vineri, 29 octombrie 2010

Poliţaii noştri de toate zilele (II)

Alaltăieri, miercuri (27 noiembrie), am trecut pe la Casa Guvernului şi Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene pentru a lăsa cîteva foi - cereri, legate de practica pe care unii studenţi urmează să o facă la aceste instituţii.

Ei bine, dîntîi am trecut pe la Casa Guvernului. Intru acolo, stau 3 poliţişti şi se hlizesc împreună. Le explic scurt care e chestia cu foile şi îi întreb ce să fac cu ele, să le las lor probabil, ca să ajungă la destinatar (Biroul pentru reintegrare al RM). Unul din ei îmi zice că asta nu e treaba lui, şi să le transmit direct cui trebuie. Eu îl întreb cum pot să le transmit direct cui trebuie dacă eu nu pot intra în Guvern. Îmi răspunde să dau telefon. Zic că nu ştiu care e nr. de telefon al biroului dat, iar el îmi răspunde brutal să mă uit pe foaie.

Eu, deja fiind confuz de reacţia poliţiştilor şi ce caut eu acolo la Guvern, mă uit pe foaie. Nici un telefon al Biroului dat. Şi îi spun. Acesta, alehamite şi săturat de mine, îmi zice să sun 146, sau 145 (lui îi era totuna), la telefonul de lîngă uşă. Sun eu 146 la telefon, şi nimeresc la Secretara Biroului respectiv, care îmi spune că orice scrisori, foi adresate lor se pun într-o lădiţă specială (nu ştiam de existenţa lădiţei, fiind I oară la Guvern, plus nu am observat-o din start, fiind pusă în partea opusă locului poliţiştilor).

Mă întreb eu atunci în sinea mea, chiar le era greu unuia din cei 3 dobitoci să-mi spună deodată că scrisorile, foile adresate prim-ministrului, sau altor instituţii aflate în Casa Guvernului, se pun în lădiţele aflate în spatele meu? Pentru ei era mai important să se hlizească şi rîdă ca proştii între ei, în loc să deservească şi îndrume cetăţeanul? Am pus foile în lădiţa cuvenită şi am plecat din Guvern fără a spune nimica, nici măcar la revedere (cine ar avea plăcere să revadă 3 dobitoci?)

La MAEIE, situaţia a fost total inversă. Acolo m-a întîmpinat un poliţist, care din contra, mi-a răspuns extrem de amabil, fiind foarte deschis şi receptiv la întrebările mele, orientat clar către a ajuta omul simplu, cetăţeanul, şi a se face plăcut şi util totodată. Am plecat de-acolo spunîndu-i cu plăcere mulţumesc ( el mi-a răspuns cu plăcere) şi la revedere.

Mă întreb acuma de ce nu sunt toţi poliţiştii ca el, şi de ce poliţiştii aşa buni îi poţi număra practic pe degete. De ce oare la Guvern din 3 poliţişti s-au nimerit a fi toţi 3 nişte dobitoci, iar la MAEIE să fie unul singur, iar acela om? Iar dacă pînă şi poliţiştii care lucrează la Casa Guvernului tratează cetăţenii simpli ca nişte gunoaie, ce poţi să aştepţi de la nişte poliţişti care lucrează în stradă, de exemplu??? Trist, pur şi simplu...

sursa imagine

Alt articol pe aceeaşi temă:

4 comentarii:

  1. Unde-s mulţi, dobitocimea creşte.. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. ce de facut? simplu. de-i futut pana nu o sa se invete minte. da de facut asta foarte dur si de adus la cunostinta premierului sau cine e mai principal pe ei.

    RăspundețiȘtergere
  3. Editorcassh:

    Well, nu-i chiar aşa de simplu, că nu toţi îl avem de cunoscut sau putem nimeri uşor la premier. Principalul cred eu este ca să luăm atitudine şi să nu tolerăm şi acceptăm ca normal comportamentul de astăzi al poliţiştilor noştri. Va trece mult timp pînă cînd îi vom educa să fie "oameni" - dacă va avea asta vreodată loc...

    RăspundețiȘtergere