marți, 16 noiembrie 2010

Responsabilitatea la moldoveni (I)

M-am implicat într-un proiect NDI (National Democratic Institute) de a scoate tinerii la vot la 28 noiembrie, în anumite oraşe din Republica Moldova (eu m-am înscris pentru Hânceşti). Pentru fiecare oraş urmau să se creeze echipe din cîte 6 participanţi.

Ei bine, imediat după cele 2 weekend-uri de training avute la începutul lunii octombrie, la Vadul lui Vodă, în care ne-au cazat şi hrănit bine, pe contul lor, al celor de la NDI, aveam teoretic 6 voluntari care s-au înscris benevol pentru oraşul Hânceşti. Însă, cînd undeva în săptămâna a treia din octombrie am realizat I întîlnire cu mentorul nostru, am fost prezenţi numai trei (ioc!). Cealaltă jumătate, o pereche (soţ şi soţie cică) şi unul care nu avea email, s-au retras rapid cînd lucrul trebuia să înceapă.
Dar la traininguri pe spatele cuiva au reuşit să participe, dacă tot au reuşit să se semneze de bunăvoie la oraşul Hânceşti, gândesc eu.

Well, la I întîlnire cu mentorul nostru, acesta ne-a spus că e necesar să facem o vizită în teritoriu. Ne apucasem noi cei trei să negociem acolo, şi iniţial parcă plănuiam mai mult pe vineri, dar unul din ei, Andrei Cojocaru, zice că lui nu-i convine deloc şi numai miercuri poate, adică ziua următoare, în care şi eu, şi celălalt participant aveam lecţii. Mi-am călcat pe interese, şi, pentru ca să reuşim să plecăm toţi trei în Hânceşti, ne-am înţeles pe miercuri să ne ducem.

A 2 zi, dimineaţa, cînd deja eram ieşit din casă, mă sună băiatul ăsta şi mă anunţă că lui pur şi simplu nu-i ia duce în ziua ceea la Hânceşti. Sincer, am rămas de-a binelea stupefiat atunci - îi zic bre, eu deja sunt pe drum, urmează să mă întîlnesc cu celălalt, şi nu pot da înapoi, şi cum de acum i-a trăsnit asta cînd trebuia de anunţat înainte, nu deja cînd noi, ceilalţi 2, eram pe drum. Ăsta tot se eschiva de la răspuns şi responsabilitate, şi văzînd că n-am cu cine vorbi, i-am spus direct să procedeze aşa cum îi spune conştiinţa, şi i-am închis telefonul dobitocului.

Ei bine, conştiinţa aşa de bine "i-a funcţionat" că el după asta în genere nu a mai venit pe la vreo întîlnire NDI, cu noi. Şi cînd situaţia era şubredă, al 2 participant rămas fiind plecat în Italia, numai eu rămas cică activ, şi am scris tuturor pe email, să văd cine participă, acesta mi-a răspuns că cică să-l înştiinţez cînd o să fie activităţile în weekend, că el şi-a găsit nush ce de lucru şi nu poate veni în decursul săptămânii - mai pe scurt un laş, care nu mi-a putut scrie direct că refuză să participe.

Într-un final am mai "racolat" cîţiva voluntari din cunoscuţi, astfel că activitatea a început să "meargă", dar nu despre asta am intenţionat să scriu acum. Ceea ce vreau să spun e că după o serie de întîmplări şi activităţi avute de mine în octombrie, ca aceasta de mai sus, sau mai recent, noiembrie, eu m-am dezamăgit foarte mult în oameni, că în majoritatea pur şi simplu nu poţi avea încredere, pentru ca să nu iai o ţeapă pe urmă. Căci cu responsabilitatea şi cu cuvântul moldovenii stau foarte rău, aşa că nu-ţi rămâne decît în tine singur să ai încredere şi să cauţi putere. Iar dacă nici în tine nu ai încredere, atunci eşti pierdut în societatea noastră de vipere şi şacali...

sursa imagine

4 comentarii:

  1. Nici nu stiu daca e de ras sau de plans :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Mda, din pacate asa este :(
    la alegeri sper sa ne vina mintea la cap un pic, eu din toti candidatii cred ca o sa votez pe Stati, macar are resurse si vointa sa duca totul pina la capat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Victor:

    Ţinînd cont la cât de mulţi nervi am pierdut, e de plâns (cel puţin pentru mine).

    RăspundețiȘtergere
  4. Valentin:

    Ne trebuiesc decenii să ne vină mintea la cap.

    RăspundețiȘtergere