duminică, 31 ianuarie 2010

Pavel Turcu, back in business

Majoritatea cred că ştiţi deja de Noutatea Orange prin care publicul poate alege încă 5 finalişti pentru etapa naţională Eurovision 2010. Astfel, surpriză, Pavel Turcu reintră în joc, cu reale şanse de a ajunge să cînte la etapa naţională. Motivele unei asemenea decizii sunt subînţelese, fiind deja menţionate de alţi bloggeri (Ion Grosu, Nata Albot): ele ţin de audienţă (interesul televiziunii publice Moldova 1), şi de BANI (interesul Orange).

Dacă e să vorbim de bani, dacă fiecare concurent din cele 50 piese pe dinafară ar strînge cîte minimum 125 voturi sms (ceea ce e destul de real), suma cîştigată de Orange s-ar cifra la minimum 50.000 de lei. Apropo, costul unui sms este 8 lei, pentru cei care nu ştiaţi (vedeţi aici, la p. 9). În privinţa la Turcu, care numai pe facebook are peste 1300 de fani, dacă numai o mie l-ar susţine, Orange ar cîştiga minimum 8000 de lei. Personal însă mă aştept ca numai pe seama lui Pavel Orange să cîştige zeci de mii de lei, suma totală pe seama tuturor concurenţilor urmând la sigur să treacă peste 100.000 lei.

Oricum ar fi, noutatea mi-a părut ridicolă: să decizi una, apoi să te răzgîndeşti şi să schimbi condiţiile regulamentului pentru a face altceva nu-mi sugerează decît cît de stupizi sunt organizatorii Eurovision Moldova. Cel puţin, opinia mea e asta.

În fine, este ceea ce este. O parte din mine se bucură sincer că Pavel are din nou şansa de a-şi împlini măcar un vis al său, acela de a cînta la etapa naţională. De aceea voi "jertfi" fără nici o remuşcare 8 lei pentru ca să-l văd anume pe paznicul din Ungheni pe scenă la Eurovision Moldova. Însă să meargă mai departe, la Oslo, nu cred că i se va permite: scopul organizatorilor este doar să scoată bani din noi, ştim noi doar ;).

Pe de altă parte, trebuie să spun că fenomenul turcomaniei îmi pare că s-a cam consumat deja. Cel puţin mie mi-a cam pierit entuziasmul cela din primele 2 săptămâni ale anului - era şi normal, după 2 săptămâni în care am ştiut că Pavel nu merge mai departe, întorcîndu-ne la viaţa noastră de toate zilele. Nu ştiu dacă se va mai reaprinde "flacăra" turcomaniei, cert e însă că show-businessul din Moldova oricum va avea de cîştigat din urma deciziei date. Aşa că, votaţi Pavel Turcu ;)

sursa imagine aici

miercuri, 27 ianuarie 2010

Cum e să fii student la FRIŞPA


Vreau să vă recomand un articol, F.R.I.Ş.P.A - viaţa ca o carte. Atît., scris de către un fost coleg de-al meu frişpist, Vlad Şaran, cu care am fost în acelaşi torent în cei trei ani de RI. Dânsul a scris un articol destul de lung, dar extrem de interesant, despre toată experienţa sa de viaţă de la FRIŞPA, mai precis despre cei 4 ani petrecuţi pe băncile facultăţii, începînd de la cauza care l-a adus ca student la RI pînă la înmînarea diplomei.

Sincer, mi-a făcut mare plăcere să îl citesc, descoperind că nu în rare cazuri am trăit şi simţit emoţii identice legate de facultatea noastră, FRIŞPA. În unele momente mă simţeam de parcă eu însumi aş fi scris acest articol. Este într-adevăr un articol foarte bun, în care ajungi mai bine să înţelegi ce înseamnă şi cum e viaţa de student, de om simplu, la renumita Facultate de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative. Lectură plăcută (pentru curioşi)! :)

Sursa imagine aici.

vineri, 22 ianuarie 2010

Despre blogul meu

Hm, hm, cam ce aş putea eu să scriu despre blogul meu? Multe, probabil. Ca de exemplu faptul că acesta este cel de-al o sutălea (100) articol pe care îl scriu pe acest blog, într-o perioadă de 1 an şi 7 luni de cînd îl întreţin. Sau pot menţiona că azi, după fix 7 luni de cînd mi-am pus contor la blog (22 iunie 2009), am atins peste 10.000 de afişări. Nu e mult deloc, dar pentru mine e destul.

Altceva însă e faptul ce aş vrea să-l subliniez. Pentru aceasta e nevoie de o mică incursiune în istorie. De exemplu, primul meu contact cu bloggeritul, cu lumea blogului a avut loc aproximativ 2 ani în urmă, atunci cînd mi-am creat o pagină personală în orangeblog. Atunci nu aveam idee ce e aia blog şi cum şi cu ce se mănîncă, dar eram pur şi simplu curios să mă folosesc de noua opţiune/serviciu Orange căruia i se făcea o reclamă intensă pe atunci.

Fiind un anticomunist şi unionist convins, am început să scriu des articole politice, anticomuniste, legate de istorie, de trecutul sovietic al Moldovei. Rezultatul - eram cenzurat tot mai des şi mai des de către cei de la orangeblog, astfel pînă cînd mi se umpluse paharul într-o zi. Avusesem norocul că descoperisem pe-atunci blogul lui Alexandru Cozer (astfel am descoperit blogspotul), astfel că, cînd mi-a crăpat răbdarea de atîta cenzură, am trecut la blogspot.

De aici şi scopul pentru care mi-am creat blogul: acela de a critica conducerea comunistă. Aceasta se înţelege foarte uşor, dacă se observă că anume în perioada campaniilor electorale blogul meu era unul extrem de activ. Imediat însă după schimbarea guvernării blogul meu şi-a cam pierdut teoretic din "utilitate", suferind o criză teleologică (de scop), în care postam rareori pe el. Nu mai ştiam pentru ce să scriu. Începutul anului l-a găsit însă destul de activ, cu mai multe de 10 postări la prezent. De ce oare?

Simplu. Pentru că am hotărît să-mi schimb viziunea asupra rolului său, asupra menirii sale. Acest blog, vciobanu.blogspot.com, va fi de azi înainte unul strict personal, legat exclusiv de personalitatea mea. Nu va fi unul anticomunist, nici unul politic, nici de nişă - unul în care să fie articole doar despre sport sau relaţii internaţionale, ci va fi despre toate chestiile ce îmi afectează viaţa şi merită a fi menţionate, precum şi toate lucrurile ce mă interesează, şi ar merita a fi spuse.

Iar o a doua trăsătură a acestuia este că blogul meu, fiind unul personal, va fi din start unul subiectiv. Înainte, cînd obişnuiam să critic guvernarea, încercam să aduc argumente, să fiu cît de cît mai obiectiv şi convingător prin putinţă - o misiune mai dificilă ce mă făcea să postez mai rar pe blog. Acum însă, voi scrie articole mai simple, legate de anumite chestii sau fenomene ce-mi plac sau displac, articole în care nu voi mai încerca să fiu tot atît de obiectiv ca mai înainte (excepţie articolele politice, în care voi păstra, cum e şi normal, o doză mai mare de obiectivitate).

În fine, mi se reproşase anul trecut de către o colegă că blogul meu ar fi doar despre politică şi fotbal. Astfel că am decis ca de anul acesta să-mi extind subiectele abordate, şi să ating cît mai multe domenii: social, educaţie, relaţii internaţionale, cărţi, natură, internet, etc, astfel crescîndu-i valoarea blogului meu în calitate.
În fine, voi, cititorii mei, veţi decide pe viitor dacă e bună sau nu schimbarea pe care a suferit-o blogul meu. Eu însă, decizia deja am luat-o ;)

Sursa imagine aici.

miercuri, 20 ianuarie 2010

În sfârşit un antrenor bun!


Nu cred că pentru cineva mai e o noutate faptul că Balint e noul antrenor al selecţionatei Republicii Moldova la fotbal. Probabil că aceasta e de departe cea mai importantă ştire/eveniment de astăzi, fiind totodată şi bună (cel puţin pentru mine). Sincer, mă bucură mult faptul că Balint va fi selecţionerul reprezentativei Republicii Moldova.

De ce? Deoarece cred că Balint este un antrenor bun şi de valoare. Da, sunt de-acord că nu este unul extraordinar, şi poate nici nu cine ştie ce profesor, după cum ar fi auzit Sandu Grecu de la amicii săi jurnalişti din România. Dar, în comparaţie cu valoarea fotbalului moldovenesc, este la sigur peste, astfel încît cred că Naţionala Moldovei va cîştiga (în valoare) cu dînsul ca selecţioner.

În al 2 rînd, eu niciodată nu am fost suporter al Moldovei. Începînd din 1998 încoace mereu am fost un suporter al României, iar de Moldova nu prea mi-a păsat mai niciodată. Iar faptul că la cîrma naţionalei Moldovei se mai aflau nonvalori sau bufoni ca Pasulko sau Dobrovolski nu făcea decît să mă îndepărteze mai mult de echipa reprezentativă a statului meu.

Venirea lui Balint la cîrma naţionalei Moldovei nu face decît să mă apropie de selecţionata noastră. În plus la aceasta, anul 2009 a fost unul al înstrăinării (distanţării) mele faţă de fotbal la general, ca urmare a rezultatelor negative a echipei naţionale a României, precum şi a echipei mele de suflet Steaua Bucureşti.

Faptul că la cîrma selecţionatei României a rămas în continuare Lucescu, un antrenor mediocru (părerea mea), cu care România nu are nicio şansă pentru Euro, combinat cu faptul că la şefia FRF va rămâne aproape la sigur acelaşi om corupt, precum şi şeful Ligii a rămas acelaşi rahat, şi terminînd cu faptul că la Steaua un gunoi, o rîie distruge totul ce are valoare şi importanţă pentru stelişti, nu a condus decît la aceea ca să fiu total indiferent faţă de ceea ce se mai petrece în fotbalul românesc, şi astfel să mă îndepărteze în general de totul ce e legat de fotbal. Nu ştiu dacă vă daţi seama de ceea ce a fost în sufletul meu.

De aici şi terenul liber pentru naţionala Moldovei - faptul că Balint a fost numit selecţionerul echipei noastre nu face decît să-mi dea speranţa că poate, selecţionata Republicii Moldova îmi va ocupa acel gol lăsat de înstrăinarea mea faţă de naţionala României. Şi sincer, nu exclud ca, cu Balint antrenor, să vin şi eu pentru I dată la un meci al reprezentativei ţării noastre şi să susţin echipa naţională. De aceea, nu-mi rămâne decît să spun: Hai Moldova!

Sursa imagine: gsp.ro

marți, 19 ianuarie 2010

Scumpiri peste scumpiri


De azi vom plăti mai mult pentru căldură, energie electrică şi gaze. De ce? Deoarece pe 14 ianuarie aşa a decis Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, astfel încît Victor Parlicov, directorul ANRE, să se bucure pentru faptul că s-a ajuns la o înţelegere, o înţelegere care să-i bucure şi să-i mulţumească în special pe cei de la Termocom şi Moldova Gaz.

Se bucură monopoliştii, se bucură ANRE, dar ce fac consumatorii, oameni buni? Se bucură şi-aceştia? Dar a luat cineva în calcul interesele consumatorilor şi a sindicatelor înainte de a face majorări? NU! Şi atunci despre ce fel de înţelegere poate fi vorba, dacă cererea, consumatorii nu au fost la masa de negocieri? De o înţelegere doar dintre hoţi şi hoţi, iată ce fel de înţelegere.

Gazul de la ruşi s-a scumpit cu 21%, dar Termocom a vrut o majorare de 29% la agentul termic. Şi cei de la ANRE i-au mulţumit fix în fix, ridicînd la tocmai 700 lei tariful. Păi, mă întreb eu, ce ar fi fost dacă ar fi fost consultaţi şi consumatorii, interesele cărora erau ca tarifele să rămînă aceleaşi? Teoretic, s-ar fi găsit un compromis ca majorarea tarifului să fie între 10 şi 20%. Aşa însă, cît a vrut monopolistul, atît şi s-a ridicat. Ca la urmă şi Victor Parlicov să fie "bucuros", nu numai Termocom (oare ce-o cîştigat de-a ieşit aşa de fericit, mă rog?).

Apropo de Termocom, s-au făcut careva controale pe-acolo, s-a reorganizat instituţia? Că tot vorbea lumea pe timpul comuniştilor că cei de-acolo ar primi salarii de 15-30 mii de lei. Să sper că acum aceştia primesc salarii ceva mai "lumeşti"? Sau nu?

În privinţa energiei electrice, citisem prin 2007 o investigaţie destul de adîncă, făcută de către nişte jurnalişti, legată de faptul că noi procuram atunci cu 4 cenţi (44 bănuţi) 1 kW de energie electrică din Ucraina, ca apoi acesta să se plimbe prin nişte firme fantomă de prin Ungaria pentru ca la consumatorul moldovean să ajungă la un preţ de 1,08 lei (la Nord încă şi mai mare), de 2,45 ori mai scump decît preţul iniţial. Astfel, pe spatele omului simplu, consumatorul, se mai hrăneau cîteva firme căpuşe, în care erau implicaţi şi oficiali moldoveni, şi ucraineni.

De aici şi o speranţă a mea mai veche, că dacă vor veni "democraţii" la putere aceştia vor face un control, ordine, ca preţul energiei electrice chiar să scadă, nu să crească. Se pare că m-am înşelat. În fine, eu înţeleg că din 2009 am început să procurăm energie electrică mai scumpă de la Centrala de la Cuciurgan, dar nu mai ieftină de la ucraineni. De asemenea înţeleg că Centrala de la Cuciurgan a scumpit cu 14 bani curentul livrat pe malul drept al Nistrului. Dar de ce la consumatorul simplu kW-ul s-a scumpit cu 23 de bani? Şi cum se justifică faptul că plătim un preţ aproape dublu faţă de cel iniţial (1,33 lei în comparaţie cu 71,7 bani)?

În fine, eu recunosc că multe detalii nu le cunosc, şi că unele din situaţiile menţionate de mine poate nu ar fi corecte. Dar e dreptul meu să-mi pun întrebări, tot aşa cum mii de oameni şi le pun de ce au avut loc scumpirile şi cum vor putea mai departe să supravieţuiască, achitînd aşa facturi. Mă întreb dacă cei care au majorat preţurile s-au gîndit măcar puţin la oamenii simpli...

Alte articole legate de temă:

P.S. Apropo, scumpirile au dat buzna şi în pieţele din Chişinău. Argumentul: "Acum totul se scumpeşte. Şi benzina, şi gazul, şi energia electrică, totul". Dar salariile la oameni cînd le veţi ridica, dragi guvernanţi?

Sursa imagine.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Pavel Turcu: înţeleg, dar nu înţeleg

Înţeleg că Pavel Turcu este un nimeni, un artist necunoscut în lumea muzicală de la noi, dar nu credeam şi nu cred că vedetele se nasc din start vedete. Plus nu credeam că numele ar trebui să conteze în selecţia pieselor ce ar putea să reprezinte Moldova la Eurovision, ţinînd cont că toate "vedetele" noastre sunt necunoscute publicului european.

Înţeleg că Pavel Turcu este un amator, fără experienţă de scenă, dar nu credeam că "profesionalismul interpretului" poate fi un criteriu pentru selecţia pieselor, odată ce anul acesta s-a permis şi amatorilor să participe. Stupid, dar această situaţie îmi aminteşte de Uniunea Sovietică: toţi cetăţenii au drept de vot, cică e democraţie, dar la urne este de ales doar un singur candidat. Aşa şi în lumea muzicală de la noi: amatorii au dreptul să participe (să voteze), dar în nici un caz să cîştige (sunt aleşi doar numai "profesioniştii"). Pur şi simplu ridicol.

Înţeleg că Pavel Turcu nu are şcoală muzicală, dar credeam că "talentele adevărate pot apărea nu doar între pereţii unei instituţii de învăţământ specializate, or poporul nostru a fost permanent recunoscut drept unul cu bogate tradiţii muzicale". Se pare însă că nici cei care organizează concursul nu cred în aşa ceva, Eurovisionul moldovenesc fiind doar o mascaradă, cum i se şi reproşa anii precedenţi. Iar poporul nostru nu este recunoscut drept unul cu bogate tradiţii muzicale de însăşi clasa muzicală de la noi, care crede că doar ei "pot face muzică", poporul fiind prost.

Înţeleg că Pavel Turcu nu este un intelectual, neavând norocul ca majoritatea din noi să-şi facă studii superioare, dar nu credeam că "pregătirea intelectuală" ar putea avea o influenţă la a cînta frumos sau nu. Tot aşa mă şi îndoiesc că majoritatea "elitei" muzicale de la noi au un IQ mediu spre ridicat, avînd o pregătire intelectuală, precum şi spirituală, la nivelul la care ei pretind a fi.

Înţeleg că piesa lui Pavel Turcu a costat doar 200 euro, în comparaţie cu piesele concurenţilor săi ce au costat mii de euro în sus, dar nu credeam că "preţul" pieselor poate conta în selecţia lor pentru finală. Se pare însă că banii fac peste tot diferenţa...

Înţeleg că, conform unuia din membrii juriului, Anatol Chiriac, principalele criterii de apreciere au fost "profesionalismul interpretului, pregătirea intelectuală a acestuia şi capacitatea de a cânta live", dar nu înţeleg cum 2 din ele au putut fi în genere criterii, darmite de bază. Plus că, cum oare au putut ei lucra cu aceste criterii audiind doar înregistrările? Le-au făcut teste IQ tuturor celor 82 de candidaţi, toţi 82 au cîntat live în faţa juriului? Mă îndoiesc de-aceasta...

Şi cel mai mult nu înţeleg cum juriul a putut respinge cea mai mediatizată şi populară piesă din cele 82 ce au participat la selecţie. Pe youtube piesa lui Turcu are aproape 200 de mii de vizualizări, enorm de mult peste foştii concurenţi ai săi. Despre piesa lui Turcu s-a scris nu numai în RM, dar şi în alte ţări din Europa, unde s-a scris mai mult serios decît ca glumă, ca la noi, cum zic unii.

Apoi numai pe facebook acesta adunase peste 1100 de fani, în care majoritatea într-adevăr îl susţineau sincer pe "ohranik", cum îl rîd unii. Deşi piesa sa a stîrnit şi un puternic val de contestatari, ea era de departe cea mai populară din cele 82 piese înscrise la concurs, având mai mulţi fani şi susţinători decît oricare piesă din cele 82 înscrise la concurs.

Nu înţeleg cum de juriul nu a înţeles că respingîndu-l pe dînsul a respins şi o bună parte a opiniei publice, care a susţinut sincer piesa lui Pavel Turcu pentru Eurovision. Nu înţeleg cum de aceştia nu au înţeles că de-acum înainte îi vom respinge şi noi pe dânşii...

miercuri, 13 ianuarie 2010

Fost-am eu azi prin magazine


Fost-am eu azi prin magazine. În special anume în magazinele de firmă Puma, Reebok, Adidas şi Nike. Scopul: de a vedea şi aprecia reducerile la produse. În special mă uit la ghete, că am slăbiciune faţă de ele. Acum, să trecem la treabă:

Puma - cică 70% reduceri. Adică, în realitate 50%. De fapt la ei (şi celelalte magazine) cînd e 30% promoţie majoritatea produselor sunt la 10-20% reduceri, 50% - la aproximativ 30 şi 70% - 40-50%. Asta ca să ştiţi vă spun. În privinţa la oferte ghete, cele mai ieftine porneau de la vreo 490 lei (de fotbal). Pentru ca să-ţi poţi procura ceva, avînd şi de unde să alegi, trebuie să ai vreo 600 lei minimum la tine. Cu cît mai mult, cu atît mai bine.

Reebok - tot 70% reduceri. Ei sunt cu o "uncie" mai scumpi decît Puma, adică cu o clasă. Erau 2 modele de ghete fotbal indoor de 522 şi 545 lei, în rest, dacă doreşti să-ţi iai ceva, trebuie să ai o sumă în medie între 600 şi 800 lei la tine.

Adidas - 1+1=3 la dînşii acum, adică trebuie să-ţi găseşti încă 2 parteneri. Au 2 modele la "sale" de vreo 750 lei, în rest celelalte sunt peste 1200, pentru promoţia 1+1=3. Scump, domnule, scump. Precum şi slabă oferta.

Nike - dacă omitem o pereche de ghete de vară bătaie de joc (700 lei), preţurile cu reduceri pornesc de la vreo 840 lei (preţul iniţial 1200 şi ceva). Ca să îţi poţi lua ceva, avînd şi ceva posibilitate de a alege, trebuie să ai la tine peste o mie de lei. Scump, domnule, scump.

Ierarhia e clară - Nike şi Adidas reprezintă elita, cele mai scumpe, la care şi la reduceri trebuie să ai măcar o mie de lei la tine pentru a putea alege din mai multe dacă ceva îţi place. Urmează Reebok, cu care cu aproximativ 800 lei faci la sigur treabă, şi apoi Puma, care e cea mai ieftină.

Aşa că, la final, după analiza preţurilor, nu am cum să nu mă întreb: cărui public ţintă se adresează spre vînzare aceste magazine? De exemplu, spre comparaţie, la piaţa Rîşcani majoritatea ghetelor au între 100 şi 300 lei preţul, la piaţa Centrală cu 200-300 lei ai o mulţime de ofertă (pot să mă greşesc puţin, că nu am fost demult).
Plus alte detalii picante: la Adidas denumirile secţiunilor de produse, gen training sau accesorii, sunt scrise doar în engleză sau rusă. La Puma Ştefan cel Mare eşti întîmpinat cu "zdravstrui"...

După cît s-ar părea, publicul lor ţintă ar fi ar fi caracterizat prin 2 cuvinte: bogaţi, şi ruşi (alolingvii), şi poate clasa medie-înaltă (Puma, Reebok). În cifre spus, vreo 5%-10%? Şi le-ajunge pentru profit? Nu ştiu...

În rest, nu-mi rămâne decît să vă recomand, dacă doriţi ceva să vă cumpăraţi, să o faceţi poate acum. S-ar putea să daţi lovitura şi să vă luaţi ceva bun şi mai ieftin. De exemplu, eu am reuşit vara trecută să îmi iau o pereche de ghete cu tocmai 57% reducere, ce aveau un preţ iniţial ce nici prin cap nu aş fi visat vreodată să-mi iau. Nu fac acum reclamă, nu am nici un interes în favoarea acestor magazine/companii. Pur şi simplu, o fac pentru voi, dacă vă interesează produsele companiilor date.
Plus că, dacă vă cumpăraţi ceva din magazin, v-aş ruga să o faceţi în română şi să insistaţi să vi se răspundă în română: să arătăm că şi noi, românii basarabeni, contăm printre cumpărătorii produselor lor.

Alte articole legate de temă:

duminică, 10 ianuarie 2010

Piesa lui Pavel Turcu, chiar e o prostie?

Piesa lui Pavel Turcu are o mulţime de contestatari. În principiu aceştia pot fi împărţiţi în două grupe. Prima grupă de contestatari, care este şi cea mai numeroasă, de 70-80% din toţi, sunt cei care îşi revarsă atenţia în special asupra interpretului, făcîndu-l în tot felul. E de-ajuns să citeşti cîteva comentarii pe youtube ca să te cruceşti de "minunăţia" şi diversitatea cuvintelor obscene cu care este "îmbogăţit" omul Pavel Turcu. Nu am de gînd să le repet aici, nu are sensul. Însă pot menţiona că majoritatea insultelor se centrează pe ideea că omul ar fi un prost, un ţăran. Iar celor care cred asta, nu-mi rămâne decît să le recomand articolul lui Ion Tcaci, "Originea ţăranofobiei". Atît.

În privinţa celei de-a 2 grupă, aceştia sunt oameni mai ridicaţi intelectual şi spiritual, care îşi concentrează atenţia în special asupra piesei. Aceştia consideră piesa "Imn Eurovision" proastă şi ruşinoasă pentru Republica Moldova, şi se poate considera ca fiind reprezentaţi în special de către grupul "Anti Pavel Turcu" din facebook. După cum declară membrii acestuia, ei nu ar lupta împotriva lui Turcu, ci ar fi împotriva piesei acestuia. Din păcate, şi acolo se scapă insulte la adresa lui Pavel Turcu (ceea ce demonstrează că nu există o graniţă definită dintre cele 2 grupe de contestatari), precum şi scopul lor declarat de a opri promovarea prostiei loveşte indirect în oamenii care îl susţin pe Turcu, precum că ar fi proşti (ceea ce poate fi iertat, căci nu cred că au avut chiar intenţia de a-i jigni pe susţinătorii lui Turcu).

În fine, ceea ce îi uneşte clar pe cele 2 grupe este faptul că toţi contestatarii consideră piesa o prostie, fără nici o excepţie. Şi altceva, anume că majoritatea celora care contestă piesa ori sunt copii şi tineri, ori/şi sunt de la oraş, avînd toţi acces la internet.

Întrebarea mea este dacă în momentul etichetării piesei ca fiind proaste, aceşti oameni s-au gîndit oare la faptul că gusturile la oameni diferă? De exemplu, am un unchi care obişnuieşte să asculte o muzică rusească, pe care mie îmi este şi greu să o descriu, atît de mult mă dezgustă şi irită. Sau mama mea, care în special în perioada sărbătorilor de Anul Nou îi place să urmărească concertele de muzică de la Prime, RTR Planeta, în care cîntă asemenea interpreţi gen Kirkorov, Pugaciova, Sofia Rotaru, Leontiev matincă, etc., cîntece care mie îmi displac.

Şi viceversa, pentru noi tinerii cântecul lui Dan Bălan, Chica Bomb, este un hit. Mamă mea, I oară cînd l-a ascultat, nu a înţeles nimic din el, decît faptul că Dan ar repeta aiurea 2 cuvinte în cruce, care naiba ştie ce înseamnă. Iar după ce a mai văzut şi videoclipul, cu atît mai dezgustată a şi rămas. V-aş propune şi vouă să faceţi asemenea experimente: să vă întrebaţi părinţii, buneii ce părere au de unele cîntece de-ale lui Dan Bălan, Ladu Gaga, Black Yead Peas, etc. şi să vă minunaţi apoi de răspunsurile primite. Sau morala voastră, a acelor care îl contestaţi pe Pavel Turcu, este că părinţii şi buneii noştri ar fi nişte proşti, nişte calici, nişte ţărani, de aia şi nu le place muzica noastră şi ascultă muzică de "rahat"? Asta e, să înţeleg?

O altă întrebare care o am este dacă aceşti oameni care contestă piesa lui Turcu au ştiut şi au gîndit vreodată la faptul că 57% din locuitorii RM trăiesc la sate (mai uitaţi-vă la recensămîntul din 2004, oameni buni). 57% din moldoveni au un mod de viaţă, precum şi gusturi muzicale total diferite faţă de cei care trăiesc la oraş. La sate predomină în special, chiar şi nu printre puţini tineri, anume cântece populare sau cântece de genul Imnului Eurovision al lui Turcu. De exemplu, un unchi de-al meu (frate cu mama şi cu celălalt unchi) ce trăieşte la sat anume că muzică de tipul lui Turcu şi ascultă (Frumoasă situaţie: 3 fraţi - 3 gusturi de muzică total diferită). Nu credeţi, mai duceţi-vă la nunţi, la cumătrii şi alte evenimente de la sate, să vedeţi cum anume ce cântece haioase, vesele, simple şi optimiste, de tipul cântecului lui Turcu, se joacă.

Şi atunci care ar fi morala, conform logicii contestatarilor lui Turcu? Că cei de la sat sunt nişte ţărani (de fapt, ei şi sunt), sunt nişte proşti, nişte inculţi, iar noi cei de la oraş am fi educaţii şi deştepţii, pentru că noi am asculta cântece de valoare adevărată ale Madonnei, Beyonce, Lady Gaga, Dan Bălan, Inna, etc., interpreţi de care cei de la sat, în special de vîrsta a 2 şi a 3, nici n-au auzit vreodată?

Ceea ce vreau să spun eu este că nouă tinerilor, şi în special celor de la oraş, care ascultăm numai muzică occidentală şi care avem ca idoli interpreţii occidentali (nu-i mai repet), şi care avem ca etalon de cântec perfect doar ceea ce produc occidentalii, pseudo-starurile noastre încercîndu-i doar să-i copie, este normal să ne displacă şi să ne dezguste cântece de tipul stilului lui Turcu, cântece care reprezintă o altă cultură a unei lumi care trăieşte chiar alături şi împreună cu noi, dar pe care noi o ignorăm şi nici nu o observăm datorită strălucirii vieţii occidentale ce ne orbeşte pur şi simplu ochii. Iar a considera cântecul lui Turcu prost nu demonstrează decît cît de limitaţi în viziune şi gândire sunt aceşti oameni, cît de intoleranţi şi chiar, nedemocratici sunt contestatarii lui Turcu faţă de alte tipuri de culturi, pe care mulţi dintre noi o considerăm de "low culture".

Şi pe final, să revenim la Pavel Turcu. Voi credeţi, şi aveţi şi tot dreptul, că cântecul lui e o prostie, dar pentru dînsul nu e deloc. Acest om a plătit 200 de euro, adică 3500 de lei, pentru crearea acestui cântec. În loc să le cumpere copiilor săi bomboane, să le cumpere cadouri, să cumpere ceva util casei, acest om, cu susţinerea soţiei şi familiei şi rudelor sale, a hotărît să-şi îndeplinească un vis, acela de a merge la preselecţia Eurovision Moldova, jertfind, foarte probabil, 2 luni din munca sa de la supermarketul unde lucrează.

Dacă voi chiar credeţi că cântecul e o prostie, imaginaţi-vă că vă aflaţi în faţa lui şi a întregii familii: aţi putea să-i ziceţi în faţă că cântecul e o prostie? Dacă da, atunci acest articol este scris în zadar pentru voi; dacă nu, înseamnă că mai aveţi ceva omenie, toleranţă şi respect faţă de alţi oameni şi alte culturi. Omul acesta, şi piesa acestuia, au tot dreptul să existe şi să candideze la preselecţia Eurovision, şi de aceea v-aş ruga să încetaţi cu toată ponegrirea lui Turcu şi a piesei lui, căci prin aceasta nu demonstraţi decît cît de limitaţi şi de intoleranţi sunteţi voi înşivă cu alţi oameni şi alte culturi. Atît.

vineri, 8 ianuarie 2010

8 ianuarie 12.00: noutăţi de pe frontul Turcu

Numărul membrilor grupului ce îl susţin pe Pavel Turcu pe facebook a trecut peste 180.
Numărul fanilor săi pe acelaşi site a ajuns la 300 deja.
Pe youtube cântecul său are aproximativ 25 mii de vizualizări.
Cîntecul a ajuns pînă şi în România, la Radio 21, asta după ce ieri interpretul fusese live la Jurnal TV şi dăduse un interviu ProTV-ului.

Totodată, pe facebook a fost creat şi grupul Anti Pavel Turcu, ce a strîns într-o perioadă destul de scurtă peste 160 de membri, precum şi au apărut şi articole împotriva acestuia pe diferite bloguri, precum şi pe un portal de ştiri, Hotnews.md, unde sunt pomenit şi eu (din păcate linkul de trimitere la mine nu este corect).

Mai pe scurt, popularitatea acestuia (pozitivă şi negativă) creşte.

P.S. Vă recomand totodată să citiţi un articol extrem de bun al lui Ion Grosu: Povestea lui Pavel Turcu.

joi, 7 ianuarie 2010

Pavlik a dat lovitura! E noua vedetă a Moldovei ;)

Azi Pavlik a dat lovitura. În adevăratul sens al cuvântului. Pentru că azi a fost live la JurnalTV şi totodată a fost motiv de ştire pentru cei de la ProTv. Lucruri pe care probabil niciodată nu şi le-a imaginat sau visat, dar devenit realitate în special datorită efortului bloggerilor şi facebook-erilor din Moldova, şi în special datorită bloggerilor Ion Grosu şi Viorel Mărdare.

În privinţa live-ului de la JurnalTV, pe care l-am urmărit, m-am convins definitiv că Pavel Turcu e un moldovean veritabil. Un om obişnuit, simplu, deloc erudit, cu un IQ nu prea ridicat (undeva între 90 şi 100), căsătorit, cu 2 copii şi cu un job mai mult decît banal, de paznic la un supermarket, care îi dă însă şansa să supravieţuiască şi să-şi întreţină copii cît de cît decent. Un om însă sincer, chiar infantil, cum l-a numit producătorul, şi cel mai important, cu un vis, spre care a îndrăznit să păşească.

Nu a impresionat deloc la emisiune, dar mă aşteptam şi era de aşteptat aceasta. În privinţa băieţilor, Ion Grosu şi Viorel Mardare, s-au descurcat destul de bine. Au fost momente în care, din păcate, nu au fost prea convingători sau convinşi ei înşişi de ceea ce spun, dar au fost de departe mult peste opozantul lor, Valentin Boghean. Poate şi datorită fetei prezentatoare de jurnal, pe care se citea un entuziasm şi simpatie, deşi glumeaţă, pe ceea ce fac aceşti 2 băieţi.

În privinţa opozantului, acesta mi-a lăsat o impresie proastă. A fost un moment în care Viorel a spus că se află între 2 muzicieni, acesta replicîndu-i dur că este jignit că este comparat cu Pavel, creînd impresia de parcă Pavel ar fi ca de un câine pentru el, cineva inferior. Putea să se abţină, zic eu, chiar dacă îl dispreţuieşte pe Pavel ca artist. Plus că mi-a mai dat impresia că este cam limitat în gîndire, nedorind să înţeleagă viziunea băieţilor şi rămânînd ancorat în viziunile sale profesionale (elitare) despre ceea ce este muzica, necoborîndu-se la nivelul gîndirii neprofesionalilor, adică "gloatei". În fine, cum mi-a replicat pe facebook Mihail Cerga (fratele Tatianei Cerga, solista Studio One), ce l-a cunoscut pe Valentin, acesta nu ar fi aşa, şi e foarte probabil că e drept. Cert e că nu mi-a lăsat o impresie prea pozitivă.

În privinţa reportajului de la ProTV, acesta a fost chiar cool, adică reuşit. Întreaga mea familie, inclusiv şi eu, am zîmbit la reportaj. Chiar e hazlie de-a binelea situaţia asta: totul a pornit ca un joc şi ca o glumă, dar devine tot mai serioasă treaba. Şi cine ştie, poate că merită...

P.S. Fotografia e preluată de la Eni Valentin (aici).

Decizia mea: susţin IeuroViziunea (imnul) lui Pavel Turcu

Da, sunt serios. Am hotărît să susţin şi eu candidatura lui Pavel Turcu pentru Eurovision. Şi nu glumesc deloc. Este o decizie destul de raţională, precum şi subiectivă, ţinînd cont că sunt implicate şi careva sentimente (de fapt, există o teorie care afirmă că toate deciziile oamenilor sunt subiective, luate în baza sentimentelor, şi apoi justificate raţional de sine însuşi). Nu voi explica acum care îmi sunt motivele, dar o voi face mai tîrziu, dacă va trebui (şi cred că va trebui). Pînă atunci, vă recomand să mai ascultaţi încă odată cîntecul lui Pavel Turcu:



şi să deveniţi fan Pavel Turcu pe facebook (aici), să intraţi în grupul care-l susţine şi să vă împrieteniţi cu el :).

miercuri, 6 ianuarie 2010

Studii europene FRIŞPA - soluţii şi recomandări


Scrisesem la sfîrşitului lunii noiembrie anul trecut un articol în care criticasem destul de agresiv programul de masterat Studii europene de la FRIŞPA, care, în opinia mea, nu se ridică nici la nivelul de 30% de ceea ce ar trebui să fie. Mă aflam atunci într-o perioadă în care eram extrem de frustrat, şi mai ales, furios. Acum, după mai bine de o lună trecută, am aflat sau conştientizat anumite lucruri/circumstanţe atenuante legate de programul de masterat, ce m-au făcut să fiu mai tolerant în legătură cu deficienţele acestui program.

De exemplu, programul dat de masterat a apărut cu un an şi jumate în urmă, fiind la început de cale, ceea ce şi presupune din start prezenţa a mai multor minusuri (nu scuză însă faptul că majoritatea disciplinelor nu au legătură cu studiile europene). În al II rînd, am aflat că în al II semestru vom avea disciplini noi ca "Sisteme politice europene", care nu sunt incluse în planul de învăţământ prezentat pe situl FRIŞPA. Ceea ce sugerează că cei de la Catedra Relaţii internaţionale cu încetul lucrează şi perfecţionează programul de masterat, aducîndu-l mai aproape de ceea ce ar trebui să fie.

În fine, am decis să scriu acest articol pentru că nu-mi place să las un lucru neterminat. Toţi pot să critice şi să arate ce e rău şi ce nu e bine - foarte puţini sunt cei care propun soluţii şi care dau recomandări. Astfel că am rămas dator după articolul critică cu expunerea unor soluţii pentru perfecţionarea programului de masterat.

Şi care ar fi soluţia? E foarte simplu. Ele nu ţin nici pe-aproape de trimiterea la pensie a jumate de profesori, cum sugera ex-colegul meu FRIŞPA Vlad la comentarii. Soluţia este ca disciplinele ce se predau în cadrul masteratului să ţină într-adevăr de studiile europene, adică să fie "studii ale Europei comune, Europei moderne, aflate în plin proces de integrare şi unificare". Iar pentru aceasta, cum este clar de la sine, este nevoie de existenţa unor manuale, care să atingă într-adevăr studiul proceselor integraţioniste din Europa.

Astfel că am făcut careva cercetări să văd ce manuale legate de studiul Uniunii Europene în limba română avem în Republica Moldova. De exemplu, Editura Cartier vinde 3 cărţi legate de studiul UE: Statele membre ale Uniunii Europene, Economia Uniunii Monetare şi Forma noii Europe, ce costă respectiv 88, 82 şi 66 lei. Editura Arc are 2 cărţi legate de UE în vînzare: Extinderea UE şi protecţia mediului, ce costă 53 de lei, şi Viitorul Europei: reformă sau declin, ce la sigur costă sub 50 lei. Şi, Editura Epigraf, ce a editat cartea "Puterea transformaţională a UE", ce costă 53 de lei. Mai există volumul Procesul decizional în Uniunea Europeană, de la Polirom, dar, am observat că deja există o disciplină cu aceeaşi denumire, ceea ce sugerează că cartea, probabil, deja a fost folosită ca bază pentru crearea unei disciplini.

Toate aceste cărţi (în afară de volumul Polirom), au apărut în anul 2009, ce explică de ce ele nu au fost introduse în programul de masterat de anul acesta. Însă, cred eu, cei de la Catedra RI de la FRIŞPA ar trebui de acum să gîndească şi să creeze curriculumuri pentru noi disciplini, pentru ca să le introducă în studiul programului de masterat pentru generaţia care vine după noi. Şi, de ce nu, să ni le introducă chiar nouă, în semestrul al III-lea, pentru ca cît de cît să studiem cît mai multe obiecte care au legătură cu studiile europene.

Mai există la Cartier şi cărţulia "Geopolitica Uniunii Europene", care, deşi e micuţă, nu ar strica să servească ca bază pentru crearea unei disciplini cu acelaşi nume. Ar fi interesant (cel puţin mie).

Şi nu e nici costisitor introducerea acestor volume: dacă s-ar procura cîte 3 de fiecare pentru biblioteca FRIŞPA, suma totală ar ieşi în jurul la 1.000-1500 lei. Pentru comparaţie, taxa de studii la masterat Studii Europene este de 6500 lei. Deci, de problema banilor nici pe-aproape nu poate fi vorba. În schimb, cîştigul ar fi imens - studenţii într-adevăr ar studia disciplini şi din manuale ce au legătură cu studiile europene, ceea ce i-ar ajuta să ajungă pe-adevărat specialişti pe problemele integrării europene.

Principalul e să existe dorinţă şi voinţă. Dorinţă - ca cei de la catedra RI să dorească într-adevăr să creeze un master veritabil în studii europene; voinţă - pentru ca să aibă voinţa şi puterea ca să se mişte şi să lucreze în direcţia respectivă. Doar atît. În rest, să sperăm, şi să luptăm pentru mai bine!

luni, 4 ianuarie 2010

MDsites - un alt fel de director web

Luna trecută au apărut sau am descoperit cîteva situri, majoritatea locale, ce mi-au plăcut sau trezit curiozitatea, aşa că am hotărît să scriu despre ele, exprimîndu-mi opiniile, şi inaugurînd totodată o nouă categorie la mine pe blog: internet, despre care am să scriu mai des. Astăzi, în acest articol, aş vrea să vorbesc despre MDsites.
Acest "pseudo-director web", cum este singur denumit de către creatorul său, a fost lansat la 25 noiembrie anul trecut. MDsites intenţionează să conţină site-uri şi blog-uri exclusiv din Moldova, prezentate în stilul Million Pixel Side.

Despre acest site am aflat de pe facebook, în urma unui status a Angelei Grămadă. Accesasem acest site spre miezul nopţii, astfel că am hotărît ca a 2 zi să-mi înscriu blogul, în colţul din stînga sus. Dimineaţa, surpriză, cele 4 pătrăţele erau deja ocupate de către blogul lui Alexandru Baltag :D. Morala: nu lăsa niciodată să faci pe mâine ceea ce poţi face azi, că ţi-o ia altul înainte ;).
Atunci, frustrat nevoie mare, mi-a venit ideea să mă plasez în centrul hărţii alea. Dacă nu mi s-a primit în colţ, măcar buricul pământului să fiu, ce mai :)). Aşa că am chiorît vreo 20 de minute numărînd pătrăţelele şi stabilind care e centrul centrului :D ;).

În fine, dacă e să trec la lucruri serioase, pot spune că site-ul este unul destul de original şi util. Original - e înţeles de la sine. Util, deoarece prin intermediul lui poţi afla şi de alte site-uri şi bloguri, precum şi de lucruri de care nu ştiai deloc. De exemplu, datorită MDsites am aflat de site-ul www.culturism.md, şi anume de faptul că în RM există şi se practică serios culturismul (chiar nu ştiam asta).

În privinţa la punctele minus, sau sugestii, mi-ar fi plăcut ca să existe un asemenea site doar cu blogurile moldoveneşti - un fel de altă blogosferă, căci puţin ce fac legătura dintre site şi blog (sunt 2 lucruri diferite pentru mine). Ar fi fost mai concret, de exemplu, pur şi simplu bloguri. În al 2 rînd, parcă mi se pare puţin 4 pătrăţele, parcă nu. Cert e că mai puţin, de genul la 1, nu le observ, şi chiar mă enervează cînd le văd.

Aş mai menţiona că în ultima zi a anului 2009 am primit pe e-mail o felicitare de Anul Nou de la Alexandru, moş MDsites :). S-a primit frumos, sugerîndu-mi că cei de la MDsites au recunoştinţă faţă de cei care s-au înscris în catalogul lor şi că chiar depun suflet în proiect. Bravo lor - părerea mea, personală, este că MDsites are viitor, sau şanse de succes de aproximativ 70%, ceea ce e destul de bine pentru un site din Moldova. Nici statisticile de pe top20.md, după o lună de existenţă, nu arată prea rău.

P.S. Am hotărît totodată să fac un mic experiment, şi anume să măsor influenţa blogului meu. De aceea am plasat un banner MDsites chiar în vîrful blogului, urmând să observ în următoarele 2 săptămâni, sau o lună, de la Referinţe MDsites, cîţi vizitatori pot aduce eu altor site-uri. Va fi util pentru mine să-mi formez o opinie la cît de important/influent poate fi blogul meu. Totodată, realizez şi o promovare a acestui director web ;).

vineri, 1 ianuarie 2010

2010: Început de An Nou

Iată aşa, am ajuns şi în 2010. Un nou an cică, un nou început, o schimbare. În realitate însă, am rămaşi aceeaşi, cu aceeaşi viaţă dinainte, cu aceleaşi probleme şi speranţe. Nimic nou sub soare, în esenţă.

Numai dacă ne întoarcem un an în urmă, la 1 ianuarie 2009, putem compara şi ne putem da seama dacă s-a schimbat ceva în noi (spre bine sau rău), dacă am progresat, am cîştigat sau pierdut, dacă nu am trăit anul 2009 în zadar. De aceea aş recomanda fiecăruia să facă o mică incursiune în trecut, să-şi autoanalizeze viaţa pentru a şti dacă e mulţumit de sine, dacă se îndreaptă spre mai bine sau nu.

Şi totuşi, chiar la răscrucea dintre ani am putut observa o mare schimbare, legată de întreaga societate a noastră. Mesajul de Anul Nou al Preşedintelui Republicii Moldova. Mai corect, al preşedintelui interimar al RM, domnul Mihai Ghimpu. Nu am de gînd să analizez mesajul, care nu este decît o mostră de propagandă politică (observaţie: propaganda nu este un fenomen negativ). Şi părinţii mei au observat că mesajul e mai mult politică, decît o felicitare.

Ceea ce vreau să subliniez este că, pentru I oară după 8 ani, nu am mai fost nevoit să suport mutra lui Voronin, mutra acelei nonvalori, pardon, antivalori, care timp de mai bine de 8 ani de zile ne-a otrăvit sufletele, ducând o politică antinaţională şi antipopulară în ţara noastră. Chiar dacă Ghimpu este mitocan, pentru unii, chiar dacă altora le este antipatic, ceea ce e normal ca nu toţi să-l placă, mie mi-a făcut plăcere să îl ascult. Putea să fie şi Filat în locul lui, sau un oricare alt lider anticomunist: important este că nu am avut neplăcerea de a vedea mutra unei puşlamale comuniste la televizor, şi că nu am fost nevoit să dau canalul la România 1, să ascult mesajul preşedintelui României, ca în anii precedenţi.

Anume acest detaliu mi-a demonstrat că într-adevăr, anul 2009 nu a fost în zadar. Anume acest detaliu mi-a demonstrat că anul 2010 este şi va fi unul diferit faţă de 2009, şi în special faţă de mai vechii. Şi pentru aceasta, merită să sărbătorim!

În fine, anul 2010 nu ne întîmpină cu veşti numai bune. Frumoasă ştire de I zi a anului: Asteroidul Apophis ar putea distruge Pământul în 2036. Aşa că, dragii mei, ne mai rămîn 26 ani de trăit, aşa că trăiţii la maximum ;) :D. Pe de altă parte, ruşii îşi doresc să fie stăpânii, pardon, salvatorii lumii, aşa că mai avem speranţe ;).

Nici anul 2010, Anul Tigrului, nu se promite a fi unul tare liniştit. Cică Tigrul Alb ar aduce schimbarea (care schimbare, dacă noi am realizat-o în 2009? sau poate e vorba de finalizarea ei?). Totodată Anul Tigrului este unul predestinat confruntărilor care pot merge pînă la război şi dezastre (2009 nu ne-a fost de-ajuns, matincă :D). Plus că 2010 va fi anul răzbunării şi recompensării acţiunilor din anii precedenţi (hm, sună interesant pentru comunişti, da? :D). Dacă vi s-a făcut interesant, citiţi aici mai în detaliu poveştile ăstea :).

În fine, pot să vă spun că anul 2010 va fi aşa cum ni-l vom croi noi singuri. Nu vă aşteptaţi ca guvernarea să vă facă viaţa mai bună: singuri acţionaţi în îndeplinirea viselor voastre. Şi dacă vă pasă şi de binele comun, să încercăm să ducem schimbarea (la viitoarele alegeri) pînă la capăt!
La Mulţi Ani!