vineri, 10 decembrie 2010

Merită să fii oare azi patriot?


A venit iarna, au venit frigurile, aşa că mi-a apărut necesitatea de a-mi lua cîteva perechi de ciorapi groşi, de iarnă. Săptămâna trecută am fost la buticul Ponti (producător naţional), din magazinul Gemenii, unde mi-am luat o singură pereche. De ce? Pentru că o pereche de ciorapi de iarnă costau 25 de lei, ceea ce mi-a părut scump, chiar foarte scump, şi nu am vrut să-mi iau mai multe.

Azi însă am fost la "vestita" Piaţa Centrală din Chişinău, pe care nu am nici o plăcere să o vizitez, dar cînd trebuie, o face orişicine. Ei bine, am găsit ciorapi groşi de iarnă, destul de calitativi, la preţ de doar 15 lei, adică cu 10 lei mai ieftini decît cei de la Ponti. Mi-am luat cîteva perechi, şi acasă.

Well, acesta este doar un simplu exemplu din viaţa unui om obişnuit (a mea), a unui simplu cetăţean din Republica Moldova. Deşi avem industrie alimentară, industrie uşoară, de tricotaje, încălţăminte, deşi avem destui de mulţi producători naţionali în diferite domenii, sunteţi invadaţi de produse ucrainene, chinezeşti, turceşti al căror preţ este cu mult mai mic decît al produselor autohtone. De ce oare, mă întreb? Apropo, un alt exemplu, destul de concludent, părinţii mei nu rareori cumpără unt ucrainean, deşi avem o mulţime de producători naţionali ce produc unt, pentru că pur şi simplu, cum este clar, este mai ieftin.

Şi astfel, apare normal întrebarea: merită să fii oare patriot azi în Moldova? Altfel spus, merită să cumperi produse autohtone, chiar dacă sunt mai scumpe, pentru a susţine producătorul naţional? Nu merită. Pentru că cum ar spune "verzişorii" noştri din Moldova, nu e pragmatic, domnule, nu e pragmatic. Pentru că, pur şi simplu, în final ai da faliment. Cu salariile noastre mizere, cu bursele noastre de nici o mie de lei ale studenţilor, majorităţii cetăţenilor de-abia le ajunge să supravieţuiască zi de zi. Astfel că, a cumpăra produse cît mai ieftine este o necesitate vitală pentru unii moldoveni, pentru a duce o viaţă cît de cît la limita decenţei.

Şi te întrebi la urmă, cine e vinovat, şi cine pierde în situaţia asta? Evident că, în primul rînd, producătorii noştri naţionali. În rezultat vînzările lor sunt mai mici, ceea ce duce ca şi salarile angajaţilor lor să fie mai mici. De asemenea, cumpărînd în special produse de peste hotare, în detrimentul celor naţionale, toţi contribuim la mărirea importurilor, şi astfel la creşterea deficitului balanţei comerciale, ceea ce face ca ţara noastră să sărăcească tot mai mult (să nu fi fost remitenţele de peste hotare, demult falimentam economic, probabil). Şi în final, toţi pierdem... deşi este foarte greu să dai vina pe bieţii cumpărători moldoveni, care cumpără şi aşa foarte mulţi la limita existenţei.

sursa imagine Moldova.org

3 comentarii:

  1. Cu verzişorii Victore pur şi simplu ai dato rău în bară. Poate ai vrut ca postarea ta să aibă conţinut, dar nu ai dat atenţie şi la calitatea acestuia. în fine, e alegerea ta. Probabil suferi şi tu de boala unor politicieni de-ai noştri, în special al celor pe care-i diolatrizezi tu, se numeşte ranchiună.
    Şi dacă e să lăsăm puţin deoparte supărările politice şi să ne întoarcem la pasiunea noastră, fotbalul, îţi recomand acest material http://blogulluivalentyn.blogspot.com/2010/12/sa-ne-mai-destindem-un-pic-neapole-ghid.html pentru a mai uita de supărări şi pentru a te mai destinde puţin.

    RăspundețiȘtergere
  2. Valentin:

    :). Hai că m-ai făcut să schiţez un zâmbet.

    Ei bine, ce pot să-ţi spun? În I rând, nu am dat în bară, darmită încă rău :)). Doar trecerea mai multor ani va arăta cine dintre noi 2 greşeşte.

    În al 2 rînd, cu (i)dolatrizarea ai dat-o chiar sincer în bară. Însă se iartă, pentru că nu mă cunoşti deloc... deşi am dat cîteva indicii (de căutare) la mine pe blog.

    Legat de faptul că aş putea să "sufăr" de ranchiună, e posibil să ai şi dreptate. Tot precum aş putea să sufăr (serios vorbind de suferinţă) şi de faptul că cunosc mai multe lucruri decît tine despre lucrurile vizate, precum şi de faptul că aş avea mai multă inteligenţă ce mi-ar permite să pătrund mai adînc în profunzimea unor fenomene şi procese politice, precum şi să sufăr de faptul că sunt mai suspicios/paranoic/mai puţin naiv decît tine.
    Problema confruntării opiniilor/viziunilor noastre ar putea, şi chiar ţine, şi de TINE. Deschideţi mintea.

    Şi bravo pentru felul în care îţi promovezi blogul ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Comunicat de presa


    Societatea CALOR srl solicita pe aceasta cale Primariei Municipiului Bucuresti oprirea imediata a lucrarilor de constructie a unei parcari subterane la Cimitirul de la Universitate. Solicitam incetarea profanarii mormintelor, iar in cazul in care unele ramasite pamantesti (moaste, oseminte, obiecte religioase sau alte articole apartinand celor decedati,etc- adica "scheleti" pe limba lui Sorin Oprescu) au fost déjà excavate de acolo, sa fie readuse exact in aceleasi pozitii initiale in cel mai scurt timp posibil.

    Societatea CALOR srl il convoaca in acest sens pe domnul primar Sorin Oprescu la sediul societatii SC CALOR srl situat pe strada Progresului 30-40 pe data de 16 decembrie 2010 la ora 12.00 GMT (asta in cazul in care nu vom fi demolati pana atunci pe baza HCGMB-urilor aprobate de CGMB).

    In cazul in care veti da curs solicitarilor noastre noi va sustinem cu calor (caldura in limba romana, tradus din latina)!

    Mai mult decat atat, societatea SC CALOR srl declara ca este dispusa sa plateasca toate cheltuielile amenajarii cimitirului (in acest sens intentionam sa suportam integral costurile pentru elaborarea PUZ CIMITIR UNIVERSITATE, sa cumparam cruci de marmura de la societatea vecina si "pretina", etc - dar solicitam ca acestea sa fie facute in regie proprie pentru ca altfel, pe bani publici, costurile ar putea ajunge pana la Cer).

    Pacea fie asupra celor decedati si care in aceste momente isi vad din Cer ramasitele pamantesti profanate!

    DUMNEZEU E MARE !

    Bogdan Popescu

    RăspundețiȘtergere