marți, 28 decembrie 2010

Periculoasă viaţa pe net...

Hai că am păţit-o. Ieri seara cineva mi-a spart parola de la căsuţa poştală gmail (ciobanuvict@gmail.com), trimiţînd apoi spam la toţi oamenii cu care am comunicat vreodată pe gmail. Altfel spus, la o mulţime de oameni, cunoscuţi sau necunoscuţi, cauzîndu-mi o mulţime de neplăceri.

Spamerul a şters toate mesajele trimise de el, şi doar datorită celor în care vreo adresă de email nu era valabilă, primind înştiinţare înapoi de la gmail, mi-am dat seamă că mi s-a spart căsuţa poştală. Am scris mesaje înştiinţare de spam la cei care am văzut că le-a trimis, spunîndu-le să ignore şi şteargă mesajul, dar mă tem că sunt o mulţime de oameni cărora nenorocitul le-a trimis spam, fără ca eu să ştiu precis cui.

Cel mai urît iesă faptul că eu deja de 2 luni nu mai folosesc semnătură la gmail, însă persoana care mi-a spart contul mi-a adăugat semnătură (cea pe care o utilizam eu pînă a mă refuza de semnătură), cu linkul blogului meu în dînsa. Astfel că mulţi poate să nimerească la mine pe blog, întrebîndu-se "cine mai e şi ăsta" care i-a spamat, astfel că articolul dat este creat, în mod special, şi pentru dînşii.

Lucru rău este că o parte din cei care au primit spamul nu-şi dau seama de asta, scriindu-mi înapoi pentru a-mi cere clarificări. Din cei care au căzut în capcană a fost chiar şi antrenorul meu de ving tsun, asta în condiţiile în care spamul i-a fost trimis la ora 21.00, la această oră eu fiind chiar la antrenament cu dînsul.

Apropo, lucru interesant, ieri la antrenament, făcînd sparring, un coechipier mi-a spart buza. Adică în viaţa reală cineva mi-a spart buza, ca în viaţa virtuală, cam pe la aceeaşi oră, cineva să-mi spargă parola de la email. Interesantă coincidenţă (care te face să te gîndeşti de ce ţi se întîmplă anume ţie asta), sau nenorocirile dacă vin, nu vin cîte una, cum zice o vorbă. În fine, mi-am schimbat parola, nu doar la gmail, ci şi la facebook şi alte emailuri pe care le am. Plus sper ca oamenii care au primit spamul să-l perceapă ca atare, fără a-mi cere "socoteală".

miercuri, 22 decembrie 2010

Orange Prepay vs Moldcell Cartelă

Orange Prepay Standart vs Cartelă Moldcell Tarif Unic
Planul tarifar Standart - apelurile către numere Orange costă 1.50 lei pe minut, către alte numere din Moldova - 2.30 lei.
La Tarif Unic există doar un singur tarif, unic, la orice apel naţional indiferent de direcţie (şi către numere Moldcell şi către numere Orange sau altele), acesta fiind de 1.50 lei pe minut. De asemenea aici apelurile în reţea din centre raionale şi din alte regiuni costă 1 leu şi respectiv, 0.75 lei.

Verdict: Moldcell Cartelă Tarif Unic reprezintă clar o ofertă mai avantajoasă decît Orange Prepay Standart. 1:0 pentru Moldcell.

Orange Prepay Seara şi Weekend vs Cartelă Moldcell Prietenii Mei
Seara şi Weekend: apelurile de la 20.00 pînă la 8.00 în zilele de lucru, precum şi în întregul weekend, costă 1.20 lei pe minut, iar cele dintre orele 8.00 şi 20.00 în zilele de lucru: 2.30 lei.
Prietenii Mei: apelul în reţeaua Moldcell - 1.50 lei, în afara reţelei - 2 lei, în reţea noaptea şi în weekend (22.00 - 8.00) - 0.75 lei pe minut.

Verdict: e greu de spus care ofertă este mai bună. Moldcell Prietenii Mei este clar mai avantajoasă în zilele de lucru, dar dacă ţinem cont că ofertele sunt făcute în special pentru cei ce vorbesc mai mult noaptea sau în weekend, se pare că Orange învinge, deoarece ei oferă un tarif unic de 1.20 lei în această perioadă, la Moldcell tariful de 0.75 bani fiind doar în reţea, în afara reţelei preţul fiind şi noaptea şi în weekend de 2 lei pe minut. Orange Prepay vs Moldcell Cartelă = 1:1.

Orange Prepay Prietenii vs Cartelă Moldcell Reţeaua Mea
Prietenii - apelurile către utilizatorii planului tarifar Prietenii costă 60 bani pe minut, apelurile către alte numere Orange - 1.60 lei, apelurile către alte numere din Moldova - 2.30 lei.
Reţeaua Mea - apelurile în reţeaua Moldcell costă 1.20 lei, în afara reţelei 2 lei.

Verdict: iarăşi e greu de dat unul, ţinînd cont că nu se cunoaşte cît de mulţi utilizatori Orange Prepay sunt la planul tarifar Prietenii. Dar probabil că nu prea mulţi. Judecînd după celelalte costuri ale apelurilor, Moldcell ar ieşi clar învingător, aşa că tind să consider la general oferta Reţeaua Mea Moldcell mai bună decît Orange Prietenii. 2:1 pentru Moldcell Cartelă.

Alte opţiuni importante: cei de la Moldcell oferă 5 numere preferate, cu care vorbeşti la jumătate de tarif din reţea (75 bani la Tarif Unic şi Prietenii Mei şi 60 bani în Reţeaua Mea), cei de la Orange doar 3 numere preferate, cu care vorbeşti cu 60 bani pe minută. Şi aici Moldcell mai înscrie un gol în poarta celor de la Orange, însă Orange compensează prin faptul că oferă opţiunea Număr Magic (nu am găsit o aşa opţiune la Moldcell Cartelă).

Însă marele minus al celor de la Moldcell este faptul că ei au doar 1 milion de abonaţi, faţă de Orange care are de 2 ori mai mulţi. Altfel spus, din 100 de contacte pe care le ai 66 sunt în medie numere Orange, iar numai o treime numere Moldcell, ceea ce face ca la Moldcell Prietenii Mei şi Reţeaua Mea cheltuielile pentru apelurile în afara reţelei să fie cu mult mai ridicate decît la Orange (+1 pentru Orange). În acest context, Moldcell Cartelă Tarif Unic pare de departe a fi cea mai bună ofertă din toate cele 6 prezentate mai sus (+1 pentru Moldcell Cartelă, deoarece prin acest plan tarifar ei lichidează acest handicap).

Scor final al meciului dintre Orange Prepay vs Moldcell Cartelă este de 3:4. La general, scorul e de 1 la 0 pentru Moldcell.


sursa imagine

vineri, 10 decembrie 2010

Merită să fii oare azi patriot?


A venit iarna, au venit frigurile, aşa că mi-a apărut necesitatea de a-mi lua cîteva perechi de ciorapi groşi, de iarnă. Săptămâna trecută am fost la buticul Ponti (producător naţional), din magazinul Gemenii, unde mi-am luat o singură pereche. De ce? Pentru că o pereche de ciorapi de iarnă costau 25 de lei, ceea ce mi-a părut scump, chiar foarte scump, şi nu am vrut să-mi iau mai multe.

Azi însă am fost la "vestita" Piaţa Centrală din Chişinău, pe care nu am nici o plăcere să o vizitez, dar cînd trebuie, o face orişicine. Ei bine, am găsit ciorapi groşi de iarnă, destul de calitativi, la preţ de doar 15 lei, adică cu 10 lei mai ieftini decît cei de la Ponti. Mi-am luat cîteva perechi, şi acasă.

Well, acesta este doar un simplu exemplu din viaţa unui om obişnuit (a mea), a unui simplu cetăţean din Republica Moldova. Deşi avem industrie alimentară, industrie uşoară, de tricotaje, încălţăminte, deşi avem destui de mulţi producători naţionali în diferite domenii, sunteţi invadaţi de produse ucrainene, chinezeşti, turceşti al căror preţ este cu mult mai mic decît al produselor autohtone. De ce oare, mă întreb? Apropo, un alt exemplu, destul de concludent, părinţii mei nu rareori cumpără unt ucrainean, deşi avem o mulţime de producători naţionali ce produc unt, pentru că pur şi simplu, cum este clar, este mai ieftin.

Şi astfel, apare normal întrebarea: merită să fii oare patriot azi în Moldova? Altfel spus, merită să cumperi produse autohtone, chiar dacă sunt mai scumpe, pentru a susţine producătorul naţional? Nu merită. Pentru că cum ar spune "verzişorii" noştri din Moldova, nu e pragmatic, domnule, nu e pragmatic. Pentru că, pur şi simplu, în final ai da faliment. Cu salariile noastre mizere, cu bursele noastre de nici o mie de lei ale studenţilor, majorităţii cetăţenilor de-abia le ajunge să supravieţuiască zi de zi. Astfel că, a cumpăra produse cît mai ieftine este o necesitate vitală pentru unii moldoveni, pentru a duce o viaţă cît de cît la limita decenţei.

Şi te întrebi la urmă, cine e vinovat, şi cine pierde în situaţia asta? Evident că, în primul rînd, producătorii noştri naţionali. În rezultat vînzările lor sunt mai mici, ceea ce duce ca şi salarile angajaţilor lor să fie mai mici. De asemenea, cumpărînd în special produse de peste hotare, în detrimentul celor naţionale, toţi contribuim la mărirea importurilor, şi astfel la creşterea deficitului balanţei comerciale, ceea ce face ca ţara noastră să sărăcească tot mai mult (să nu fi fost remitenţele de peste hotare, demult falimentam economic, probabil). Şi în final, toţi pierdem... deşi este foarte greu să dai vina pe bieţii cumpărători moldoveni, care cumpără şi aşa foarte mulţi la limita existenţei.

sursa imagine Moldova.org

marți, 7 decembrie 2010

Luaţi şi comparaţi: PL vs PDM

Ieri după-amiaza a avut loc o întîlnire dintre reprezentanţi ai PL şi PDM. Atrageţi atenţia la faţa lui Hadârcă, după finisarea consultărilor:


Acum uitaţi-vă la mutra lui Diacov:



Fotografiile astea două spun totul. Este pur şi simplu dureros să vezi cum nişte jigodii oportuniste, cărora le este în cot de ţara asta şi de interesele populaţiei, urmărindu-şi doar interesele şi ambiţiile proprii, îşi permit să râdă "v naglam" în faţa noastră, ştiind că ei fac jocurile după cum le place lor, dar nu în interesele cetăţenilor. Iar cei cărora le pasă, se citeşte deznădejdea pe feţele lor. Mi-e scârbă de oamenii ăştia (Lupu, Diacov, Plahotniuc, etc)...

sursa fotografii: Arena.md

Concluziile şi opiniile mele despre rezultatele alegerilor din 29 noiembrie (II)


O altă opinie pe care mi-au întărit-o aceste alegeri este că ideile de românism/unionism, precum şi de aderare la NATO, nu îşi au rostul acum, fiind mai mult nocive decât benefice pentru viitorul european al Republicii Moldova la moment. Astăzi societatea din RM este scindată între AIE şi comunişti, între aderarea la Uniunea Europeană sau alegerea unui viitor comun cu Rusia/CSI.

I sondaj CBS-AXA din noiembrie anul curent arăta că 47% din populaţie ar opta pentru integrarea europeană, iar 46% pentru ca RM să rămână membră CSI. Chiar dacă nu dau crezare acestui sondaj, alte sondaje creditînd în mediu cam la 65% din populaţie (fără Transnistria) care ar pleda pentru aderarea la UE, dacă am include în socoteală şi populaţia Transnistriei, care constituie cam 14-16% din populaţia RM, ne dăm seama că din populaţia totală a RM de-abia se reuşeşte să se obţină un procentaj de peste 50+1 din cetăţeni pro-aderare la UE.

În acest context, toate discuţiile şi acţiunile despre unionism şi aderare la NATO nu fac decât să întărească coeziunea şi aderenţa cetăţenilor antiunionişti şi anti-NATO la PCRM, şi invers în cazul electoratului AIE, creînd disensiuni şi rupturi în cadrul acestuia, precum şi a Alianţei (electoratul PL e pro-NATO şi România, al PD e strict antiunionist şi anti-NATO, PLDM avînd de toate tipurile).

Astfel, în situaţia în care Republica Moldova se află la moment, singurile principii sau idei de bază, în jurul căruia ar trebui să se constituie o Alianţă puternică, care să mobilizeze şi unească majoritatea cetăţenilor ţării noastre pentru a ne putea mişca înainte, ar trebui să fie anticomunismul (anti - lupta împotriva unui "duşman comun", PCRM) şi integrarea în Uniunea Europeană (pro-UE: direcţionarea către un viitor pozitiv). Doar aceste 2 idei principale ar putea să motiveze şi mobilizeze cea mai mare parte a societăţii înainte, precum şi să rupă din electoratul comuniştilor, promovarea ideilor unionismului, aderării la NATO sau a românismului "ortodox anti-democraţie" nefăcînd decît să ne dezbine şi facă o "pradă uşoară" comuniştilor şi Rusiei.

În fine, aceste alegeri au demonstrat că nu ne vom debarasa atît de uşor de comunism şi comunişti. Cum mi-a reamintit un băiat azi, 40 de ani au fost primblaţi evreii în deşert pentru a uita de egipteni, şi probabil şi noi vom avea nevoie de 40 de ani (20 au trecut, deja) pentru ca populaţia să uite de "vremurile bune din URSS" şi să scăpăm definitiv de comunişti. Nu ştiu dacă va fi chiar aşa, dar la sigur şi peste 4 ani PCRM va fi un partid destul de puternic, care va lua la sigur peste 20% la alegeri.

Legat de cine este marele învingător al alegerilor, în opinia mea sunt doi: PCRM şi PLDM. Partidul Comuniştilor deoarece, în ciuda anului de guvernare AIE, a reuşit să-şi menţină electoratul aproape întreg, pierzînd doar 30.000 de alegători. Ceea ce poate fi considerat ca o adevărată victorie, ţinînd cont la cîte nelegiuiri de-ale lor s-au făcut publice, şi totul în zadar, PCRM reuşind practic să-şi păstreze electoratul.

PLDM - deoarece practic şi-a dublat numărul alegătorilor într-un singur an, reuşind să rupă voturi de la toţi: şi de la PCRM, şi AMN, şi PDM şi PL. Succesul lor s-ar datora, în opinia mea, la 3 cauze în principal:
1) prestaţia destul de bună pe care a avut-o Filat ca prim-ministru la putere, precum şi a celorlalţi liberali-democraţi din Guvern (Leancă, de exemplu);
2) campania pentru alegeri, una populistă, fiind foarte reuşită. De exemplu, sloganul "(neo)comunist" "Moldova fără sărăcie!", adresat în special electoratului de centru-stânga, a reuşit să rupă voturi şi de la PD, şi de la PCRM;
3) campania anti-mafie a lui Mocanu, în spatele căruia aproape la sigur a stat Filat ;). Dacă ne amintim sondajele de la finalul anului trecut, PLDM şi PD erau 2 partide în ascensiune. Însă, datorită campaniei anti-mafie îndreptată în special împotriva lui Lupu şi Plahotniuc, Partidul Democrat a fost coborît practic la acelaşi procentaj pe care l-a obţinut la 29 iulie 2009, PLDM-ul reuşind să îi fure alegătorii ;).

În rest, marele perdant al acestor alegeri este clar Serafim Urecheanu şi AMN, care nu au reuşit să intre în Parlament. Iar marea mea dezamăgire, Partidul Liberal evident, care a luat mai puţine voturi decât la 29 iulie.


sursa imagine

luni, 6 decembrie 2010

Concluziile şi opiniile mele despre rezultatele alegerilor din 29 noiembrie


A trecut deja aproape o săptămână de cînd am aflat rezultatele finale ale alegerilor din 29 noiembrie, dar eu încă nu mi-am expus pe blog opinia legată de acestea. După ziua alegerilor intrasem parcă într-o stare în care nu îmi era a scrie deloc, într-o stare "depresivă" pentru bloggerit. Acum sunt din nou pe "val", şi simt că ar trebui să-mi scriu concluziile şi opiniile mele legate de rezultatele alegerilor, pentru că am unele idei interesante (şi provocatoare, poate).

În mare parte, eu consider rezultatele ca fiind destul de bune. Din 3 motive, pe care şi voi deja le cunoaşteţi/conştientizaţi:
1) Comuniştii nu au reuşit să obţină 51 de mandate, şi astfel să revină la guvernare de unii singuri. Sincer recunosc, mie îmi era frică de varianta asta, în special pînă la începutul lunii noiembrie, pînă la apariţia primelor sondaje, căci chiar credeam reală o reîntoarcere a PCRM de unul singur la guvernare;
2) În comparaţie cu alegerile din 29 iulie 2009, comuniştii au luat cu 6 mandate mai puţin, ceea ce este un lucru foarte bun;
3) PCRM plus PDM au cîştigat împreună mai puţin de 61 mandate, neajungîndu-le 4 mandate pentru alegerea preşedintelui împreună - un detaliu foarte îmbucurător acum, cînd e mare probabilitatea unei coaliţii PCRM+PD.

Faza cu 61 de mandate pentru AIE, în opinia mea a fost o gogoaşă (minciună) special creată pentru a ne mobiliza pe noi, electoratul AIE, creîndu-ne speranţe, şi viceversa pentru o parte a electoratului comunist, care, pierzînd speranţa unei victorii a comuniştilor, ar fi urmat să voteze pentru alte partide, în special din AIE. Personal scriam încă pe 16 noiembrie, după analiza a 4 sondaje, că nu cred într-o victorie a AIE cu peste 61 mandate, plus şi la pronosticul meu pentru alegeri le-am dat comuniştilor un procent destul de mare (39%), care în final s-a şi adeverit. Din păcate, nu pot să nu recunosc că gogoaşa exit-poll-urilor am înghiţit-o şi eu.

Dacă e să trec la alte concluzii despre rezultatele alegerilor, pot spune că aceste alegeri mi-au întărit convingerea că Republica Moldova nu are nevoie de Transnistria. Cel puţin la moment, precum şi perioada de 5-10 ani înainte. De ce? Majoritatea poate intuiesc de ce - voi scrie mai tîrziu, poate, un articol la subiectul ăsta, pentru cei interesaţi.
Dar totodată, nu pot să nu remarc un paradox oarecum ironic aici: un profesor de la FRIŞPA ne spunea că anume datorită conflictului transnistrean din 1992 RM există azi pe hartă; acum eu însă pot spune precis că anume datorită faptului că conflictul transnistrean este încă nerezolvat, Transnistria fiind ruptă de noi, RM este încă orientată cît de cît spre vest, spre integrarea europeană, dar nu este o gubernie a Federaţiei Ruse, sau o marionetă/stat vasal clar a Rusiei.

va continua

sursa imagine

duminică, 5 decembrie 2010

Stepaniuc la Oglinda: Voronin este bolnav de boala tiranilor


Miercuria asta l-am avut ca invitat la Comisia Oglinda pe Victor Stepaniuc. Mi-am făcut o serie de notiţe la discursul şi răspunsurile lui, care mi-au părut mai interesante sau utile, şi pe care le public în acest articol. Interesant e că după ce ne-a "spălat" nouă creierii cu convingerile sale despre moldovenism, acesta a fost în aceeaşi seară la Publika TV, la o emisiune dezbatere dintre unionişti şi statalişti. Apropo, notiţele făcute sunt de la mai multe răspunsuri, astfel că să nu vă mire haotismul sau lipsa legăturii dintre unele propoziţii, care urmează una după alta. Să începem, deci ;).

Voronin şi Tarlev, când ar fi venit la putere în 2001, nu înţelegeau deloc care este rolul industriei în cadrul economiei naţionale. Astfel, aceştia nu ar fi făcut nimic pentru dezvoltarea industriei în Republica Moldova.
Stepaniuc ne-a spus că istoria "homo sapiens" e un şir lung de lupte pentru libertate. Ciudat, m-am gîndit eu: parcă în special liberalismul şi liberalii promovează această idee, astfel că în nici un caz nu m-aş fi aşteptat de la un comunist, sau fost comunist, să susţină această afirmaţie. Stepaniuc Transformed?

La 7 aprilie ar fi fost implicaţi Voronin şi alte persoane din Partidul Comuniştilor, implicaţi ascuns, pe la spatele Partidului. De asemenea, la 7 aprilie ar fi fost implicate şi 2 partide de dreapta - nu a precizat care.
De Tarlev a spus că acesta, după ce a ieşit din PCRM, a fost atras într-o capcană şi nu se va implica în politică în următorii ani, deoarece există o serie de materiale compromiţătoare pe dânsul de care el se teme.
Legat de cultura politică, precum şi morală, aceasta ar porni de la guvernanţi. Altfel spus, peştele de la cap se împute. Sau mai altfel spus, e (ar putea fi etichetat) un elitist.

La 7 decembrie anul trecut existau cel puţin 14 deputaţi din cadrul PCRM care erau pregătiţi moral de dînsul pentru a-l vota pe Lupu preşedinte, şi care (ştiau că) urmau să fie alungaţi după. Unii ar fi şi acum deputaţi de la PCRM. Nu am înţeles de ce nu le-a reuşit planul.

PCRM - partidul oligarhilor. Din 2001 pînă în 2009 de la un miliardar RM a ajuns să aibă 9, iar milionari de la 60 la 364. Voronin ar fi bolnav de boala tiranilor, de boala puterii.
Zvonul conform căruia Voronin ar fi aruncat cu scrumiera în Stepaniuc este adevărat. De asemenea Voronin l-a înaintat în 2008 pe dânsul de vicepremier special pentru a-l izola.

Impozitul zero, la care Stepaniuc ar fi fost împotrivă încă în cadrul PCRM, cînd s-a luat decizia, nu ar fi dus decît la sărăcirea populaţiei şi îmbogăţirea agenţilor economici. De asemenea, cînd acesta s-ar fi adresat cu o propunere de a face ceva în domeniul tineretului, Voronin i-ar fi replicat: "Şi ai grijă tu de tineret. Aista nu-i electoratul nostru".

Interesele economice şi clanurile mafiote ar fi intrat în politică mult datorită anume lui Voronin. Republica Moldova nu ar cunoaşte creştere economică din 2007, cifrele fiind măsluite. A 2 mare minciună - nr. de locuri de muncă ar creşte, în realitate fiind invers. RM - stat oligarhic.
În 2003 - 2005 RM ar fi avut creştere economică clară, dar nu "cifre desenate de Dodon".

În 2007, Stepaniuc ar fi fost împotriva candidaturii lui Iordan la primărie. Trebuia să-l susţină şi Lupu, dar acesta, din laşitate, ar fi cedat.
Victoria din 5 aprilie a PCRM-ului îi aparţine şi lui Marian Lupu, pentru care mulţi ar fi votat ca viitor preşedinte. Apoi lui Voronin nush ce i-a trăsnit că a propus-o pe Greceanîi preşedinte, astfel că Lupu tot a fost trădat, trădînd apoi partidul din reciprocitate :)). Stepaniuc ar fi susţinut candidatura lui Lupu la prezidenţiale, pentru care era sigur că s-ar fi găsit cineva să voteze din partidele de opoziţie.

În cadrul PCRM ar exista 3 grupuri: unul condus de Tkaciuk, al 2 un grup rusofon, conduşi de Iovu şi Mişin, şi al 3 grup, moldovenist sau patriotic, la care el (Stepaniuc) ar fi fost liderul.

Stepaniuc ne-a spus de mai multe ori că 76% din populaţia RM s-ar identifica ca fiind moldoveni, şi doar 2% de români, ca argument că noi am fi o naţiune/popor aparte. La întrebarea mea însă, în care i-am spus că mă identific ca fiind român, iar părinţii mei în 2004 s-au declarat şi ne-au declarat şi pe noi, copiii, de moldoveni, de frica represalilor sau de a nu avea unele probleme după, plus amintindu-i că şi 16% din populaţia RM ar fi recunoscut în 2004 că vorbeşte limba română, Stepaniuc a recunoscut că numărul celor care se identifică de români în RM ar fi mult mai mare, de 8-10%, dar totuşi mi-a menţionat, pentru a-şi apăra convingerile, că 65% s-ar identifica la sigur ca fiind moldoveni, dar nu români.

La final, dacă e să-mi dau părerea despre dânsul, omul mi-a lăsat la general o impresie chiar neaşteptat de bună. Pare a fi echilibrat, stăpîn pe sine şi situaţie, calm, tolerant şi receptiv, cu un timbru al vocii care sugerează uneori şi înţelepciune, sau cel puţin că ştie, are cunoştinţe în domeniul despre care ne vorbea. Dar cel mai mult ce mi-a plăcut la el este faptul că nu mi-a lăsat deloc impresia că ne-ar minţi: nu l-am văzut niciodată să ducă mâna la nas, plus nici un simptom de nelinişte sau frică - omul ăsta chiar crede în ceea ce spune, în convingerile sale despre moldovenism, şi chiar dacă eu mă consider de român, ideile sale neputînd să le accept, nu pot să nu apreciez asta. Pentru că în final, orice om are dreptul să creadă orice doreşte...

sursa imagine

luni, 29 noiembrie 2010

PCRM - 39%, PLDM - 29.19%, PD - 12.63%, PL - 9.85%

Rezultatele de peste hotare: PLDM - 31.965 voturi,
PL - 16.299 voturi,
PD - 5693 voturi
PCRM - 4351 voturi.
PLDM cîştigă 2 mandate, PL 1, iar cel de-al patrulea PD sau PCRM.

Adunate la voturile obţinute de aceste 4 partide în ţară (plus adunând voturile de peste hotare la cele din ţară, şi efectuând apoi împărţeala), se obţin următoarele procente:
PCRM - 39% (671.267 voturi)
PLDM - 29.19% (502.882 voturi)
PD - 12.63% (217.668 voturi)
PL - 9.85%% (169.758 voturi)

Rezultatele sunt bune, totuşi

5 aprilie 2009: PCRM - 49.48%, PL - 13.13%, PLDM - 12.43% şi AMN - 9.77%. Pentru PCRM au votat 760.551 persoane.

29 iulie 2009: PCRM - 44.69%, PLDM - 16.57%, PL - 14.68%, PD - 12.54% şi AMN - 7.35%. Pentru PCRM au votat 706.732 alegători.

28 noiembrie 2010, din 93.5% voturi procesate: PCRM - 40.98%, PLDM - 28.39%, PD - 13.03% şi PL - 9.02%. După cît se pare, pentru comunişti au votat între 640.000 şi 660.000 persoane.

Să fim serioşi oameni buni, rezultatele sunt bune, totuşi. ;) Pentru că comuniştii, încet, dar sigur, decad. Şi situaţia încă se mai poate schimba pînă la final ;)

Primele rezultate (parţiale) CEC. Trenduri, concluzii

La ora 23.00, din 4% voturi procesate: PCRM - 50%, PLDM - 21.7%, PD - 12.6%, PL - 6.5%.

Ora 24.00, 15.6% voturi procesate: PCRM - 46.5%, PLDM - 23.6%, PD - 13.5%, PL - 6.8%.

Ora 01.00, 30% voturi procesate: PCRM - 43.9%, PLDM - 26%, PD - 12.8%, PL - 8.2%.

După cum clar se observă, PCRM scade încet, dar sigur. Mulţi, la ora 23.00, se şi speriaseră cînd au văzut primele rezultate. Ceea ce au uitat ei este faptul că dimineaţa au votat mai mult bătrînii, în special electoratul comunist. Astfel că voturile de la fundul urnii, cînd au fost răsturnate pe masă, s-au pomenit din start primele. Iată şi de ce comuniştii aveau 50% din primele 4% de voturi procesate. ;)

Până la final veţi vedea singuri că comuniştii vor scădea sub 40%, iar PL va lua peste 10%. Aşa că se poate de culcat liniştit. Cel puţin, eu aşa am de gând să fac. Noapte bună, şi mâine să avem veşti bune! ;)

sursa imagine Hotnews.md

duminică, 28 noiembrie 2010

Rezultate exit-poll: cîteva gânduri


Exit poll IRES&Publika TV: PLDM - 34.4%, PCRM - 26%, PL - 15,6% şi PD - 15,1%. În mandate de deputat: PLDM - 37, PCRM - 29, PL - 18, PD - 17. Moment important, rezultatele sunt valabile pentru ora 19.00.

Exit poll Prime TV&CBS AXA: PCRM - 33.8% (37 mandate), PLDM - 32.2% (35 mandate), PD - 14,1% (17 mandate) şi PL - 10,2% (12 mandate).

Atrageţi atenţia la diferenţele dintre cele 2 exit-poll-uri: sunt destul de mari, ceea ce sugerează că mai bine am aştepta rezultatele finale, decît să ne încredem în ele.

Totuşi, se poate concluziona că comuniştii au luat sub 40 de mandate, ceea ce face ca Alianţa, dacă se va păstra în continuare, să poată alege cu uşurinţă preşedintele statului fără a avea nevoie de voturi de la PCRM. De asemenea, se poate spune definitiv că am scăpat de comunişti - în următorii 4 ani, PCRM la sigur va cădea sub 20%, putând chiar să dispară ca partid, sau să se "modernizeze" (să-şi schimbe denumirea, să scape de Voronin).

La final, nici nu ştiu dacă să mă bucur: pe de o parte, am scăpat aproape la sigur de comunişti, pe de altă parte, mă tem să nu se fi născut un alt balaur... Prefer să mă bucur totuşi.

sursa imagine Publika.md

Pronosticul meu electoral

PCRM - 39%.
PLDM - 22%.
PD - 14%.
PL - 12%.
Eroarea - 2%.
Restul de 13% se vor distribui la ceilalţi concurenţi electorali, care nu vor intra în Parlament.
Prezenţa la vot - 55%.

Acesta este un pronostic bazat pe raţionament (compararea şi analiza sondajelor ce au apărut înaintea alegerilor).

Legat însă de intuiţie, am presimţirea că s-ar putea să avem şi unele surprize: intrarea unui al cincilea partid în Parlament (AMN cel mai degrabă, sau PUM şi MAE, cu şanse, foarte mici, zic eu), sau a unui candidat independent (Gabi Stati - e greu de pronosticat ce rezultat ar putea lua acesta), sau că PL va depăşi PD la procente.

sursa imagine

Alegerea mea

Astăzi, la alegeri, eu voi vota Partidul Liberal. Nu am de gând să-mi argumentez sau justific alegerea, precum şi nici să vă îndemn să votaţi PL, adică să fac propagandă electorală. Pur şi simplu îmi fac publică alegerea. Oricine am şi aţi vota, fie ca după 28 noiembrie să avem parte de un viitor mai bun.

joi, 25 noiembrie 2010

Splendoarea şi mizeria Moldovei


Citit-am ieri pe basarabia91.net articolul în care George Friedman, directorul centrului de analize geopolitice Stratfor, ar fi vorbit despre Republica Moldova. Mi-a plăcut mult analiza, în special datorită faptului că autorul, fiind un străin, şi-a permis să spună lucrurilor pe nume fără a-i păsa dacă va fi criticat sau hămăit din urmă de nush ce moldoveni patrioţi. Acest articol mi-a amintit de un alt articol pe care l-am descoperit vreo 2,5 ani în urmă pe Timpul, în care un alt străin, francez, ar fi descris destul de dur, dar cred că destul de corect, societatea "moldovenească". După ce l-am recitit, am hotărît să-l public la mine pe blog, pentru că îmi pare actual şi acum, plus e interesant să-l (re)citeşti după vreo 2-3 ani trecuţi deja de cînd a fost scris I oară.

Articolul de mai jos, semnat de învăţătorul Khaldoun Laroui din Franţa (un călător împătimit, din câte se vede), doamna Ana Guţu, vicerector al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, l-a găsit pe http://lesauroresboreales.blogspot.com. „Este o radiografie perfectă a societăţii noastre”, şi-a spus profesoara, după care l-a tradus şi l-a trimis la reacţie. Conştient de doza de exagerare care, pe alocuri, îşi spune cuvântul în text, am decis totuşi să-l publicăm. Căci, fie lucrurile măcar şi pe jumătate cum ne văd străinii, merită să ne punem pe gânduri. (Redacţia TIMPUL)

Cuba de mâine

M-am întors recent dintr-o călătorie de lungă durată prin ţările Europei de Est... şi încă nu am revenit cu adevărat de acolo! Iată o scurtă schiţă a celei mai secrete, mai enigmatice şi mai derutante ţări din această zonă - Moldova.
Moldova este Cuba de mâine! E ţara ce s-a debarasat de comunism şi, la 17 ani după marea euforie din 1991, deziluzia devine un fenomen atotcuprinzător. Prima noutate: comuniştii mai sunt încă la putere. Deloc proşti, ei au întors vesta pe dos, au adoptat un discurs democratic şi au învăţat să elogieze sistemul liberal şi sacro-sfânta liberă iniţiativă. Ca urmare, bogăţiile se află în mâinile unei clici de afacerişti şi mafioţi, iar populaţia bea de stinge. Ţara este citată cu regularitate ca fiind cea mai săracă din Europa şi oferă din depărtare imaginea unei naţiuni închistate, dedată corupţiei, nepotismului, prostituţiei şi traficului de tot soiul.
Sosind la Chişinău, eşti mai întâi frapat de multitudinea autoturismelor de lux care brăzdează oraşul în toate direcţiile: Mercedes-uri splendide, BMW-uri din serii limitate, Lexus-uri „înflăcărate”, nou-nouţe, vehicule 4x4 se deplasează paşnic pe arterele principale ale oraşului. Mergând pe jos, poţi vedea un număr enorm de restaurante şi cafenele, pline la orice oră a zilei de o mulţime de oameni, care îşi afişează nestingherit bunurile - ceasuri luxoase la mână, coliere de aur sau argint aranjate solid în jurul gâtului, haine de firmă ca să impresioneze şi, desigur, telefoane mobile ultimul răcnet, la care personajele răspund din când în când cu o nonşalanţă calculată. Accesoriul de top sunt cheile de la maşină, puse neglijent pe masă, pe care indivizii le tot ating şi le mişcă între două fraze lipsite de sens sau sporadicele mişcări du-te-vino ale ospătarului.
Regatul aparenţelor
Cred ca aţi înţeles: fiind în Moldova, eşti în regatul desăvârşit al aparenţelor. Doar aparenţele contează! Trebuie să afişezi, să arăţi, să te expui din plin în vederea tuturor... În timp ce ţara e săracă şi ocupă ultimul loc printre naţiunile europene la capitolul bunuri produse, în timp ce salariul mediu oscilează „regeşte” între 70 şi 150 euro pe lună, plimbându-te prin Chişinău, ai impresia că te-ai afla undeva între Paris şi Londra. Cineva mi-a povestit un banc acolo, care, de fapt, ilustrează perfect această cursă frenetică pentru prestigiul egoului: o tânără moldoveancă lucrează în Franţa şi îşi invită mama în vizită pentru două săptămâni. În weekend fiica vrea să-i arate Franţa, să-i organizeze o călătorie. Dânsa alege Arles - un oraş istoric în sud-vestul Franţei, cu vestigii monumentale ale culturii romane. Mama fetei încruntă sprâncenele şi zice: „Cum ai spus, Arles? Despre ce-mi vorbeşti, fata mea? La întoarcere vreau să povestesc despre Nisa şi Monte Carlo, oamenii cunosc anume aceste oraşe şi vor şti despre ce e vorba atunci când voi discuta cu ei”.
Iată un alt fapt revelator al mentalităţilor: ai putea crede că la Chişinău ciclismul este interzis. Bicicletele sunt inexistente. Pur şi simplu, din cauză că sunt sinonime cu sărăcia. A te deplasa cu bicicleta în percepţia psihologică moldovenească înseamnă a nu avea mijloace să-ţi cumperi un automobil. Ruşinea...
Moldovencele sunt frumoase!
Ce să spun despre femeile din Moldova? E un defileu permanent! Nu am văzut nicăieri o asemenea multitudine de tinere machiate şi fardate, în fuste mini sau pantaloni mulaţi pe corp, pe tocuri înalte, cu decolteuri şi podoabe. O moldoveancă fără zorzoane e o raritate! Şi s-o spunem fără ocolişuri -moldovencele sunt frumoase. Se pare că alimentaţia proastă, excesul de calorii, obezitatea nu este un fenomen care le afectează. Una mai graţioasă şi mai suplă decât alta. Una vă face să o uitaţi pe cealaltă, cum se spune în Orient, şi chiar cele doar câteva urâte au o urâţenie distinsă. Ce vor aceste femei? Să placă? Să găsească un soţ ideal, să întemeieze o familie? Ca de obicei în lume? Nu, lucrurile sunt mai complicate... Capitalismul este o idee nouă în Moldova. Odată instaurat, el a desemnat criteriul-rege în raporturile umane: banii. Interlocutorii mei au o părere unanimă: aceste creaturi (femeile din Moldova - n. t.) sunt sensibile, înainte de toate, la un singur argument - portofelul. Le plac la nebunie bărbaţii care aruncă generos banii. Dar cum rămâne cu şarmul - ripostam eu elocvent, zburlindu-mă şi agitându-mi braţele pentru a pune în valoare evidenţa - spiritul, umorul, romantismul, demnitatea, buna educaţie şi cumsecădenia, toate aceste valori sunt aruncate naibii, drăcia dracului? Lumea râdea cu poftă. E drăguţ, ăsta... Da, aceste calităţi mai sunt apreciate, sunt bune la ceva, însă nici pe departe principale, mi s-a răspuns.
Cultul generalizat al aparenţelor lasă loc pentru spectacolul sărăciei, ce îşi merită turiştii amatori de mizerie. Acest spectacol, însă, trebuie căutat… Turistul amator de mizerie va examina, de exemplu, vechile clădiri rezidenţiale sovietice pentru a savura un autentic spectacol al degradării generale. Faţadele sunt murdare, zgâriate, surpate de uzură şi mucegai. Ferestrele - dezarticulate şi fisurate. Pătrunzând în clădire, dai peste ascensoare preistorice şi puturoase, cutii poştale smulse şi ruginite, pubele comune debordând de gunoaie şi deschise în bătaia vântului, pereţi vechi distruşi de umiditate etc. Şi toate acestea se întind cât poţi vedea cu ochii. Fir-ar să fie! Ţi se taie răsuflarea!
La doar o aruncătură de băţ de Chişinău...


Turistul amator de mizerie va mai da o raită-două şi pe la ţară. Imediat ce treci de Chişinău, nu mai există semne de circulaţie. Trebuie să cunoşti itinerarul pe degete sau să te pricopseşti cu o busolă. Magnificul Drum al Vinului permite să traversezi sate pitoreşti fără asfalt. Există fântâni la fiecare 500 de metri. Ah, da! Şoferul vă informează, distrat, că sătenii încă nu au apă potabilă în casele lor (!), cei care o au sunt cu adevărat nişte norocoşi - fântânile sunt situate la o aruncătură de băţ de la cocioabele lor. Alţii trebuie să parcurgă kilometri întregi pentru a aduce apă. Deci, nu există reţea de distribuţie a apei în sate - şi e doar la câţiva kilometri de Chişinău, de maşinile luxoase, de restaurantele arhipline şi de viaţa nocturnă gălăgioasă. Iarna, la minus 20 de grade, sătenii se duc după apă la fântână pentru necesităţile cotidiene: să se spele, să spele vasele, lenjeria etc. Mi-am pus această întrebare de mii de ori: cum putea Uniunea Sovietică să trimită oameni în spaţiul cosmic fără ca să fie în stare să asigure distribuirea apei potabile cetăţenilor săi? La sigur, e o chestie de prioritate... Tot de-a lungul şoselei poţi întâlni sate-fantome. Explicaţie: locuitorii in corpore sunt plecaţi în lume. Moldova este un mare furnizor de imigranţi. După mine vine şi fratele, apoi verişorul, apoi vecinul şi, desigur, prietena vecinului meu şi aşa mai departe. Italia şi Rusia sunt primele cliente. În Franţa o comună din suburbia Parisului numără o importantă comunitate de moldoveni. Vizele de plecare sunt luate cu asalt, traficul şi mita - un fenomen curent. Aceşti imigranţi, prin definiţie furnizori de valută, constituie o adevărată mană pentru o economie muribundă. Ca şi pe alte meridiane, moneda naţională (leul moldovenesc) se menţine vitejeşte graţie banilor trimişi de imigranţi.
Moldova este Cuba de mâine. Dar e şi Cuba de ieri. Inegalităţi sociale profunde, o Putere coruptă şi discreditată. Proliferarea luxului indecent, fastul şi strălucirea capitalei contrastează cu satele unde lipseşte un minimum necesar de trai. Şi, în plus, o populaţie derutată: Revoluţia sa a fost realizată sau ba? Ar mai putea ea să facă altceva?
sursa imagine

miercuri, 24 noiembrie 2010

Tiraspol (2)

Lumea zice că timpul s-ar fi oprit în loc la Tiraspol, şi comunismul ar fi acolo la el acasă. Da eu cred că ea greşeşte...

Tiraspol şi "haitek" are ;), deci îi în sec. XXI
o clădire destul de frumoasă
Clădirile de "stat" ale Transnistriei. Oare cînd un 7 aprilie şi pe la ei?

şi partide au în Tiraspol... poate şi "opoziţioneri"
Adevărata limbă moldovenească!
Facultatea de Medicină a nush ce universitate
ce pot să spun aici... principala atracţie a Tiraspolului, pentru care moldovenii cu plăcere ar face Unirea... cu Transnistria.

Şi atât.
Mai vezi: Tiraspol.

marți, 23 noiembrie 2010

Eseu: Cum pot partidele politice să stimuleze cultura politică a societăţii?

Conceptul de cultură politică desemnează setul de cunoştinţe, convingeri şi sentimente ce determină atitudini şi comportamente caracteristice unei comunităţi umane, care definesc situaţia în care are loc acţiunea politică şi în raport cu care se poate evalua eficacitatea unor iniţiative şi acţiuni politice.
Cultura politică cuprinde trei dimensiuni, care ar trebui luate în seamă înainte de a răspunde cum pot partidele să stimuleze cultura politică a societăţii. Acestea sunt:
- dimensiunea de cunoaştere, care presupune ansamblul de cunoştinţe, mai mult sau mai puţin sistematizate şi riguroase despre fenomenele şi domeniul politic;
- dimensiunea afectivă, care include în special latura emoţională a individului, a sentimentelor şi (ne)ataşamentului acestuia, şi care are un rol important în formarea atitudinilor şi comportamentului politic;
- dimensiunea evaluativă, care se referă la judecăţile de valoare privitor la evenimentele şi realitatea politică din societate.
Anume în funcţie de aceste dimensiuni ale culturii politice şi se formează cele trei tipuri de cultură politică, pe care le cunoaştem: cultura politică parohială (locală), cultura politică dependentă (paternalistă) şi cea participativă.
Astfel, cunoscând toate acestea, ne putem da seama că cel mai uşor pentru partidele politice să stimuleze cultura politică a societăţii este ridicarea gradului de cunoştinţe politice pe care le-ar deţine societatea. Altfel spus, partidele politice ar trebui să organizeze diverse evenimente şi proiecte, ca de pildă traininguri, seminare, conferinţe, în care să fie implicaţi nu doar membrii de partid, ci şi persoane neafiliate politic, şi care să urmărească informarea acestora asupra principiilor, doctrinei şi activităţii partidului, precum şi a funcţionării statului, democraţiei, instituţiilor politice din ţară, şi în genere despre întreg sistemul politic din ţară.
De asemenea, partidele politice pot stimula cultura politică a societăţii prin simpla organizare a unor întîlniri periodice dintre liderii partidului, sau persoane importante locale, membri de partid, cu populaţia simplă, întîlniri care să aibă loc nu doar în timpul campaniei electorale, ci şi între acestea, în care să se discute deschis probleme de interes public şi soluţiile şi metodele partidelor pentru rezolvarea acestora. Pe lîngă informarea publicului partidele ar contribui şi la creşterea încrederii cetăţenilor asupra activităţii lor, sau cel puţin ar duce la micşorarea distanţei dintre cetăţeanul simplu şi putere, un indiciu al democratizării societăţii.
O altă metodă prin care partidele ar putea stimula cultura politică a societăţii este organizarea periodică a unor offline-uri cu blogheri. Spun aceasta deoarece, pe lîngă creşterea importanţei blogosferei în ţara noastră, astăzi, în chiar lumea întreagă, o bună parte din oameni preferă să citească bloguri, cunoscînd din start subiectivitatea autorului, în loc să se încreadă în „marile ziaruri independente”, care de fapt ar scrie la comanda sau/şi în favoarea cuiva.
În genere, partidele politice ar putea stimula cultura politică a societăţii prin simpla susţinere a participării cetăţeanului în politică. Aici mă refer la: de la „gradul zero” al participării – participarea la vot, în opinia lui J. S. Mill aceasta fiind un mod util de a cultiva spiritul public şi inteligenţa politică, pînă la participarea „convenţională” şi „protestatară” (implicarea în activităţile organizate de partide, ocuparea unor funcţii politice, pînă la petiţii, proteste sau greve). În mare parte, anume aici şi pot fi atinse celelalte dimensiuni ale culturii politice (emoţională şi evaluativă), prin care stimulînd emoţiile, sentimentele şi judecăţile de valoare ale oamenilor, partidele ar contribui la creşterea participării politice a cetăţeanului, implicit la creşterea culturii politice, precum şi civice, a societăţii.

P.S. Eseu (de maximum 500 cuvinte) realizat pentru concursul Şcolii Tânărului Lider Politic. L-am publicat pe blog strict deoarece ca efortul creării acestuia să nu fi fost în zadar (ţinând cont că nu am fost selectat).

luni, 22 noiembrie 2010

Tiraspol

Vara aceasta, când am fost la şcoala de vară "Dialoguri Transnistrene - Regiunea Mării Negre: realităţi, probleme şi perspective", organizată de APE, am făcut o scurtă vizită (de doar o oră) în Tiraspol. Fiind pentru prima oară în "capitala" regiunii separatiste, am profitat de ocazie pentru a face o mulţime de poze, de care, când m-am întors acasă, am uitat, de-abia acuma redescoperindu-le în aparatul foto. Am hotărît să le public, o parte, cele mai reuşite, pe blog, poate cuiva îi va fi interesant sau utile, căci mie ele practic nu-mi trebuiesc şi le voi şterge în curînd din computer. Astfel că măcar ceva folos din ele să fie.

Cum era şi de aşteptat, ghidul nostru, politolog din Transnistria, ne-a dus dintîi la "mândria" transnistrenilor - baza sportivă a Sheriffului:


apoi a avut grijă să ne "debarce" la un placat cu un mesaj destul de sugestiv
Tiraspolul are şi cetăţeni de onoare... care majoritatea nici nu-s transnistreni, darmite tiraspoleni
Smirnov din Habarovsk nu avea cum să lipsească dintre ei ;)
cum era şi de-aşteptat, "Marele Lenin" veghează asupra micii "oaze" de comunism

dar fără nici un folos, capitalismul (Puma şi Adidas) cucerind chiar centrul oraşului

şi limuzinele de lux ale "fasciştilor" se plimbă învingătoare prin Tiraspol
în condiţiile în care populaţia simplă se plimbă în troleibuze tot ca ale noastre din Chişinău
iaca benzina e oleacă mai ieftină la ei, dacă nu mă greşesc
şi rubla transnistreană e mai tare decât leul nostru, pentru cei interesaţi de "obmen valiutî"
va continua

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Despre Ving Tsun


"Într-o luptă câştigă nu stilul, ci luptătorul."
Marele maestru Wong Shun Leung

Să facem o scurtă călătorie în interiorul unei arte marţiale chinezeşti, care multora le este o mare necunoscută, fiind privită deseori cu suspiciune, dar celor care îl cunosc fiind un stil de luptă extrem de apreciat si de temut pentru eficienţa sa.
"Ce este Ving Tsun-ul? De unde îşi are originea? De ce anume Ving Tsun?" - sunt doar o serie de întrebări pe care şi le pun numeroase persoane interesate de tărâmul artelor marţiale, şi la care vom încerca să răspundem în acest articol.

Se întîlnesc foarte multe transcrieri în latină a aceluiaşi stil de Kung-Fu: Ving Tsun, Wing Chun, Wing Tsun, Ving Chun sau Yong Chun. Toate aceste denumiri reprezintă aceeaşi... citeşte mai departe.

sursa imagine

joi, 18 noiembrie 2010

Responsabilitatea la moldoveni (II)

3 săptămâni în urmă era anunţat concursul de selectare a participanţilor pentru "Şcoala Tânărului Lider Politic", organizată de ADEPT. Fiind interesat de înainte de ŞTLP, din start am observat 2 semne rele, minusuri: la pagina indicată nu se găsea formularul de aplicare (a apărut ceva mai tîrziu decît anunţul de pe facebook şi ADEPT), şi 2 la mână, scrisoarea de delegare din partea preşedintelui partidului pentru membrii de partid de departe mi se părea (şi nu mi-am schimbat opinia) un efort în plus şi o discriminare în comparaţie cu cei neafiliaţi politic. Altfel spus, e mai simplu/uşor de aplicat ca neafiliat politic decît ca membru de partid.

Ok. Nu asta era principalul despre ce vroiam să scriu. Am aplicat şi eu la ŞTLP. Am primit apoi, cum era normal şi profesionist (apreciez asta la ADEPT, căci alţii nu o fac de obicei), un mesaj în care mi se confirma că au primit documentele mele pentru aplicare, şi că rezultatele vor apărea pe site-ul ADEPT pe 9-10 noiembrie. Zic eu, e bine.

Mă uit pe 9, încă n-au apărut. Ok. Aştept în ziua de 10, nici atunci nu au apărut rezultatele. 11, 12, se încheie săptămână, trece şi ziua de luni, pe site-ul ADEPT nu sunt publicate nici un fel de rezultate. Răbdarea mi-a crăpat pur şi simplu, în fiecare zi deschizînd site-ul lor pentru a căuta rezultatele, astfel că lunia asta le-am scris din nou celor de la ADEPT, întrebîndu-i cînd vor apărea şi dacă sunt admis. A 2 zi am primit răspuns că nu am trecut, şi interesant, tot a 2 zi a şi fost publicată lista participanţilor. Mă întreb, dar dacă le scriam de săptămâna trecută, de joi, vineri, aflam de mai înainte rezultatele? :)

Nush cum vouă vi se pare chestia asta, dar pentru mine e lipsă de responsabilitate şi seriozitate. Să zici oamenilor că rezultatele apar într-o anumită zi, dar ele să nu apară nici după mai multe zile de la data anunţată, lăsînd oamenii pe jar, e pur şi simplu urât de-a binelea. Căci pur şi simplu răbdarea ţi se pune la încercare, şi devinea tot mai frustrant zi de zi, aşteptînd rezultatele. Mai bine deja nu scriau că datele vor apărea pe 9-10, dacă intuiau că nu o să reuşească, sau aveau alte planuri, căci, cel puţin mie, acum, cei de la ADEPT mi-au lăsat o imagine destul de proastă, de iresponsabili şi neserioşi.

Recunosc că nu avea să scriu acest articol dacă eram acceptat la ŞTLP. Frustrarea mi-ar fi fost acoperită/lichidată sau atenuată de către bucuria admiterii. Aşa însă, mi-am revărsat-o pe blog. M-am răzbunat, ar putea spune unii - dar şi sunt Scorpion, vă reamintesc eu. Plus nu mă interesează ce credeţi - am scris ceea ce am simţit că trebuie să fac. Căci într-o lume în care majoritatea se comportă ca nişte porci, dacă le-am ierta pe toate, nu ar mai exista dreptate şi bine.

sursa imagine

Mai citeşte:

marți, 16 noiembrie 2010

4 sondaje: concluzii


Luna trecută mă întrebam cînd vor apărea ceva sondaje legate de alegeri, ca să ne putem da seama cît de cît ce ne aşteaptă după 28 noiembrie. Ei bine, de la începutul lunii noiembrie pînă în ziua de azi, am avut parte de 4 sondaje, care, cel puţin mie, m-au ajutat să-mi formez unele idei sau concepţii despre care ar putea fi rezultatele alegerilor anticipate. În fine, eu sunt de-acord că în sondajele din RM nu prea poţi să ai încredere, unele fiind făcute, poate, la comanda sau interesul unor forţe (nu doar politice), dar oricum ar fi ele nu pot ascunde esenţa, sau marea parte a adevărului, doar unele procentaje fiind mai umflate sau coborîte ca urmare a interesului cuiva.

Sondajul CBS-AXA. PCRM - 39%, PLDM - 21%, PD - 19% şi PL - 13%. În mandate: PCRM - 42, PLDM - 23, PDM - 21, PL - 15.
Faptul că în acest sondaj nu prea merită să ai încredere este demonstrat de aşa-zisul procentaj de doar 3% din populaţia ţării care ar pleda pentru unirea cu România. Aceasta este o minciună tot atît de mare ca cea a comuniştilor de la referendumul din 2004 conform cărora doar 2% din populaţia RM s-ar identifica ca fiind români. De asemenea, procentajele de 47% integrare în UE şi 46% în CSI parcă special au fost inventate pentru a împăca Rusia (sau Rusia Unită a lui Putin, cu care PDM ar avea nush ce alianţă acolo). Iar dacă mai ţinem cont de faptul că directorul CBS-AXA, Ion Jigău, este membru al biroului politic executiv al Partidului Democrat, ne dăm seama de ce PD are un procentaj atît de ridicat, dacă comparăm cu celelalte sondaje, şi la comanda cui, sau în interesul cui a fost măsluit acest sondaj.

Sondaj transnistrean. PCRM: 32-36%, PLDM: 28-32%, PDM: 10-12% şi PL - 10%. Nu comentez acest sondaj pentru că idee nu am cine sunt realizatorii acestuia sau cîtă credibilitate le putem oferi.

Sondaj Asociaţia Sociologilor şi Demografilor. PCRM - 27.9%, PLDM - 15.6%, PD - 9.9%, PL - 8.7%, AMN - 5.1%. Dacă sunt luate în considerare voturile doar celor decişi: PCRM - 35.3%, PLDM - 19.8%, PD - 12.5%, PL - 11%, AMN - 6.5% şi PUM - 4.2%. În mandate: PCRM - 37, PLDM - 22, PDM - 14, PL - 13, AMN - 9, PUM - 6.
Lucru interesant este că acest sondaj este singurul care creditează că mai mult de 4 partide vor intra în Parlament. Dacă încă PUM se află la limită (4,2%), putîndu-se spune precis că nu vor trece pragul, AMN, conform sondajului dat, pare a avea şanse bune. Ceea ce celelalte sondaje nu par a fi de-acord.

Sondaj BOP. PCRM - 26%, PLDM - 21%, PD - 10%, PL - 9%. Din cei decişi: PCRM - 37%, PLDM - 31%, PD - 14.3%, PL - 12.5%. În mandate: PCRM - 39, PLDM - 33, PD - 16, PL - 13.
La BOP mă miră procentajul destul de înalt al celor de la PLDM, care îl depăşeşte chiar pe cel al PL şi PD împreună.

Concluzii:
1) Se poate spune în proporţie de 80% că în viitorul Legislativ vom avea doar 4 partide: PCRM, PLDM, PD şi PL. Celelalte 20% rămân ca pentru excepţii, de ex. AMN (personal nu cred că va intra în Parlament), sau pentru candidaţii independenţi (de ex. Gabriel Stati duce o campanie foarte puternică - sunt mulţi care zic că au să-l voteze pe dânsul, ceea ce mă miră un pic);
2) PCRM va câştiga sigur alegerile, cu undeva 35 - 40% (eu zic că 40%), PLDM va lua sigur locul II (20 - 25%), PD se va clasa pe 3 (12 - 15%) şi PL pe 4 (10 - 14%);
3) Alianţa, sau altfel spus PLDM+PD+PL vor lua la sigur peste 51 de mandate. Comuniştii nu par a avea şansa să revină la guvernare, ceea ce e un lucru foarte bun. Legat de chestia cu 61 de mandate, chiar dacă unele sondaje creditează cu şanse bune ca AIE să obţină peste 61 de locuri în Parlament, eu nu mi-aş pune deloc speranţe. Cum am spus mai sus, cred că PCRM va câştiga undeva 40% din voturi, ceea ce înseamnă undeva la 42 - 45 mandate.

sursa imagine Unimedia

Responsabilitatea la moldoveni (I)

M-am implicat într-un proiect NDI (National Democratic Institute) de a scoate tinerii la vot la 28 noiembrie, în anumite oraşe din Republica Moldova (eu m-am înscris pentru Hânceşti). Pentru fiecare oraş urmau să se creeze echipe din cîte 6 participanţi.

Ei bine, imediat după cele 2 weekend-uri de training avute la începutul lunii octombrie, la Vadul lui Vodă, în care ne-au cazat şi hrănit bine, pe contul lor, al celor de la NDI, aveam teoretic 6 voluntari care s-au înscris benevol pentru oraşul Hânceşti. Însă, cînd undeva în săptămâna a treia din octombrie am realizat I întîlnire cu mentorul nostru, am fost prezenţi numai trei (ioc!). Cealaltă jumătate, o pereche (soţ şi soţie cică) şi unul care nu avea email, s-au retras rapid cînd lucrul trebuia să înceapă.
Dar la traininguri pe spatele cuiva au reuşit să participe, dacă tot au reuşit să se semneze de bunăvoie la oraşul Hânceşti, gândesc eu.

Well, la I întîlnire cu mentorul nostru, acesta ne-a spus că e necesar să facem o vizită în teritoriu. Ne apucasem noi cei trei să negociem acolo, şi iniţial parcă plănuiam mai mult pe vineri, dar unul din ei, Andrei Cojocaru, zice că lui nu-i convine deloc şi numai miercuri poate, adică ziua următoare, în care şi eu, şi celălalt participant aveam lecţii. Mi-am călcat pe interese, şi, pentru ca să reuşim să plecăm toţi trei în Hânceşti, ne-am înţeles pe miercuri să ne ducem.

A 2 zi, dimineaţa, cînd deja eram ieşit din casă, mă sună băiatul ăsta şi mă anunţă că lui pur şi simplu nu-i ia duce în ziua ceea la Hânceşti. Sincer, am rămas de-a binelea stupefiat atunci - îi zic bre, eu deja sunt pe drum, urmează să mă întîlnesc cu celălalt, şi nu pot da înapoi, şi cum de acum i-a trăsnit asta cînd trebuia de anunţat înainte, nu deja cînd noi, ceilalţi 2, eram pe drum. Ăsta tot se eschiva de la răspuns şi responsabilitate, şi văzînd că n-am cu cine vorbi, i-am spus direct să procedeze aşa cum îi spune conştiinţa, şi i-am închis telefonul dobitocului.

Ei bine, conştiinţa aşa de bine "i-a funcţionat" că el după asta în genere nu a mai venit pe la vreo întîlnire NDI, cu noi. Şi cînd situaţia era şubredă, al 2 participant rămas fiind plecat în Italia, numai eu rămas cică activ, şi am scris tuturor pe email, să văd cine participă, acesta mi-a răspuns că cică să-l înştiinţez cînd o să fie activităţile în weekend, că el şi-a găsit nush ce de lucru şi nu poate veni în decursul săptămânii - mai pe scurt un laş, care nu mi-a putut scrie direct că refuză să participe.

Într-un final am mai "racolat" cîţiva voluntari din cunoscuţi, astfel că activitatea a început să "meargă", dar nu despre asta am intenţionat să scriu acum. Ceea ce vreau să spun e că după o serie de întîmplări şi activităţi avute de mine în octombrie, ca aceasta de mai sus, sau mai recent, noiembrie, eu m-am dezamăgit foarte mult în oameni, că în majoritatea pur şi simplu nu poţi avea încredere, pentru ca să nu iai o ţeapă pe urmă. Căci cu responsabilitatea şi cu cuvântul moldovenii stau foarte rău, aşa că nu-ţi rămâne decît în tine singur să ai încredere şi să cauţi putere. Iar dacă nici în tine nu ai încredere, atunci eşti pierdut în societatea noastră de vipere şi şacali...

sursa imagine

duminică, 14 noiembrie 2010

Mafia pariurilor


Citeam vreo 2 zile în urmă o ştire pe gsp, în care se spunea că favoritele certe la victorie în etapa a 15-a, campionatul României, conform caselor de pariuri ar fi Oţelul, Vasluiul şi Steaua. Ţin minte că mi-am zis atunci ironic în gând că nu m-ar mira ca anume aceste echipe să eşueze.

Ei bine, Oţelul a remizat acasă cu Victoria, Vasluiul la fel cu Astra, iar Steaua a pierdut acasă cu Gaz Metan. Observînd azi seara aceste rezultate m-a surprins faptul că am avut totalmente dreptate.

N-am cum să demonstrez că ar fi vorba de mafia pariurilor (n-am nici un argument consistent), da nici nu mă preocupă să o fac. Demult deja întreg fotbalul mi se pare o minciună, un mare teatru, sau spectacol, care să ţină oamenii desconcentraţi de la adevăratele lor probleme preocupîndu-ne cu interese false.

Şi totul a început de la meciul România - Olanda, Euro 2008, care nimeni nu-mi va schimba părerea că a fost un blat, sau mai bine spus, că românii ar fi cedat special meciul pentru interesele altora. Am mai citit apoi cartea lui Sandu Grecu, Povestea unui vis de vară, care mi-a întărit convingerea că fotbalul internaţional este corupt, totul fiind un teatru în care banii sunt principala valoare.

Iar dacă mai ţin cont de murdăria din fotbalul românesc (de la federaţie pînă la campionatul intern), nu mă mai miră că m-am înstrăinat atît de mult de fotbal, şi mă bucură că nu mă mai dor înfrîngerile Stelei sau naţionalei României, ca pe vremuri. Nu mă mai consider stelist, dacă vreţi să ştiţi. De naţionala României, încă, un pic, îmi mai pasă, dar nu atît cît să mă doară/frustreze eşecurile ei.

Cum n-ar fi, eu sunt aici, în Republica Moldova, cu viaţa şi interesele/necesităţile mele, iar ei undeva foarte departe de mine, ca să îmi influenţeze viaţa mea spre bine. Probabil că m-am maturizat, sau poate am devenit mai inteligent încît să îmi pese de nişte circari, în condiţiile în care viaţa mea reală, cea de alături, mă apasă acum mai mult ca niciodată.

sursa imagine

P.S. Interesant e că de acest articol am dat exact după ce am scris articolul meu, cînd căutam poze pe google.

joi, 4 noiembrie 2010

Noroc! N-ai vreo ţigară?

Iaca aşa o întrebare am primit azi de la 3 băieţi, în oraş. Şi nu e prima oară cînd mi se întîmplă să se cerşească o ţigară de la mine. Trecem peste faptul că eu nu fumez şi nu am nici o ţigară pe la mine - tinerii ăştia nu aveau cum să ştie asta. Dar însăşi faptul că obişnuiesc să-i întrebe mai pe oricare tînăr ce le cade în cale, pornind de la premisa că toţi ar fuma, se primeşte ca o insultă.

În al doilea rînd, să fiu eu chiar un fumător înrăit, nu mi-aş permite niciodată să mă umilesc cerînd o ţigară de la un om străin. Eu înţeleg că băieţii se considera "paţani" adevăraţi, adică avînd tare mare îndrăzneală şi nici un obraz, dar fapta în sine rămîne a fi o cerşetorie, indicînd lipsa unei demnităţi umane la ei. Mai ales că erau trei - chiar nu puteau să strîngă împreună să-şi cumpere o ţigară? Şi pentru ce oare mai fumează dacă sunt atît de săraci, încît nici nu-şi pot permite să-şi cumpere, şi fumeze, propriile ţigări?

Păcat că ţara noastră e plină de "paţani" cu nemiluita, dar cu lipsă mare de bărbaţi adevăraţi...

sursa imagine

Job Cocktail - un faliment

Cei de la Job Cocktail Chişinău au realizat ieri şi azi un eveniment de carieră dedicat tinerilor, citeşte mai multe aici. Primul minus al lor este că nu au indicat locaţia. Adică, ei au indicat locaţia USM, dar USM înseamnă şi blocul 6 FRIŞPA, şi blocul 5 Asistenţă socială, precum şi blocul unde se studiază dreptul, la Sculeni.

M-am dus eu azi la Blocul Central, am fost şi în sala Senatului, găsesc şi vreo 2 anunţuri despre evenimentul dat, da unde are loc, în ce bloc, ioc. Şi mai întreb şi vreo 2 studenţi despre eveniment, ăştia nu ştiu nica, şi eu stau ca un bou şi nu ştiu unde să mă îndrept. Doar întrebînd doamna de la uşa de la intrare în Blocul Central, am aflat că evenimentul are loc în blocul 4.

Acolo, deşi evenimentul se ţinea şi la etajul I şi II, erau mai puţin de 10 standuri. Şi toate inutile şi neinteresante mie: ceva oferte de joburi din IT, de la Continental Iaşi (automobile şi IT), Ameritrex, AIESEC, Prime, etc. Pînâ şi la târgul de burse 2010, unde erau doar 4 standuri, am aflat şi beneficiat de mai multă informaţie utilă şi interesantă decît aici. Puteam şi să nu vin, deci.

Din altă parte, am mai avut 2 treburi în oraş, una fiind tot legat de universitate. Interesant e că la toate am primit un răspuns negativ la ceea ce doream să aflu/obţin. Iar dacă mai ţin cont şi de evenimentul Job Cocktail, în scurta mea plimbare de o oră jumate în oraş am reuşit să obţin 3 eşecuri. Interesantă zi am eu azi...

sursa imagine