sâmbătă, 26 iunie 2010

Decretul lui Ghimpu


Sincer, nici prin gînd nu-mi trecea că în urma unui simplu decret al lui Ghimpu putea să se facă un asemenea tărăboi în societate. Dacă grohăiturile oficialilor ruşi şi ale comuniştilor sunt uşor de subînţeles, în spatele acestora ascunzîndu-se interesele imperiale ale Rusiei, respectiv interesele personale şi de partid precum şi sentimentele şovine, xenofobe şi antiromâneşti ale comuniştilor, atunci reacţia atît de ostilă şi unită a 3 partide din AIE împotriva decretului lui Ghimpu mă pune pe gînduri.

Da, Ghimpu a luat această decizie fără a se consulta cu ceilalţi lideri din AIE. Da, poate că această mişcare e una electorală, în interesul unui singur partid, după cum toţi "deştepţii" consideră şi gesticulează cu ardoare. Da, poate că decretul nu e unul "pragmatic", contribuind la divizarea societăţii, după părerea unor "mari" specialişti.

Dar chiar atît de tare i-a supărat şi frustrat aceste momente pe cei 3 crai de la Răsărit, pardon, din AIE, încît aceştia să fie împotriva comemorării sutelor de mii de victime ale regimului comunist sovietic? Doar cîteva zile înainte, aceştia, inclusiv cu Ghimpu, au comemorat pe 22 iunie victimile fascismului, un regim tot atît de criminal ca şi comunismul stalinist, şi care, să o spunem pe şleau, a comis de zeci de ori mai puţine crime în Basarabia decît au făcut-o sovieticii. Şi atunci, cum se explică poziţia duplicitară a celor 3 partide din AIE? Doar că ar fi "extrapragmatice"? Sorry, dar tind să cred că e mai mult decît atît...

Cel mai mult acest decret îi loveşti pe alolingvi, pe ruşii ocupanţi. Cel mai mult acest decret îi displace Rusiei. Nu ştiu dacă cele 3 partide din AIE vor doar să se gudure de bine pe lîngă Moscova sau se află sub piciorul Kremlinului, avînd relaţii dubioase cu "metropola"; dar impresia generală care mi s-a întărit (format încă de înainte) este că Partidul Liberal este singurul care nu are legături murdare cu Rusia, singurul care are rădăcini curate din doar românii basarabeni, nefiind deloc controlat, finanţat sau putînd a fi cumpărat de către Rusia.

Nu ştiu cu ce se va finisa această poveste, dar eu pe 28 iunie voi comemora Ziua victimilor ocupaţiei sovietice. Şi nu din cauza că URSS ar fi cotropit/eliberat Basarabia de la România Mare, ci din cauza că comuniştii sovietici au făcut rău neamului meu, românilor basarabeni.

sursa imagine

vineri, 25 iunie 2010

Un egal "de salon"


Portugalia şi Brazilia au făcut un egal "de salon", după vorbele unui comentator de la M1. Ce a avut acesta în vedere, nu ştiu sigur, căci aud prima dată de expresie; intuiesc însă că s-a referit la un egal semiblat, probabil.

Nu am urmărit întreg meciul: doar repriza a II-a şi ultimile 5 minute din I parte. Impresia generală care mi s-a lăsat e că portughezii se temeau (citeşte "inferioritate psihică") de brazilieni, iar brazilienii de Ronaldo. Şi că brazilienii ar fi mai tehnici decît portughezii.

Argumente: portughezii se apărau în special, lăsînd jocul mai mult pe seama brazilienilor, dovadă fiind şi statistica posesiei mingii: 39% Portugalia vs 61% Brazilia. În plus la aceasta, portughezii se apărau practic cu 9 jucători de cîmp în faţa aproape a oricărui atac al Braziliei. Altă dovadă, portughezii jucau mult mai mult în pase, doar Ronaldo remarcîndu-se cu un individualism aparte.

În partea adversă, brazilienii se dovedeau a fi mult mai curajoşi, şi tehnici, preferînd mai des unele acţiuni individuale, precum şi artificii tehnice, fente sau driblinguri. Însă şi aceştia aveau un complex, Ronaldo, dovadă fiind un moment din minutul 60, cînd un fundaş brazilian mai n-a dat o pasă de gol unui jucător advers, din simplul motiv că Ronaldo îi sufla în ceafă :).

Şi dacă e să mă expun pe Ronaldo, acesta mi-a lăsat o impresie neplăcută la general. Atuurile sale se dovedesc a fi doar faptul că este un jucător puternic fizic, şi rapid în acceleraţie şi viteză. Dar driblingurile sale mi s-au părut extrem de simple şi previzibile, şi nimic extraordinar la ele: doar viteza şi forţa sunt cele care îi permit să-şi depăşească adversarii.

Ceea ce mi-a displăcut la el este că lasă impresia că, datorită faptului că ar fi o "vedetă", echipa ar trebui să joace pentru el, dar nu el pentru echipă. În majoritatea timpului Ronaldo numai se "fâţâia" şi plimba pe teren, dar nu juca. Pe de o parte înţeleg că el a fost pus probabil special în post doar de atacant, ca să reţină vreo 2 fundaşi lîngă el, plus să speculeze ceva pe contraatac; dar cînd echipa ta întreagă se apără iar tu stai şi te plimbi agale pe la mijlocul terenului - un mare sentiment de antipatie mi se crea faţă de el.

A! da, să nu uit şi de comentatorii M1: aceştia nu prea lucrează bine împreună. A fost un moment hazliu, dar mai mult penibil pe la sfîrşitul primei reprize cînd unul dintre ei a spus-o mai în glumă să nu comenteze şi ei meciul, întru susţinerea comentatorilor nord-coreeni cărora li s-a închis gura; celălalt comentator neînţelegînd ideea a întrebat "de ce", pentru ca apoi să îşi ignore partenerul cu desăvîrşire, vorbind despre altceva.

sursa imagine: www.gsp.ro

marți, 22 iunie 2010

O mică statistică

Un an în urmă, pe 22 iunie 2009, îmi instalam un mic contor pe blog (îl vedeţi în partea dreaptă), care numără vizualizările blogului meu. După un an de zile, azi seara, 22 iunie 2010, am totalizat peste 20.000 de afişări, ceea ce nu e mult probabil, dar satisfăcător pentru mine, pentru care blogul nu reprezintă o profesie, ci doar un simplu hobby :).

sursa imagine

Mai vezi: Afişări blog

Day Break

Day Break este un serial pe care l-am privit deja de 2 ori la acelaşi canal, NIT, de fiecare dată urmărindu-l cu mare interes şi plăcere. Acţiunea serialului se învîrte în jurul poliţistului-detectiv Brett Hopper, care este acuzat de uciderea unui asistent de procuror, şi care, cel mai important, trăieşte aceeaşi zi, în care este acuzat, de mai multe ori (mai precis, de 51 ori). Ca urmare, acesta în aceeaşi zi pe care o trăieşte de mai multe ori încearcă să rezolve misterul crimei, modificînd şi acţionînd diferit de fiecare dată.

În opinia mea, acest serial te învaţă 2 lecţii destul de importante despre viaţă: prima, că oricine, oricît de apropiat ţi-ar fi - prieteni, fraţi, părinţi, soţie, etc. toţi au secrete pe care le ţin ascunse faţă de tine şi dintr-un motiv sau altul nu pot sau nu vor să ni le destăinue. Deseori ni se pare că cunoaştem totul despre un om, mai ales dacă îl cunoaştem de mult timp, dar aceştia nu rareori ascund în sine momente importante din viaţa lor, pe care nu pot să ni le spună. Viaţa este mult mai complicaţă decît noi credem, şi oamenii de-asemenea.

A 2 lecţie ţine de puterea informaţiei. Hopper în fiecare zi, aceeaşi trăită, afla noi informaţii şi detalii despre persoanele care îi puneau în cîrcă crima respectivă, despre secretele unor personaje din film (rude, prietenă), astfel încît acţiona depăşindu-şi adversarii şi fiind mereu înaintea lor. Pe de o parte cineva mi-ar putea replica că aceasta ar ţine mai mult de cunoaşterea viitorului, Hopper trăind aceeaşi zi şi ştiind ce are să urmeze, ceea ce este foarte corect, dar pînă şi anticiparea viitorului, cunoaşterea acestuia nu este decît o informaţie care îţi permite să modifici scenariul zilei şi să acţionezi cît mai cu succes pentru tine.

Interesant e că serialul în Statele Unite nu a avut succes. Mie însă, mi-a plăcut foarte mult.

sursa imagine

Prea multe pase strică


Sincer, nu mă aşteptam să trăiesc o zi cînd să consider că un joc de prea multe pase strică fotbalului. Sau altfel spus, este ineficient...

Spania are un joc de pase fantastic. Probabil, este de departe cel mai bun din lume, nici brazilienii sau argentinienii nejucînd atît de bine în pase precum o fac ei. Dar la finalizare, spaniolii sunt varză, şi anume datorită jocului lor de pase. Au fost o mulţime de momente în care jucătorii spanioli puteau pur şi simplu să şuteze, în loc să paseze între ei, încurcîndu-se între jucătorii Hondurasului. Dacă ar fi procedat astfel, scorul pur şi simplu ar fi luat proporţii, putînd uşor să-l fi depăşit pe cel realizat astăzi de Portugalia.

Mai rău decît atît, jocul de pase realizat de către Spania este practic ineficient. Ambele goluri bătute azi de Spania se datorează unor reuşite personale, dar nicicum jocului de pase al echipei. Primul e meritul unei incursiuni personale al lui David Villa, iar al doilea gol datorită unui şut al aceluiaşi jucător, şut a cărui traiectorie a fost modificată puţin, dar norocos (de un jucător adversar), atît cît a trebuit ca portarul Hondurasului să nu poată ajunge mingea.

În a 2 repriză m-am plictisit chiar enorm, în special datorită acestui joc de pase fără rezultat al spaniolilor. Practic, Spania m-a dezamăgit azi, şi mi-a lăsat o impresie amară că nu va putea cîştiga mondialul, dacă nu îşi va remedia problema ce ţine de finalizare. Prea multe pase strică, se pare...

sursa imagine

luni, 21 iunie 2010

Tehnica vs forţa


Hai că azi am spart gheaţa: am urmărit la TV primul meu meci de la mondial. Şi a meritat: cel puţin 7 goluri a bătut Portugalia în meciul cu Coreea de Nord, parcă special ca să nu mă plictisesc şi să nu plec de la televizor. Nu mă atrage deloc acest campionat, din păcate...

Dar să revin la meci, care a fost unul foarte frumos, după cum v-aţi dat seama. Portugalia a meritat victoria, deşi nu cred că rezultatul e unul echitabil. Prima repriză a fost şi cea mai echilibrată, finalizîndu-se cu 1:0 pentru Portugalia. O repriză care a arătat o echipă a Coreei de Nord mult mai bine pregătită fizic decît adversara sa, jucătorii portughezi, înclusiv puternicul Ronaldo, pierzînd deseori mingea în duelurile directe cu asiaticii.

Dar în fotbal nu e de-ajuns să fii doar un bun atlet, sau un puternic luptător fizic, dar mai trebuie să ai ceva, care şi aduce măiestrie jocului: tehnica - îndemînarea de a controla mingea, precum şi inteligenţa de a citi jocul şi a de a da pase geniale sau crea ocazii. Iar la acest capitol portughezii de departe le sunt superiori coreenilor, diferenţa mică de scor după prima repriză datorîndu-se în special mingii (care e aiurea, mi-a lăsat impresia) şi ploii, ce făcea ca deseori portughezii să nu poată controla balonul şi să rateze momente favorabile.

În a 2 repriză nu a mai plouat, după cum am văzut la TV, iar portughezii au reuşit repede să marcheze al 2 gol (min. 53 - gol ce nu l-am văzut, deoarece am ratat primele 10 minute din repriza a II-a), cauzînd o cădere psihică a asiaticilor, care mai departe practic nu au contat, primind încă 5 goluri. Portughezii pur şi simplu s-au dezlănţuit peste un adversar care nu mai avea puterea psihică să lupte, reuşind cea mai mare victorie de pînă acum la acest mondial.

sursa imagine

duminică, 20 iunie 2010

Chinezii, frustraţi pe lume


Săptămâna aceasta am privit pe net 2 filme: Ip Man şi Ip Man 2, bazate pe viaţa maestrului în arte marţiale Wing-chun Kung-fu, Ip Man. În primul film este arătată viaţa lui Ip Man în timpul ocupaţiei Chinei de către japonezi, momentul culminant al peliculei fiind lupta dintre Ip Man şi un colonel japonez, maestru în karate. În al 2 film este arătată viaţa lui Ip Man în perioada cînd acesta incerca să-şi deschidă o şcoală de arte marţiale în Hong Kong, oraş ce se afla sub administrarea britanică. Momentul culminant în cel de-al doilea film reprezintă lupta dintre chinezul Ip Man şi un boxer britanic.

Cum era şi normal, Ip Man a cîştigat ambele confruntări. Ceea ce vreau să subliniez este felul în care au fost prezentaţi japonezii şi britanicii în cele 2 filme. În I film, japonezii erau pur şi simplu nişte barbari, care îi tratau pe chinezi ca nişte animale şi pe care îi ucideau fără de nici o milă, victoria lui Ip Man asupra colonelului japonez fiind ca o revanşă a chinezilor care ar demonstra prin asta că artele marţiale chineze ar fi superioare şi mai eficiente decît cele japoneze.
În al 2 film, este arătat felul batjocoritor în care britanicii îi tratau pe băştinaşii din Hong Kong, şi le luau în derîdere artele marţiale locale, victoria lui Ip Man asupra boxerului britanic fiind ca o victorie a Chinei asupra Occidentului.

Ambele filme mi-au plăcut destul de mult. Dar ambele filme mi-au şi lăsat o impresie că chinezii ar fi frustraţi pe japonezi şi occidentali, şi nu pot uita umilinţele din trecut, mai ales că s-ar şi considera, dintr-o parte, superiori acestora. Felul în care erau reprezentaţi adversarii, cum se purtau aceştia şi care era atitudinea lor faţă de chinezi, şi faptul că şi în al 2 film sunt arătate secvenţe cu crimele japonezilor faţă de chinezi, insinuează că China nu poate uita răul din trecut, aşteptînd momentul pentru o revanşă...

Cel de-al doilea film se termină cu un discurs al lui Ip Man, care face un apel la respect reciproc dintre chinezi şi occidentali, ca de genul pentru pace. Curios lucru, dar discursul dat mi-a adus aminte de o fabulă ce a fost dată ca replică de delegatul spaniol Madariaga la Conferinţa de Dezarmare din 1932 lui Litvinov, ce înaintase propunerea sovietică privind totala abolire a armamentelor: "Animalele s-au întîlnit ca să se dezarmeze. Leul, privind într-o parte la vultur, a spus: "Trebuie abolite aripile". Vulturul, privind la taur, a declarat:"Coarnele trebuie abolite". Taurul, privind spre tigru, a spus: "Labele, şi în special, ghearele, trebuie abolite". Ursul, la rîndul său, a spus: "Toate armele trebuie abolite; nu e nevoie decît de o îmbrăţişare universală".

Cam aşa probabil stă treaba şi cu China comunistă, dacă aţi înţeles ironia. Sau poate nu. Poate într-adevăr China e o ţară paşnică, care vrea să contrabalanseze interesele "imperialiste" ale SUA şi să instaureze un sistem multipolar şi paşnic pe glob. Dar cert e că, dacă într-adevăr va fi să izbucnească un al III război mondial (ceea ce nu-mi doresc, desigur), nu m-aş mira ca China să fie printre principalii vinovaţi, dacă nu chiar principalul, de aceasta...

sursa imagine



sâmbătă, 19 iunie 2010

Născuţi a fi looseri


Îmi amintesc că acum o lună Răzvan Lucescu, "antrenorul" naţionalei României la fotbal, declara că România ar face parte din lumea a treia a fotbalului, născînd o polemică cu Gigă Hagi care susţinea contrariul. Singura impresie care mi s-a format la moment era că Răzvan Lucescu îşi pregătea fundul în caz de insucces, altfel spus "antrenorul" României îşi gătea terenul în caz de ratare a calificării la EURO 2012, găsind scuze de pe-acum, care nu ar ţine de dînsul, ci de valoarea lotului României. Un looser 100%. Chiar şi dacă România ar face parte din lumea a 3-a, un antrenor adevărat, un invingător, nu ar fi spus niciodată aceasta, ci din contra, şi-ar fi sprijinit discipolii (jucătorii) să creadă că sunt mai buni şi să se autodepăşească, dar nu să se resemneze cu valoarea (mediocră) pe care o au.

La CM 2010 Franţa s-a dovedit a fi "un ridicol total", după cum notează jurnalul spaniol Marca. Aime Jacquet, fost selecţioner Franţa, a declarat că "adevărul ar fi ieşit la iveală, jucătorii francezi fiind supraestimaţi".
Stupoare!, dar lui Răzvănel Franţa i s-a părut "o echipă foarte puternică (dacă Franţa care este 90% eliminată de la mondial este o echipă "foarte puternică", cum sunt Argentina, Brazilia, Olanda, sau toate celelalte echipe care au şanse bune de calificare din grupe? extraputernice? hiperputernice? foarte la pătrat, cub de puternice?), bine aşezată în teren, cu jucători de valoare." În opinia lui Lucescu Franţa va fi mereu o echipă puternică, mai ales probabil la meciurile cu România cînd Răzvănel se pregăteşte de înfrîngeri...

Pe de o parte, eu înţeleg că Răzvan trebuie să fie diplomat, neputînd să se exprime ca jurnaliştii-critici ce pot spune şi scrie ce vor, mai ales că el vorbeşte despre un viitor adversar. Dar nici chiar să dai aşa declaraţii, în contextul în care toată lumea a văzut contrariul. Te pune pe gînduri, la ceea ce urmăreşte Răzvan. Citez comentariile unor useri la articolul respectiv: adrian81 - "în mintea ta... tu deja ne pregăteşti pt. un dezastru cu ei ..."; dimitrisclass - "răzvănică îşi pregăteşte deja terenul pentru eşecul inevitabil pe care îl va avea în meciurile cu franţa... tipic...". Cred că nu mai necesită să-mi exprim şi eu părerea...

O altă declaraţie "interesantă" a dat-o Daniel Niculae, care crede că eliminarea Franţei nu pică bine pentru România, căci aceasta va da o nouă motivaţie cocoşilor, aceea de a se reabilita. Mă întreb, dacă Franţa ar fi avut un parcurs bun la mondial, ce oare ar fi declarat acelaşi Daniel Niculae, că aceasta nu ar fi fost deloc bine pentru România, deoarece cocoşii ar fi demonstrat că sunt o echipă super puternică, şi ar fi jucat entuziasmaţi şi plin de încredere în calificările EURO 2012, spulberînd România???

Sinceri, deseori mă întreb, de ce noi românii (inclusiv şi cei basarabeni) ne creăm scuze pentru eşec încă înainte de a ne fi început activitatea/lucrul/lupta? Am scris mai sus despre fotbal, dar problema dată este caracteristică întregii societăţi, în toate domeniile. Moldovenii nici nu încep bine un lucru, o activitate, vreun proiect ambiţios, că şi deodată s-au şi găsit scuze pentru eşec, că n-o să meargă aia din cauza la aia, că nu avem aia sau că noi am fi nu ştiu cum în comparaţie cu alţii sau altcineva.

Oare nu ne pregătim şi îndreptăm singuri către eşec atunci cînd ne creăm aceste scuze? Suntem oare născuţi a fi un popor de rataţi, de înfrînţi, care ne resemnăm cu eşecul încă înainte de a-l fi avut, în loc să luptăm încrezuţi în sine pînă la capăt pentru victorie? Să fie oare vorba de o resemnare în faţa neputinţei noastre, sau a lipsei de încredere în faptul că putem învinge? Nu vreau să cred că e prima variantă...

sursa imagine

miercuri, 16 iunie 2010

Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri...


După jumătate de lună s-au strîns 50 de voturi la sondaj. Rezultatele sunt următoarele (în ordine descrescătoare):

PL - 36% (18 voturi)
PLDM - 30% (15 voturi)
PCRM - 12% (6 voturi)
PDM - 4% (2 voturi)
PPCD - 4% (2 voturi)
AMN - 2% (1 vot)
MAE, PNL, PSD, MU şi AV - 0%

8% (4 voturi) nu ar participa la vot, iar 4% (2 voturi) sunt indecişi.

Mai sunt 2 săptămîni rămase pentru vot, aşa că ordinea poate să se mai schimbe, pentru cei care doresc. Aşa că cine nu s-a dat cu părerea, poate încă să o facă ;).

sursa imagine

marți, 15 iunie 2010

La mare

Am fost azi la Blocul Central USM, să aflu informaţii despre foile la mare la baza Dacia a universităţii din Ucraina, Primorskoe, raionul Chilia. Ofertele sunt următoare:

Tur I: 19 - 28 iunie, 750 lei, 1200 lei
Tur 2: 28 iun - 7 iul, 750 lei, 1250 lei
Tur 3: 7 -16 iulie, 900 lei, 1450 lei
Tur 4: 16 - 25 iulie, 1100 lei, 1550 lei
Tur 5: 25 iul - 3 aug, 1200 lei, 1600 lei
Tur 6: 3 - 12 august, 1200 lei, 1650 lei
Tur 7: 12 - 21 august, 1200 lei, 1600 lei
Tur 8: 21 - 30 august, 900 lei, 1350 lei

Transportul nu este inclus în foaie, acesta costînd separat încă 250 lei. I preţ, care e scris îngroşat, este valabil doar pentru studenţii USM, membri ai sindicatelor (cine n-are carnet sindical, nu e o problemă, căci i se face pe loc, mi s-a spus). Al 2 preţ este pentru "gaijini" (străini). Studenţii USM beneficiază de reduceri, cum este uşor de înţeles.

Personal am fost de 2 ori, în 2007 şi 2008 acolo. Anul trecut am făcut pauză, aşa că anul ăsta aş vrea sa nu ratez ocazia. Singura sarcină pe care o mai am e să-mi găsesc careva colegi, sau prieteni, să meargă împreună cu mine. Iar acest articol e scris special pentru ei ;).

sâmbătă, 12 iunie 2010

Jabulani


Se tot vorbea înainte de campionatul mondial că mingea oficială a mondialului, Jabulani, ar fi cea mai rotundă posibilă, cea mai perfectă pentru spectacol şi înscrierea golurilor, că ar face mari probleme portarilor, care ar fi nemulţumiţi de ea, şi că la mondialul din acest an vom avea foarte multe goluri înscrise. Din păcate însă, începutul CM 2010 este unul dezamăgitor: doar 5 goluri bătute în 4 meciuri, adică o medie de 1.25 goluri pe meci sau 0.625 goluri per echipă. Mult prea puţin faţă de aşteptările pe care le aveam: măcar 2 goluri pe meci.

Dar campionatul este doar la început, aşa că putem avea speranţe că vom avea un CM bogat în goluri. Seara la 21.30 urmează meciul Anglia : SUA. Mizez pe o victorie a Angliei la cel puţin 2 goluri, care în preliminariile de calificare era pur şi simplu invincibilă ("blatul" cu Ucraina se exclude), avînd şi cel mai bun atac din Europa, cu peste 30 goluri bătute în calificări (dacă nu mă lasă memoria).

În rest, ce aş putea să spun despre rezultatele meciurilor ce au avut loc deja? Deşi mizam pe Mexic, nu mă miră egalul Africii de Sud. Aceasta juca acasă, este organizatoarea CM, ar fi fost mult prea urît, din respect pentru dînşii şi suporterii lor, să piardă la meciul de debut. Aşa că locul 83 în lume a remizat cu locul 17. Sandu Grecu merge şi mai departe încă: el crede că Africa de Sud se va şi califica în optimi, din cauza intereselor financiare... eu cred că echipa a doua calificată se va decide dintre Uruguay şi Mexic în ultima etapă, prima urmînd a fi Franţa, desigur.

Egalul Franţei, ce poţi să zici? Uruguay nu este o echipă deloc slabă. Mă bucură însă că Franţa nu a cîştigat: dacă aceasta ar avea un parcurs bun sau ar cîştiga mondialul, românii s-ar pişa pe ei de complexe cînd vor trebui să joace cu francezii pentru calificarea la EURO... :D

Coreea de Sud este o echipă bravo - a reuşit cel mai bun rezultat de pînă acum la mondiale. M-am uitat la rezultatele ei de mai înainte, amicale şi de calificare, şi mi-a lăsat impresia unei echipe destul de solide. Nu m-aş mira să se califice din grupe, alături de Argentina. O Argentină care mă aşteptam să bată mai multe goluri în I său meci. Dar poate va bate în următoarele, deşi mi-e greu să cred, ţinînd cont că nu dau 2 bani pe valoarea "antrenorului" lor...

sursa imagine

Cazul Vasilcău


Săptămâna aceasta un membru al Partidului Liberal Democrat din Moldova, Traian Vasilcău, scriitor (recunosc că prima oară am auzit de el), a părăsit partidul lui Filat. Sincer nu aş fi atras atenţie la acest caz dacă nu m-ar fi şocat extrem de durele cuvinte pe care Traian Vasilcău le-a atribuit fostului său partid, în declaraţia sa remisă presei: Înaltei Imoralităţi, ataşament diabolic, foştilor comunişti travestiţi peste noapte în membri PLDM, clientelei financiare, partid-model de imoralitate "naţională". Chiar dacă înţelegi că "frumoasele epitete" se datorează şi faptului că domnul Vasilcău este un om de cultură, nu poţi să nu remarci duritatea cu care acesta îşi atacă fostul partid.

PLDM justifică decizia şi declaraţia lui Vasilcău ca fiind "frustrările unui om de creaţie". Acest răspuns (cum că ar fi un frustrat) nu-mi spune practic nimic; ba chiar din contra, mă face să cred că Traian Vasilcău are dreptate. De ce? Păi bine, eu însumi sunt frustrat că România nu s-a calificat la mondiale - sunt rău, greşit cumva prin asta? Sau cei 30 mii de tineri din 6-7 aprilie care erau frustraţi de faptul că comuniştii falsificaseră alegerile, prin protestele lor ducînd la schimbare? Eu înţeleg că cuvintele "frustrări", "frustrat" au conotaţii peiorative de obicei în societate, dar orice om ce are niţică inteligenţă ştie că frustrarea nu este obligatoriu negativă, sau rea.

Apropo, pe facebook a apărut şi continuarea poveştii Vasilcău, în care acesta îşi justifică acuzaţiile, răspunzînd la declaraţia Biroului de presă al PLDM. Articolul se numeşte, ironic: "Omul politic Iurie Roşca n-a murit. El se numeşte Vlad Filat!/Din "Frustrările unui om de creaţie"/".
Apropo (doi) de frustrare, DEX: a lipsi, a priva pe cineva de un drept sau de un bun legitim. Şi atunci mă întreb, cu ce bun l-au lipsit, ce drept i-au încălcat cei de la PLDM lui Vasilcău, că acesta a ajuns să aibă asemenea frustrări? Cu ce i-au greşit cei de la PLDM lui Vasilcău, ca acesta s-a supărat atît de grav pe dînşii?

Personal am 2 alternative: prima - că poate cei de la PLDM nu i-au plătit o sumă de bani promisă, nu i-au dat vreun post de conducere promis, astfel că acesta e furios şi-şi descarcă frustrările acum pe fostul său partid.
Sau 2, că Traianus ar avea dreptate. Variantă mai plauzibilă parcă, dacă ţinem cont de privatizările frauduloase din perioada Filat din anii 1998-1999, de votul pentru Voronin al lui acesta (ca şi Iurie Roşca) în 2005, de intrare a foştilor comunişti, oameni de "treabă" după Filat, în partidul său, şi de multe alte acţiuni ale sale sau partidului său de cînd acesta se află la guvernare...

sursa imagine: unimedia.md

vineri, 11 iunie 2010

CM 2010


Astăzi se începe campionatul mondial de fotbal 2010, însă pe mine aceasta mă lasă mai mult rece, sau, mai bine spus, nu mă entuziasmează sau înflăcărează atît de mult ca pe ceilalţi. Sunt o serie de mai multe motive şi cauze ce mă fac să fiu mai puţin entuziasmat de competiţie.

În primul rînd, la CM 2010 nu participă România, ceea ce-mi micşorează cu mai bine de 50% interesul faţă de turneul final. Odată ce echipa ta favorită, echipa naţională nu a reuşit să se califice, dispare farmecul principal care te seduce să urmăreşti turneul final. Curios lucru, atunci cînd România participa la un turneu final, şi era eliminată mult mai devreme, interesul faţă de competiţie îmi era constant pînă în finală, şi invers, atunci cînd România nu era calificată la un turneu final, eram destul de dezinteresat de competiţie de la început pînă la sfîrşit...

Al 2 motiv ţine de faptul că în ultimul an am ajuns destul de mult să mă întrăinez de fotbal. Naţionala României este o constantă dezamăgire, la cîrma ei se află un antrenor ce îmi displace, Steaua, datorită lui Becali, este o bătaie de joc, fotbalul românesc e varză, fiind şi extracorupt pe deasupra... astfel că m-am îndepărtat de fotbal, pentru ca să nu mă mai doară.

Al 3 motiv ţine de faptul că meciurile vor fi transmise de Moldova 1. Cunoscîndu-se calitatea comentariilor de-acolo, majoritatea te-ar sfătui să închizi sunetul... dar să urmăreşti un meci de fotbal fără sunet e o plictiseală extraordinară, cel puţin pentru mine. Dar probabil nu e bine să trag concluzii pripite despre calitatea comentatorilor de la Moldova 1, căci anul ăsta poate vor fi unii mai buni, mai profesionalişti, sper...

Al 4 motiv ţine de mentalitatea mea. Personal prefer de zeci de ori mai mult să joc eu fotbal, decît să-i privesc pe alţii cum joacă. De ce să stai să-ţi strici ochii în ecran cînd poţi tu singur să fugi şi să baţi un gol jucînd fotbal cu prietenii tăi? Prefer mai mult să fiu eu activ decît să-i urmăresc pe alţii, care îmi sunt complet străini, cum joacă fotbal... Apropo, un articol adevărat legat de temă, vedeţi aici.

Astfel că, nu ştiu în ce măsură voi urmări meciurile de fotbal de la CM 2010. De ex azi, cînd au loc meciurile Africa de Sud - Mexic şi Uruguay - Franţa, îmi este totuna cine va cîştiga sau pierde. Iar să urmăreşti un meci cînd nu ai nici o favorită este de-a dreptul stupid şi plictisitor în acelaşi timp.

Şi totuşi, am o favorită la acest CM: Spania. Şi nu datorită că ar fi principala favorită la titlu sau cea mai puternică: Spania a fost mereu (din 2002) echipa mea de suflet a doua după cea a României. În acel an, 2002, România nu a participat la mondialul din Coreea de Sud, astfel că am ales Spania a 2 echipă care să-mi placă şi pe care să o susţin la turneele finale, mai ales dacă România nu se califică. Aşa că, Hai Spania! - cred că voi urmări cu plăcere meciurile acestei echipe.

În rest, chiar dacă CM nu mă entuziasmează atît de mult, acesta serveşte de un motiv bun de a mai scrie pe blog, sau de a face careva analize "matematice" (ceea ce îmi place) pe seama posibilelor rezultate ale unor meciuri. Aşa că s-ar putea să scriu destul de des despre CM, publicîndu-mi părerea despre unele jocuri, unele posibile rezultate, etc.

sursa imagine

joi, 10 iunie 2010

Tehnica sovietică vs cea de azi


Anul trecut am cumpărat un aspirator nou. După nici un an, acesta, acum vara se încălzeşte şi se opreşte. Eşti nevoit pentru 15 m2 de vreo 4-5 ori să faci pauză, pentru a nu-l arde. Înainte de acest aspirator, timp de aproape 20 de ani părinţii mei au avut un aspirator sovietic. Singura oară cînd s-a oprit a fost şi pentru ultima oară - pînă atuncia a lucrat cu neîntrerupere timp de 20 de ani, neavînd nici o problemă nici vara.

Televizoarele noastre moderne... După 5-6 ani culorile încep a păli deja, iar după 7-10 ani eşti nevoit să-ţi iai un altul. Pînă în 2005-2006 am avut acasă un televizor sovietic, alb pe negru, pe care părinţii îl aveau de aproape, iarăşi aceeaşi cifră, de 20 de ani. Şi pînă acuma există oameni care au televizoare sovietice ce funcţionează şi acum, televizoare ce au şi peste 30 de ani. De radiourile sovietice nici nu mai vorbesc...

Tatăl meu conduce un automobil Lada, produs de Uniunea Sovietică, ce are deja peste 23 de ani, aflîndu-se într-o stare destul de bună încă. Mai mulţi cunoscuţi şi prieteni i s-au plîns/spus tatei că toate Ladele ruseşti procurate de ei după anii '90 în 5-7 ani erau putrede de rugină, fiind nevoite să le vîndă ca să scape de ele.

Nu rareori mă gîndesc că viaţa în URSS, în unele aspecte, era mai bună decît în prezent...

sursa imagine

luni, 7 iunie 2010

ARTICO

Centrul Republican pentru Copii şi Tineret "ARTICO". Le-am scris cel puţin 2 mesaje săptămîna trecută şi mai trecută, de la secţiunea Contact a site-ului lor. Nu am primit nici un răspuns, şi nici vreo copie a mesajelor mele către adresa proprie de email nu am primit. Mă întreb pentru ce au mai creat site-ul, sau mai bine zis opţiunea contact prin mesaj, dacă nu este funcţională.

Pe timpul comuniştilor se zvonea că nu orişicine poate intra acolo. Îmi spunea un prieten, cu ceva mai multe relaţii, că la ARTICO numai copiii comuniştilor s-ar odihni şi ar beneficia de cercurile sportive de-acolo. Mă întreb dacă ceva s-a schimbat de-atunci. Sau poate schimbarea să fie doar superficială, în sensul că acum numai copiii "Alianţei" ar umbla pe-acolo. Nu ştiu nimic, aşa că nu mă pronunţ... dar cred că ar merita, poate, să fac vreo vizită pe la ARTICO.

sursa imagine

vineri, 4 iunie 2010

CIA - The World Factbook


Obişnuiesc din cînd în cînd să mai vizitez secţiunea "The World Factbook" de pe situl CIA, pentru a mă mai informa puţin despre statele lumii. De data aceasta am observat o serie de date interesante despre unele state, despre lumea noastră în schimbare şi dezvoltare.

China. PIB-ul nominal al Chinei pe anul 2009 este estimat aproximativ la 4.8 trilioane de dolari, cu o creştere de aproape 9% faţă de anul 2008. PIB-ul nominal al Japoniei, cea de-a doua forţă economică a lumii după Statele Unite, este de 5.1 trilioane, cu doar 300 miliarde de dolari mai mare decît cel al Chinei, şi în descreştere faţă de anul 2008. În ritmurile actuale rapide de creştere economică a Chinei, se poate observa uşor că ori anul acesta, ori anul viitor (2011), China va depăşi Japonia şi va deveni cea de-a doua forţă economică a lumii.

Îmi amintesc o ştire aproximativ din anul 2007-2008, cînd se menţiona că PIB-ul Chinei l-a depăşit pe cel al Germaniei şi că China ar fi devenit a 3 forţă economică a lumii. Atunci analiştii estimau că China va ajunge Japonia la nivelul PIB-ului undeva în jurul anului 2012; se pare însă că China a hotărît să o ia înainte cu un an, doi. Tot aceeaşi analişti, occidentali sau americani, prognozează că China va ajunge Statele Unite după mărimea PIB-ului cam în jurul anilor 2030: nu m-aş mira ca China şi aici să o ia cu vreo 5 ani înainte.
Apropo, după mărimea PIB-ului calculat după paritatea puterii de cumpărare, China deja e a doua din lume, la o distanţă nu prea mare faţă de SUA.

Alt detaliu interesant: populaţia Rusiei este estimată a cădea anul acesta sub cifra de 140 milioane, urmînd a fi în iulie 2010 de aproximativ 139.4 milioane locuitori. Pentru a înţelege amploarea crizei demografice din Rusia, vă pot spune că la începutul anilor 90 Rusia avea o populaţie de aproximativ 148-149 milioane de locuitori - o micşorare cu 8-10 mln a populaţiei în aproximativ 20 de ani.
Dacă ritmurile actuale de descreştere a populaţiei Rusiei se vor menţine, aceasta va ajunge în 2030 la aproximativ 130 mln locuitori, cu o populaţie extrem de îmbătrînită, ceea ce îi va crea mari probleme Rusiei să îşi menţină propriul său teritoriu sub control, darmite să cucerească sau influenţeze altele - ceea ce, privit din interesul naţional al Republicii Moldova, este un lucru de bun augur, ce i-ar putea permite să se debaraseze definitiv de influenţa rusească şi să se alipească la spaţiul european, comunitar.

Şi, ultimul detaliu interesant, deşi India are o populaţie de peste 50 ori mai mare decît a României (1,17 mlrd versus 22 mln), la nivelul veniturilor din buget India o depăşeşte, incredibil, de doar 2.5 ori pe România. Totuşi, ritmurile de creştere economică ale Indiei sunt tot atît de spectaculoase ca şi ale Chinei, astfel că această diferenţă, cum este şi normal, pe viitor va creşte.

În rest, cine doreşte poate să cerceteze mai atent şi mai amplu datele din The World Factbook, pentru a afla o mulţime de alte informaţii interesante, şi paradoxale, despre statele lumii.

sursa imagine

marți, 1 iunie 2010

Rezultate sondaj Rusia


55% din cei care au votat la I sondaj legat de Rusia consideră că Federaţia Rusă reprezintă o mare putere. Puţin mai mult de un sfert (27%) din cei care au răspuns la sondaj percep Rusia ca fiind o supraputere, iar aproximativ o şăsime (16%) consideră Rusia ca fiind o putere mijlocie. La sondaj au participat 36 de persoane.

Dacă mi s-ar cere mie părerea, de tînăr specialist în RI, fost absolvent FRIŞPA licenţă în 2009 :) , voi spune sigur pe sine că Federaţia Rusă este doar o mare putere, comparabilă Franţei, Regatului Unit, Japoniei, dar departe de a fi o superputere, fiind net inferioară după majoritatea parametrilor Statelor Unite.

Legat de al doilea sondaj, legat de viitor, 57% (16 voturi) din cei ce au răspuns la sondaj văd Rusia ca fiind la momentul actual un imperiu în decădere, iar restul de 43% ca fiind o mare putere în creştere. La sondaj au participat 28 persoane.

În rest, pentru că am observat că acum la "modă" în societate tare sunt sondajele legate de alegeri, care foarte probabil să aibă loc anul acesta, am hotărît să fac şi eu unul la mine pe blog, pentru ca să fac unul şi înainte de alegeri şi să pot compara rezultatele ;).

sursa imagine