duminică, 28 martie 2010

Consideraţi că:


Trăim în statul Republica Moldova. Fiecare cetăţean al statului nostru are o viziune proprie, de lungă durată, despre care ar trebui să fie soarta sau destinul Republicii Moldova. Foarte mulţi se identifică ca fiind români şi consideră că RM ar trebui să se unească într-un final cu România (acum ori mai tîrziu, într-un viitor mediu sau mai de lungă durată). O altă mare parte din populaţia RM se identifică ca fiind numai moldoveni şi consideră că RM ar trebui să existe pentru întotdeauna ca stat independent, care să fie patria noastră, a moldovenilor. Şi o a treia parte, în mare parte alolingvi, dar nu rareori chiar şi moldoveni, ar dori şi judecă că RM ar trebui să se unească cu Rusia (şi/sau cu Ucraina), întru crearea unui nou fel de stat de tipul Uniunii Sovietice sau din credinţa că moldovenii şi ruşii ar avea origini comune (origini slave).

Astfel că în baza acestor 3 viziuni majore, despre care ar trebui să fie viitorul Republicii Moldova, de lungă durată, am hotărît să realizez un sondaj, timp de o lună, pe care îl vedeţi în partea stîngă a blogului, şi la care vă învit să vă expuneţi opinia despre care ar trebui să fie destinul statului nostru.

sursa imagine aici.

vineri, 26 martie 2010

În vizită la TV Publika


Ieri Tudor Darie a organizat o scurtă vizită pentru bloggerii interesaţi la postul de televiziune Publika TV. Pe ultima sută de metri m-am înscris şi eu la eveniment, profitînd de ocazia de a vizita sediul televiziunii, care se află în fostul pavilion nr. 5 în incinta Moldexpo.

O domnişoară destul de tînără, din acelaşi an cu mine (am înţeles că anul trecut şi-a luat diploma), ne-a însoţit ca un ghid, făcîndu-ne prezentări şi răspunzîndu-ne la întrebări. Nu prea am fost atras să o ascult (ori nu eram interesat de ceea ce spunea, ori nu comunica eficient, nereuşind să mă implice şi pe mine), eram mai mult curios să văd şi să observ ceea ce era şi se petrecea în jur. De aceea am şi făcut anumite poze, care poate o să vă vorbească mai mult decît eu aş putea.

Informaţiile mai interesante pe care le-am cules: 150 oameni care lucrează ca jurnalişti, la conţinut, dar nu mi-a putut spune o cifră aproximativă a numărului total de oameni care lucrează la Publika (de la prezentatori pîna la paznici şi dereticătoare). Nu se ştie dacă în Transnistria Publika TV se va transmite - depinde de dacă ăia le vor permite. 80 la 20 raportul dintre română şi rusă (asta era prea bine ştiut). Din noiembrie fac simulări la emisiuni, cum să prezinte ştirile - deci fac multă practică.

Se lansează pe 7 aprilie deoarece adevărul despre evenimentele de-atunci încă nici pînă acum nu a fost descoperit, ei (Publika TV) venind ca într-un fel să prezinte poziţiile ambelor părţi (comunişti şi fosta opoziţie), precum şi să permită cetăţenilor simpli, şi în special celor ce au pătimit, să spună ce cred şi ce gîndesc despre 7 aprilie. De asemenea, nu îşi propun pe viitor să sărbătorească cu mare fast în fiecare an ziua în care se vor lansa, pentru a nu eclipsa ziua de doliu 7 aprilie, ce are o importanţă semnificativă pentru Moldova.

Şi cam atît, din ceea ce am memorat mai important. Las acum pozele să vă vorbească:

Sediul Publika, fostul pavilion 5 Moldexpo, seara:


Bloggerii:


Camera în care prezentatorii (sau ele) sunt machiaţi, pregătiţi pentru a arăta "frumos":



Creierul Publika TV, sau centrul de comandă:


Jurnaliştii ce lucrează în diferite birouri: politic, economic, social, sport...



Cică aici va fi locul central unde se vor prezenta ştirile, se vor face emisiuni:

miercuri, 24 martie 2010

Unimedia: sugestie pentru offline


La offline-ul cu premierul Vlad Filat am înţeles după o întrebare a lui Viorel Mardare, şi reacţiile celorlalţi bloggeri, că majoritatea celor prezenţi de-acolo nu ar aprecia pozitiv activitatea primarului municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă. După cît mi s-a creat impresia, majoritatea bloggerilor ar avea mari plîngeri, sau frustrări (înţelese nu negativ, ci neutru) legat de felul cum este administrat oraşul.

În acest context, cred că ar fi foarte bine dacă Unimedia ar organiza şi un offline cu edilul capitalei, în care bloggerii să-şi exprime nevoile şi cerinţele prin intermediul întrebărilor, iar Dorin Chirtoacă să explice şi să argumenteze ce a realizat şi ce nu în municipiul Chişinău. Astfel, pe de o parte, bloggerii porniţi rău împotriva primarului ar afla şi înţelege mai bine cum e să fii primar, şi care activităţi au fost realizate şi au fost mai importante, şi de ce altele nu au fost îndeplinite, precum şi Dorin Chirtoacă ar afla şi cunoaşte care probleme îi supără îndeosebit pe locuitorii municipiului Chişinău, îndeosebi pe bloggeri.

sursa imagine wikipedia

luni, 22 martie 2010

La offline cu Filat (2)


Continuare la partea I:
Legat de ce fel de om este, bun sau rău, cinstit sau făţarnic, ioc! - dar nu l-am putut citi deloc. Glasul său calm, căruia i-aş putea reproşa lipsa entuziasmului, sau nu, mai bine zis lipsa însufleţirii, a unui glas mai energic - nu mi-a putut permite să-i citesc nici un sentiment. Omul e un adevărat maestru în a-şi camufla sentimentele - iarăşi profesionalism şi un bun practician - sau eu nu m-am aflat într-un moment prea bun, fiind oarecum intimidat şi "nu prea în apele mele la offline", ca urmare a faptului că eram pentru I dată la un asemenea eveniment într-o mulţime în mare parte necunoscută mie. Totuşi, a făcut o greşeală involuntară (o menţionez mai tîrziu).

Majoritatea au conchis, pe felul în care dumnealui vorbea, că dînsul era obosit. Aşa mi s-a părut iniţial şi mie... doar că, acelaşi glas al său, obosit şi lipsit de însufleţire (sau calm şi cu o tonalitate joasă), îi permitea să-şi ascundă perfect sentimentele, părînd de fapt a fi parte din modul său de a răspunde, a comunica cu oamenii. Nu s-a lăsat deloc provocat, nu a lăsat deloc impresia de indignare în unele momente în care alţii ar fi făcut-o; calm, calculat, distanţat, cu pauze sesizabile pentru cei atenţi înainte de a răspunde, special pentru a-şi pregăti răspunsul - mai pe scurt, are un stil interesant şi eficient pentru politică de a comunica cu publicul.

Legat de întrebările care i-au fost acordate, acestea au fost extrem de diverse şi concrete. Uneori aveam impresia că fiecare întreabă ce îl doare, şi posibil de aici şi calitatea conţinutului răspunsurilor premierului: nu poţi cere de la un om să fie la curent cu toate problemele societăţii, în special cele mai puţin importante, sau extrem de specifice şi particulare: probabil de-aceasta şi premierul a fugit de unele răspunsuri, vorbind la general şi abstract (Vlada a scris mai concret despre situaţia întrebărilor, pentru cei interesaţi).

Personal l-am întrebat dacă are o viziune pe termen lung, foarte lung, despre cum se va dezvolta RM: i-am pomenit de cercetările demografice care arată ca din cauza micşorării natalităţii, îmbătrînirii populaţiei şi plecării tinerilor peste hotare, în jurul anului 2050 se prognozează că un cetăţean activ va întreţine 3-4 pensionari (evident, dacă nu vom fi invadaţi de arabi), neputînd fi nici pe-aproape vorba de o bătrîneţe fericită pentru mine, dacă nu se acţionează în prezent. Şi anume aici i-am observat o greşeală (probabil din cauza adrenalinii din sînge, ce mi-a ascuţit simţurile şi memoria), în momentul cînd i-am enumerat alternativele mele în prezent, una fiind aceea de a pleca peste hotare, acesta a intervenit involuntar spunînd că nici acolo nu va fi mai bine (sic!).

În fine, răspunsul său la întrebarea mea în general a fost că el are o viziune optimistă, una în care RM se va integra şi adera la UE, adoptînd valorile europene, crescînd nivelul de trai în ţară, siguranţa financiară, ceea ce va cauza şi naşterea mai multor copii... un răspuns bun, de politician, care tinde să obţină votul meu. Însă cît de sincer a fost, ţinînd cont că nici acolo nu va fi bine, nu ştiu: fiecare om, cît de rea situaţia nu ar conştientiza că ar fi, tinde să fie optimist şi să spere inconştient către un viitor mai bun, astfel că e imposibil să spui dacă m-a minţit direct sau pur şi simplu mi-a dat un răspuns, în care ar vrea şi el să creadă.

În rest, nu am să scriu răspunsurile la alte întrebări, pentru că au făcut-o alţi bloggeri, precum şi unele momente mai importante au apărut deja în presă, nefiind necesar să le repet. Important e că am vrut să-mi exprim aici propriile impresii, subiective şi generale, legate de offline şi de ceea ce reprezintă sau pare să fie în esenţă omul şi politicianul Vlad Filat. Noapte bună tuturor :P.

sursa imagine: aici

La offline cu Filat


Am fost ieri la offline-ul organizat de Unimedia cu premierul Vlad Filat. Cum se spune în popor: de ceea ce îţi este scris în stele, nu scapi, căci, la sigur soarta a vrut să fiu acolo. Un alt Victor Ciobanu, un băiat jurnalist, cu 7 ani mai mare decît mine, a trimis mesaj la Unimedia legat de offline; cei de la Unimedia l-au confundat cu mine, plasînd blogul meu sub link-ul numelui participantului; vineri seara am clarificat situaţia, urmînd ca Victor băiatul respectiv să se ducă; acesta sîmbătă a răcit, şi mi-a propus mie să mă duc; astfel că, deşi ocupat şi incert de dacă voi putea, am reuşit să ajung totuşi la offline. O adevărată poveste, cu surprize şi întorsături de situaţie, dar cu un final "fericit", dacă se poate conchide aşa.

Personal am fost motivat să fiu prezent acolo din 3 motive:
1) urma pentru I dată să particip la un asemenea eveniment, organizat de Unimedia, ceea ce a reprezentat în final o experienţă nouă, plăcută şi utilă pentru mine - am spart gheaţa, cum se spune;
2) nu l-am văzut niciodată pe Vlad Filat "live", adică real, dar nu la TV - astfel, eram curios să văd ce reprezintă el în realitate;
3) majoritatea bloggerilor prezenţi la offline, şi în genere, cei din blogosfera noastră, îmi sunt total necunoscuţi, astfel că eram curios să cunosc cine sunt adevăratele persoane care se află în spatele mai multor bloguri din blogosfera noastră.

În privinţa lui Vlad Filat, pot spune că este un politician profesionist desăvîrşit. Este unul chiar foarte bun, dîndu-mi seama prin răspunsurile pe care le da. La majoritatea din ele ori nu a răspuns deloc, ori a dat răspunsuri abstracte, promovându-şi mesajul său, precum şi pe sine. Ceea ce de fapt şi trebuie să facă un politician bun.

Întîmplător sau nu, fac acum traininguri la Academia Liberală, în care trainerii ne-au învăţat cum să fugi de răspuns şi să îţi promovezi propriul tău mesaj. Aşa şi Filat, proceda destul de diplomatic şi subtil, ştiind cum să se eschiveze de la răspuns, sau, în cazul întrebărilor la care nu ştia răspunsul, să dea răspunsuri abstracte sau astfel formulate încît să pară că ştie, el de fapt vorbind complet pe altă temă.

Ca să mă înţelegeţi mai bine, vă dau un exemplu concret: la unele întrebări se eschiva prin faptul că la moment ar exista probleme mai importante ce ar necesita să fie rezolvate şi cu care Guvernul se ocupă, şi aici îşi promova mesajul său deja, menţionînd apoi că ar fi bucuros ca RM să ajungă la un asemenea nivel de rezolvare a problemelor sale, ca să se ocupe de problemele puse în discuţie de întrebările respective. Şi multe alte tehnici, prin care nu răspundea de fapt. De exemplu, chiar la I întrebare, a lui Tudor Darie, legată de comisarul Cociorvă, mi-am notat în caiet că de fapt nu a dat nici un răspuns concret. Iac-aşa.

P.S. Va mai continua. Articolul iesă prea lung, vreau să iau prînzul, aşa că îl înjumătăţesc. ;)

sursa imagine: gov.md

vineri, 19 martie 2010

Victor Ciobanu

Mă numesc Victor Ciobanu (ştiţi deja asta). În afară de mine în Republica Moldova mai trăiesc încă 273 de Victori Ciobanu. Deloc puţini, zic eu. Asta serveşte ca introducere, să ştiţi ;).

Deci ieri Unimedia lansa ştirea despre offline-ul cu premierul Vlad Filat, la care bloggeri interesaţi urmează să participe. Am citit-o pe la amiază, şi, ciudat, am găsit şi numele meu înregistrat acolo. Şi mai mare mi-a fost uimirea cînd, accesîndu-mi numele, am ajuns pe blogul meu - asta deşi citeam pentru I dată ştirea, darmite să trimit vreun email pe la Unimedia. Am hotărît că probabil e o eroare, sau o confuzie: aveam planurile mele pe ziua de ieri, aşa că am ignorat iniţial faza; spre seară i-am scris însă lui Tudor Darie un mesaj pe facebook în care i-am cerut denumirea emailului care a cerut să mă înscrie.

Azi, cînd lista finală a devenit clară, şi eu incă eram acolo, cu trimitere la blogul meu - chestia dată m-a pus pe gînduri. I bănuială care îmi era în minte era că cineva a intenţionat să-şi bată joc de mine, înscriindu-mă fără să mă întrebe/anunţe. Ideea era de astfel natură: eu cu Tudor Darie nu ne cunoaştem, nu ne-am văzut real niciodată, el m-a înscris anume pe mine, eu urma să nu observ anunţul, ştirea, şi urma să nu vin, şi cei de la Unimedia să îşi formeze o părere proastă despre mine. Chiar şi dacă observam anunţul, eram prins într-o dilemă: duminică, de la 9.30 pînă la 17 sau 18.00 am traininguri în cadrul Academiei Liberale - astfel spus, urma să sacrific ceva, neputînd fi prezent în 2 locuri.

Aşa că am hotărît să clarific direct problema, şi i-am scris din nou lui Tudor Darie pe profil (facebook). Acesta mi-a răspuns, şi, am avut norocul că emailul transmis mi-a părut cunoscut, ghicind proprietarul acestuia, un alt Victor Ciobanu, care are şi el cont pe facebook, fiindu-mi prieten (în reţea). Dînsul trimisese un email ca să fie înregistrat, cei de la Unimedia au crezut că-s eu, şi astfel a ieşit povestea dată. Aş putea menţiona că nu e pentru I dată cînd cineva se încurcă cu noi 2: au mai existat minimum 2 persoane, care le cunosc, ce au păţit-o, dar nu a ieşit chiar aşa aiurea.

Ok. Ce aş dori să spun prin acest articol? Nici nu ştiu precis. Probabil să fiţi mai atenţi, să nu confundaţi persoane ce pot avea unul şi acelaşi nume. De exemplu, mie nu mi-a fost plăcut să cred o bucată de zi că cineva încearcă să-şi bată joc de mine pe la spate. Nu e nimeni vinovat de situaţia dată - pur şi simplu, ar fi ok să nu mi se mai întîmple ;).

sâmbătă, 13 martie 2010

Despre naţionalismul meu extremist


Mi-a reproşat o colegă (prietenă) că la informaţia "Despre mine" scrie că aş fi din România, întrebîndu-mă ce e cu naţionalismul ăsta extremist la mine pe profil, sugerîndu-mi că şcoala aia de "liberalism" m-ar strica. I-am clarificat că informaţia dată este scrisă la mine pe profil încă din iulie 2008, de cînd mi-am creat blogul, şi i-am explicat motivele mele de ce am scris aşa. Voi explica şi pentru alţii, la mine pe blog, pentru ca să nu tragă concluzii neîntemeiate, neavînd idee despre ceea ce a fost, şi este, în capul meu.

Oraşul - Chişinău
Regiunea/Statul - Republica Moldova
Ţară/Teritoriu - România

Pentru mine Republica Moldova nu a fost şi nu va fi niciodată o ţară. Republica Moldova este un stat, şi va fi mereu un simplu stat, cu suprafaţa de 33.843 km2, şi doar atît. De aia şi la Regiunea/Statul am scris că sunt din Republica Moldova, pentru că, vorbind de stat, sunt chiar din Republica Moldova.

La ţară, însă, situaţia e diferită. Republica Moldova nu e o ţară, însă Moldova, teritoriul dintre munţii Carpaţii de Est şi rîul Nistru, cu o suprafaţă de aproape 100.000 km2, reprezintă într-adevăr o ţară, patria moldovenilor. De asemenea România este o ţară, fiind patria românilor, dar RM nu e o ţară, pentru că ea nu poate pretinde la a fi patria moldovenilor. Astfel că, la ţară, aveam 2 opţiuni să scriu; ţinînd cont că dacă scriam Moldova, mă repetam ("RM, Moldova"), am hotărît să scriu România, mai ales că mă şi reprezintă, ţinînd cont că eu mă consider şi mă identific ca fiind român (fiind moldovean, sunt implicit şi român).

P.S. Pentru cei care ar avea plăcerea să mă facă trădător, că aş trăda Republica Moldova, le reamintesc că eu, Ciobanu Victor, m-am născut la 24 octombrie 1987 în statul Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Astfel că, dacă eu chiar ar trebui să fiu loial unui stat anume, acest stat ar trebui să fie numai şi numai Uniunea Sovietică, statul în care eu m-am născut.
Dar pentru mine statul/statele nu contează, pentru că ele sunt structuri trecătoare. Pentru mine contează poporul în sânul căreia eu m-am născut, iar acest popor este poporul român!

P.S.2. Faptul că mă identific ca român nu mă etichetează imediat ca fiind unionist, că aş vrea lichidarea independenţei RM şi că aş lucra în direcţia dată. Greşeală amarnică!!! Nu sunt unionist (la momentul actual), pentru că sunt realist şi îmi dau seama care sunt implicaţiile şi posibilele consecinţe ale unui asemenea act la etapa actuală. Plus că, cred şi am speranţa (naivă) că românii basarabeni s-ar putea ridica din noroi şi mocirlă şi singuri. Pentru că altfel, vom fi mereu sub papucul cuiva!

sursa imagine

Blog, blogger, tipuri de bloguri


Un blog (prescurtare de la expresia din limba engleză "web log" - jurnal pe internet) este o publicaţie web ce conţine articole periodice, ce au de obicei caracter personal - asemenea unui jurnal, fiind afişate în ordine cronologică inversă. Totul e clar aici.

Blogger - aici situaţia se complică. Cel puţin eu am auzit destul de des 2 opinii diferite a ceea ce este/reprezintă un blogger.
I opinie-definiţie este una foarte îngustă, care susţine faptul că blogger reprezintă o profesie. Altfel spus, blogger ar fi doar acea persoană care obţine bani din blog şi care s-ar întreţine din aceasta.
A doua definiţie este una extrem de largă, spunînd că oricine ar avea un blog ar fi automat şi blogger.

Dacă vine vorba de I opinie, personal nu pot să o accept, pentru că mă exclude şi pe mine, precum şi pe toţi bloggerii din Republica Moldova, căci la noi nu există persoane care să se întreţină doar din blog (sau veniturile din blog să fie cele mai importante dintre toate ale sale). Blogger nu este doar o profesie, o necesitate pentru existenţă - foarte multe persoane, şi din RM, scriu pe bloguri din pasiune, din plăcere, pentru ei. Astfel că definiţia dată, pentru mine decade.

A 2 definiţie, cum am mai spus, este una extrem de largă, care de asemenea nu poate fi acceptată. Există mii, milioane de bloguri (pe blogspot, wordpress) care nu sunt întreţinute şi ai căror posesori nu ar avea deloc dreptul să se autonumească bloggeri. De asemenea există persoane care postează cîteva luni, apoi dispar vreo 3-6 luni, pentru ca apoi iar să apară şi să scrie şi pe urmă iar să dispară - nu ştiu în ce măsură aceste persoane ar putea fi denumite bloggeri.

În opinia mea un blogger este o persoană ce întreţine un blog, scriind articole periodice, cu o actualizare neîntreruptă de obicei. Întrebarea însă care apare este minimum cît de des (perioada) ar trebui să scrie o persoană, pentru a putea fi considerat blogger? În fiecare zi? Prea des şi exigent ar fi. O dată pe an? La sigur prea rar. Personal obişnuiam anul trecut să scriu cîte un articol la 2 săptămîni, şi mă consideram şi eram considerat drept blogger.

Probabil cea mai bună definiţie ar fi cea în care un blogger ar scrie minimum un articol pe lună. Există persoane în blogosfera moldovenească care scriu un articol o dată în 3 - 4 săptămîni, articole destul de bune. Însă persoanele care scriu o perioadă ca apoi să dispară mai mult de 2-3 luni, nu cred că pot fi consideraţi bloggeri, pentru că perioada e prea mare, părerea mea.

În privinţa tipurilor de bloguri, cea mai bună tipologie îmi pare a fi cea realizată în baza (calităţii) autorului:
1) Bloguri personale - bloguri cu subiecte de interes personal al autorului, fără a fi asociat cu munca;
2) Bloguri profesionale sau specializate - bloguri legate de profesia autorului, sau specializate în anumite domenii (profesionale sau hobby-uri). Primul blog de acest tip care îmi vine în minte este cel al lui Sandu Grecu, un blog exclusiv despre sport (mai recent putînd fi considerat şi un blog media);
3) Bloguri corporatiste - bloguri ale unor companii ca instrumente oficiale al acestora;
4) Bloguri colective - întreţinute de un grup de persoane, cu subiecte în cea mai mare parte de interes personal ale autorilor.

Surse pentru scrierea acestui articol: Blogosfera.md, Wikipedia (aici şi aici).
Sursa imagine

vineri, 12 martie 2010

Introverted iNtuitive Thinking Judging

Motto: "Cunoaşte-te pe tine însuţi"

Socrate

Percentage breakdown of your results:

Introverted (I) 96%Extraverted (E) 4%
Intuitive (N) 64%Sensing (S) 36%
Thinking (T) 95%Feeling (F) 5%
Judging (J) 82%Perceiving (P) 18%

INTJ – Scientists and Strategists

Career relevant traits:
• Can absorb highly complex theories and material
• Strive to create structure from theoretical abstractions
• Brilliant strategists
• Strong insights and intuitions, which are trusted implicitly
• Enjoy difficult theoretical challenges
• Bored with mundane routine tasks
• Calm, collected and analytical
• Very logical and rational
• Original, creative, independent, ingenious and resourceful
• Natural leader, but will follow if you can fully support the person and plans
• Prefer to work alone and better at doing so.

More than the other personality types, you are brilliant at grasping complex concepts and applying them to problems to create with long-term strategies. Since this type of "strategizing" is your central focus and drive, there is a good match between desire and ability. Being an INTJ you will be happy and most effective in careers which allow this type of processing, and which promote an environment in which you are given a lot of autonomy over your work and life.
You dislike messiness and inefficiency, and anything that is muddled or unclear. You value clarity and efficiency, and will put enormous amounts of energy and time into consolidating your insights into structured patterns.
Other people may find you reserved and at times detached. It is not that you are without caring, but just that you don’t need, or have the desire to express it, or receive it as much as other personalty types. People may incorrectly believe you are rigid or set in your ways, but this is far from the truth, as you seek ways to implement the best strategies for your ideas and are quite open to hearing an alternative way of doing something.
As an INTJ, you are an ambitious, self-confident, deliberate, long-range thinker. Like other INTJs you could well end up in engineering or scientific pursuits, although some find enough challenge within the business world in areas which involve organizing and strategic planning.

Possible Career Paths for the INTJ:
• Scientists
• Research department managers
• University instructors
• Engineers
• Professors and Teachers
• Medical Doctors or Dentists
• Psychologists
• Corporate Strategists and Organization Builders
• Business Administrators and Managers
• Military Leaders
• Lawyers
• Judges
• Computer programmers/specialists, or Systems Analysts.


INTJ - acesta este tipul meu de personalitate după rezultatele testului Myers Briggs Type Indicator. Pentru cei care nu au auzit de MBTI, le recomand să citească aici. Pentru cei care vor să facă testul şi să-şi afle tipul de personalitate, există o variantă a testului aici (vă previn deodată că este doar în limba engleză). Pe lîngă tipul de personalitate, mai căpătaţi şi cîteva indicaţii de posibile cariere. Astfel că cine vrea să se autocunoască, nu are decît să o facă ;).

sursa imagine

Cele 4 trepte ale competenţei


Cele 4 trepte ale competenţei sunt:
1) Incompetenţa inconştientă - nu ştiu că nu pot: "Cine nu ştie şi nu ştie că nu ştie, e adormit, trezeşte-l.";
2) Incompetenţa conştientă - ştiu că nu pot: "Cine nu ştie şi ştie că nu ştie, e învăţăcel, ajută-l.";
3) Competenţa conştientă - ştiu că pot: "Cine ştie şi ştie că ştie, e învăţat, însoţeşte-l.";
4) Competenţa inconştientă - nu ştiu că pot: "Cine ştie şi nu ştie că ştie, e înţelept, urmează-l."

Eu mă aflu la treapta a doua. Dar tu, pe ce treaptă te afli? Şi la care vrei să ajungi? Reflectaţi cîteva minute despre sine, căci ar putea să vă prindă bine.

sursa imagine

duminică, 7 martie 2010

Feedback


Feedback (retroacţiune) înseamnă a descrie altei persoane comportamentul acesteia şi ceea ce aţi simţit ca reacţie la acest comportament (feedback, pag 21)

Feedback (convingeri folositoare):
1) Nu există eşec, există doar feedback;
2) Felul în care cineva priveşte lucrurile este adevărat pentru el/ea;
3) Ceea ce recunoaştem la alţii este adevărat şi pentru noi;
4) Feedback-ul nu reprezintă adevărul absolut, ci adevărul persoanei care-l transmite.

Structura feedback-ului: observaţie - sentiment - nevoie - rugăminte.
Observaţie: la un seminar/lectie 2-3 persoane vorbesc tare între ei.

Exemplu de NeFeedback (feedback greşit): Închideţi-vă gurile că noi aici încercăm să ascultăm, dar voi nişte proşti numai să încurcaţi puteţi.

Exemplu de feedback corect: Am observat că vorbiţi cam tare, ceea ce îmi face neplăcere şi nu-mi permite să ascult la lecţie. V-aş ruga să vorbiţi mai încet, sau să vă continuaţi discuţia în timpul pauzei.

P.S.1. Aceasta e doar un mic fragment din seminarul de azi (Comunicare, Public Relations) pe care l-am avut la Şcoala Tânărului Formator.

P.S.2. După fenomenul "Pavel Turcu", am înţeles că societatea noastră are mare nevoie de feedback, în care să se respecte cele 4 convingeri folositoare. Referitor la ambele părţi.

sursa imagine

vineri, 5 martie 2010

Despre fericire la moldoveni

Toamna trecută cei de la Magenta Consulting au realizat un sondaj, în care 64% de moldoveni s-au declarat fericiţi, şi numai 3% nefericiţi. Rezultate surprinzătoare, dacă ţinem cont de faptul că trăim în cea mai săracă ţară din Europa (omitem Kosovo). Totodată cei de la Magenta au realizat şi un alt sondaj, în care 68% din cei intervievaţi au declarat că doresc să părăsească ţara cu diferite scopuri. Un paradox: moldovenii sunt fericiţi, dar doritori să emigreze!
Acelaşi sondaj l-a făcut printre tineri şi Clubul de Discuţii Economice ASEM, rezultatele fiind că 68% din respondenţi s-au declarat fericiţi, dar la capitolul emigrare tocmai 91% sunt gata să părăsească ţara.

Personal nu consider rezultatele acestor sondaje relevante pentru situaţia noastră. La sondajul dacă sunt fericiţi, evaluarea a fost făcută în baza unei scale de la 1 la 10, ceea ce reaminteşte de sistemul zecimal de apreciere a elevilor la şcoală. Notele 2, 4, fiind netrecătoare, majoritatea respondenţilor inconştient din start resping aceste cifre, apoi notele 5, 6 se pun numai la "fraieri", care de-abia se tîrîie să termine şcoala, astfel că era de aşteptat ca majoritatea intervievaţilor să-şi pună note la fericire între 7 şi 10. Ceea ce mi s-a şi întîmplat: cînd am făcut sondajul dat în cadrul sondajului CDE, pe colegii mei de la universitate, cea mai mică notă la fericire a fost 7.

Astfel că am hotărît să fac aceleaşi sondaje, cu un mic experiment, la mine pe blog, dar modificînd răspunsurile posibile, în baza cărora urma să fac evaluarea. Primul sondaj, "Sunteţi fericit?" a fost unul de tip binar, în care răspunsurile erau două: Da sau Nu. Din 23 de persoane care au răspuns la sondaj timp de o săptămînă, 60.8% au declarat că sunt fericiţi, 39% că nu sunt fericiţi.

Personal mă gîndeam că majorităţii oamenilor nu le plac inconştient negaţiile, obişnuind să interpreteze eronat varianta de răspuns Nu. De exemplu, cînd eu spun că ceva nu-mi place, mulţi oameni înţeleg negativ răspunsul meu, în sensul că aş avea neplăcere, în realitate în majoritatea cazurilor acel ceva fiind indiferent, neutru pentru mine. Aşa şi răspunsul Nu la I sondaj, unii l-ar fi putut interpreta ca a fi nefericit, excluzînd faptul că răspunsul Nu ar cuprinde şi starea zero: nici fericit, nici nefericit.

Acesta a şi fost motivul principal pentru care am lansat sondajul 3 (experimentul), identic la întrebare cu primul, "Sunteţi fericit?", dar cu 3 variante de răspuns: Da, neutru şi nefericit. Stupoare, rezultatele au fost practic identice cu cele de la I sondaj: din 24 de respondenţi 58% s-au declarat fericiţi (60,8% fericiţi la I sondaj). Deci, se poate concluziona categoric că majoritatea moldovenilor (50+1%) într-adevăr se percep ca fiind fericiţi, dacă luăm în calcul şi rezultatele sondajului CDE, şi al Magentei Consulting.
În privinţa celorlalte 2 răspunsuri, 20,8% s-au declarat nefericiţi, tot atîţia (20,8%) declarîndu-se nici fericiţi, nici nefericiţi. Aceste ultime rezultate sugerează faptul că dacă Magenta ar fi realizat sondajul dat în baza unei evaluări cu 3 răspunsuri (nu de la 1 la 10), ar fi obţinut la sigur mai mult de 3% de nefericiţi.

În privinţa celui de-al II sondaj făcut de mine, timp de 10 zile, dacă aţi dori să plecaţi din RM, 79% din 32 ce au votat au răspuns că da: 21% ar emigra pentru întotdeauna din ţară, 12% ar pleca la muncă peste hotare, iar 42% ar pleca la studii peste hotare (I concluzie e că mă vizitează mulţi tineri: elevi şi studenţi :D). Numai 21% nu ar pleca deloc din ţară.

Astfel, se confirmă paradoxul: majoritatea absolută a moldovenilor (50+1%) se consideră fericiţi, dar în schimb doresc să părăsească Republica Moldova definitiv sau cu diferite scopuri. Şi atunci, cum poate fi explicat fenomenul dat? Are cineva careva idei, opinii, explicaţii legat de aceasta? Dacă da, sunteţi oricine bineveniţi să le lăsaţi la comentarii.
Gîndurile-concluziile mele legate de explicarea aceste situaţii paradoxale le voi posta, poate, mai tîrziu, dacă va fi necesar.

P.S. Sunt conştient că la sondajele mele este posibil să fi votat persoane şi din alte ţări (români, de exemplu), dar ţinînd cont că majoritatea "imensă" a vizitatorilor blogului meu sunt din Moldova/moldoveni, mi-am permis să omit acest aspect în analiza sondajelor şi crearea acestui articol ;) .

P.S.2. Rezultatele sondajelor făcute de mine le vedeţi în partea stîngă a blogului meu.

sursa imagine

luni, 1 martie 2010

Super tare, Pavel Turcu în finală!

Incredibil! Începînd cu o idee a lui Nicolae Apostu: iniţial au fost 82, apoi a fost scos în afara concursului de către juriu ("elita" noastră muzicală), pentru ca datorită susţinerii publicului să fie reîntors în luptă, alături de 30 participanţi, pentru ca acum să ajungă, datorită aceluiaşi public, alături de primii 14, în finala Eurovision Moldova. 82 - / - 30 - 14 - ? .

O adevărată poveste de succes: apariţie şi creştere spectaculoasă, cădere dezamăgitoare şi dură datorată excluderii de către juriu, reîntoarcerea speranţei şi obţinerea unei adevărate victorii (şi faţă de juriu) prin accederea în finală! Incredibil şi frumos!

Nu ştiu şi nu cred că Pavel Turcu va ajunge la Oslo. Chiar dacă în finală va lua 12 puncte de la public, juriul îi va lichida şansa de a merge mai departe instantaneu. Dar nici nu contează: Pavel Turcu deja e un învingător, şi noi împreună cu el. Un om simplu ajuns în finală datorită susţinerii poporului simplu, unor oameni simpli.

Bravo lui!, bravo susţinătorilor săi! şi bravo şi mulţumim şi contestatarilor săi, care nu au făcut decît să propage fără să vrea fenomenul mai adînc în societate. Am demonstrat toţi că se poate, şi la nivel de individ (Pavel Turcu), dar şi de grup sau societate, că orice e posibil de realizat. Viaţa şi destinul nostru e în mâinile noastre, dar nu în mâinile elitei, oricare ar fi ea (politică, muzicală, etc). Să avem noi iniţiativa pentru viaţa noastră, şi pentru ceea ce dorim!

sursa imagine