Anul 2009 pentru mine

Au mai rămas cîteva ore până la venirea Anului Nou. În Noua Zeelandă, Australia, Asia Centrală şi de Est anul 2010 a şi venit deja, şi se apropie rapid şi de noi, de Europa, de Republica Moldova, astfel că voi profita de ultimile ore ale anului 2009 pentru a spune cum a fost acesta pentru mine.

Prima impresie ar fi că a fost unul greu, ţinînd cont de mulţimea de evenimente şi probleme stresante de care am avut parte: sfîrşit de universitate, studii de licenţă (teza de licenţă ce am început-o să o fac tîrziu, practica încheiată agresiv de evenimentele din aprilie, examenele de stat, etc), 2 campanii (în care m-am implicat mai mult sau mai puţin) şi alegeri electorale, în mijlocul cărora s-au aflat evenimentele incadescente din aprilie, precum şi teroarea ce a urmat, moartea lui Lucky, câinele meu, de care am fost ataşaţi întreaga familie, apoi examenul pentru intrarea la masterat (iarăşi cu miză - la buget), un masterat ce s-a dovedit a fi dezamăgitor şi m-a frustat rău de tot, precum şi o mulţime de alte evenimente şi probleme de care am avut parte în acest an.

Însă, paradoxal sau nu, la o analiză mai profundă îmi dau seama că m-am descurcat excelent cu toate, şi, în fine, am reuşit să ies cu rezultate mult mai bune decît m-aş fi aşteptat din toate problemele şi sarcinile avute. Toate acestea mă conving de faptul că principala trăsătură a anului 2009 pentru mine este aceea că acest an a fost cel mai intens an din viaţa mea, unul extrem de epuizant, în care însă am trăit viaţa la maximum, şi în care am fost implicat emoţional destul de puternic, descoperind şi că am o enormă energie psihică în mine. În fine, pe toate planurile care mă interesau am ieşit parcă destul de bine, şi dacă îl privesc şi pe cel legat de societate, am reuşit să înlăturăm regimul lui Voronin şi să realizăm acea mare schimbare, care, într-un anumit fel, a dat un alt sens vieţii noastre, reîntorcîndu-ne speranţa unei vieţi mai bune chiar aici, în Republica Moldova.

În fine, anul acesta m-a învăţat să mă cunosc mult mai bine pe mine însumi, despre care sunt atuurile şi punctele slabe ale mele, care sunt lucrurile care îmi plac şi care îmi displac. Şi deşi încă nu am determinat despre care e ţelul, scopul meu în viaţă, am reuşit să-mi organizez şi prioritizez gîndurile şi anumite dorinţe, şi în final să mă accept mai bine pe mine însumi aşa cum sunt, bun sau rău, dar perseverînd în perfecţionarea mea şi lichidarea punctelor mele slabe.

În privinţa Anului Nou, nu mă aştept la lucruri extraordinare, sau la lucruri într-adevăr noi. Anul 2010 cel mai probabil va fi o continuare firească a aceloraşi evenimente şi tendinţe din 2009: pentru mine la sigur, căci simt că merg în direcţia bună; societatea la fel, căci se înşală amarnic cei care cred că comuniştii nu mai contează. 2010 s-ar putea să fie tot atît de greu şi intens ca şi 2009, şi pe plan personal, pentru mine, căci îmi propun şi o mare provocare, aceea de a-mi găsi un job, cît şi pentru întreaga societate, căci ne aşteaptă din nou alegeri, precum şi resimţirea pe deplin a consecinţelor crizei economice ce ne-a lovit în 2009.

Dar cel mai important e că avem speranţă, şi că trebuie să luptăm să protejăm, precum şi să cîştigăm ceea ce pentru noi are într-adevăr importanţă. Aşa că, vă urez un An Nou cît mai Fericit, în care să reuşim să ne împlinim sau să mai facem careva paşi către acele vise pe care fiecare le are! La Mulţi Ani Tuturor!

În vacanţă... deci, la lucru!

Am intrat în vacanţă. Luni, 28 decembrie, am dat cu brio şi ultimul examen şi am finalizat semestrul I de la masterat. Îmi place sistemul ăsta de la FRIŞPA, de a da examenele (şi la licenţă, şi la masterat) înainte de Anul Nou, altfel spus, de a nu intra în noul an cu treburi neterminate.

Am un prieten ce învaţă la Universitatea Agrară: 3 examene le-a dat acum, altele 3 le va da după vacanţă. Un altul, ce învaţă la Universitatea Tehnică, în genere dă toate examenele după Anul Nou. Vacanţa se primeşte ca o ruptură dintre lecţiile la zi şi examene: rămîi cu îngrijorările examenelor ce urmează să le ai, şi nu te poţi deconecta totalmente de la preocupările legate de universitate. Nu ştiu, poate mi se pare mie că e aşa, dar ştiu că-mi place modalitatea aceasta de programare a examenelor la FRIŞPA: îmi permite ca în cele 3 săptămâni de vacanţă să-mi şterg din minte toate grijile şi responsabilităţile legate de universitate în calitatea mea de masterand, şi să mă relaxez "completamente" :).

În privinţa blogului, nu am mai scris din 13 decembrie. În mare parte îmi justific (şi mie însumi) această inactivitate prin prioritatea acordată examenelor. În realitate, cauzele sunt mai multe, dar nu vreau să le precizez sau detaliez aici. Cert este, că dacă tot am intrat în vacanţă, voi acorda mai multă atenţie blogului meu, şi voi încerca să scriu mai des. Totodată, poate, voi şi înlătura acei factori care mă reţin în a posta mai des pe blog, şi mă voi motiva să scriu mai des în anul viitor. Poate, voi reuşi să-mi transform blogul într-unul mai activ. Deci, la lucru (pe blog) :).

Statele Unite şi lumea moştenite de Obama

"Statele Unite şi lumea moştenite de Obama" reprezintă cea mai recentă lucrare a scriitoarei franceze Catherine Durandin. Volumul a fost lansat în toamna această la Chişinău, eu scriind mai înainte despre aceasta (vezi aici), ca urmare a faptului că am participat la lansare. Cartea a apărut în limba română încă înainte de a fi fost publicată în limba originală în ţara sa de origine, ceea ce este o premieră şi un lucru extraordinar pentru ţara noastră, şi ceea ce sugerează şi demonstrează totodată relaţiile foarte bune şi apropiate dintre scriitoare şi Editura Cartier.

Cartea este structurată în 8 capitole, urmată de cîteva articole de concluzii/constatări la sfârşit. Lucrarea începe cu un prim capitol în care este descrisă starea de lucruri conflictuală dintre Statele Unite şi Federaţia Rusă la etapa actuală (2007-2008 în lucrare). Pentru a înţelege starea recentă de lucruri, autoarea ne propune să ne întoarcem încă la perioada Războiului Rece, capitolele 2-8 reprezentînd analiza Statelor Unite şi în special a politicii lor externe în diferite perioade, structurate cronologic: perioada Războiului Rece, a destrămării lanţului socialist şi Războiului din Golf (1990-1991), a relansării rolului şi locului NATO în Europa (şi lume), venirii lui Bush junior la putere, Războaielor din Afghanistan şi Irak şi stării actuale de lucruri din SUA şi din lume.

Urmează 2 articole în care autoarea nu scapă anumite legături şi interese meschine ale administraţiei Bush în aşa numitul "război contra terorismului", precum şi lipsa perspectivelor cîştigării unui asemenea război, în care nu-i este cunoscut scopul. La final avem discursul inaugural al lui Barack Obama, precum şi o scurtă analiză a acestuia, ce ar avea mai mult rolul de a ne produce noi reflecţii decît a ne clarifica ceva.

Merită a fi menţionat că Republica Moldova este menţionată de 2 ori în lucrare, a 2 oară Moldovei fiindu-i dedicată tocmai 3 pagini! În aceste pagini scriitoarea franceză descrie destul de detaliat conflictul militar din Transnistria, precum şi (ne)importanţa acestuia, şi a altor conflicte îngheţate din spaţiul post-sovietic pentru Statele Unite la acea perioadă. Un moment interesant, care demonstrează, probabil, cum datorită relaţiilor bune a scriitoarei cu Editura Cartier, şi a atenţiei pe care editura i-o acordă (Cartier a mai publicat încă 2 lucrări a Catherine Durandin înainte), scriitoarea îşi îndreaptă tot mai mult atenţia şi asupra spaţiului dintre Prut şi Nistru, ceea ce e bine. Chiar foarte bine.

Cartea se citeşte extrem de uşor, avînd un stil fluent de exprimare. Nu mi-a luat, practic, nici o zi să o citesc. Pentru cei atraşi de istorie şi relaţii internaţionale, volumul îi va captiva extrem de uşor în citire. Dar chiar şi pentru ceilalţi, volumul ar putea prezenta, cred, o lectură destul de plăcută.

În privinţa cui i se adresează această lucrare, publicul-ţintă este de departe mult mai limitat decît, ca de exemplu în cazul "Despre geopoliticii" lui Serebrian. Dacă în cazul cărţii lui Serebrian ar fi preferabil ca câţi mai mulţi moldoveni să o citească, pentru a înţelege care e situaţia RM pe plan internaţional şi unde ar trebui să ne îndreptăm (UE, NATO), cartea doamnei Catherine Durandin, fiind centrată clar pe Statele Unite, se adresează şi poate fi recomandată doar unei nişe înguste de populaţie, care este interesată sau învaţă/lucrează în domeniul RI sau istoriei.

Astfel, personal aş recomanda, în mod special, această carte studenţilor şi masteranzilor de la Relaţii Internaţionale, pentru că le va aduce multă lumină în privinţa esenţei şi cauzelor politicii externe a Statelor Unite de la începutul secolului XXI. Şi nu numai lor, dar şi profesorilor care predau la RI, căci există încă unii, care deşi ne aflăm în secolul XXI, cu un deceniu trecut deja din acesta, continuă să analizeze şi descifreze politica externă şi acţiunile SUA în baza aceloraşi principii şi abordări neştiinţifice din timpul Uniunii Sovietice!!!

În al II rînd, cartea se adresează celor ce studiază istoria sau lucrează în acest domeniu, în special celor legaţi de istoria epocii contemporană. Şi în rest, o poate citi oricine care este interesat ca hobby de relaţiile internaţionale, politica internaţională, geopolitică şi istorie contemporană.