duminică, 30 mai 2010

Hai davai înainte!


Ieri România a pierdut meciul cu Ucraina de la Lvov. Interesant e că tîmpiţii ăia de la ProTv Chişinău arătau meciul cu o întîrziere de 15 min; nici a 2 repriză nu au vrut să o arate normal, aşa că am privit meciul online. Părerea mea - România are la moment cea mai slabă echipă de cînd eu am început să urmăresc meciurile ei (1998). Apărare aiurea, atacanţi mediocri (mi-e dor de Mutu), Lobonţ e departe de ceea ce a fost cîndva, şi un antrenor neexperimentat la început de cale = ingredientele eşecului. Păcat - mi se întăreşte opinia mea încă de anul trecut, că la Euro 2012 cu aşa jucători şi antrenor nu ajungem...

Rămîn la părerea că acum, cînd naţionala României e într-o criză şi prăbuşire, fără a avea o bază de jucători de valoare, la cîrma echipei ar fi trebuit să se afle un antrenor experimentat, care să îi strîngă pe jucători şi să scoată maximum din ei, pentru a obţine măcar ceva rezultate. Aşa însă, se acordă o şansă antrenorului (tînăr) cînd singură România are nevoie de o şansă - sinucidere curată.

Tot ieri a avut loc şi Eurovisionul. Nu l-am urmărit, recunosc. România a luat locul 3, cînd mulţi ziceau că piesa lor e mai proastă decît a noastră. Germania a câştigat, cu Lena aia care n-are deloc voce - comentarii pe Unimedia. Ai noştri, care sunt cei mai frumoşi, buni şi pi*doşi (pentru noi), au luat doar locul 22: incredibil "ce proşti sunt europenii". Paradox, dar pînă şi fraţii "ne-au trădat", căci nu ne-au dat 12 puncte, menţionează unii cu ciudă şi ură. Pe mine însă mă pune pe gînduri: dacă nici românii nu ne-au susţinut (total), înseamnă că problema a fost în noi (piesa, reprezentanţii), tind să cred.

Nu am de gînd să scriu acum că ar fi fost mai bine să-l trimitem pe Turcu, căci nu am cum să ştiu asta. Şi nici nu vreau să fiu ranchiunos. Totuşi, nu pot să nu mă gîndesc ce ar fi fost dacă Turcu ar fi mers anul ăsta la Eurovision... Cert e că, şi părerea mea, că piesa de anul acesta, a Moldovei, este una bună: şi mie îmi place, nu pot să neg. Dar nu e de-ajuns numai cu piesa să cîştigi Eurovisionul: mai trebuie să ai ceva anume, ceva deosebit, ce să te diferenţieze de ceilalţi - showul, un mesaj, reprezentanţii, cine ştie...

Important însă e, cum am citit pe un blog, că nu ne-am făcut de ruşine, că am trecut semifinala, ce mai... şi aşa gîndesc majoritatea moldovenilor, mentalitate de looseri, din păcate. Să nu ne facem de ruşine, asta doar contează la moldoveni, dar nu să încerce să cîştige, să riscăm şi să ajungem să gustăm şampania victoriei. Ne este frică atît de mult de eşec şi de părerea celorlalţi încît nici nu îndrăznim să acţionăm altfel sau diferit de majoritatea. De aia şi sărăcia este şi va fi pentru mult timp stăpîna acestor meleaguri, iar succesul şi libera iniţiativă atît de străină nouă, românilor basarabeni...

Da nu-i nik, tăt o să fie ghine. Hai davai înainte!, cum zice maldavanul: că viaţa nu ne-aşteaptă.

sursa imagine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu