luni, 11 octombrie 2010

Eseu: Argumente în favoarea republicii prezidenţiale sau parlamentare

A aduce argumente în favoarea unei republici prezidenţiale sau uneia parlamentare diferă de la caz la caz, în funcţie de statul care este subiectul investigaţiei. Totuşi, se pot aduce anumite argumente la general în favoarea unui tip de regim sau altul, aceleaşi argumente putînd fi, nu rareori, contracarate cu uşurinţă de altele.

În privinţa regimului prezidenţial, esenţa acestuia constă în faptul că responsabilitatea conducerii este atribuită unui şef al executivului, de regulă şeful statului, ales pe un termen fix şi independent de legislativ, dar contrabalansat de către alte instituţii politice. Faptul că executivul prezidenţial este separat de Parlament şi ales independent faţă de acesta, realizează, în contrast cu republica parlamentară, separarea celor 2 puteri în stat, permiţînd un control reciproc dintre cele 2 puteri, executivă şi legislativă, şi limitînd astfel abuzurile şi corupţia din stat.

În acelaşi context, un alt argument al republicii prezidenţiale este mandatul direct pe care îl capătă şeful statului de la popor. În cazul republicii parlamentare, preşedintele statului este ales de către legislativ, fiind mai puţin legitimat decît în cazul în care ar fi ales de popor. Astfel, regimul prezidenţial pare a fi mai democratic, şi mai aproape de o democraţie directă, decît regimul parlamentar.

Un alt atu al republicii prezidenţiale este viteza sporită cu care un preşedinte puternic reacţionează la schimbări, în special în momente de criză. Anume în asemenea momente regimurile prezidenţiale îşi arată eficienţa, autoritatea investită intr-o singură persoană permiţînd o reacţie mult mai eficientă şi mai rapidă decît în cazul unei republici parlamentare.

De asemenea, se argumentează că un regim politic prezidenţial este mult mai stabil decît unul parlamentar, în special în aceleaşi momente de criză, sau de presiune asupra statului din exterior. Dar chiar şi în afara cazurilor de urgenţă, faptul că preşedintele este ales de popor interzice ca acesta să fie demis de către Parlament, ca în cazul republicilor parlamentare, astfel asigurîndu-se o stabilitate la guvernare, în contrast cu crizele politice ce sunt caracteristice, nu rareori, regimurilor parlamentare.

Şi în fine, dar nu mai puţin important, o republică cu un regim politic prezidenţial poate duce o politică externă mult mai influentă şi rezista mult mai uşor presiunilor din exterior, aceasta datorită aceleaşi viteze sporite în luarea deciziilor de către o autoritate investită intr-o singură persoană. Cazul Statelor Unite, Franţei sau Federaţiei Ruse sunt reprezentative în acest sens, aceste state cu regimuri politice mai mult sau mai puţin prezidenţiale (Franţa şi Rusia sunt considerate a fi republici semiprezidenţiale) atribuind mari împuterniciri şefului statului în domeniul politicii externe sau apărării, şi ducînd o politică destul de largă şi activă în lume.

În cazul republicii parlamentare, numeroase argumente derivă practic din contracararea celor în favoarea republicii prezidenţiale. De exemplu, adepţii regimului politic parlamentar argumentează că separarea drastică a puterilor în statul prezidenţial micşorează colaborarea dintre puteri, regimurile parlamentare dovedindu-se a fi mai eficiente prin lichidarea dualităţii puterii şi găsirea consensului în vederea rezolvării unor probleme politice.

În acelaşi context, în cazul unui conflict dintre Preşedinţie şi Parlament, Guvernul, care este numit de către şeful statului şi primeste votul de încredere de la legislativ, se va afla în incertitudine, pentru că nu îi va fi clar căreia din cele 2 structuri, ambele alese direct, îi va aparţine ultimul cuvânt în dispută. Astfel, această dualitate a puterii va dăuna stabilităţii politice din stat, republica parlamentară dovedindu-se a fi, în viziunea adepţilor regimului parlamentar, mai stabilă politic decît o republică prezidenţială.

Legat de aceeaşi eficienţă şi viteză a luării deciziilor în cazul republicii prezidenţiale, se argumentează că separarea puterilor, micşorînd colaborarea dintre cele 2 puteri, executivă şi legislativă, ar micşora şi viteza luării unei decizii, în special în domeniul politicii interne. Astfel, republica parlamentară s-ar dovedi mai operativă în luarea unor decizii consensuale de către cele 2 puteri decît cea prezidenţială.

Legat de mandatul direct, adepţii regimului parlamentar susţin că votul popular poate aduce adeseori în prim plan persoane populiste, demagogi sau cu tendinţe către autoritarism şi dictatură. Alegerea preşedintelui de către Parlament ar mări şansele evitării ascensiunii unor extremişti sau persoane nepotrivite la postul de şef al statului, precum şi alegerii ca şef al statului o persoană responsabilă, educată şi cultivată, ce ar merita să conducă statul.

De asemenea, în cazul republicii prezidenţiale, preşedinţii avînd puteri destul de mari, tentaţia de a se comporta autoritar este destul de mare, existînd mereu riscul transformării republicii prezidenţiale intr-o dictatură. Citez: “Puterea tinde să corupă şi puterea absolută corupe în mod absolut” (L. Acton). În acest context, şansele apariţiei unei tendinţe autocratice din partea preşedintelui, sau a unei dictaturi, dispar într-o republică parlamentară.

Alte argumente ar ţine de faptul că într-o republică parlamentară dezbaterile din legislativ sunt mult mai serioase, implicînd mai mult societatea civilă (ONG-uri, grupuri de lobby, etc) şi crescînd nivelul de democraţie a ţării.

P.S.1. Acest eseu l-am realizat pentru a aplica la proiectul "Comisia Oglinda - instruire în domeniul normelor şi practicilor parlamentare", la care am şi fost selectat într-un final. Ca orice om, nu am scris acest eseu din neant, ci m-am inspirat din anumite surse, acestea fiind:
1) Nicolae Enciu, "Politologie", Editura Civitas, Chişinău 2005;
2) Presidential system, wikipedia;
4) "Despre republica prezidenţială şi cea parlamentară. Vlad Cubreacov, în discuţie cu dr. Norbert Neuhaus din Germania" de pe blogul lui Vlad Cubreacov.

P.S.2. Acesta este cel de-al 100 articol publicat de mine pe acest blog în acest an, ceea ce este aproape de 2 ori mai mult decît anul trecut (2009). Iar anul încă nu s-a încheiat. După cum se observă, cît mai mult timp scriu, cu atît mai mult îmi place să scriu şi mă pasionează bloggingul.

4 comentarii:

  1. Eu cred că faci o treabă bună cu blogul acesta. Este bine structurat. Subiectele sunt actuale şi atractive.
    Cine este favoritul populaţiei la preşedinţia RM? Dar favoritul tinerilor?

    RăspundețiȘtergere
  2. It is really interesting debate and i brought a lot of important points. In 2006 we had a referendum in Italy to change the constitution; the reform aimed at creating a sort of presidential system, I voted no and the reform did not pass. It was a good thing, because with a person like Berlusconi, the authoritarian potential of a presidential republic was a strong risk. In the beginning of your essay you wrote that the system should fit in the particular conditions of the State, but then you did not develop so much this argument, so I would like to know maybe in the next article, which are the advantages and disadvantages of the two systems in the case of Moldova about you. In my opinion in a highly divided country a parlamentarian system with a president elected by a large majority who represents the unity of the country is better, but there should also be some check and balances to give the government the possibility to work effectively without vetoes. We will speak about it!
    Simone

    RăspundețiȘtergere
  3. Paul:

    Mulţumesc frumos. Mă bucură faptul că crezi aşa.

    Favoritul majorităţii tinerilor la preşedinţia RM este Vlad Filat. În privinţa întregii populaţii, avem 2 favoriţi, cu procentaje aproape egale între ele: Marian Lupu şi Vlad Filat.

    RăspundețiȘtergere
  4. If you know a website where to find the surveys, can you please send me the link?

    Simone

    RăspundețiȘtergere