vineri, 26 februarie 2010

Despre ingeniozitate/stupiditate în învăţămîntul superior


În semestrul II la studii europene avem aşa o disciplină numită "Istoria şi metodologia cercetării Relaţiilor Internaţionale". Cică după cum ne-au explicat profesorii această disciplină este orientată în a ne învăţa cum se face o teză de master, şi în, cunoscîndu-ne tema, să o facem cît mai bună şi mai reuşită. Ok: totul e clar pînă aici.

Doar că, I problemă care apare e că nimeni nu îşi cunoaşte tema tezei de master, sau care aproximativ ar putea fi ea. După cîte ni s-a spus, la începutul semestrului al III-lea, în septembrie (anul curent) vor fi afişate la catedră şi ne vom putea alege temele tezelor, precum şi profesorii coordonatori. Dar, atunci apare întrebarea, pentru ce ne-au mai băgat disciplina dată? Şi ce să facem noi la ea, dacă nici profesorii nu ştiu ce sarcini să ne deie?

Cică, s-au găsit repede recomandări "inteligente", că noi am fi "băieţi deştepţi" şi ar trebui singuri să ne inventăm şi alegem tema tezei. Ok, nu sunt împotrivă, dar ce temă mi-aş putea inventa şi/sau alege dacă noi am trecut doar un semestru de master, un semestru din care doar o singură disciplină avea legătură cu studiile europene, şi aia fiind aiurea?

Sorry, dar eu, şi nici colegii mei nu suntem nişte genii care din zero, din vid, să născocim teme ale tezelor de master. Ar fi fost normal ca măcar cîteva teme de teze legate de mai multe disciplini (ce ni se vor preda) să ni se dea ca puncte de reper.
Şi chiar dacă aş născoci, să zic eu ceva legat de geopolitica UE, ceea ce m-ar atrage (mi-a plăcut mult geopolitica la licenţă), există imense şanse ca tema tezei să nu fie acceptată în septembrie, pe motiv că nu există nici o disciplină în care să fi fost abordată tema dată, plus nici un profesor-coordonator pe tema respectivă. Pur şi simplu stupid!

Îmi amintesc că în cei trei ani de licenţă o asemenea disciplină, pentru scrierea tezei de licenţă, am avut-o în semestrul V din septembrie ultimul an, în octombrie alegîndu-ne şi denumirea tezei, la care am şi început imediat să lucrăm, mai serios sau nu. Aşa ar fi fost normal să fie şi acum la master: o asemenea disciplină să fie în semestrul al III-lea, odată cu alegerea temei tezei. Aşa însă, vom frecventa aiurea un semestru întreg nişte lecţii la care practic nu vom face nimica!

Apropo, în România în genere am observat că asemenea disciplină, Master Thesis, se studiază chiar şi în semestrul IV (aici, de exemplu). La noi însă, ingeniozitatea/stupiditatea unora este fără de margini...

sursa imagine

Articole apropiate de temă:

Al treilea sondaj

Am lansat un al treilea sondaj în cadrul experimentului pe care urmăresc să îl fac. Întrebarea celui de-al treilea sondaj este identică ca la primul "Sunteţi fericit?", doar că răspunsurile sunt trei/altele acum:
1) Da, sunt fericit;
2) Nu, nu sunt fericit dar nici nefericit;
3) Nu, sunt nefericit.
Sondajul se află în partea dreaptă a blogului. Cine binevoieşte, poate să răspundă (din nou) la sondaj.

sursa imagine

luni, 22 februarie 2010

Academia Liberală: Şcoala tânărului formator


Am aplicat la "Şcoala tînărului formator", proiect din cadrul Academiei Liberale lansate de Partidul Liberal. Miercurea trecută am avut interviul, am fost selectat, iar sîmbătă şi duminică am avut primele 2 traininguri. Sîmbătă ne-au vorbit Mihai Ghimpu (istoria PL) şi Victor Ionescu, vicepreşedinte al Tineretului Naţional Liberal din România (Liberalism: introducere, principii), iar duminică ne-au ţinut trainingurile Mariana Ambros, doctor în economie (Liberalism economic, reforme), şi Sandu Ion, doctor în ştiinţe politice, USM (despre liberalism/PL în Moldova).

Ce aş putea să spun? În I rînd, că mi s-a schimbat radical viziunea. Personal aplicasem mai mult din plictiseală, că am prea mult timp liber şi nu prea am ce face. Plus la asta nu consideram proiectul a fi cine ştie ce serios, sau o mare chestie. În realitate, proiectul este unul destul de consistent, în care se investesc destui de mulţi bani în noi (mii de euro, după cît îmi dau seama), participanţii la Academia Liberală. Ceea ce mă bucură mult. Se doreşte într-adevăr instruirea şi pregătirea noastră politică pentru ca apoi să putem noi ajuta pe alţii, să formăm şi educăm alte persoane, sau pentru a ne ajuta în cariera noastră politică, pentru cine şi-o doreşte.

Proiectul este realizat în parteneriat cu FNF (Fundaţia Friedrich Naumann), NDI (National Democratic Institute), care au şi sponsorizat proiectul. Toate acestea, seriozitatea proiectului, mă fac să percep dintr-o parte Şcoala tânărului formator ca o adevărată provocare, pe care vreau să o trec cu brio. Şi totodată, implică şi cere tot mai multă responsabilitate şi seriozitate din partea participanţilor la proiect, ceea ce e bine.

În fine, legat de traininguri, evident că au existat şi puncte slabe, ca plictiseala în unele momente. Dar aceasta poate să se datoreze şi faptului că materialul predat în lecţiile de ieri şi alaltăieri eu le trecusem în I an de FRIŞPA. Pe viitor însă, se pare că vom avea traininguri pe teme extrem de interesante, cu care mai puţin m-am intersectat pe la FRIŞPA: Management, comunicare, public relations, leadership, politici de tineret, lecţii de APL, APC, etc. Se promite a avea lecţii destul de interesante pînă în mai, şi sper să nu mă dezamăgesc în ele.

P.S. Pentru cei care nu ştiau, sunt membru a Partidului Liberal din vara 2008, dar niciodată nu am fost unul activ, sau extrem de interesat în relaţia cu partidul. În fine, unul din motivele şi pentru care am aplicat la Şcoala Liberală, apoi la Şcoala tânărului formator, a fost acela de a-mi clarifica decisiv relaţia cu PL: dacă avea să fiu respins (de la ambele şcoli) îmi propusem să scriu cerere de a ieşi din partid, pentru ca apoi să îmi pot concentra atenţia 100% asupra unor alte proiecte/alternative din viaţa mea, complet diferite de politică; aşa însă, voi încerca să profit la maximum de şansa care mi s-a oferit, de a mă integra în partid, şi sper ca Şcoala tînărului formator să fie punctul de pornire pentru un viitor parteneriat între mine şi partid, în care să ne folosim reciproc obţinînd un câştig mutual, totodată şi contribuind la binele societăţii din Republica Moldova.

vineri, 19 februarie 2010

Despre salariul directorului general al ANRE

Directorul general al ANRE, Victor Parlicov, are un salariu lunar de 19.700 lei fără alte adaosuri şi premii, ceea ce constituie peste 230.000 lei anual. Altfel spus, are un salariu de aproximativ 6 ori mai mare decît salariul mediu pe economie din RM (3.300, dacă e să dăm crezare Biroului Naţional de Statistică). Nu mai menţionez că majoritatea cunoscuţilor mei mi se plîng că au salarii de 1000, 2000, maximum 2500 lei (profesori, prieteni angajaţi, părinţi, etc.). Cu un asemenea salariu de 19.700 lei lunar, directorul general al ANRE poate uşor economisi şi să-şi cumpere după un an un automobil nou (de ex. Dacia Logan 6250 euro, aproximativ 110.000 lei), ceea ce majorităţii moldovenilor le-ar necesita în medie 6-10 ani, sau în genere toată viaţa şi nu ar reuşi să-şi ia o maşină.

Nu am de gînd să-l învinuiesc pe Victor Parlicov de ceva, sau să critic aiurea AIE. Cum a şi replicat Ghimpu comuniştilor, salariile angajaţiilor ANRE de anul acesta sunt aceleaşi pe care le-a aprobat fosta guvernare, comunistă, în 2009. Singur domnul Victor Parlicov la sesiunea a VII-a a CDE ne-a spus răspicat că el are acelaşi salariu pe care îl avea fostul director general al ANRE, el fiind doar de o lună în serviciu. Deci, întreaga vină pentru care majoritatea populaţiei RM are salarii mizerabile în contrast cu salariile angajaţilor ANRE aparţine comuniştilor, care şi-au promovat în posturile cele mai înalte, ridicîndu-le şi salariile, persoanele fidele lor, nepoţii, cumătrii, şi tot felul de curve şi linguşitori de "lăcuste".

Astfel, "indignarea" comuniştilor de acum nu demonstrează nimic altceva decît duplicitate. Sunt sigur că dacă comuniştii şi după 2009 ar fi rămas la putere, o brînză am fi aflat ce salarii au cei de la ANRE. Totodată, atrageţi atenţia la faptul că amînarea aprobării bugetului "conduce la stoparea procesului de angajare a persoanelor pentru a demara lucrările de audit la întreprindere", ceea ce denotă că comuniştii au interesul ascuns de a amîna cît mai mult controlul activităţilor ANRE, precum şi activităţile ANRE, de control la Termocom, la MoldovaGaz pe viitor, pentru a ascunde careva fărădelegi, probabil.

Ceea ce mă supără şi mă indignează este faptul că cei de la AIE, în frunte cu Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei parlamentare Buget şi Finanţe, au de gînd să micşoreze salariile membrilor Consiliului de Administraţie al ANRE cu doar 20%, această acţiune vizînd doar persoanele care au un salariu mai mare de 15 mii de lei. 20% practic nu schimbă problema!,deoarece înseamnă că salariul directorului general al ANRE va coborî de la 19.700 lei la doar 15.760 lei, o sumă de 5 ori mai mare decît salariul mediu pe economie. Şi unde e dreptatea, echitatea socială spre care tindem, domnilor de la AIE? Şi ce facem cu ceilalţi angajaţi de la ANRE, care au salarii sub 15 mii de lei, dar posibil de 10, 12, 14 mii de lei? Le lăsăm aşa? Sau poate angajăm întreaga populaţie la ANRE, ca să avem toţi salarii cît de cît occidentale şi cît de cît egale între ele?

În fine, eu înţeleg că postul de director al ANRE este unul destul de important, cu o responsabilitate extrem de mare, cu un volum de lucru extrem de suprasolicitant, probabil, şi de aceea ar trebui să fie mult mai bine plătit, dar nu de 2000-3000 lei, ceea ce ar fi absurd. Dar mai ştiu că bugetul ANRE este aprobat de Parlament, din contul impozitelor pe care le plăteşte populaţia RM, şi este inechitabil şi absurd ca majoritatea moldovenilor să primească salarii de 2-3 mii de lei, dar cei de la ANRE să primească salarii de 4-6 ori mai mari, din contul impozitelor aceloraşi moldoveni extrem de săraci.
Plus că mai ştiu că salariul primarului oraşului Chişinău, Dorin Chirtoacă, este de aproximativ 7000 lei (82.816 lei anual). Şi atunci, cum se explică că un om care are un întreg oraş de 700 mii locuitori pe cap, cu probleme de genul câinilor, drumurilor, administraţiei, etc., o mulţime de probleme, primeşte un salariu de 2,28 ori mai mic decît salariul preconizat pentru directorul ANRE, de 15.760 lei? Să înţeleg că cei de la ANRE au un volum de lucru şi probleme capitale pentru RM de rezolvat, de ar trebui să aibă salarii aşa de mari?

Nu ştiu cum consideră şi cred alţii, dar eu cred că salariile celor de la ANRE, şi în special al directorului general ANRE, ar trebui micşorate cu minimum 50%. Sunt banii noştri, pe naiba, ai poporului RM, şi nu e normal ca ăştia să aibă aşa salarii imense pe spatele nostru. 20% - asta e ca un os, o mişcare superficială a AIE pentru a ne acoperi ochii, a ne închide gura - ceea ce nu le va reuşi. Cred eu că lui Victor Parlicov îi vor ajunge 10.000 de lei ca să-şi achite toate facturile de la casă: gaz, căldură, lumină, etc. Mai puţin sunt sigur că întreaga populaţie a RM va reuşi aceasta, dar asta deja e altă problemă. De asemenea, cred că societatea civilă ar trebui să se intereseze mai mult de activităţile şi cheltuielile ANRE, că prea mulţi bani par a se cheltui aiurea acolo, pe salarii de asemenea nivel, şi poate şi alte chestii...

sursa imagine

joi, 18 februarie 2010

Sondaj: Aţi dori să plecaţi din RM/peste hotare?

Menţionam într-un articol precedent că vreau să fac un mic experiment. Aşa că acum trec la a doua parte, în care iniţiez un al doilea sondaj, care vă chestionează dacă "Aţi dori să plecaţi din Republica Moldova/peste hotare?".

Am ales 4 răspunsuri posibile:
1) Da, aş emigra definitiv cu plăcere - ce înseamnă că doriţi să plecaţi din RM pentru a vă stabili cu traiul pentru întotdeauna în altă parte;
2) Aş pleca doar la muncă peste hotare - adică cu intenţia de a lucra peste hotare, dar a vă reîntoarce înapoi în RM la timpul potrivit (bătrîneţe, sau cînd aţi strîns o sumă anumită, destulă pentru un scop anume);
3) Aş pleca la studii - adică pentru intenţia doar de a studia peste hotare, dar apoi de a vă reîntoarce şi lucra în RM;
4) Nu, nu plec deloc din ţara mea.

De asemenea, reamintesc că pe blog mai am un alt sondaj lansat, care vă întreabă dacă "Sunteţi fericit?", în care vă puteţi în continuare expune opinia (pentru cine nu şi-a făcut-o).

P.S. Sondajul dat este bazat în principiu pe un sondaj al Magentei Consulting, cu mici modificări de rigoare. Menţionez asta pentru a nu fi acuzat de plagiat ;).

sursa imagine

miercuri, 17 februarie 2010

Al şaselea simţ


Ieri mi-am ridicat bursa pe 2 luni, ianuarie şi februarie, deci o sumă destul de măricică. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă duc la o librărie Cartier, să-mi cumpăr ceva cărţi. Înainte de aceasta, de acasă, mă uitasem pe site-ul editurii Cartier la ce cărţi erau în vînzare şi care era preţul lor. Am observat la oferta cărţilor disponibile o secţiune care se numeşte "Cărţi la 10 lei (ultimul exemplar)", în care era de vînzare cartea "Funcţiile executivului" de Chester I. Barnard. Mi-a părut interesantă scurta descriere a cărţii şi am hotărît să o caut şi să o procur, mai ales că urma să mă coste o nimica toată, doar 10 lei.

După ce urma să iau bursa îmi planificasem să mă duc la Librăria din Centru, pentru că îmi place cum e aranjată şi structurată librăria dată, plus deservirea clienţilor e mai bună. Doar că, ciudat, intuiţia îmi spunea să trec şi pe la Librăria din Hol. Şi nu-mi dădea deloc gîndul ăla pace la moment. Ţinînd cont că oricum urma să mă deplasez de la USM spre Ştefan cel Mare, am gîndit că raţional nu-mi încurca deloc să trec şi pe la Librăria din Hol, poate că, mi-a venit în gînd, cartea lui Barnard se găsea acolo.

Aşa că am intrat în Librăria din Hol, începînd să mă uit de la o margine spre alta ce cărţi erau. Nu-mi prea place librăria respectivă pentru că acolo cărţile sunt aranjate mai haotic, e mai greu să cauţi ce doreşti. Dar, după ce am inspectat de la o margine la alta librăria, la ultimul capăt am observat o carte galbenă, alături de o carte mai groasă pe care scria "administraţie publică", care s-a dovedit a fi cartea lui Barnard "Funcţiile executivului". Bucuros, am hotărît să-mi fac deja aici toate cumpărăturile, luîndu-mi încă trei cărţi: Geopolitica Uniunii Europene, Serviciile secrete şi CIA - cinci ani de furie. Am adunat o sumă de peste 150 lei, de-ajuns pentru a putea participa la Tombola 15 primăveri cu Cartier, un alt scop pe care mi-l propusem ;).

Întorcîndu-mă deja spre casă, hop, mi-a venit şi ideea-explicaţia raţională de ce am găsit cartea lui Barnard acolo. Cartea dată a fost editată tocmai în 2003, Librăria din Centru a fost lansată anul trecut, dacă nu mă greşesc. Deci, era mult mai logic şi raţional ca cartea dată să se afle în Librăria din Hol, o librărie destul de veche, decît la Librăria din Centru. Eu însă nu mă gîndisem la asta, dar am intuit ceva. Astfel, acolo unde gîndirea şi judecata m-a trădat, intuiţia m-a salvat!

P.S. Apropo, eu sunt un INTJ (Introverted, iNtuitive, Thinking, Judging).

sursa imagine

Recomand: Show Balet Teodor

1) Pentru că merită;
2) Pentru că obişnuim să ne ajutăm prietenii;
3) Pentru că ne întoarcem mereu datoriile;
4) Reciprocitatea - calea cea mai bună către obţinerea încrederii, succesului şi cîştigului mutual;
5) Pentru că preţuim ceea ce e bun!

marți, 16 februarie 2010

Studii europene: semestrul II


În semestrul II la programul de masterat Studii europene sunt incluse următoarele disciplini:
1) Studiul politicilor migraţioniste internaţionale;
2) Strategii europene comunitare: perspectivele pentru Republica Moldova;
3) Filosofia unificării europene;
4) Sisteme politice europene;
5) Prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor internaţionale;
6) Istoria şi metodologia cercetării Relaţiilor Internaţionale.

Ultimile 2 disciplini le avem împreună cu grupa Studii Diplomatice, ceea ce denotă pe faţă că ele nu ţin de studiile europene. În esenţă ultimile 2 disciplini ţin de (programul de masterat) Teoria Relaţiilor Internaţionale, neţinînd teoretic nici de studii europene, nici de studii diplomatice.
Din cele 4 disciplini rămase, pe care le avem doar noi, grupa Studii europene, I disciplină: Studiul politicilor migraţioniste internaţionale, ţine de fapt de programul de masterat Studii strategice de dezvoltare.

Astfel că din 6 disciplini doar 3 practic ţin de studiul Uniunii Europene, de studii europene, acestea fiind: Strategii europene comunitare, Filosofia unificării europene şi Sisteme politice europene. Un raport de 50% (50% disciplini studii europene, 50% disciplini de altă natură).
Cantitativ însă (legat de numărul de ore academice), din 16 ore academice pe 2 săptămîni doar 7 ore sunt destinate celor 3 disciplini legate de studii europene, ceea ce reduce procentajul la 43.75%.

Concret spus, semestrul al II-lea la programul de masterat Studii europene reprezintă doar în proporţie de 43.75% ceea ce ar trebui să fie, 56.25% din conţinutul semestrului neavînd legătură cu studiile europene. Iarăşi nesatisfăcător, dar totuşi cu un real progres faţă de semestrul I, unde raportul era de 20% (doar o disciplină din 5 ţinea teoretic de studii europene).

Articole pe aceeaşi temă:

sursa imagine

Sondaj: "Sunteţi fericit?"

Vreau să fac un mic experiment. Aşa că am iniţiat un sondaj la mine pe blog (il vedeţi în partea stîngă), la care vă invit să daţi un răspuns. Întrebarea e simplă: "Sunteţi fericit?", iar răspunsurile sunt două: "Da" sau "Nu". Doar atît pentru moment.

sursa imagine

duminică, 14 februarie 2010

"Adevărul despre mărirea tarifelor" cu Victor Parlicov

Cum am mai scris în articolul precedent, Victor Parlicov, directorul general al ANRE, a fost invitatul oficial la sesiunea a VII-a a Clubului de Discuţii Economice ASEM (pe viitor CDE), tema pusă în discuţie fiind "Adevărul despre mărirea tarifelor". Invitatul, la cererea coordonatorilor CDE, a început cu o mică prezentare a sa.
A terminat Relaţii Economice Internaţionale la ASEM, a lucrat 2 ani ca manager principal în teritoriu într-un proiect internaţional, de ajutorare a fermierilor, pentru ca apoi singur să lucreze ca fermier cîţiva ani, pentru experienţă; apoi s-a ocupat cu consultanţă, traininguri, traduceri, pentru ca să ajungă la IDIS implicat într-un proiect, legat de filiera energetică; şi din ianuarie 2010 să fie numit director general la ANRE.
A subliniat singur că s-a ocupat cu mai multe - instantaneu mi-a venit în minte vorba ceea, legată de diviziunea internaţională a muncii, care spune că un specialist în mai multe domenii nu e foarte bun în nici-unul din ele: totuşi am evitat să-l judec din start după ideea dată, pentru a nu cădea în eroare.

Legat de majorarea tarifelor, a subliniat că structura tarifelor, în baza cărora s-a făcut majorarea, este indicată pe site-ul ANRE. A menţionat că site-ul Agenţiei nu este unul prea reuşit, fiind greoi în căutare, dar că va fi schimbat în curînd.
În privinţa MoldovaGaz, aceasta nu ar fi fost controlată niciodată de către ANRE în timpul comuniştilor, care, cînd venea timpul controlului, dădeau telefon de sus să o "spisuiască". Anul acesta însă va fi controlată, imediat ce se va termina controlul de la Termocom, ANRE avînd 39 de angajaţi, prea puţin pentru mai multe activităţi deodată. De asemenea, a menţionat că există suspiciuni legate şi de presiunea gazului, ce ar influenţa puterea lui de ardere - dumnealui nu ar cunoaşte dacă există careva instituţii în RM să se ocupe cu verificarea acestuia, şi de aia MoldovaGaz ar putea uşor să ne tragă festa (şi ne şi fură, eu sunt sigur de asta ;) )

A vorbit de posibilitatea de instalare a unor contoare de gaz la intrarea în ţară, pentru a cunoaşte sigur cît gaz intră şi consumă RM. Lipsa acestor contoare face ca RM să achite şi pentru 120 mln. m3 de gaz pierderi, adică vreo 12% pierderi din gazul teoretic consumat de ţara noastră. A menţionat că în anii 90 autorităţile de-atunci şi Ucraina împărţeau RM 400 mln. m3 pierderi, şi că acum ar fi un real cîştig cifra dată de 120 mln., dar că totuşi s-ar putea şi mai bine odată cu instalarea contoarelor.
De asemenea, legat de pierderi, a subliniat că conform standartelor de calcul din timpul sovietic, numai în Chişinău s-ar pierde zilnic 64 mii m3 de gaz, ceea ce ar face imposibilă şi aprinderea unei ţigări pe stradă - un alt motiv de control la MoldovaGaz.

A mai pomenit de faptul că ANRE a coborît special tarifele pe 11 septembrie, la ordinul "cuiva"de sus, ca mai apoi Alianţa, ce de-abia se instala la guvernare, să le ridice provocând nemulţumirea maselor. Pe viitor ANRE intenţionează să stabilească tarifele trimestrial, pentru ca să nu mai existe aşa mari fluctuaţii în preţul pentru consumatori.
Personal l-am întrebat direct cum explică faptul că de la 5,83 cenţi dolari preţul de la Cuciurgan, 1 kW/h ajunge la 133 bani la consumator, şi dacă există intermediari. Practic, nu mi-a răspuns la întrebare: m-a trimis la siteul ANRE să văd structura tarifului, de ce s-a majorat (am căutat şi găsit aici); legat de intermediari a vorbit de Energocom, care ar fi singurul, ce ar lua doar 6,32 bani pe kilowat.

În fine, părerea mea: omul este deştept, cu potenţial mare de a învăţa sau creşte, competent pentru funcţia care o deţine (dacă nu, va învăţa repede), şi probabil nevinovat de majorarea tarifelor, el făcînd doar ceea ce trebuia să facă, dar... este un moldovean get beget. Adică, este oarecum (am observat discret) mîndru şi plin de sine (dar care moldovean nu e, aş întreba eu), vorbind simplu moldoveneşte (de genul la "tăt" în loc de tot), oarecum superficial (adică, altfel spus, niciodată nu va face mai mult decît trebuie, ci exact cît trebuie) - este exemplarul tipic de moldovean, pur şi simplu ceva mai ridicat datorită intelectului şi activismului său. Însă de la dînsul nu te poţi aştepta ca să ia rolul unui lider, unul care să vină cu soluţii ingenioase şi să realizeze schimbări radicale, prin care să "salveze lumea" - mai degrabă el se adaptează mai cu succes la sistem, decît să modifice sistemul după dînsul. Mai pe scurt, nu m-a impresionat - dar nici nu a avut obligaţia de a o face.

sursa imagine

vineri, 12 februarie 2010

Adresează o întrebare lui Victor Parlicov

Victor Parlicov. Cine e dînsul? E directorul general al ANRE, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. E cel care ne-a ridicat nouă tarifele la căldură, energie electrică şi gaze, dacă e să simplificăm (cu eroare) lucrurile.

Domnul Victor Parlicov este invitatul oficial la sesiunea a VII-a, sîmbătă, ora 10.00, a Clubului de Discuţii Economice ASEM, club al cărui membru sunt şi eu. La şedinţă pot participa doar membrii Clubului, dar doresc să dau posibilitate şi cititorilor blogului meu să-i acorde întrebări domnului Victor Parlicov, ţinînd cont că ridicarea tarifelor e o problemă destul de spinoasă pentru societatea noastră, mulţi oameni avînd destule întrebări vizavi de justeţea ridicării tarifelor. Aşa că îmi iau angajamentul ca întrebările pe care mi le daţi să i le dau lui, urmînd ca apoi răspunsurile sale să le public pe acest blog.

Apropo, ţin totodată să menţionez că e I dată cînd fac aşa ceva, interacţionînd cu cititorii mei, dar acţionînd în calitate de intermediar, de aceea nu ştiu cum are să se primească. Dar sper ca totul să fie ok, ţinînd cont că teoretic, pare uşor. Rog însă ca întrebările să fie decente, fără injurii, altfel nu le voi lua în considerare. Se poate şi ar fi chiar binevenit să fie şi provocatoare ;).

P.S.1. Ar fi bine ca întrebările care le veţi da să fie lăsate pînă la ora 9.00 -9.30 mâine dimineaţă, ca eu să reuşesc să le notez. La 10.00 începe sesiunea.

P.S.2. Am observat că într-un comentariu la un articol al lui Cojocari Vitalie, ce l-a luat la păruială pe directorul general al ANRE, Victor Parlicov a menţionat că are o ofertă, aceea că dacă se organizează un online sau offline cu participare masivă, cu sesiune de întrebări, el va participa neapărat şi va răspunde la acestea. Iată şi ocazia - coordonatorii CDE i-au îndeplinit şi lui dorinţa ;).

sursa imagine

joi, 11 februarie 2010

Vot de la 16 ani sau "Limitele democraţiei"


Propunerea lui Ghimpu ca tinerii să-şi exercite dreptul la vot de la 16 ani a născut o mică dezbatere în societate. Unimedia a lansat deja un sondaj în care vizitatorii portalului îşi pot expune opinia legat de subiect. De asemenea, am observat pînă acum şi 2 bloggeri ce şi-au expus opiniile legat de asta: Nataliţa Efros, oarecum reticentă faţă de iniţiativă, şi Nicolae Apostu, cu un pro hotărît.
Mie personal iniţiativa lui Ghimpu mi-a adus aminte imediat de un articol al lui Oleg Serebrian, "Limitele democraţiei", din volumul "Politică şi Geopolitică", publicat de către acesta la Editura Cartier. Un articol destul de reuşit, care m-a impresionat puternic la momentul cînd l-am citit, de l-am reţinut în minte pînă acum. De aceea, aş vrea să public cîteva fragmente din articol pe blog, care privesc într-o măsură mai mare sau mai mică dreptul de vot de la 16 ani, şi la general, dreptul de vot pentru orişicine. S-ar putea să vă extindă cîmpul de analiză, creîndu-vă subiecte în plus pentru reflecţie, precum şi să vă ajute să aveţi o părere mai obiectivă şi argumentată legată de iniţiativa votului de la 16 ani.

"Pînă şi cetăţenii sunt trataţi în mod foarte diferit. Sînt suficient de frecvente cazurile cînd unele categorii de cetăţeni, cum ar fi militarii în termen, deţinuţii sau bolnavii psihici, sînt lipsiţi de dreptul de a vota sau candida. Şi dacă sînt lipsiţi de acest drept bolnavii psihici, de ce să nu fie lipsiţi de acest drept şi analfabeţii, de exemplu? Sînt oare analfabeţii mai puţin sensibili la manipulare decît bolnavii psihici, sau credeţi oare că au în mod necesar o cultură politică mai ridicată decît cei din urmă?

Ca să merg şi mai departe, voi reaminti că "popor" şi chiar "cetăţeni" înseamnă şi cei mai tineri de 18 ani, vîrsta la care în majoritatea democraţiilor se poate merge la vot. Dar are cineva certitudinea că un cetăţean de 16 ani e mai puţin capabil de o judecată corectă decît unul de 80? Sau de ce dacă admitem o barieră de vîrstă de jos să nu admitem şi o barieră de vîrstă de sus? De ce să nu exonerăm de responsabilităţi politice persoanele care ar avea mai mult de 75 de ani?

Şi mai discutabile din punctul meu de vedere sînt domeniile în care poporul trebuie şi poate să-şi spună cuvântul. Trebuie s-o recunoaştem pe şleau că uneori întrebăm maturii nişte lucruri la care putem avea un răspuns tot atît de "calificat" şi de la un copil. E oare neapărat ca un cetăţean ordinar cu studii foarte sumare să fie capabil să se pronunţe asupra unor subiecte cum ar fi constituţia europeană, moneda unică sau spaţiul vamal unic? Cred că nu.
..............................................................................................................................................
Îmi pun şi eu întrebarea de ce, dacă pentru a conduce un automobil e nevoie de un carnet de conducere, n-ar fi nevoie de un carnet de elector şi pentru a vota? N-ar fi oare mai corect ca dreptul de vot să-l aibă orice cetăţean care a atins vîrsta de 15 ani şi a susţinut un examen de cultură civică şi politică, examen ce-i dă dreptul de a alege şi a fi ales? Fiţi de acord că pentru ca democraţia să fie reală cetăţeanul care votează ar trebui să aibă o anumită cultură politică şi, ceea ce este şi mai important, să dorească să fie implicat politic. De ce să i se ofere gratis dreptul de a vota unuia care nu vrea să ia nici o atitudine, sau de ce să i se ofere acest drept cuiva care nu are o cultură politică necesară? Odată ce am văzut că democraţia este oricum restrictivă şi la urne nu poate să se prezinte nici acum chiar oricine, de ce n-am stabili nişte norme şi rigori şi mai clare decît cele de vîrstă sau cetăţenie pentru a obţine dreptul de vot?"

sursa imagine

marți, 9 februarie 2010

Rolul tinerilor în politică


Update 14 februarie: am primit aseară un sms în care am fost anunţat că am fost selectat pentru "Şcoala Liberală". Din altă parte de vedere, cel puţin 2 persoane mi-au recomandat să aplic la "Şcoala tînărului formator" (ceea ce am şi făcut), deoarece, finisînd FRIŞPA, deja aş poseda cunoştinţele politice generale ce se vor preda la "Şcoala Liberală". Astfel că mă voi dezice de "Şcoala Liberală", pentru a permite şi unui alt tînăr să înveţe ceea ce eu deja am învăţat, chiar dacă nu voi fi selectat pentru "Şcoala tînărului formator".


Am aplicat la Şcoala Liberală. Nici pînă acum nu am primit un răspuns (ceea ce îmi sugerează că foarte probabil nu am fost selectat). Am avut ca condiţie de participare realizarea unui eseu de maximum 600 caractere (o pagină, am concretizat la telefon), avînd la alegere 3 teme. Am ales I temă: "Rolul tinerilor în politică sau realizările organizaţiilor de tineret a partidelor politice", dar cum aveam dreptul să scriu maximum o pagină, precum şi tema dată conţine în sine 2 teme, "sau-l" cela permiţîndu-mi să separ, am scris eseu doar pe tema "Rolul tinerilor în politică". Nedorind ca efortul meu să fi fost în zadar, am hotărît să-mi public eseul la mine pe blog - cine ştie, poate cuiva îi vor fi interesante crâmpeiele de idei expuse în eseu. Mini lectură plăcută :)

Rolul tinerilor în politică
Din păcate, rolul tinerilor în politică este unul în mare parte periferic, acela de a susţine centrul: conducerea partidelor. Cauzele sunt două: în I rînd tinerii (16-30 ani) au o experienţă de viaţă mult inferioară seniorilor, ceea ce şi face ca majoritatea să nu poată face faţă politicii de la nivel înalt, în care experienţa are deseori un rol determinant. În acelaşi timp, lipsa experienţei îi face pe tineri mai uşor de manipulat (de către liderii partidelor). În al II rînd, tinerii sunt cea mai activă, sau altfel zis, energică şi plină de viaţă pătură a societăţii, ceea ce, cinic vorbind, îi face să reprezinte de obicei cel mai bun fundament pentru acţiunile şi activităţile zilnice ale partidelor.
Însă tinerii, cum şi observă cercetătorii ştiinţifici, au cel mai mare potenţial în comparaţie cu celelalte grupe de vîrstă din societate. Dacă ne referim la Republica Moldova, aceasta se datorează în special la 2 avantaje primordiale pe care tinerii le posedă: primul – energia, tinereţea lor, ce îi face să fie mai bine pregătiţi şi orientaţi către schimbare şi prefecţionare, şi a doua: mulţi tineri din ziua de azi au cunoştinţe teoretice mult mai avansate şi bogate decît au învăţat părinţii lor odată, ceea ce, odată şi cu cumularea cunoştinţelor empirice i-ar putea ajuta pe aceşti tineri să se impună mai uşor în societate, contribuind la dezvoltarea şi perfecţionarea ei.
Evenimentele din 6-7 aprilie 2009 din RM au reprezentat o demonstraţie vie a energiei şi vitalităţii tinerilor, dornici de schimbare mai mult decît celelalte pături ale populaţiei, precum şi a lipsei de experienţă a acestora, implicîndu-se unii în acţiunile subversive de distrugere a clădirilor statului. Rămâne pe viitor de văzut dacă tinerii de azi vor reuşi să profite de cunoştinţele (teoretice) pe care le au şi dacă vor duce Schimbarea din 2009 pînă la capăt, ei fiind în principiu principalii promotori, dar şi viitorii beneficiari ai consecinţelor acesteia.

luni, 8 februarie 2010

Moldo.Net


"Moldo.net este pagina de start a internetului moldovenesc. Motto-ul nostru este calitate şi simplitate, resursele sunt aranjate pe categorii intuitiv şi cele incluse sunt selectate riguros. Acceptăm doar resurse ce se referă la Republica Moldova şi care sunt în limba română."

Menţionam într-un articol la începutul anului că am observat mai multe site-uri ce mi-au atras atenţia, şi despre care am promis că o să scriu. Unul dintre acestea este moldo.net, site ce se doreşte a fi pagina de start a internetului moldovenesc. Ceea ce mi-a atras atenţia este una din cerinţele de bază pentru a fi înscris în directoriu: "Pe moldo.net vor apărea doar site-urile în limba română", menţiona creatorul site-ului, Sergiu Ţurcanu, pe blogul său. Acesta consideră ca fiind o tendinţă deloc sănătoasă apariţia a mai multor site-uri bune, dar care nu sunt în limba de stat, astfel încît se întreabă retoric cum poate să fie un site orientat către Republica Moldova/moldoveni, dar să apară într-o limbă străină.

Aceeaşi întrebare mi-o pun şi eu deseori, cînd nimeresc asemenea site-uri. De exemplu conect.md, neuron.md, ippon.md, notebook.md şi multe altele - ai impresia că Moldova ar fi locuită numai de ruşi, sau că numai ruşii ar cumpăra asemenea produse, pe care le vînd companiile respective. Sau de exemplu moldfootball.com, considerat a fi cel mai bun site despre fotbal în RM, ce e în rusă, de parcă numai ruşii ar fi interesaţi de fotbal în ţara noastră, celor 78% de moldoveni/români fiindu-le într-un loc de sportul rege.

Anume din acest motiv ideea site-ului moldo.net îmi pare una bună, orientată în special în favoarea Republicii Moldova şi a moldovenilor. Şi clasificarea site-urilor pe categorii îmi pare destul de reuşită, fiind existente tocmai 131 categorii, ce fac căutarea mai uşoară.

Din alt punct de vedere, nu cred că site-ul va fi unul de succes. În I rînd, lumea, inclusiv eu, nu prea foloseşte directoare web de obicei. În al II rînd, limba rusă va rămâne încă pe un timp destul de bun limba de afaceri nr. 1 din RM, astfel că numeroase site-uri vor rămîne şi vor apărea în limba rusă. Şi nu în ultimul rînd, statisticile nu sunt deloc pozitive: moldo.net are mai puţini vizitatori şi decît blogul meu, care este unul destul de mic după trafic.

Totuşi, cine ştie care va fi viitorul... La moment, însă, mi-am înscris blogul meu pe moldo.net, şi aş recomanda şi altora să o facă (aici). Doar atît.

duminică, 7 februarie 2010

Slabe şanse


Euro 2012:
Grupa E: San Marino, Republica Moldova, Ungaria, Finlanda, Suedia, Olanda.
Grupa D: Luxemburg, Albania, Belarus, Bosnia-Herţegovina, România, Franţa.

Ţara noastră nu a nimerit deloc într-o grupă uşoară. Aş putea spune că chiar nu am avut deloc noroc, dacă omitem San Marino, care este cea mai slabă echipă naţională din Europa, RM fiind încă cu 12 poziţii peste dînsa. Dacă antrenorul sau jucătorii nu vor fi păliţi la cap, la sigur Moldova va ocupa cel puţin penultimul loc în această grupă, ceea ce deja va fi bine, în comparaţie cu ultimul rezultat din precedentele preliminarii.

Olanda (a 2 putere fotbalistică în Europa după Spania) 90% că va cîştiga această grupă şi că va învinge de 2 ori Moldova. Suedia, deşi pare mai slabă la moment, nu cred că vom face ceva puncte cu ea. Finlanda, iar o echipă nordică, destul de puternică dacă ne uităm după ultimile rezultate: poate obţinem ceva puncte acasă cu dînsa. Ungaria însă, e o pâine tocmai bună de mîncat, părerea mea: Moldova ar putea tinde să obţină o victorie acasă cu Ungaria.

Pronosticul meu - locul 5. Dacă însă Balint va fi un geniu şi jucătorii lui nu vor face greşeli, am putea obţine 3 victorii în grupă (2 cu San Marino şi una cu Ungaria acasă) şi încă vreo una-două remize, astfel, deci, locul 4. Mai mult decît atît nu cred că avem dreptul să-i cerem, ţinînd cont de contracandidate, şi mai ales, de valoarea lotului nostru.

În privinţa României, nu sunt încîntat deloc de grupă. Bosnia-Herţegovina, opinia mea, este la moment peste echipa României, astfel că locul II nici pe-aproape nu este sigur. Belarus, şi chiar şi Albania, sunt la moment "nuci tari", care ar putea smulge destul de uşor ceva puncte de la echipa lui Lucescu.

Veştile bune vin de la Luxemburg, care pare să fie o echipă mai slabă decît cea a Insulelor Feroe - poate acum România nu va avea probleme şi cu cea mai slabă echipă din grupă. Şi de asemenea Franţa, care mie îmi pare a fi cea mai slabă echipă din grupa superputerilor Europei (poate doar Croaţia sau Rusia erau sub, sau la un nivel cu Franţa).
România, cred, ar putea, şi mai ales ar trebui, să tindă către o victorie acasă cu Franţa, pentru a recompensa posibilele puncte pierdute ( şi ea va pierde la sigur ceva puncte în confruntările cu Bosnia, Belarus sau Albania) cu adversarii aflaţi teoretic mai jos decît dînsa.

Un pronostic - mi-e imposibil să dau. Aş vrea să spun 2, dar mă tem tare că mă înşel. Parcă simt că mai degrabă locul 3 ar obţine. Plus că chiar dacă ar obţine locul 2, România va juca la baraj, unde nu cred să fie favorită. Pe scurt, nu sunt optimist în vederea calificării la Euro 2012... şi nici vouă nu v-aş recomanda să vă faceţi mari speranţe. Vom trăi şi vom vedea.

sursa imagine aici

joi, 4 februarie 2010

Cea mai săracă ţară din Europa


Care este cea mai săracă ţară din Europa? Probabil că toţi imediat îmi veţi răspunde că Republica Moldova. Atît de des se spune şi se jeluie lumea la noi de asta încît ideea dată a ajuns un clişeu, şi chiar mai rău poate, un stereotip - idee preconcepută, greşită.

De ce zic aşa? Pentru că da, într-adevăr, Republica Moldova a fost la sigur cea mai săracă ţară din Europa, cîţiva ani buni. Pe la sfîrşitul anilor '90 RM concura cu Albania pentru această "renumită" distincţie, pentru ca apoi Albania să se rupă de noi, reuşind să se dezvolte cu mult peste RM. Însă ceea ce mulţi au neglijat este că la 17 februarie 2008 un nou stat şi-a făcut apariţia pe harta Europei - Kosovo.

RM nu a recunoscut independenţa Kosovo, şi cel mai probabil că în viitorul apropiat sau mediu nici nu o va face. Însă alte 65 de state, membre ale ONU, au recunoscut independenţa acestei ţări. Putem discuta mult dacă Kosovo este independentă sau în continuare este parte a Serbiei după dreptul internaţional, dar cert e că Republica Kosovo are o administraţie proprie, guvernînd-o ca pe un stat suveran în sistemul internaţional. Şi atunci, mi-am propus să compar ţara noastră cu Kosovo, pentru a verifica dacă pe-adevărat noi suntem cei mai săraci din Europa.

Deci, cîteva date statistice economice: Kosovo are un PIB (după metoda parităţii de cumpărare) de aproximativ 5 miliarde de dolari, RM unul dublu (vedeţi aici, la lista CIA). Dacă e să luăm pe cap de locuitor, cifrele sunt de 2983 contra la 2300 dolari în favoarea RM.
Dacă comparăm după datele PIB-ului nominal, situaţia se schimbă. Kosovo are un PIB nominal de aproximativ 3,8 miliarde de dolari, RM unul de aproximativ 6 miliarde. Pe cap de locuitor, kosovarii sunt cu 67 dolari mai bogaţi decît noi: 1759 contra la 1692 dolari ai noştri.
O altă cifră înteresantă ne oferă situl CIA: în RM 29,5% din populaţie trăieşte sub linia sărăciei (2005), în Kosovo 37% (anul 2007).

Este clar că datele respective nu sunt deloc precise şi sigure, dar cert e că acum, la sfîrşitul deceniului I al secolului XXI, RM concurează cu Kosovo pentru distincţia ruşinoasă de cel mai sărac stat din Europa. Dacă cineva are alte date, mai noi şi mai sigure, este binevenit să le posteze aici (la comentarii). Ceea ce vreau să vă întreb, după opinia voastră, care totuşi este cel mai sărac stat din Europa: Kosovo sau RM? Şi cum credeţi, care va fi situaţia peste 10 ani: ne va lăsa Kosovo în urmă, exact ca ţara sa mamă, Albania, sau RM, sub noua conducere democratică, va reuşi să ţină pasul, şi chiar să o depăşească cu mult?

sursa imagine aici

"Pavel Turcu 2.0"

Pavel Turcu nu este un erou. Şi nimeni din cei care l-au susţinut sincer nu l-a promovat pe Turcu ca fiind un erou, sau un om cine ştie ce extraordinar. Din contra, Turcu este un simplu om. Un simplu paznic, un ohranik, cum ne place nouă, nişte visători la viaţa occidentală, să-i dispreţuim pe oamenii simpli şi obişnuiţi, cu joburi banale din Moldova, singuri avînd vieţi tot atît de amărîte şi plictisitoare ca ale lui.

Mama mea este o soră medicală. Fără ca să aibă şansa de a creşte şi a ajunge cineva, a face carieră. Tatăl meu de-asemenea, are un job simplu, de lucrător simplu, în care lucrează deja de mai bine de 10 ani, fără a avea şansa de a creşte, de a face carieră, de a progresa cumva şi undeva. Nu este şi nu a fost mulţumit, ca şi mama mea, dar au lucrat şi lucrează pentru un singur scop, cu plăcere sau neplăcere, ca să ne întreţină pe noi, pe mine şi sora mea, pe copii lor, pentru ca să ne aranjăm în lume, în viaţă.

Aşa şi Turcu: este un om simplu, ce nici apartament nu are, trăind într-un cămin, într-o singură cameră, şi luptînd în a-şi asigura existenţa, a sa şi a familiei sale, ceea ce chiar îl poate face a fi considerat un erou, ca majoritatea părinţilor noştri. El însă a îndrăznit mai mult, să facă şi pentru sine: a îndrăznit să cînte, să propună un cîntec pentru Eurovision. Şi a îndrăznit pentru că el şi are acest talent muzical, dar pe care nu a avut şansa să şi-l dezvolte, ca mii şi zeci de mii de moldoveni talentaţi în diferite domenii care nu au avut şansa, şi nici nu o au nici acum (copii şi tinerii de azi), în a se realiza şi-şi dezvolta talentele şi hobbz-urile, cele care le şi face plăcere să le practice.

Eu nu ştiu dacă voi reuşi şi voi avea puterea să fac ceva pentru ca şi părinţii mei să ajungă la bătrîneţe şi să se simtă şi ei realizaţi şi mulţumiţi de sine însuşi. Deşi eu tind spre asta, eu nu ştiu care vor fi circumstanţele în care voi acţiona şi care îmi va fi soarta, şi dacă îi voi putea ajuta.
Dar în acest moment eu ştiu că îl pot ajuta pe Pavel Turcu să-şi împlinească un vis, pot ajuta un simplu om să ajungă mare, să îmi demonstrez şi mie că şi cei mici şi nişte nimeni pot reuşi în viaţă, chiar dacă întreaga societate îi este împotrivă (cum îmi va fi, şi este, şi mie împotrivă în realizarea dorinţelor şi viselor mele).

Şi de-aceea şi îl susţin pe Turcu. Cel puţin ăsta e un motiv din mai multe, de care îl susţin pe Pavel. Şi nu-mi pasă dacă mă veţi înţelege sau accepta aceasta - important este ca eu însumi să fiu mulţumit de mine însumi. Căci pentru ceea ce îmi doresc să reuşesc în viaţa, la sigur că majoritatea nu mă vor susţine: important e ca eu însumi să mă ajut pe mine însumi, precum şi pe alţii, mai slabi şi mai nefericiţi decît mine, dar care ar merita o şansă către o viaţă mai bună.