fugăream dintr-un cabinet în altul, care era mai liber: la final oricum majoritatea ne-am strâns la uşa unui cabinet de la etajul 3. Când am ieşit eu, se pierduse rândul deja, şi se începea cearta. Repede am tulit-o de-acolo, că nu doream să mă "lămuresc" şi eu printre dânşii. Oricum unii au fost obligaţi să vină şi a 2 zi la spital, să termine şi ultimul test.
Pe 19 decembrie, ora 9.00 am avut examen. Colegul meu fusese sunat de nişte fete (bănuiesc eu care) să aducă cu el 50 lei ca să dăm examenul, eu nu am fost sunat: de ce oare? că îmi cunoşteau răspunsul deja? Oricum ar fi, ideea dispăruse pînă dimineaţa, şi am dat examenul normal.
Şi aici am avut noroc cu carul: ziua trecută am avut examen la universitate, aşa că am repetat doar în dimineaţa lui 19 vreo 3-4 teme. Biletul ales de mine conţinea 2 puncte din 4 din temele repetate, restul fiind ori de cultură generala :), ori răspunse de colegul meu. Aşa că am scris totul, cam fără a învăţa nimic. Vorba aia: prost să fii, noroc să ai :D.
Şi aici cam se termină povestea. Deşi n-am ieşit militari adevăraţi din catedră, ştiu bine că a meritat ca experienţă îndeplinirea ei. Aici mai ales la Bulboaca mă refer :) . În final catedra militară a reprezentat o experienţă pozitivă şi utilă în acelaşi timp.

joi, 1 ianuarie 2009

Medvedeev, Voronin şi oleacă de Băsescu

Am urmărit ieri fragmente din discursurile preşedinţilor Rusiei şi Republicei Moldova către naţiune. E interesant cât de diferite în conţinut mi-au părut mesajele celor 2 preşedinţi.
Dacă speech-ul lui Medvedeev îl rezum la expresia "noi vom face", atunci al lui Voronin poate fi caracterizat numai prin expresia "noi am făcut".
Medvedeev mi-a lăsat impresia că a ţinut, deşi mincinos, un discurs mobilizator. Folosind cuvântul noi, acesta avea în vedere şi pe guvernanţi, şi poporul simplu. Spunea că trecând împreună prin greutăţi (eu zic că numai poporul simplu va resimţi greutăţile, nu şi el şi guvernanţii ruşi) Rusia va reuşi să aibă un viitor luminos, prosper. Prin discursul său urmărea să pregătească poporul simplu de criza financiară, care urma să se mobilizeze şi să susţină în continuare conducerea de stat care ar duce o politică "corectă". Un discurs manipulatoriu, care muta o parte din responsabilităţi şi oamenilor simpli. Oricum ar fi, foarte inteligent speech-ul.
În contradicţie cu el, Voronin când folosea cuvântul "noi", nu avea în vedere şi poporul simplu, ci doar comuniştii. El şi comuniştii lui în cei 8 ani de zile au democratizat statul, au mărit pensiile, salariile, au întărit statul, etc. Ceva legat de viitor - alegerile din 2009, pe care nu putea să nu le atingă, şi Transnistria, care am înţeles că diferendul va fi rezolvat în acest an, dacă nu mă greşesc. În concluzie, un speech "noi am făcut" (noi adică ei, comuniştii).
Aceste discursuri mi-au amintit de citatul neoconservatorului Irving Kristol:
"patriotismul îşi află originile în iubirea faţă de trecutul naţiunii; naţionalismul se naşte din speranţa în propriul viitor, în grandoarea care îl deosebeşte de celelalte."
Făcând legătura la speech-urile celor 2 preşedinţi, aş putea spune că Medvedeev a avut un discurs naţionalist, dar Voronin unul patriotic, bazat pe mândria de ce-a făcut el şi ai lui în cei 8 ani de "comunism" ai Rep. Moldova.
Am prins la EuTv şi momentul în care preşedintele României, Băsescu, a intrat în Anul Nou. Acesta a intrat fluturînd flagul României; al nostru cu paharul de băutură (şampanie, apă, vin, altceva... nu ştiu ce avea el acolo că nu am gustat din cupa lui, de aceea nu pot afirma ca un adevăr absolut că ar fi avut şampanie acolo :D ) în mână - fiecare la ce şi anume slujeşte.
Nu mi-a plăcut că românii au intrat cu Ina "Hot" în 2009, cred că normal ar fi fost dacă intrau cu "Deşteaptă-te Române" (părerea mea subiectivă). Aici Voronin are un plus faţă de Băsescu: după ora fixă s-a cântat imnul Rep. Moldova.
A... şi altceva, Băsescu şi Medvedeev au întîmpinat Anul Nou afară, în aer liber, primul în stilul lui caracteristic, cu poporul. Al nostru, mai friguros, într-o încăpere. Nu ştiu dacă are vreo importanţă, dar menţionez şi asta la diferenţe.
Sărbători fericite în continuare!