vineri, 30 aprilie 2010

Sondaj: Ce fel de putere este Rusia?


Săptămîna trecută, în cadrul seminarului Jean Monnet la care am luat parte, un student de la RI a numit Rusia într-o întrebare adresată unui invitat drept hiperputere. Stupoare, ţinînd cont că nici SUA nu este şi nu a fost considerată vreodată ca fiind o putere atît de mare. Tind să cred că băiatul dat a făcut o confuzie dintre termenii de "hiperputere" şi "superputere", crezînd că ar fi sinonime, dar chiar şi aşa, uimirea îmi rămâne încă în vigoare, producîndu-mi o curiozitate.

Astfel, dacă un student la RI percepe şi consideră Rusia ca fiind o superputere, cum o percep ceilalţi, oamenii simpli, care sunt interesaţi mai puţin de Relaţiile Internaţionale? Astfel că lansez un nou sondaj, în care vă întreb simplu, ce este Rusia în viziunea voastră:
1) o superputere, care ar putea "da la bot" oricui;
2) o mare putere, egală Franţei, Germaniei, UK, dar inferioară Statelor Unite (poate şi Chinei);
3) o putere de rang mijlociu.

Nu e nevoie de explicaţii sau gînduri raţionale, în care să începeţi să analizaţi serios capacităţile Rusiei şi să o comparaţi cu alte state. E de-ajuns să alegeţi după impresia sau percepţia pe care o aveţi instantaneu cînd auziţi pronunţat cuvîntul "Rusia". În majoritatea situaţiilor subconştientul răspunde mai bine la "fricile" noastre.

sursa imagine

joi, 29 aprilie 2010

Surprins: 51% pro-unire cu România


În urmă cu o lună începeam un sondaj la mine pe blog, în care doream să aflu despre care ar trebui să fie viitorul Republicii Moldova, pentru întotdeauna (ca finalitate). În cadrul sondajului au votat 63 persoane. Rezultatele sunt următoare:
- Aproximativ 51% (50,79% mai precis), sau 32 persoane, consideră că RM, acum ori mai tîrziu, ar trebui să se unească cu România;
- 44,4% (28 persoane) consideră că RM ar trebui să rămînă independentă pentru întotdeauna;
- Aproximativ 4,7% (3 persoane) consideră că RM ar trebui să se unească sau să facă parte din Rusia (sau/şi Ucraina).

Sincer, pentru mine rezultatele sunt puţin surprinzătoare. Mă aşteptam ca cei "pro independenţă" să fi fost majoritari, iar cei pro-unire cu România, mai puţini, undeva la 30%, să zicem. În cazul celor ce sunt pentru alipirea la Rusia (sau/şi Ucraina), intuiam că au să fie extrem de puţini, ţinînd cont că blogul meu e scris în limba română, fiind vizitat mai deloc de reprezentanţi ai minorităţilor etnice din RM.

Numărul însă mare al celor ce pledează pentru unirea cu România îmi sugerează, că cel puţin în blogosfera moldovenească numărul celor pro-unire cu România tinde sau este aproximativ egal celor ce sunt pentru independenţa RM, şi deci, e mult mai mare decît procentajul unioniştilor pe ţară. Lucru perfect normal, ţinînd cont că bloggerii (şi cei care îi citesc pe aceştia) sunt mult mai bine informaţi în legătură cu problemele istoriei, sau despre politica din RM, în comparaţie cu întreaga populaţie a statului nostru.

sursa imagine

Un român în finala UCL


Aseară Inter a reuşit să se califice în finala Ligii Campionilor. Personal nu am urmărit meciul, demult deja nu mai am nici o plăcere de a privi fotbal la televizor (prefer să îl joc, decît să fiu spectator), însă nu pot să rămân indiferent faţă de performanţa lui Cristian Chivu, care a ajuns să joace o finală UCL. În condiţiile în care generaţia lui Mutu şi Chivu este o dezamăgire certă (Mutu fiind dovada vie a unui talent irosit), iar fotbalul românesc, de la naţională pînă la campionat, pare să fie într-o decădere lentă, dar continuă, Chivu pare să fie singurul jucător de valoare din această generaţie "ratată" care are şi tărie de caracter, şi ştie să îşi preţuiască talentul şi soarta, reuşind să joace la cel mai înalt nivel posibil.

Bravo Chivu! Bravo Inter. În finala cu Bazern (cred că am să o urmăresc) am să ţin cu italienii, şi datorită lui Cristian Chivu, dar şi faptului că italienii sunt latini ca noi, românii, deci mai apropiaţi de noi decît nemţii.

sursa imagine

joi, 22 aprilie 2010

Seminar Jean Monnet


Participat-am eu azi la I parte a unui seminar Jean Monnet de integrare europeană, "România şi Republica Moldova în context regional", organizat de către USM (catedra RI, FRIŞPA) împreună cu Universitatea Al. I. Cuza din România, în colaborare cu "Asociaţia Tinerii pentru Europa" (nou ONG format recent de o grupă de studenţi frişpişti - le fac puţină reclamă ;) ). M-a înscris un profesor, avînd mari aşteptări să fiu prezent şi să nu îl dezamăgesc, căci urma să se supere - aşa că nu l-am supărat :D. Plus că e o ocazie şi pentru mine să particip la evenimente de acest gen: conferinţe, seminare, că nu am fost un student deloc activ în acest sens. Mi-am promis anul acesta să "acţionez şi experimentez" mai multe, pentru a-mi extinde limitele ;).

La deschidere au fost mai multe persoane notorii: Ion Negrei, viceprim-ministru al RM, un vicerector al USM (nu i-am reţinut numele), decanul FRIŞPA Vasile Cujbă, decanul Facultăţii Istorie şi Filosofie Igor Şarov, Emil Ciobu, ex-ambasador şi actualmente profesor, precum şi alţi profesori de la FRIŞPA. Păcat că am uitat aparatul foto acasă - îmi stricasem dispoziţia dimineaţa din cauza asta, că gîndeam să le postez pe blog :(. Dar las că scris va fi mai bine ;).

Discursurile acestora au fost în mare parte plictisitoare - mi-am găsit însă repede ocupaţie prin a analiza conţinutul discursurilor, precum şi în special a reacţiilor şi limbajului non-verbal a celor ce ascultau. Majoritatea discursurilor erau croite în jurul ideii de acelaşi neam, aceeaşi cultură, aceeaşi limbă; eram curios însă să ascult mesajul domnului Ciobu, care e antiromân din fire, şi care cam se înnegrea la cele auzite, plecînd capul în jos şi sugerîndu-mi clar că nu e acord cu "poveştile date" :D; discursul său a fost clar unul neutru, centrat în jurul ideii de pragmatism (nici pro, nici contra României). Mi-a plăcut însă că domnul Vasilescu l-a lovit (inconştient, I think) zicînd în discursul său în raport de al lui Ciobu că am fi mai mult decît nişte simpli vecini, ci şi neamuri. E tare cool să-ţi analizezi (foştii) profesorii şi să observi aceste subtilităţi pe gesturile şi mimica lor :D.

Cum a decurs seminarul apoi? Boring. Very boring. Intonaţia profesorului din România, Platon, care ne-a ţinut seminarul, era una care te inducea către somn. Şi tema despre "identitate" prea teoretică şi plictisitoare era, plus cam confuză. La final am avut impresia că fiecare a înţeles ce a vrut sau i-a permis inteligenţa să înţeleagă - altfel spus, puţine şanse ca să fi plecat toţi cu idei comune. Mai ales la întrebări de la studenţi, cît de ridicole şi bazate pe falsuri erau unele, strasnic. În schimb, ele şi erau cele care mai ridicau atmosfera :). A, erau şi studenţi de la istorie pe-acolo: am rămas pe impresia că aceştia (unul în special) ne cam eclipsau pe noi, cei de la RI. Erau mai tari în materie, ce să-i faci :P.

Alte impresii? Cam sărăcuţ seminarul, dacă e să compar cu nişte seminare-traininguri la care particip în week-end în această primăvară. Începînd de la pixuri, continuînd cu caietul (în care se scrie pe ambele părţi ale foii :D), apoi cu coffee break-urile, şi finisînd cu lipsa prînzului, fiind nevoit să mânănci pe contul tău la cantină, cam asta e situaţia cînd un seminar e finanţat de români şi moldoveni, în comparaţie cu cele finanţate de germani şi americani :D. Sau poate eu sunt dat prea mult cu zăhărelul :P.

În rest, ce-am mai făcut? Cunoştinţă cu alte persoane, şi din acest punct sunt foarte mulţumit. Am flirtat mult mai adînc cu o colegă, care se mărită anul acesta :D. De asemenea am iniţiat după sfîrşitul seminarului o discuţie cu o fată, cu care mi-am intersectat de mai multe ori privirea (sugera interes pentru mine din partea ei ;) ). Păcat doar că a fost după seminar, cînd se răcise relaţia noastră "inconştientă"; la prînz am stat la o masă împreună, dar am neglijat-o fiind captat în discuţie cu colegi de-a ei - păcat, mai ales că tinzînd în a fi un lider ar trebui să am grijă să-i implic pe toţi în discuţie, pentru a nu se simţi de o parte - o lecţie practică şi pentru mine, după cum se vede.

Alte detalii mai sunt oare? A, da, mi-a fost frig, pe naiba! Eh, mâine nu-mi mai iau cămaşa şi costumul, mereu mă simt aiurea (fiziologic) îmbrăcat a la un gentleman. Iar în rest... deşi m-am plictisit de minune tot seminarul, am rămas satisfăcut de ziuă. Totuşi, ceva cunoştinţe noi am căpătat, plus şi mai multe îmi permit să fac zi cu zi: îmi lărgesc limitele psihologice din creierul meu. Iar mâine, maybe, poate intru şi eu în acţiune, să mai animez atmosfera... şi să provoc şi gîndirea critică a participanţilor, bineînţeles ;).

sursa imagine

vineri, 16 aprilie 2010

Moldova ruptă în două


Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri pentru comunişti ar vota 30,3%, pentru PLDM - 14%, PDM - 10,8% şi PL - 7,4%: doar aceste 4 partide ar intra în Parlament, conform sondajului IDIS/CBS AXA, martie 2010. Dintre partidele care nu ar intra în Legislativ, AMN ar acumula cele mai multe voturi, doar 1.2%. Deja este cert că Alianţa Moldova Noastră nu va mai intra în Parlament la viitoarele alegeri anticipate.
Din întreg eşantionul 7,9% nu ar vota, 6,7% nu au dorit să răspundă, şi 19,4% reprezintă indecişii. Cam puţini, zic eu - doar o cincime din electorat pentru care partidele (profesioniste) se vor bate. În total, cele 3 grupuri însumează 34%, care sunt excluse în următorul calcul.

Astfel, din totalul celor 66% care şi-au expus opinia, comuniştii ar acumula 45,91% (spre comparaţie 44,69% la 29 iulie 2009), PLDM - 21,21% (16,57% la 29 iulie), PDM - 16,36% (12,54%) şi PL - 11,21% (14,68%). Se observă clar creşterea PLDM-ului şi a PDM-ului, PCRM stagnînd practic pe loc. PL suferă o mică cădere, în special datorită micşorării electoratului său din capitală. AMN ar acumula doar 1,81% (7,35% la 29 iulie), mult prea departe de bariera de 5%.
În mandate, situaţia ar fi următoarea: PCRM - 49 mandate, PLDM - 23, PDM - 17, PL - 12.

Dacă e să transformăm în numere concrete, de oameni, alegători, trebuie să ţinem cont că între 300 mii şi 1 milion de moldoveni sunt plecaţi peste hotare, aceştia nefiind luaţi în calcul de către sondaj. Foarte probabil din cei 2,6 mln de alegători incluşi pe liste doar în jurul a 2 mln există real în ţară (să nu uităm încă problema listelor), astfel că anume cu numărul dat voi şi opera.
În rezultat, am obţine: PCRM - 606 mii alegători, PLDM - 280 mii, PDM - 216 mii, PL - 148 mii. Indecişii (19,4%) ar cam reprezenta 388 mii alegători.

Ce concluzii se pot face? Majoritatea le ştiţi şi singuri. Principala însă e faptul că Republica Moldova chiar e ruptă în două, între comunişti şi AIE, cu o diferenţă minimă între ele. Şi nu e bine deloc, pentru că demonstrează că AIE se află pe muchie de cuţit, dacă real nu doresc ca PCRM să cîştige alegerile şi să poata forma singur guvernul. Pentru că în aşa caz, ar începe răzbunarea comuniştilor. În tandem cu a poliţiştilor, bineînţeles, care crapă la moment de furie...

În acest context, le place sau nu le place, cele 3 partide: PLDM, PL şi PDM vor trebui şi după alegeri să facă Alianţă între ele, pentru a guverna ţara. Şi ar fi bine să o păstreze de-acuma, şi chiar să o întărească pentru a colabora împreună în vederea succesului Alianţei, căci în caz contrar, va fi vai şi amar nu numai de ei, ci şi de noi toţi...

sursa imagine

miercuri, 14 aprilie 2010

Moldova, ultima şi la capitolul internet


De pe facebook am nimerit pe blogul lui Zoso, ca de acolo să ajung pe situl Internet World Stats, unde poţi afla că Republica Moldova are cea mai mică rată de penetrare a internetului din Europa - 19,7% (omitem preoţii, adică Vaticanul). Pînă şi consoartele noastre la sărăcie, Albania şi Kosovo, ne depăşesc - 20,6% şi respectiv 20,9%. Belarusul, stat dictatorial, şi are o rată de penetrare a internetului de 1/3 din populaţia sa, la fel ca România (33,4%). Ucraina, al 2 vecin al nostru, are un procentaj de 22,7%. Cum se observă, şi la capitolul internet suntem codaşi în Europa.

Se poate spune că mare diferenţă dintre procentajul nostru şi cel al Albaniei, Kosovo sau Ucrainei nu este (1-3%). Însă aici supără faptul că creşterea ratei utilizatorilor la noi (3.300%), perioada 2000-2009, este mult mai mică decît la albanezi (29.900%) sau ucraineni (5.077%), ceea ce denotă că această diferenţă va creşte în continuare.

Din altă parte de vedere, unele date sunt cam discutabile. De exemplu, numărul populaţiei RM, care conform sitului www.internetworldstats.com este de 4,32 mln. Conform recensământului din 2004, RM (fără Transnistria) avea 3,38 mln locuitori, iar Transnistria, conform unui recensămînt propriu făcut cam în acelaşi an, avea 550 mii locuitori. Deci, un total de aproximativ 3,93 mln locuitori pentru RM.
Sau numărul de 850 mii utilizatori internet, de asemenea nu îmi este clar dacă este pentru întreaga RM sau fără Transnistria.

Oricum ar fi, aceasta nu schimbă faptul că RM are mult de lucru şi la capitolul internet (realizarea unei societăţi informaţionale, obiectiv MTIC). Şi denotă, de asemenea, că IT-ul va reprezenta un sector foarte profitabil pentru afaceri pe viitor (el deja şi este).

sursa imagine

marți, 13 aprilie 2010

Campionatul românesc de fotbal


Orice specialist în Liga I ţi-ar spune instant că principala caracteristică a campionatului românesc de fotbal este faptul că acesta este unul extrem de echilibrat, în care mai bine de o treime din cluburi se luptă de la început pentru cucerirea titlului, existînd însă mereu şanse ca echipele aflate în zona retrogradării să bată sau să le încurce pe cele aflate în plutonul superior. Mulţi se bucură de acest "echilibru", considerînd că astfel campionatul românesc ar fi devenit mai puternic şi mai spectaculos.

Fals, din păcate, pentru că aceşti oameni se înşeală amarnic. Sincer, eu mi-aş fi dorit enorm ca în Liga I să fi fost doar 2-3 echipe "mari", într-adevăr puternice, exact ca în Spania, Anglia sau Italia, care să facă legea şi să se bată la titlu, aceleaşi 3 urmând a putea face faţă cu brio şi competiţiilor europene. Aşa însă, în realitate toate cele 6-8 echipe mari care se bat pentru titlu nu sunt decît nişte echipe mediocre (mediocru=mediu), care încă se mai uzează şi epuizează luptînd între ele, în campionatul intern, şi care nu fac decît figuraţie în cupele europene (sezonul 09-10 a fost sugestiv în acest sens).

Păcat, pentru că unui român adevărat i-ar fi mult mai plăcut să vadă o echipă românească în finala Europa League, sau în sferturile de finală ale Ligii Campionilor, decît să urmărească jocurile încîlcite şi chinuite ale favoriţilor lor din campionatul intern.

În acelaşi context, consider că în Liga I ar fi mult mai bine dacă ar juca 16 echipe. Perioada 2000-2005, cînd în campionatul românesc erau 16 echipe, dacă nu mă lasă memoria, era caracterizată prin creşterea valorii Ligii I (Divizia A atunci), dovada fiind faptul că echipele româneşti obţineau succese tot mai mari pe plan internaţional (Steaua, Rapid, Dinamo).

Apoi, după acceptarea a 18 echipe în Liga I, a avut loc o decădere înceată, dar sigură a campionatului românesc, echipele din Liga I ajungînd să fie pur şi simplu patetice în cupele europene. 18 echipe înseamnă, în teorie, mai multe meciuri, şi ca rezultat mai multă oboseală şi epuizare pentru echipele "mari", care şi aşa jucau nu prea extraordinar în Europa. Plus că, pe baza decăderii campionatului românesc (şi nu numai a acesteia, ce-i drept), s-a prăbuşit se pare şi naţionala României în ultimile preliminarii, care practic nu are un campionat intern ca bază puternică pentru selecţia unor noi jucători la naţională.

În fine, cam asta e toată "teoria" din mintea mea, realizată în baza urmăririi campionatului românesc de 10 ani (din primăvara 2000 am început să urmăresc Liga I). Acum însă, interesul meu faţă de acesta scade constant, ca urmare şi a decăderii calităţii jocurilor din Liga I...

sursa imagine

duminică, 11 aprilie 2010

Fără chef de a scrie

Aşa mi se întîmplă mereu după o pauză îndelungată pe blog. Dacă nu scriu 3-4 zile, îmi dispare parcă interesul şi atracţia de a scrie. Ba mai mult decît atît, în unele momente uit chiar că am blog, şi chiar mă lasă rece ce se întîmplă pe aici.
Şi viceversa, cînd obişnuiesc să scriu des, un articol în una - două zile, devin obsedat de blog, îl vizitez mai mult decît des să văd dacă am comentarii, intenţionez să scriu mai multe articole şi am impresia că nu îmi ajunge timp pentru aceasta...
Problema mea, după cum se observă, este că nu găsesc punctul de mijloc, echilibrul. Iaca-şa.

Un alt motiv că în ultima perioadă nu prea am chef de a scrie este autocenzura. Nu scriu despre aia că atinge un cunoscut, despre ailaltă că atinge o organizaţie, despre altceva că sunt de-ai mei sau nu vreau să-mi fac duşmani, sau că nu am argumente puternice la propria-mi opinie... şi iaca-şa îmi închid gura mie însumi, că ajung să nu mai am chef deloc a scrie.

Alt motiv - totuşi pentru ce ţin acest blog? Aş putea scrie articole ce implică o viziune largă, de exemplu una statală: articole politice, despre societate, schimbare, bla bla bla. Dar eu deja m-am săturat pînă în gît să gîndesc "global", neglijînd aspectele din imediata mea apropiere...
Sau să am un blog strict personal, în care să scriu numai despre mine sau viaţa mea personală, ce întîmplări "grozave" mi s-au întîmplat sau am făcut, etc... Doar că, eu sunt introvert, plus încă şi scorpion, deci secretos, deci să scriu asemenea articole este împotriva propriei mele naturi umane. Nice dilema, ce să-i zici.

Hm... alte motive perioada recentă: stricat regimul (mă culcam după 24.00 recent, acum mi-l restabilesc cu încetul), haos în minte (chiar unul mare), mă aflam într-o perioadă cu fără gust de viaţă, zero entuziasm, zero ţeluri, zero combativitate, etc. Mă rog, aspecte secundare ;).

De mâine însă promit să revin. Adică nu, de astăzi (dacă considerăm acest articol). În rest însă, vă urez acum noapte bună :).

sursa imagine aici