duminică, 20 septembrie 2009

"Despre geopolitică" de Oleg Serebrian (partea II-a)

Mi-a reproşat o bună colegă (pe bună dreptate) că în precedentul articol nu am făcut decît să afirm că volumul "Despre geopolitică" al lui Oleg Serebrian este bun şi interesant, fără a aduce careva argumente, care să o convingă să citească cartea. Foarte corectă observaţia, dar cum i-am explicat şi ei, nu am vrut să fac un articol mult prea lung, plus în planurile mele exista şi un al doilea articol (acesta), în care, deşi nu voi analiza sau argumenta de ce merită a fi citit volumul, voi expune pur şi simplu cîteva citate din carte, care mi s-au părut cele mai originale şi interesante. Sper ca acestea să vă trezească curiozitatea, mai multora, în citirea volumului dat. Urmează:

"Dar a existat într-adevăr o bază secretă germană pe coastele antarctice? Anumite informaţii confirmă indirect această ipoteză, inclusiv fraza amiralului Karl Donitz spusă în 1943: "Flota submarină germană se mândreşte cu faptul că a construit pentru fuhrer o fortăreaţă de necucerit la celălalt capăt al lumii"."

"Dezbaterile au continuat chiar şi după război, cînd partizanii "direcţiei nordice" căutau să demonstreze că Japonia ar fi comis o greşeală de neiertat în decembrie 1941, cînd, în loc să atace URSS, care se afla atunci în cel mai critic moment al confruntării cu Germania, a atacat SUA. Implicit, sovieticii au putut face faţă presiunii militare germane, iar Japonia, în loc să-şi respecte angajamentele de aliat în cadrul Axei, a preferat să antreneze alianţa într-un război inutil cu americanii."

"Dar Vernadski nu se limitează la argumente de natură geografică pentru a demonstra faptul că Basarabia trebuie să aparţină Rusiei, invocînd şi motive istorice. În acest studiu el susţine că Voievodatul Moldovei a fost la origini un cnezat rusesc şi că şi-ar fi păstrat aceste caracteristici vreme îndelungată. În opinia sa, Moldova ar fi fost, alături de Rusia Neagră (vestul Belorusului actual), Rusia Albă (partea de bază a Belarusului), Rusia Roşie (Galiţia), Rusia Carpatină, Rusia Mică (Ucraina) sau Rusia Mare (partea originară a Rusiei), o ... "Rusie Moldavă", deci o parte a nucleului teritorial istoric al vechii Rusii."

"De fapt, adevărata problemă a Republicii Moldova este în pericolul eurasiatic şi nu cel românesc. (...) Dacă analizăm atent "opţiunile geopolitice ale clasei politice de la Chişinău, vom constata o situaţie ieşită din comun, şi anume faptul că majoritatea forţelor politice moldoveneşti (implicit a populaţiei) optează direct sau indirect pentru o variantă de suprimare a statalităţii moldoveneşti - fie prin realipirea Republicii Moldova la România, fie prin readucerea ei la o federaţie eurasiatică."

"O Europă federală. (...) Noi sperăm să vedem în 2030 o Europă în care naţionalismul a murit şi în care diversitatea nu face opoziţie, ci ansamblu. (...) Este singura cale ca poporul meu, de la Tisa la vest şi pînă la Bug la est, să trăiască în unitate şi pace alături de alte naţiuni."

"Cu toate acestea, de pe urma conflictului transnistrian Kievul profită nu mai puţin decît ruşii şi, dacă Moscova a fost cea care a provocat acest litigiu, Kievul a fost cel ce a avut grijă de menţinerea lui; (...) Dacă Ucraina ar declara un embargo regimului separatist de la Tiraspol şi ar bloca orice acces în regiune (dublat de acţiuni similare ale Chişinăului), atunci existenţa "statului" transnistrian ar fi măsurată în zile."

"Cine e osetinul de acolo? Anatoli Baranov, şeful KGB-ului de la Ţhinvali, care pînă mai ieri era şeful FSB în Republica Mordovia, sau ministrul Apărării Vasili Lunev, fostul comisar militar al regiunii Perm, sau poate premierul sud-osetin Iuri Morozov?" Întrebări identice s-au pus, de multe ori, şi în legătură cu liderii separatişti de la Tiraspol, care sunt în exclusivitate cetăţeni ai Federaţiei Ruse şi în mare parte originari din Rusia sau din alte republici ex-sovietice, şi nicidecum din regiunea transnistriană."

marți, 15 septembrie 2009

"Despre geopolitică" de Oleg Serebrian

Volumul "Despre geopolitică" este cea mai recentă lucrare a lui Oleg Serebrian, ce a apărut în martie anul acesta (2009), fiind editat la Editura Cartier, colecţia Cartier Istoric. Are 176 de pagini, şi costă 86 de lei (cam scump, părerea mea). Interesant e că cartea a apărut într-un tiraj de 610 exemplare, ceea ce denotă că cititorii români (volumul se vinde şi în librăriile din România, nu numai din RM) nu prea se aruncă la citit asemenea cărţi (610 exemplare pentru întreg spaţiul românesc mi se pare foarte puţin).

Personal mi-am cumpărat cartea încă din aprilie, având nevoie de ea la scrierea tezei mele de licenţă, ce era legată de conflictele militare de la începutul secolului XXI. În special la conflictul militar din Osetia de Sud (la care sunt puţine informaţii, majoritatea din internet), precum şi la cel din Kosovo, "Despre geopolitica" lui Serebrian mi-a fost de un mare ajutor, având cîteva articole scrise pe aceste subiecte. Apoi, datorită finalului incandescent de la sfîrşit de universitate (licenţă), am uitat de dînsa, necitind-o toată (de fapt, citisem doar 3 articole din 13, care mă interesau direct la moment), pentru ca la început de toamnă să-mi reamintesc de ea şi să o citesc întreagă.

Impresiile sunt pozitive, iar faptul că şi am hotărît să scriu acest articol denotă că cartea m-a impresionat binişor. Deşi în articolele sale există fragmente (sau poate idei) copiate din precedentele sale lucrări (Politica şi geopolitica, Geopolitica spaţiului pontic), plictisindu-mă la ele, majoritatea celor scrise au reprezentat lucruri noi pentru mine, ceea ce a făcut lectura cărţii destul de captivantă. O parte bună din articole sunt scrise pe subiecte pe care Oleg Serebrian nu le-a cercetat înainte, iar o altă parte pe subiecte mai vechi în care sunt expuse idei noi şi gânduri destul de originale.

Primul articulaş e un fel de biografie a geopoliticianului german Karl Haushofer, al doilea fiind despre proiectele geopolitice germane din Antarctica, nesatifăcîndu-mi din păcate curiozitatea ce mi-a fost declanşată încă de înainte de cîteva articole de pe net (de ex. Baza 211). În al 3 Serebrian scrie despre geopolitica japoneză, pentru ca în articolele 4-6 el să vorbească despre Republica Moldova (Basarabia) în trecut, prezent şi viitor. Din păcate, articolul 6, RM în 2030, m-a dezamăgit, neavând cam nimic la temă, însă precedentul, în care scrie despre situaţia geopolitică a RM la etapa actuală, este extrem de bun (mi-a plăcut enorm... nu ştiu de ce).

În articole 7 şi 8 sunt comparate situaţiile geopolitice actuale a RM şi Georgiei, precum şi conflictele din stânga Nistrului (zis transnistrian) şi cel din Osetia de Sud. Urmează despre conflictul din Kosovo, ultimele 4 articole, mai subţiri şi plictisitoare totodată, fiind despre GUAM, geopolitica Mării Negre sau Uniunea Europeană.

În fine, pot spune că volumul este extrem de interesant, şi chiar foarte util, dacă ar fi citit de cîţi mai mulţi cetăţeni ai RM. Volumul ar putea lămuri în mare parte care sunt cauzele greutăţilor de astăzi ale RM, şi ar putea totodată să lumineze şi orienteze populaţia RM despre care ar trebui să fie viitorul şi orientarea politicii noastre externe, şi chiar interne. Din păcate, basarabenii nu sunt prea ahtiaţi după asemenea cărţi, de aceea îmi rămîne speranţa ca măcar studenţii de la Relaţii Internaţionale, precum şi cei de la Ştiinţe Politice, să citească această carte, urmând ca să crească o nouă generaţie a clasei politice ce să fie conştientă de cea mai bună cale pe care RM ar trebui să o urmeze în politica externă, precum şi în cea internă.

P.S. Singura întrebare care mi-o pun la final este cum se face ca un om care pretinde că e român, proeuropean, euroatlantist (adică pro NATO) şi antiCSIst să facă parte dintr-un partid al cărui lider, Marian Lupu, se pronunţa contra aderării la NATO şi pro CSI??? Aici din păcate se observă diferenţa dintre analistul Oleg Serebrian, ce este unul extrem de bun, şi omul politic Oleg Serebrian, a cărui carieră politică este cam întortocheată, şi, să recunoaştem, cam ştearsă.