marți, 28 iulie 2009

Analiza sondajelor. Pronosticul meu pentru alegerile anticipate

Voi expune mai jos rezultatele I sondaj al Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din RM (ASM) şi cele ale Barometrului Opiniei Publice din iulie (BOP), special ca să le puteţi compara:

I ASM: PCRM - 29.7%, PL - 13.3%, PLDM - 12.8%, AMN - 7.9%, PDM - 7.1%.
BOP : PCRM - 31.1%, PL - 13.2%, PLDM - 7.2%, AMN - 2.6%, PDM - 9.6%.

Singurele concluzii care se pot extrage este că comuniştii sunt susţinuţi de către 30% din electorat, iar PL de un nr. constant puţin mai mare de 13% din totalul alegătorilor. Rezultatele celorlalte partide sunt contradictorii.
În privinţa nr. alegătorilor din RM, acesta oficial e de 2,7 mln, din care suntem nevoiţi să scoatem 600 mii alegători plecaţi peste hotare (după datele prezentate de serviciul grăniceri ai RM), deoarece aceştia nu sunt reflectaţi în sondaje, şi cel mai probabil că nici nu vor vota (la 5 aprilie au votat 15-20 mii peste hotare, dacă nu mă greşesc - prea puţin din nr. total de 600 mii). Ne rămân 2,1 mln de alegători, din care mai omitem aproximativ 300.000 incluşi artificial de către comunişti în liste special pentru a frauda alegerile.

Astfel, obţinem o cifră de 1,8 mln alegători reali, ce sunt prezenţi în R. Moldova. Cele 30% ale PCRM reprezintă deci aproximativ 540.000 de alegători, ce vor vota pentru dânşii, în cazul PL 13,3% echivalând cu un electorat aproximativ de 240.000 oameni.

Al II sondaj ASM a prezentat procentajele partidelor din contul alegătorilor ce şi-au exprimat opţiunile politice, astfel acesta nu poate fi comparat cu primele 2 sondaje. În schimb, putem transforma procentele din primele 2 sondaje, excluzând indecişii şi cei care nu vor vota. În cazul BOP avem numai 66,5% intervievaţi care şi-au exprimat opţiunile politice (22,4% indecişi, 4,8% nu votează, nu au răspuns la sondaj 6,3%). În cazul I sondaj ASM 23,4% din alegători sunt indecişi. În rezultatul transformării avem:

I ASM: PCRM - 38.8%, PL - 17.4%, PLDM - 16.7%, AMN - 10.3%, PDM - 9.3%.
BOP: PCRM - 46.7%, PL - 19.85%, PLDM - 10.8%, AMN - 3.9%, PDM - 14.4%.
II ASM: PCRM -38.5%, PL - 17.7%, PLDM - 12.8, AMN - 9.8%, PDM - 12.8%, PSD - 6.1%.

Ţin să menţionez că din cele 3 sondaje cel mai puţin am încredere în BOP, din cauza faptului că rezultatele acestuia erau cunoscute încă înainte de a fi publicate (vezi aici), plus analizând dinamica rezultatelor se observă că ratingul PCRM-ului sare mereu nejustificat înaintea alegerilor (şi în februarie 2005, şi în martie 2009), parcă special de a justifica scorurile înalte ale comuniştilor obţinute în alegeri prin fraudare (şi în 2005, şi la 5 aprilie comuniştii au fraudat alegerile).

În rest, în baza comparării rezultatelor de mai sus, mi-am şi făcut pronosticul prezentat într-un articol mai jos:
PCRM - 40%, PL - 18%, PLDM - 13%, AMN - 9%, PDM - 12%, PSD (marea necunoscută) - 5%, PPCD - 2.5%, PEAVM - 0.5%.

Exprimat în numere de alegători, dintr-un număr aproximativ de 1,3 mln de alegători (48% din 2,7 mln incluşi în liste, sau 72% din nr real de alegători prezenţi în RM: 1,8 mln) ce se presupune că vor vota mâine, avem următoarele cifre:
PCRM - 520.000 alegători, PL - 234.000 alegători, PLDM - 170.000, AMN - aproximativ 120 mii, PDM - aproximativ 155 mii, PSD - în jurul a 65 mii, PPCD - 32 mii, PEAVM - maximum 6 mii de votanţi.

În caz de fraudă (mi-e greu să exclud că comuniştii, după ce au fraudat de două ori cu succes alegerile parlamentare, şi în 2005, şi la 5 aprilie, nu vor încerca şi nu vor face şi acum), PCRM va lua în jurul a 45%, iar PDM - 15% (ţin să cred, opinia mea părtinitoare, că Lupu este un proiect comunist, astfel că comuniştii ar putea special să fraudeze pentru PDM pentru a nu crea suspiciuni opoziţiei în cazul unui scor prea înalt al lor - observaţi şi saltul înalt, mai ales în BOP, al PDM în sondaje: se pregăteşte o fraudare în special pentru ei?).

Pot da doar câteva indicii, care ar putea demonstra sigur fraudarea gravă a alegerilor:
1) Dacă PCRM va lua peste 600.000 de voturi, la sigur alegerile vor fi fost fraudate;
2) Dacă PDM va lua un scor mai bun decât PLDM, ceea ce natural nu ar trebui să se întâmple.

Atât. În rest, să ne ajute mâine Dumnezeu!

Pronosticul meu pentru alegerile anticipate.

Acesta este pronosticul meu pentru alegerile de mâine, asta în caz că alegerile anticipate nu vor fi fraudate:
PCRM - 40%
PL - 18%
PLDM - 13%
PDM - 12%
AMN - 9%
PSD - 5%
PPCD - 2,5%
PEAVM - 0,5%

Explicaţii:
PCRM va lua maximum 40% la alegeri. Ţinând cont că va fi imposibil să nu existe careva greşeli minore în favoarea comuniştilor, le-am acordat 40%.
PL va lua între 16 şi 20%. 18 e mijlocul.
PLDM va lua între 12 şi 14%. Media - 13%.
PDM - peste 10%, dar sub PLDM. Am ales 12%.
AMN - logic ar trebui să adune 10%, dar ţin să cred că o parte din electoratul lor ar putea să se fi chiar speriat de propaganda comuniştilor că AMN nu ar intra în Parlament. I-am scăzut cu un procent, la 9%.
PSD - cele 5% acordate nu înseamnă că prezic că acest partid va intra sigur în viitorul Parlament, ci faptul că PSD va lua în jurul a 5%, adică între 4 şi 6%. Pentru mine anume acest partid reprezintă marea Dilemă, marea necunoscută a alegerilor. Dorinţa şi inima îmi spun că nu vor intra, intuiţia şi chiar raţiunea, că au şanse. Dumnezeu va decide (dacă există), şi sper să decidă în favoarea celor buni.
PPCD - vor lua maxim 3%. Le-am acordat 2,5%.
Alianţa Verde va lua maxim 0,5%, deşi tind să cred că nici 0,2% nu vor lua.

Tind să menţionez că pronosticul meu nu e unul hazardat, bazat pe dorinţele şi părtinirea mea, ci pe cele 3 sondaje ce au apărut înaintea alegerilor anticipate. Poate mai spre seară, dacă voi avea timp liber, îmi voi explica într-un articol raţionamentele, analizând totodată şi sondajele date.

duminică, 26 iulie 2009

De ce AMN va intra precis în viitorul Parlament


Săptămâna aceasta, pe data de 20 iulie, a fost prezentat sondajul "Barometrul de Opinie Publică - iulie 2009", ce a lansat ideea că partidul "Alianţa Moldova Noastră" ar putea să nu intre în viitorul parlament. În condiţiile în care eu mă întrebam, şi încă mă mai întreb, dacă în viitorul Parlament nu vor intra 6 partide (şi PSD-ul lui Braghiş şi Tarlev), mulţi s-au grăbit să prezică, printre care şi bloggeri, că AMN nu va intra în Parlament.
O eroare mare, părerea mea, care nu face decât să joace jocul comuniştilor, care nu fac decât să şi promoveze la posturile lor de televiziune (N4, NIT, etc.) ideea că AMN nu ar avea nici o şansă să acceadă în viitorul Legislativ, sperând că o parte din alegătorii Alianţei Moldovei Noastre, ce sunt anticomunişti, să-şi schimbe raţional opţiunea votului pentru celelalte 2 partide liberale sau PDM, astfel diminuându-se electoratul AMN-ului şi şansele partidului de a intra în viitorul Legislativ.

La alegerile din 29 iulie, spre deosebire de cele din 5 aprilie, pragul de participare a fost redus de la 1/2 la 1/3 din numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale. De ce oare comuniştii au procedat aşa?
Singura explicaţie pe care o am este că comuniştii şi-au dat seama că opoziţia le cunoaşte metodele lor de fraudare, astfel încât la 29 iulie s-ar putea să nu mai poată frauda, ceea ce va însemna că la 29 iulie vor avea cu minimum 270.000 de voturi mai puţin decât la 5 aprilie, prezenţa la vot urmând să se diminueze de la 1,556 mln la aproximativ 1,3 mln de alegători. Dacă mai ţinem cont că există şi alţi factori care ar putea să afecteze prezenţa electoratului la alegerile anticipate (vezi aici), s-ar putea ca pe 29 iulie să vină să voteze chiar numai 1,2 mln de alegători.

1,2 - 1,3 mln de alegători prezenţa la vot la 29 iulie. Şi clubul IDEA estimează că la alegerile anticipate rata de participare va fi de 48,6%, adică aproximativ 1,3 mln de alegători din cei 2,704 mln de moldoveni cu drept de vot. Aceasta înseamnă că un partid pentru a atinge pragul de 5% şi a intra în Parlament va trebui să strângă minimum aproximativ 60.000 - 65.000 voturi (12.000 - 13.000 însemnând un procent din 1.200.000 - 1.300.000 de alegători prezenţi la vot).

La 5 aprilie 2009 pentru Alianţa Moldova Noastră au votat 150.155 alegători. Pentru ca să acceadă în Parlament AMN are nevoie de minimum 60-65 mii de voturi. Şi atunci, îi întreb eu pe cei sceptici sau răuvoitori în privinţa şanselor AMN de a intra în Legislativ, voi chiar credeţi că un partid ce a obţinut 4 luni în urmă 150.155 voturi nu va putea să strângă la 29 iulie nici măcar 60-65 mii de voturi? Şi chiar dacă la alegerile anticipate vor vota 1,5 mln de alegători, voi chiar credeţi că AMN şi-a pierdut în 4 luni mai bine de jumătate de electorat? Şi dacă chiar e aşa, propaganda comunistă atingându-şi ţelul de a distruge AMN, cum se explică că PL chiar a crescut binişor în sondaje, iar PLDM a rămas la cam aceleaşi valori ca la 5 aprilie (vezi aici)? Doar propaganda comunistă a lucrat intensiv împotriva întregii opoziţii, nu numai a AMN-ului.

Şi apropo, dacă tot veni vorba de sondaje, conform I sondaj al Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova, realizat în perioada 1-10 iulie, pentru AMN ar fi votat 7,9% din totalul alegătorilor. Dacă îi excludem pe cei indecişi şi cei care au declarat că nu ar fi votat, AMN ar fi obţinut 10,3% din voturi. Conform al II sondaj al aceleiaşi Asociaţii, realizat în perioada 11-20 iulie, reieşind din numărul alegătorilor care şi-au exprimat opţiunile politice (deci aici deja sunt excluşi indecişii şi cei care nu ar vota), pentru AMN ar fi votat 9,8% din alegători, deci aproape egal ca şi în I sondaj, în care luau 10,3%. Se confirmă ce am scris şi într-un articol mai precedent, că AMN are un electorat stabil în jurul a 10%.

În privinţa controversatului BOP din iulie, pentru AMN ar fi votat 2,6% din totalul alegătorilor, sau aproximativ 4% din numărul alegătorilor care şi-au exprimat opţiunile politice. Deci numai un procent lipsă. Reamintesc că conform BOP din martie 2009 pentru AMN ar fi votat 5,4% din totalul alegătorilor, ceea ce reprezenta 8,1% din numărul alegătorilor care şi-au exprimat opţiunile politice. În realitate la 5 aprilie pentru AMN au votat 9,77%, cu 1,67% mai mult decât a arătat BOP din martie. Iar această eroare de 1,67% ar fi de-ajuns AMN-ului ca să intre şi în următorul Parlament la 29 iulie.
Plus că şi marja de eroare a BOP din iulie e de 2,5%, ceea ce adăugat la AMN ar însemna un maxim de 5,1%, sau 7,67% din numărul alegătorilor care şi-au exprimat opţiunile electorale. Astfel spus, chiar şi conform acestui controversat BOP din iulie 2009 Alianţa Moldova Noastră ar putea obţine 7,67% din voturile alegătorilor, adică aproximativ 9 mandate.

Concluzia este evidentă: vă place sau nu vă place, Partidul Politic "Alianţa Moldova Noastră" precis va intra în viitorul Legislativ.

sâmbătă, 25 iulie 2009

Cu cât comuniştii au fraudat alegerile din 5 aprilie

Am citit aseară articolul "Cum au fost falsificate alegerile din 5 aprilie" din Jurnal de Chişinău, astfel încât dacă înainte mă mai îndoiam cu 1% că alegerile din 5 aprilie au fost falsificate, acum sunt convins 100% de aceasta. Vi-l recomand şi vouă ca să vă convingeţi precis de cele spuse (îl găsiţi aici). Întrebarea care mi-o pun este cu cât comuniştii au fraudat alegerile.

La alegerile parlamentare din 2001 am avut 2,38 mln (vezi aici) de alegători incluşi în listele electorale. La alegerile din 2005 au fost 2,27 mln alegători înscrişi în listele electorale de bază, şi aproximativ 160 mii în listele suplimentare (vezi aici), ceea ce înseamnă în total 2,43 mln de alegători (aici), cu 50 mii mai mulţi decât în 2001.

În 2009, stupoare, în listele electorale au fost incluşi 2,586 mln de alegători, iar dacă îi mai adăugăm pe cei 117.794 alegători înscrişi în listele suplimentare, avem în total tocmai 2,7 mln de alegători (vezi aici), cu o creştere de 270 mii de alegători (!) din anul 2005. Ceva neverosimil, pur şi simplu. Chiar şi dacă am accepta că din 2005 până în 2009 numărul alegătorilor ar fi crescut cu 50 de mii (ca din 2001 în 2005), rămân 220.000 de alegători înscrişi artificial. Situaţia devine şi mai ridicolă când observăm că din 2001 până în 2009 în Republica Moldova mortalitatea este mereu mai mare decât natalitatea (vezi pag. 87 din buletinul statistic de aici).

Ok, să trecem de asta, căci nu am de gând să demonstrez fraudarea alegerilor (ceea ce deja e demonstrat), ci să calculez proporţiile fraudei. Partidul Liberal a reuşit să verifice cam 20% din listele electorale, 10-15% dovedindu-se a fi fraude. Datele PLDM sunt de aceeaşi natură, iar în cazul AMN, ce a reuşit să verifice mai mult, circa 27% din listele electorale, frauda ar fi de cam 15%. Dintr-un număr de alegători de 2,7 mln incluşi în listele electorale la 5 aprilie, 10-15% înseamnă 270 - 405 mii de voturi fraudate.

O altă metodă ar fi să ne bazăm pe declaraţia baronesei Emma Nicholson, care a declarat că când au terminat numărarea voturilor, pe la ora 1, 6 aprilie, se părea că comuniştii vor avea 35%, iar partidele de opoziţie împreună, 40-45 la sută. Cele 3 partide de opoziţie, ce au acces în Parlament, au adunat împreună 543.147 voturi, iar PCRM, conform declaraţiei baronesei, rezultă că ar fi trebuit să adune 422 - 475 mii voturi (în 2007, la alegerile locale, comuniştii nici 400 mii de voturi nu au reuşit să strângă), cu 338 - 285 mii voturi mai puţin decât au obţinut la 5 aprilie (760.551 voturi).

După PL, PLDM, AMN: 270 - 405 mii voturi false, după baroneasa Emma Nicholson: 285 - 338 mii, după compararea listelor electorale - cel puţin 270.000 voturi fraudate. Rămâne deja la discreţia voastră să conchideţi dacă fraudele au fost "minore", "neputând influenţa rezultatele alegerilor", sau dacă comuniştii şi-au bătut complet joc de poporul Republicii Moldova, realizând o uzurpare a puterii de stat prin fraudarea alegerilor din 5 aprilie.

Update: vă recomand totodată să vizionaţi pe Unimedia "Raportul fraudării alegerilor din 5 aprilie", realizat de PLDM, în care se conţin lista fraudelor, inclusiv nume şi cifre concrete despre amploarea fraudelor comise de către Partidul Comuniştilor.

joi, 23 iulie 2009

Pentru tine, LUCKY!

Se născuse pe 1 februarie 2000, din încrucişarea unei căţeluşe de rasă, terrier, cu un câine "dvorniaşcă", obişnuit. Pe 16 martie, în ziua în care Hagi reuşea un gol şi o pasă de gol în Cupa UEFA pentru echipa sa, Galatasaray, împotriva Borussiei Dortmund, l-am adus acasă, fiindu-ne dăruit de o doamnă. Ţin minte şi acum acele momente: eu un puştan mărunţel ce mergând pe jos spre casă duceam la pieptul meu un mic căţeluş ce încăpuse într-o căciuliţă... Mic, fricos şi plângăcios (îl despărţisem la o lună jumate de mamă sa), în primele zile nici lăptică nu dorea să beie, dar a crescut şi a devenit al nostru. L-am numit Lucky.

2 ani mai târziu, vara, ne-am dus cu întreaga familie la mare, cu maşina proprie. Pe Lucky l-am lăsat la bunici, la Glodeni. Bunelul, care a murit în 2005, Dumnezeu să-l ierte, ne-a spus că nu a văzut în viaţa lui lacrimi la un câine, Lucky plângând după noi. Când ne-am întors la ţară să-l luăm, l-am găsit complet schimbat: răguşit (o răguşeală ce a ţinut mai bine de o lună şi după ce l-am luat acasă), slăbit, înfometat (nu avea nici gust de mâncare când nu eram noi), pur şi simplu arăta distrus. Dar sfărâma lanţurile de bucurie când ne-a văzut, şi nu s-a despărţit nici un moment de noi cât timp am rămas la bunici, fiind primul imediat în maşină când ne porneam undeva, numai să îl luăm acasă. De atunci nu ne-am mai despărţit niciodată de el, şi nu l-am mai lăsat niciodată în altă parte, la străini. Era deja membru al familiei noastre, fiindu-ne un prieten, o jucărie, un frate sau al treilea copil din familia noastră.

În 2007 i-a apărut boala. Neştiuitori, îl hrănisem nu rareori cu oase mari de carne, ceea ce îi sfâşiase şi rupsese muşchii de la orificiul anal, astfel că nu putea face mare. Atunci pentru prima oară apăruse ideea de a-l adormi, dar eram toţi împotrivă. Operaţia era scumpă şi riscantă, cu doar o treime şanse de reuşită în aşa cazuri, după cum ne spusese doctorul: noi însă i-am făcut-o, şi se pare că Lucky era într-adevăr un norocos, căci operaţia îi reuşise. De atunci l-am ţinut numai la dietă, cu căşuri, lapte, chefir, borş, etc., mai mult lichide, şi cu nici un fel de oase.

Se zice că o nenorocire apare una după alta. În săptămâna de după 5 aprilie, în care comuniştii au instaurat teroarea şi violenţa în societate, boala lui Lucky reapăruse. Pe lângă frica instaurată de către criminalii de la conducere, trebuia să suportăm şi durerea lui Lucky, ce nu putea nimic să facă. Săptămâna mai viitoare, marţi, l-am dus la acelaşi doctor ce-l operase, cu gândul de a-l adormi, dar nici eu, nici tatăl meu nu am avut puterea de a o face; şi doctorul, după ce îi făcuse o simplă procedură şi ne scosese 100 de lei, a zis că câinele încă e puternic şi nu trebuie de adormit. Din păcate se citea pe faţa lui că e un tip materialist şi avar, caruia îi pasă doar de bani - lipsa câinelui însemnând doar lipsa unui client pentru el. Operaţie, însă, acesta nu se încumeta să mai facă, şansele fiind zero de reuşită.

De-atunci practic şi noi, şi Lucky ne chinuiam unii pe alţii. Eram nevoiţi să-l ţinem mai mereu înfometat, hrănindu-l numai cu lichide: chefir, lapte, borş. Şi totuşi aduna, şi se chinuia şi nu putea face, ţipând de durere şi uitându-se cu nişte ochi rugători la noi să-l ajutăm cu ceva. Dar nu puteam nimic să-i facem, căci nici un doctor nu se încumeta să-i facă operaţie. Astfel că vineri seara, 17 iulie, am luat decizia toată familia de a-l adormi, ceea ce am şi făcut dimineaţa viitoare. În aceeaşi zi l-am şi înmormântat în pădure, vizavi de lotul de pământ ce-l avem în afara oraşului. Totul aşa de rapid s-a derulat, de parcă nici sentimente nu aveam: săpam alături de tata fără a simţi parcă nici efortul, şi nici bătăturile ce mi le făceam. Îl îngropam pe Lucky...

Întâmplător sau nu, pe drum spre lotul de pământ unde l-am îngropat am văzut tocmai 3 cadavre de câini zdrobiţi de automobile, ceea ce mărea parcă durerea noastră. Totodată pe 16, cu 2 zile înainte de a-l adormi pe Lucky, am sărbătorit cu toată familia cele 2 diplome de licenţă pe care eu şi sora mea le-am obţinut prin finisarea studiilor în acest an: sărbătoream începerea unei noi vieţi, una în care peste 2 zile Lucky înceta să mai facă parte din ea... ce crudă-i soarta!, şi tot întâmplător sau nu, pe 16 iulie Lucky împlinise 2 ani de la operaţia pe care i-o făcusem în 2007 - cu atât îi prelungise viaţa operaţia.

După m-am deprimat complet, astfel încât nu am mai avut chef nici de blog, de politică, de sport, de viaţă în general. Personal am vrut şi m-am ţinut tare; m-a doborât însă faptul că mama şi tata au plâns - tata, deoarece ţinea enorm de mult la Lucky, mama, deoarece ea cel mai mult ţinea să nu ne chinuim şi să nu-l chinuim şi pe Lucky, ci să-l adormim, astfel ea simţindu-se şi cea mai vinovată, şi totodată ea şi fiind alături de Lucky când şi-a dat duhul, eu fugind de laş ce sunt mai deoparte, iar tata îndepărtându-se pentru a-i uşura moartea lui Lucky, câinele ţinând cel mai mult la el...

Cea mai dură lecţie pe care am învăţat-o este că viaţă este scurtă, şi că trebuie să avem grijă unii de alţi, membri ai familiei, pentru a nu ne pierde. De aceea, sfatul meu pentru toţi, preţuiţi-vă părinţii, fraţii, rudele, spuneţi-vă cuvinte frumoase, aveţi grijă unii de alţii, ajutaţi-vă la nevoie şi preţuiţi momentele pe care le trăiţi împreună, pentru că viaţa e scurtă şi nu se ştie cine şi ce ne va răpune, astfel încât aţi putea să regretaţi momentele pe care le-aţi pierdut.






Ultimile poze ale lui Lucky, din 16 iulie 2009:


joi, 16 iulie 2009

Zimbru : Pacos de Ferreira = 0:0 - primul meci văzut live de mine

Astăzi am fost la meciul de fotbal din turul al 2-lea preliminar al Europa League dintre Zimbru şi echipa portugheză Pacos de Ferreira. În primul rând, aş vrea să recunosc că niciodată nu am mai fost la un meci de fotbal, astfel încât acesta a fost primul meci pe care l-am văzut live, dar nu la televizor. Cu această ocazie aş dori să le mulţumesc colegilor mei de la Free Football, Ivan Goncearuc şi Victor Moşneag, ei fiind cei "vinovaţi" datorită cărora am rupt gheaţa :).

Am ajuns pe la 18.30 la stadion. Aici erau o mulţime de oameni, şi cozi destul de mari la casa de bilete. Deşi de regulă "accesul spectatorilor pe stadion la meciurile echipei Zimbru I se face cu două ore până la începutul meciului", moldovenii nu prea respectă regula, majoritatea intrând cu o jumătate, sau o oră înainte de meci pe stadion. Din păcate stadionul nu a fost plin, dar în cea mai mare parte a sa, da: presupunerile mele că au fost în jurul a 7.000 de suporteri s-au adeverit (vezi aici).

În privinţa stadionului Zimbru, acesta, în comparaţie cu Stadionul Republican (pe care l-am cunoscut în ultimele sale 3 luni de viaţă) sau cu Stadionul Dinamo, pe care obişnuiam să fac antrenamente de atletism, este cu multe clase peste acestea, fiind într-adevăr un stadion modern în adevăratul sens al cuvântului, un stadion bine construit, frumos, şi chiar foarte bun. Din păcate, un singur minus are: nu am observat nici o urnă de gunoi, în care să-mi arunc biata sticluţă de fostă apă minerală. De asemenea, privind din partea tribunei C, nu stă prea frumos să vezi blocul de locuinţe de alături, care fiind unul vechi şi deteriorat este într-un contrast evident cu stadionul, ce este nou.

În privinţa atmosferei, trebuie să spun că la început nu m-am simţit deloc în apele mele. Zgomotul imens făcut de suporteri, coroborat de tunetele puternice ale cerului, care mai apoi s-a slobozit într-o ploaie furtunoasă asupra stadionului, m-a făcut să fiu neliniştit, agitat, cu o adrenalină imensă, şi totodată o frică ascunsă, în suflet. Peste vreo 15 - 20 de minute şocul "primului meci" mi-a trecut, obişnuindu-mă cu gălăgia, astfel încât am putut să urmăresc relaxat meciul. Chiar mi-a şi plăcut, dovadă fiind faptul că prima repriză mi-a lăsat impresia că a trecut mult mai rapid decât cele pe care le văd la televizor.

Dacă e să vorbesc de meci, ritmul acestuia a fost unul bun, deşi, din păcate, nu s-au bătut goluri, precum şi nici multe ocazii nu au fost. Pacos de Ferreira nu este deloc o echipă puternică, dovadă fiind faptul că a terminat pe locul 10 ediţia de campionat 2008-2009 din Portugalia, obţinând mai multe înfrângeri (14) decât victorii (9). Din păcate, nici Zimbru nu e mai de treabă, finisând campionatul pe 4, astfel încât confruntarea dintre locul 4 din Republica Moldova cu locul 10 din Portugalia s-a dovedit a fi un meci destul de echilibrat, în care nici o echipă nu a reuşit să se impună.

În privinţa primei reprize, ambele echipe au început-o într-un stil rapid, jucând destul de agresiv. Deşi s-ar putea spune că portughezii au fost puţini mai buni, prima repriză a fost însă cea mai echilibrată, în care practic nici nu s-au observat ceva ocazii de gol. S-a jucat mai mult la centrul terenului, atacanţii ambelor echipe nereuşind mare lucruri în faţa fundaşilor adverşi.
În cazul reprizei a 2, aceasta a început clar cu dominaţia echipei portugheze, la care se vedea clar că ştiu mai mult fotbal. Singurile zvâcniri ale Zimbrului au avut loc între minutele 70 şi 80, imediat după înlocuirea a 2 fotbalişti de către antrenorul Zimbrului Ivan Tabanov. În această perioadă zimbrii au avut 2 ocazii la poarta oaspeţilor. Din păcate finalul a aparţinut clar echipei portugheze, care a ratat 2 ocazii imense la poarta Zimbrului, a 2 ratare fiind chiar incredibilă.

Care au fost minusurile zimbrilor că nu au putut câştiga meciul? După cât mi se pare, tinereţea. Personal nu am observat nici o strategie, nici o logică a jocului Zimbrului. Jucătorii pur şi simplu jucau fotbalul ca un joc, ca nişte tineri (ei şi fiind majoritatea tineri, vezi aici), fără a dădea impresia că ar urma o tactică ceva. Jocul nu rareori părea haotic, astfel încât în a doua repriză reuşisem să mă şi plictisesc deja de banalitatea meciului.
De fapt, nici portughezii nu păreau a fi mai brezi, dar cel puţin erau mai tehnici şi jucau mult mai bine în pase. Aici aşi putea spune că mă enerva jocul uneori pe sus practicat de moldoveni. În condiţiile în care zimbrii nu erau deloc mai solizi decât oaspeţii, nu înţelegeam rostul centrărilor pe sus alor ai noştri, mingi care erau pur şi simplu pierdute. Se pare însă că tendinţa de a juca pe sus este caracteristică întreg fotbalului moldovenesc, pentru că chiar marţi, jucând fotbal cu mai mulţi amici, i-am reproşat unui tânăr fotbalist (care se antrenează profesionist) să înceteze cu centrările pe sus, în condiţiile în care noi jucam pe un miniteren de fotbal de 30-35 m. lungime, dar nu pe teren mare.

La final, pot spune că rezultatul este unul echitabil. Deşi oaspeţii au părut mai buni, nu au fost cu mult mai superiori ca astăzi să fi meritat o victorie. În privinţa şanselor zimbrilor de a merge mai departe, acestea sunt de 40 la 60. Dacă Zimbru va juca şi în deplasare ca astăzi, ar putea să scoată un egal, iar dacă unii dintre vedetele în devenire ale Zimbrului va şi reuşi să sclipească, ca în meciul din Kazahstan, s-ar putea să ne şi calificăm şi cu un 1 la 1 (sau 0). Depinde de echipă.

miercuri, 15 iulie 2009

Mai avem o şansă...

Sincer, după ce am aflat rezultatele sondajului de astăzi, m-am bucurat nespus de mult. Ţinând cont de manipularea şi dezinformarea de la posturile comuniste, intensificată după şi în baza evenimentelor din aprilie, mă aşteptam la rezultate mult mai rele pentru opoziţie şi mai mari, evident, pentru comunişti (probabil inconştient am înghiţit "găluşca" lui Voronin conform cărora ei vor lua 80 de mandate). Situaţia se pare e alta.

Dacă excludem cei 23,4% din indecişi, situaţia se prezintă în felul următor: pentru PCRM ar vota 38,8%, PL - 17,4%, PLDM - 16,7%, AMN - 10,3% şi PD - 9,3%. În comparaţie cu rezultatele de la 5 aprilie, şi PL (17,4 faţă de 13,13), şi PLDM (16,7 faţă de 12,43) şi AMN (10,3 faţă de 9,77) au crescut în procente, ceea ce este îmbucurător. Se confirmă încă odată tendinţa creşterii popularităţii partidelor PL şi PLDM, asociate ideii Schimbării (clasei politice). AMN, se pare, are un electorat stabil în jurul a 10%.
În privinţa PCRM-ului, acesta ar fi pierdut conform sondajului dat mai bine de 10%, de la acele 50% din aprilie cu care se tot fălesc la aproximativ 38,8% acum. Totuşi, ar fi bine să nu uităm că există cel puţin 23,4% de indecişi, un număr care dacă ar vota ar putea să schimbe radical balanţa din orice parte.

Din alt punct de vedere, comuniştii au fraudat alegerile din 5 aprilie cu aproximativ 200 mii de voturi (se vehiculează şi 400.000 de voturi falsificate - cifra e evident exagerată). Dacă am exclude voturile fraudate din rezultatele alegerilor din 5 aprilie, probabil că situaţia din (deja fostul) Parlament ar fi fost asemănătoare ca cea din sondaj, probabil chiar şi mai bună (să nu uităm cele declarate de baroneasa Emma Nicholson, care a spus că pe la 1 dimineaţa, 6 aprilie, comuniştii păreau că vor avea 35%, iar partidele de opoziţie împreună 40 - 45 la sută).
Din această parte, sondajul ar arăta chiar o înrăutăţire a situaţiei, ţinând cont că o parte bună din populaţie a şi crezut aberaţiile comuniştilor ( 31% cred că partidele liberale au organizat vandalizarea Parlamentului şi Preşedinţiei, iar un sfert că România ar fi implicată).

În privinţa rezultatului PDM-ului, am observat pe net că mulţi ar acuza sondajul că acesta ar favoriza acest partid şi că PD nici nu va intra în Parlament. Tot ce e posibil că ar fi fost favorizat, dar opinia mea proprie (deşi nu-mi place) este că Partidul Democrat va intra în viitorul Legislativ. Din 3 cauze:
1) pragul electoral pentru partide a fost redus de la 6% la 5%, ceea ce, credeţi-mă, înseamnă mult în creşterea şanselor unui partid de a intra în Parlament (unii zic că această masură ar fi salvat şi AMN-ul, care cică ar fi avut mai puţine şanse la anticipate să obţină cele 6%);
2) micşorarea cu mai bine de jumătate faţă de scrutinul din 5 aprilie a numărului concurenţilor electorali, ceea ce va micşora dispersarea voturilor la partide ce nu vor intra în Parlament (la 5 aprilie cel puţin 15% din voturi s-au pierdut în cei 13 concurenţi electorali ce nu au intrat în Parlament; acum se pare că vom avea doar 3 partide: PSD (+UCM), PPCD şi Alianţa Verde, ce nu vor atinge baremul de 5%).
3) venirea lui Marian Lupu în PDM, ceea ce ar fi resuscitat pur şi simplu Partidul Democrat. Lupu în opinia mea este un acelaşi Tarlev: acesta din urmă a reuşit dintr-un partid minuscul ce nu strângea nici un procent (UCM) să adune aproape 3% la alegerile din 5 aprilie. Diferenţa dintre cei 2 reprezintă faptul că între plecarea lui Tarlev de la şefia Guvernului şi până la alegerile din 5 aprilie ar fi trecut un an, ceea ce i-ar fi redus din popularitate (Tarlev azi are numai 2,2% popularitate, ceea ce certifică decăderea popularităţii sale), pe când în cazul lui Lupu e vorba doar de o lună. Ţinând cont că Lupu are acum o popularitate de 13,7%, nu este exclus ca acesta să aducă un câştig de 4-6% Partidului Democrat, astfel încât acesta să depăşească lejer baremul de 5%.

În fine, sondajul este unul care dă speranţe celor care speră într-un viitor democratic al Republicii Moldova. Confom acestuia opoziţia liberală ar obţine cu 5 mandate mai mult decât Partidul Comuniştilor, iar dacă presupunem că aceasta ar lucra mai intens până la alegeri şi ar mai câştiga câteva procente din alegători avem toate şansele ca după alegeri să avem un Legislativ condus de o coaliţie democratică PL + PLDM + AMN + PDM ce ar avea peste 61 de mandate. Asta evident că dacă Lupu/PDM nu este un partid de trădători şi dacă comuniştii nu vor falsifica din nou alegerile...

luni, 13 iulie 2009

Republica Moldova în 2009: maturizarea clasei politice?

După cum majoritatea cred că cunoaşteţi, pentru scrutinul din 29 iulie avem înregistraţi 10 concurenţi electorali, ceea ce reprezintă cel mai mic număr de concurenţi electorali înscrişi vreodată pentru alegeri parlamentare în Republica Moldova. La un scurt bilanţ istoric se observă că la alegerile parlamentare din 1994 au fost peste 14 concurenţi, la cele din 1998 peste 20 de concurenţi, în 2001 27 concurenţi electorali (recordul de cei mai mulţi), în 2005 23 concurenţi, iar la alegerile din 5 aprilie anul curent 17 concurenţi electorali (iniţial au fost 21: patru s-au retras mai târziu).

Se constată un fenomen interesant: din 1994 până-n 2001, odată cu dezvoltarea (haotică) "democraţiei" noastre numărul concurenţilor electorali care participă la alegerile parlamentare creşte, pentru ca din 2001 să se observe tendinţa inversă - tot mai puţini concurenţi se înscriu la alegeri, ajungându-se ca la scrutinul din 29 iulie 2009 (la aproape 18 ani de independenţă a RM) să se consemneze recordul minim de concurenţi electorali (10) înscrişi vreodată în alegerile parlamentare din RM. Concluzia mea este că aceasta denotă o maturizare a clasei politice de la noi, maturizare forţată şi grăbită şi de monopolul Partidului Comuniştilor care din 2001 îşi extinde tentaculele peste societate instaurând un regim dictatorial.

Totodată Oleg Serebrian menţiona în 2001, în "Politosfera", că în RM un partid politic înseamnă în cele mai dese cazuri o relaţie "oficializată" între un "solist" şi "admiratorii" acestuia (vezi "echipa Snegur", "susţinătorii lui Lucinschi", "Alianţa Braghiş", "blocul Urechean" etc.). În 2009 (nici la alegerile din 5 aprilie) nu se observă nici un partid "coadă de cometă" ce s-ar ţine de spatele liderului, toate partidele având denumiri ce ar sugera o doctrină sau idee, mai puţin coagularea în jurul unui individ. Deci, o altă dovadă a maturizării clasei politice de la noi, care a înţeles probabil că în final contează mesajul, ideea, doctrina sau ideologia partidului, şi mai puţin liderul în sine.

În fine, nu-mi rămâne să mă întreb decât dacă această maturizare este venită la timp, sau poate prea târzie. După cât se pare şi cei de la PNL şi MAE se vor retrage din cursă, special pentru a spori şansele celor 3 partide mari liberale împotriva comuniştilor. Vom avea probabil 8 concurenţi electorali în alegeri, ceea ce va micşora dispersarea voturilor la partidele care nu vor trece de barem, şi deci, totodată va creşte şansele opoziţiei (PL, PLDM, AMN) să câştige cât mai multe voturi. Ceea ce nu se cunoaşte ţine de care este impactul manipulării şi dezinformării comuniste la Moldova 1, NIT, EuTv, N4 , în legătură cu evenimentele din 7 aprilie, asupra populaţiei (rurale îndeosebi). Vom vedea deja aceasta la 29 iulie...

joi, 9 iulie 2009

Un an de blogherit

Ieri un an în urmă îmi scriam Primul meu articol pe acest blog, iar astăzi deja sărbătoresc începutul celui de-al doilea an al existenţei blogului meu. Un an pare o vârstă mică, dar personal mi se pare că scriu de o veşnicie pe acest blog, atât de obişnuit am devenit cu el.
În această perioadă am reuşit să scriu 66 de articole (prezentul e al 67-lea) şi să strâng 520 comentarii (din care aproximativ 40% sunt ale mele). În privinţa traficului, din decembrie 2008 de când mi-am pus contor, am adunat peste 5.000 de vizitatori unici. Mult, puţin, vă las pe voi să judecaţi, căci mie nu prea îmi pasă, fiindcă ceea ce contează pe adevărat sunt prietenii şi cunoscuţii pe care mi i-am făcut prin intermediul blogului (îi vedeţi pe majoritatea la blogroll).
Lumea blogosferei, deşi şi ea cu unele uscăciuni, este una a oamenilor inteligenţi, ridicaţi intelectuali, care au ce spune celorlalţi, iar a face parte din ea nu este decât un privilegiu în urma cărora faci cunoştinţă cu oameni minunaţi.

duminică, 5 iulie 2009

Proiectul Free Football


Ieri seara am avut o deosebită plăcere să aflu că voi face parte din echipa Free Football (vezi aici). Cu această ocazie ţin să-i mulţumesc frumos lui Ivan Goncearuc pentru încrederea acordată, asta deşi nu am studii terminate în jurnalism, precum şi, deşi nu ne-am întîlnit încă niciodată face-to-face (urmează să o facem). Mă bucură foarte mult faptul că numai urmărirea şi citirea acestui blog l-a convins că poate avea încredere în mine, şi sper din tot sufletul să nu-l dezamăgesc pe viitor. Din păcate, cunosc doar superficial ceea ce se doreşte a fi proiectul Free Football, dar sper şi cred că voi găsi un loc în care să fiu şi eu util echipei, şi în special proiectului.

Am observat că în echipa Free Football fac parte şi tineri colegi de-ai mei de blogosferă, ca Ion Gnatiuc, Victor Moşneag, precum şi experimentatul Sandu Grecu, bloggeri ale căror articole le urmăresc şi citesc cu plăcere. Deşi suntem diferiţi, cu studii terminate sau pe care le facem în domenii diferite, toţi avem un interes comun, o dragoste mare şi unică: FOTBALUL. Şi deşi majoritatea suntem tineri, aceasta nu reprezintă decât un avantaj, deoarece suntem idealişti, dornici de viaţă, de schimbare a fotbalului, dornici de a contribui la dezvoltarea corectă a fotbalului în ţara noastră, în care puterea, banii şi cumătrismul să nu aibă nici o valoare, dar să primeze jocul de fotbal în sine, cu o competiţie corectă.
De asemenea, din echipa Free Football fac parte şi mai mulţi prieteni de-ai lui Ivan (pe care nu-i cunosc din păcate, dar se va rezolva curând aceasta, cred), pe care ţin să-i salut aici.

Mai multe informaţii despre proiectul Free Football aveţi aici:

vineri, 3 iulie 2009

Licenţiat în ştiinţe politice

Titlul de Licenţiat în ştiinţe politice, domeniul general de studii Ştiinţe politice, domeniul de formare profesională Relaţii internaţionale, specialitatea Relaţii internaţionale - aşa scrie în Diploma de Licenţă pe care am primit-o astăzi. Prea multe cuvinte, unele care se repetă, fără a fi clar ce profesie am. Cică principala ar fi diplomat (ambasador) - statul moldovenesc e deja gata să ne trimită prin Burkina Faso sau Barbados ca să contribuim la dezvoltarea relaţiilor prieteneşti dintre ţările noastre :D, şi cel mai important, la recunoaşterea internaţională şi dezvoltarea statalităţii Republicii Moldova.

Dacă e să fim serioşi, ciclul I licenţă învăţământ superior e un fel de colegiu, şi încă mai rău, căci nu obţii nici o profesie. Pentru aceasta e nevoie să faci masteratul de profesionalizare, şi numai astfel vei avea şi studii superioare complete. Iar masteratul înseamnă în fine 2 ani de contract mai scump - procesul Bologna în RM a însemnat în esenţă mărirea taxei de studiu pentru anul al IV-lea prin transferarea acestuia de la licenţă la masterat. La locuri bugetare nici nu ai ce spera: cum a zis Voronin, de politologi, specialişti în RI şi jurişti comuniştii nu au nevoie. Plus că pentru admiterea în masterat se susţin examene, dar nu după media celor 3 ani de studiu: gurile rele (sau poate corecte) zic deja că locurile la buget vor fi împărţite pentru "ai lor".

Dar totuşi, important e că azi am terminat 3 ani de studii şi că sunt "liber de contract". Diploma de licenţă reprezintă în esenţă o recunoaştere a celor 3 ani, în nici un caz pierduţi, de universitate, în care tind să cred că am căpătat numeroase cunoştinţe ce îmi vor putea fi de folos în viaţă. Nu ştiu care-mi va fi viitorul şi în ce domeniu voi activa, dar nu regret deloc alegerea făcută 3 ani în urmă, deşi la momentul respectiv nu aveam idee ce reprezintă şi ce se studiază la relaţii internaţionale, precum şi deşi mulţi zic că cei de la RI nu prea au multe perspective în domeniul muncii la noi în RM. Voi trăi şi voi vedea - merg înainte.