duminică, 20 iunie 2010

Chinezii, frustraţi pe lume


Săptămâna aceasta am privit pe net 2 filme: Ip Man şi Ip Man 2, bazate pe viaţa maestrului în arte marţiale Wing-chun Kung-fu, Ip Man. În primul film este arătată viaţa lui Ip Man în timpul ocupaţiei Chinei de către japonezi, momentul culminant al peliculei fiind lupta dintre Ip Man şi un colonel japonez, maestru în karate. În al 2 film este arătată viaţa lui Ip Man în perioada cînd acesta incerca să-şi deschidă o şcoală de arte marţiale în Hong Kong, oraş ce se afla sub administrarea britanică. Momentul culminant în cel de-al doilea film reprezintă lupta dintre chinezul Ip Man şi un boxer britanic.

Cum era şi normal, Ip Man a cîştigat ambele confruntări. Ceea ce vreau să subliniez este felul în care au fost prezentaţi japonezii şi britanicii în cele 2 filme. În I film, japonezii erau pur şi simplu nişte barbari, care îi tratau pe chinezi ca nişte animale şi pe care îi ucideau fără de nici o milă, victoria lui Ip Man asupra colonelului japonez fiind ca o revanşă a chinezilor care ar demonstra prin asta că artele marţiale chineze ar fi superioare şi mai eficiente decît cele japoneze.
În al 2 film, este arătat felul batjocoritor în care britanicii îi tratau pe băştinaşii din Hong Kong, şi le luau în derîdere artele marţiale locale, victoria lui Ip Man asupra boxerului britanic fiind ca o victorie a Chinei asupra Occidentului.

Ambele filme mi-au plăcut destul de mult. Dar ambele filme mi-au şi lăsat o impresie că chinezii ar fi frustraţi pe japonezi şi occidentali, şi nu pot uita umilinţele din trecut, mai ales că s-ar şi considera, dintr-o parte, superiori acestora. Felul în care erau reprezentaţi adversarii, cum se purtau aceştia şi care era atitudinea lor faţă de chinezi, şi faptul că şi în al 2 film sunt arătate secvenţe cu crimele japonezilor faţă de chinezi, insinuează că China nu poate uita răul din trecut, aşteptînd momentul pentru o revanşă...

Cel de-al doilea film se termină cu un discurs al lui Ip Man, care face un apel la respect reciproc dintre chinezi şi occidentali, ca de genul pentru pace. Curios lucru, dar discursul dat mi-a adus aminte de o fabulă ce a fost dată ca replică de delegatul spaniol Madariaga la Conferinţa de Dezarmare din 1932 lui Litvinov, ce înaintase propunerea sovietică privind totala abolire a armamentelor: "Animalele s-au întîlnit ca să se dezarmeze. Leul, privind într-o parte la vultur, a spus: "Trebuie abolite aripile". Vulturul, privind la taur, a declarat:"Coarnele trebuie abolite". Taurul, privind spre tigru, a spus: "Labele, şi în special, ghearele, trebuie abolite". Ursul, la rîndul său, a spus: "Toate armele trebuie abolite; nu e nevoie decît de o îmbrăţişare universală".

Cam aşa probabil stă treaba şi cu China comunistă, dacă aţi înţeles ironia. Sau poate nu. Poate într-adevăr China e o ţară paşnică, care vrea să contrabalanseze interesele "imperialiste" ale SUA şi să instaureze un sistem multipolar şi paşnic pe glob. Dar cert e că, dacă într-adevăr va fi să izbucnească un al III război mondial (ceea ce nu-mi doresc, desigur), nu m-aş mira ca China să fie printre principalii vinovaţi, dacă nu chiar principalul, de aceasta...

sursa imagine



Un comentariu: