joi, 25 noiembrie 2010

Splendoarea şi mizeria Moldovei


Citit-am ieri pe basarabia91.net articolul în care George Friedman, directorul centrului de analize geopolitice Stratfor, ar fi vorbit despre Republica Moldova. Mi-a plăcut mult analiza, în special datorită faptului că autorul, fiind un străin, şi-a permis să spună lucrurilor pe nume fără a-i păsa dacă va fi criticat sau hămăit din urmă de nush ce moldoveni patrioţi. Acest articol mi-a amintit de un alt articol pe care l-am descoperit vreo 2,5 ani în urmă pe Timpul, în care un alt străin, francez, ar fi descris destul de dur, dar cred că destul de corect, societatea "moldovenească". După ce l-am recitit, am hotărît să-l public la mine pe blog, pentru că îmi pare actual şi acum, plus e interesant să-l (re)citeşti după vreo 2-3 ani trecuţi deja de cînd a fost scris I oară.

Articolul de mai jos, semnat de învăţătorul Khaldoun Laroui din Franţa (un călător împătimit, din câte se vede), doamna Ana Guţu, vicerector al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, l-a găsit pe http://lesauroresboreales.blogspot.com. „Este o radiografie perfectă a societăţii noastre”, şi-a spus profesoara, după care l-a tradus şi l-a trimis la reacţie. Conştient de doza de exagerare care, pe alocuri, îşi spune cuvântul în text, am decis totuşi să-l publicăm. Căci, fie lucrurile măcar şi pe jumătate cum ne văd străinii, merită să ne punem pe gânduri. (Redacţia TIMPUL)

Cuba de mâine

M-am întors recent dintr-o călătorie de lungă durată prin ţările Europei de Est... şi încă nu am revenit cu adevărat de acolo! Iată o scurtă schiţă a celei mai secrete, mai enigmatice şi mai derutante ţări din această zonă - Moldova.
Moldova este Cuba de mâine! E ţara ce s-a debarasat de comunism şi, la 17 ani după marea euforie din 1991, deziluzia devine un fenomen atotcuprinzător. Prima noutate: comuniştii mai sunt încă la putere. Deloc proşti, ei au întors vesta pe dos, au adoptat un discurs democratic şi au învăţat să elogieze sistemul liberal şi sacro-sfânta liberă iniţiativă. Ca urmare, bogăţiile se află în mâinile unei clici de afacerişti şi mafioţi, iar populaţia bea de stinge. Ţara este citată cu regularitate ca fiind cea mai săracă din Europa şi oferă din depărtare imaginea unei naţiuni închistate, dedată corupţiei, nepotismului, prostituţiei şi traficului de tot soiul.
Sosind la Chişinău, eşti mai întâi frapat de multitudinea autoturismelor de lux care brăzdează oraşul în toate direcţiile: Mercedes-uri splendide, BMW-uri din serii limitate, Lexus-uri „înflăcărate”, nou-nouţe, vehicule 4x4 se deplasează paşnic pe arterele principale ale oraşului. Mergând pe jos, poţi vedea un număr enorm de restaurante şi cafenele, pline la orice oră a zilei de o mulţime de oameni, care îşi afişează nestingherit bunurile - ceasuri luxoase la mână, coliere de aur sau argint aranjate solid în jurul gâtului, haine de firmă ca să impresioneze şi, desigur, telefoane mobile ultimul răcnet, la care personajele răspund din când în când cu o nonşalanţă calculată. Accesoriul de top sunt cheile de la maşină, puse neglijent pe masă, pe care indivizii le tot ating şi le mişcă între două fraze lipsite de sens sau sporadicele mişcări du-te-vino ale ospătarului.
Regatul aparenţelor
Cred ca aţi înţeles: fiind în Moldova, eşti în regatul desăvârşit al aparenţelor. Doar aparenţele contează! Trebuie să afişezi, să arăţi, să te expui din plin în vederea tuturor... În timp ce ţara e săracă şi ocupă ultimul loc printre naţiunile europene la capitolul bunuri produse, în timp ce salariul mediu oscilează „regeşte” între 70 şi 150 euro pe lună, plimbându-te prin Chişinău, ai impresia că te-ai afla undeva între Paris şi Londra. Cineva mi-a povestit un banc acolo, care, de fapt, ilustrează perfect această cursă frenetică pentru prestigiul egoului: o tânără moldoveancă lucrează în Franţa şi îşi invită mama în vizită pentru două săptămâni. În weekend fiica vrea să-i arate Franţa, să-i organizeze o călătorie. Dânsa alege Arles - un oraş istoric în sud-vestul Franţei, cu vestigii monumentale ale culturii romane. Mama fetei încruntă sprâncenele şi zice: „Cum ai spus, Arles? Despre ce-mi vorbeşti, fata mea? La întoarcere vreau să povestesc despre Nisa şi Monte Carlo, oamenii cunosc anume aceste oraşe şi vor şti despre ce e vorba atunci când voi discuta cu ei”.
Iată un alt fapt revelator al mentalităţilor: ai putea crede că la Chişinău ciclismul este interzis. Bicicletele sunt inexistente. Pur şi simplu, din cauză că sunt sinonime cu sărăcia. A te deplasa cu bicicleta în percepţia psihologică moldovenească înseamnă a nu avea mijloace să-ţi cumperi un automobil. Ruşinea...
Moldovencele sunt frumoase!
Ce să spun despre femeile din Moldova? E un defileu permanent! Nu am văzut nicăieri o asemenea multitudine de tinere machiate şi fardate, în fuste mini sau pantaloni mulaţi pe corp, pe tocuri înalte, cu decolteuri şi podoabe. O moldoveancă fără zorzoane e o raritate! Şi s-o spunem fără ocolişuri -moldovencele sunt frumoase. Se pare că alimentaţia proastă, excesul de calorii, obezitatea nu este un fenomen care le afectează. Una mai graţioasă şi mai suplă decât alta. Una vă face să o uitaţi pe cealaltă, cum se spune în Orient, şi chiar cele doar câteva urâte au o urâţenie distinsă. Ce vor aceste femei? Să placă? Să găsească un soţ ideal, să întemeieze o familie? Ca de obicei în lume? Nu, lucrurile sunt mai complicate... Capitalismul este o idee nouă în Moldova. Odată instaurat, el a desemnat criteriul-rege în raporturile umane: banii. Interlocutorii mei au o părere unanimă: aceste creaturi (femeile din Moldova - n. t.) sunt sensibile, înainte de toate, la un singur argument - portofelul. Le plac la nebunie bărbaţii care aruncă generos banii. Dar cum rămâne cu şarmul - ripostam eu elocvent, zburlindu-mă şi agitându-mi braţele pentru a pune în valoare evidenţa - spiritul, umorul, romantismul, demnitatea, buna educaţie şi cumsecădenia, toate aceste valori sunt aruncate naibii, drăcia dracului? Lumea râdea cu poftă. E drăguţ, ăsta... Da, aceste calităţi mai sunt apreciate, sunt bune la ceva, însă nici pe departe principale, mi s-a răspuns.
Cultul generalizat al aparenţelor lasă loc pentru spectacolul sărăciei, ce îşi merită turiştii amatori de mizerie. Acest spectacol, însă, trebuie căutat… Turistul amator de mizerie va examina, de exemplu, vechile clădiri rezidenţiale sovietice pentru a savura un autentic spectacol al degradării generale. Faţadele sunt murdare, zgâriate, surpate de uzură şi mucegai. Ferestrele - dezarticulate şi fisurate. Pătrunzând în clădire, dai peste ascensoare preistorice şi puturoase, cutii poştale smulse şi ruginite, pubele comune debordând de gunoaie şi deschise în bătaia vântului, pereţi vechi distruşi de umiditate etc. Şi toate acestea se întind cât poţi vedea cu ochii. Fir-ar să fie! Ţi se taie răsuflarea!
La doar o aruncătură de băţ de Chişinău...


Turistul amator de mizerie va mai da o raită-două şi pe la ţară. Imediat ce treci de Chişinău, nu mai există semne de circulaţie. Trebuie să cunoşti itinerarul pe degete sau să te pricopseşti cu o busolă. Magnificul Drum al Vinului permite să traversezi sate pitoreşti fără asfalt. Există fântâni la fiecare 500 de metri. Ah, da! Şoferul vă informează, distrat, că sătenii încă nu au apă potabilă în casele lor (!), cei care o au sunt cu adevărat nişte norocoşi - fântânile sunt situate la o aruncătură de băţ de la cocioabele lor. Alţii trebuie să parcurgă kilometri întregi pentru a aduce apă. Deci, nu există reţea de distribuţie a apei în sate - şi e doar la câţiva kilometri de Chişinău, de maşinile luxoase, de restaurantele arhipline şi de viaţa nocturnă gălăgioasă. Iarna, la minus 20 de grade, sătenii se duc după apă la fântână pentru necesităţile cotidiene: să se spele, să spele vasele, lenjeria etc. Mi-am pus această întrebare de mii de ori: cum putea Uniunea Sovietică să trimită oameni în spaţiul cosmic fără ca să fie în stare să asigure distribuirea apei potabile cetăţenilor săi? La sigur, e o chestie de prioritate... Tot de-a lungul şoselei poţi întâlni sate-fantome. Explicaţie: locuitorii in corpore sunt plecaţi în lume. Moldova este un mare furnizor de imigranţi. După mine vine şi fratele, apoi verişorul, apoi vecinul şi, desigur, prietena vecinului meu şi aşa mai departe. Italia şi Rusia sunt primele cliente. În Franţa o comună din suburbia Parisului numără o importantă comunitate de moldoveni. Vizele de plecare sunt luate cu asalt, traficul şi mita - un fenomen curent. Aceşti imigranţi, prin definiţie furnizori de valută, constituie o adevărată mană pentru o economie muribundă. Ca şi pe alte meridiane, moneda naţională (leul moldovenesc) se menţine vitejeşte graţie banilor trimişi de imigranţi.
Moldova este Cuba de mâine. Dar e şi Cuba de ieri. Inegalităţi sociale profunde, o Putere coruptă şi discreditată. Proliferarea luxului indecent, fastul şi strălucirea capitalei contrastează cu satele unde lipseşte un minimum necesar de trai. Şi, în plus, o populaţie derutată: Revoluţia sa a fost realizată sau ba? Ar mai putea ea să facă altceva?
sursa imagine

5 comentarii:

  1. "Ce să spun despre femeile din Moldova? E un defileu permanent!"

    Măcar la acest capitol stăm foarte bine.

    btw, montajul dat l-am făcut acum exact doi ani. N-am pus restricţii la ea, aşa că se poate folosi şi fără sursa imaginii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vitalie, tu ai făcut montajul? Sincer nu am ştiut.
    E o poză foarte reuşită apropo, pe care am văzut-o pe mai multe site-uri/bloguri ;).

    Mersi, am să ştiu altădată, dar oricum, îmi place să fiu corect. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim:

    Nea. Nu e Kant. Nu e nici pe-aproape atît de deştept ca Kant ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. respect pt articol..pacat ca traiesc si eu aici-dar e purul adevar..

    RăspundețiȘtergere