marți, 31 august 2010

Limba Noastră cea Română


O naţiune reprezintă o populaţie care împărtăşeşte o identitate comună (numită naţională) ce poate include mai multe elemente: limba, cultura (tradiţiile şi obiceiurile, etc), religia sau statul. Scriu asta pentru că în cazul meu anume limba (română) este cea care mă face să mă simt şi să mă identific ca fiind român, să mă simt parte a poporului românesc.

Dacă e să vorbesc de tradiţii, obiceiuri, întreaga mea viaţă de pînă acum am trăit-o la oraş, astfel că acestea, inclusiv şi hora (românească/ moldovenească), îmi sunt practic străine. Religia (ortodoxă) nu mă reprezintă mai deloc, fiindu-mi de asemenea străină. Despre stat, ce poţi spune cînd ştii că eşti un copil sovietic (născut în URSS), mai tîrziu RM.

Astfel că, în aceste condiţii, anume limba mea maternă a fost cea care mi-a croit identitatea naţională. Anume datorită limbii (române), cînd priveam posturi TV româneşti, îmi dădeam seama că cei din România vorbesc aceeaşi limbă ca şi noi. Anume datorită limbii (române), cînd am vizitat în copilărie România de 2 ori, am înţeles comunicînd cu cei de-acolo că aceştia sunt de acelaşi neam şi sânge cu mine, că suntem unul şi acelaşi popor. Anume datorită limbii mele materne, limba română, am înţeles că viitorul meu şi al Republicii Moldova trebuie să fie legat de România şi de lumea euroatlantică, dar nu de Rusia şi de lumea euroasiatică.

Trăiesc şi respir cu şi prin limba română, iar limba română există şi continuă prin mine, precum şi printre noi toţi, cei care o vorbim şi o onorăm!

sâmbătă, 28 august 2010

Răsărit de soare pe mare

Vara asta am fost la mare şi am profitat de ocazie să fac nişte poze de răsărit de soare, reuşind să fac unele deosebit de frumoase (în special ultimile), pe care am hotărît de-abia acum să le public pe blog, pentru a nu rămîne uitate la mine în computer, dar şi alţii să se bucure de frumuseţea imaginilor.







vineri, 27 august 2010

Cîteva gînduri legate de Ziua Independenţei


- Mamă, cum te simţi de Ziua Independenţei?
- Ca şi mai înainte...
- Dar cum te simţeai înainte?
- Ca trăind într-un stat locuit de măgari, de animale.

Tatăl meu a avut pe timpul Uniunii Sovietice un prieten evreu foarte deştept, care i-a fost cel mai bun prieten din viaţă. Acesta, cînd Republica Moldova şi-a declarat independenţa, i-a prezis: "Ăto ne gosudarstvo, ăto bolşoe G (Gavno)" (Ăsta nu e stat, ci un mare C (cîcat)).

Anul următor, în 1992, cînd vremurile erau înfierbîntate, tatăl meu lucra ca profesor la o şcoală profesională, în care se formau grupe de patrioţi care se duceau ori în Găgăuzia, ori în Transnistria, ca să lupte cu separatiştii. Tatăl meu, ce participase activ cu cei 2 copii ai săi nici de 5 ani la mişcările şi Adunările Naţionale (oare de-aici mi se trage naţionalismul?) de la sfîrşitul anilor '80 - începutul anilor '90, intenţiona să se înscrie, însă prietenul său l-a sfătuit să nu o facă, şi a făcut tot posibilul, şi chiar imposibilul, ca dînsul să nu se ducă să lupte.

Acum, după 19 ani ani de independenţă, tatăl meu este convins 100% în justeţea cuvintelor spuse de către evreu, considerînd Republica Moldova un mare "G", un stat care nu dă 2 bani pe viaţa şi demnitatea cetăţenilor săi, şi pentru care nu merită, şi nu ar fi meritat să-şi dea viaţa.
Acum, după 19 ani de independenţă, tatăl meu îi mulţumeşte lui Dumnezeu că l-a avut la momentul respectiv pe evreul dat de prieten (acesta a emigrat în Israel la începutul anilor '90, tata pierzînd apoi legătura cu el), datorită căruia şi-a putut creşte cei 2 copii sănătos şi întreg, dar nu schilod, sau chiar mai rău, să fi putrezit în pămînt, lăsînd 2 copii orfani.

O mulţime de tineri de pe facebook sărbătoresc azi Ziua Independenţei. Ceea ce nu conştientizează aceştia este că generaţia a 2, anume cea activă, este profund dezamăgită de statul a cărui cetăţenie o au. Generaţia a 2, din care mai bine de o treime sunt plecaţi peste hotare, din cauza că statul Republica Moldova nu le poate asigura un lucru plătit decent cu care să-şi crească copiii. De generaţia a 3, care votează masiv cu comuniştii, şi care este aproape toată nostalgică după URSS, nici nu mai are sens să vorbesc...

Noi azi, tinerii, la început de cale, suntem plini de energie, de optimism şi speranţă, precum şi de patriotrism/naţionalism faţă de statul nostru (unii, nu toţi, clar că). Dar cum vom fi noi oare peste 20 de ani? Vom copia destinul părinţilor noştri? Sau vom fi învingători şi vom schimba societatea/statul nostru? Merită oare să sărbătorim Ziua Independenţei, cei 19 ani de independenţă, care au fost de chin pentru generaţiile de înaintea noastră? Sau Ziua Independenţei rămîne încă a fi o zi a speranţei, a schimbării către bine?, pe care noi o şi vom realiza?

Apropo, cu Ziua Independenţei, primul imn al RM (România Mică) (Republica Moldova) ;)

marți, 24 august 2010

Anti-Sheriff


Mai că aveam azi să uit că diseară joacă Sheriff cu Basel, pentru grupele Ligii Campionilor. Sheriff este la un pas de a realiza o performanţă excepţională pentru fotbalul "republicano-moldovenesc", astfel că destui de mulţi basarabeni îi vor ţine azi pumnii. Eu, însă, diseară voi prefera să ţin cu Basel, deşi, în principiu, voi fi mai mult indiferent, meciul ne-avînd de gînd să-l urmăresc. S-ar putea ca unii să mă acuze de "lipsă de patriotism", argumentînd prin faptul că succesul Sheriffului este şi succesul Moldovei, astfel că mai jos îmi voi explica motivele.

Nu am fost niciodată suporterul sheriffilor, şi chiar din contra, în scurtele perioade în care am fost interesat de fotbalul din statul nostru, mereu am fost contra Sheriffului. Astă vară am participat la şcoala de vară "Dialoguri transnistriene", organizată de APE, în care politologul transnistrian Andrei Safonov ne-a spus direct că Sheriff a fost creată special pentru a demonstra superioritatea celor din stînga Nistrului faţă de basarabeni (lucru pe care îl ştiam şi de mai înainte) . Şi atunci, cum aş putea eu, un român basarabean, să susţin un club care a fost creat împotriva mea, împotriva noastră, a moldovenilor basarabeni???

Orice succes al Sheriffului este o înfrîngere a noastră, a românilor basarabeni. Chiar dacă "fotbalul moldovenesc" "cîştigă", noi, moldovenii basarabeni, pierdem, pierdem din mîndria naţională, din onoarea noatră, devenind mai inferiori în faţa "fraţilor noştri" transnistrieni. Astfel că, deşi situaţia este una delicată, dacă o analizăm în contextul reintegrării statului, unirii celor 2 maluri, eu prefer să fiu contra Sheriffului, contra Tiraspolului . Iar acest articol l-am scris şi pentru ca alţii să vadă şi partea cea goală a paharului, nu doar performanţa posibilă a "Moldovei".

sursa imagine

luni, 23 august 2010

Un om cu pasiune


Astfel îl pot denumi pe Ivan Goncearuc, prietenul meu şi autorul blogului sportiv ivangoncearuc.blogspot.com. Un om care a investit mult suflet, energie şi timp în blogul său, creînd unul din cele bune bloguri sportive de la noi din ţară.

Îmi amintesc şi acum cum dînsul îşi crease blogul în primăvara lui 2009, devenind din start unul dintre cei mai activi bloggeri din blogosfera moldovenească, comentînd şi împrietenindu-se cu alţi bloggeri, inclusiv eu. Fiind ambiţios şi îndrăzneţ, a scris nenumărate articole "pipărate" vizavi de fotbalul moldovenesc şi oamenii din el, exprimîndu-şi mereu liber părerea. O persoană curajoasă, care nu a ezitat niciodată să spună lucrurilor pe nume, şi să critice atunci cînd era nevoie.

Şi totul datorită faptului că are o imensă pasiune, fotbalul, despre care cunoaşte o bogăţie de informaţii, şi amănunte ascunse (în special fotbalul din MD), precum şi ambiţiei sale de a reuşi să construiască unul dintre cele mai bune şi citite bloguri sportive din Moldova, ceea ce i-a şi reuşit. Un om cu pasiune, a cărei înflăcărare îl îndreaptă spre cele mai înalte culmi, şi doar înainte.

duminică, 8 august 2010

Vărzăreştii Noi: Frasin secular (monument al naturii)

Pe teritoriul satului Vărzăreştii Noi, raionul Călăraşi, se află un arbore secular, monument al naturii, un frasin vechi de 350 ani, cu un diametru de 1.70 m şi o înălţime de 30 m. În acest sat, la bunici, mi-am petrecut mulţi ani din copilărie, precum şi vreo 2 săptămâni din această vară, aşa că nu am pierdut momentul să vizitez şi fotografiez copacul, de a cărui existenţă am aflat de-abia anul acesta.