luni, 29 noiembrie 2010

PCRM - 39%, PLDM - 29.19%, PD - 12.63%, PL - 9.85%

Rezultatele de peste hotare: PLDM - 31.965 voturi,
PL - 16.299 voturi,
PD - 5693 voturi
PCRM - 4351 voturi.
PLDM cîştigă 2 mandate, PL 1, iar cel de-al patrulea PD sau PCRM.

Adunate la voturile obţinute de aceste 4 partide în ţară (plus adunând voturile de peste hotare la cele din ţară, şi efectuând apoi împărţeala), se obţin următoarele procente:
PCRM - 39% (671.267 voturi)
PLDM - 29.19% (502.882 voturi)
PD - 12.63% (217.668 voturi)
PL - 9.85%% (169.758 voturi)

Rezultatele sunt bune, totuşi

5 aprilie 2009: PCRM - 49.48%, PL - 13.13%, PLDM - 12.43% şi AMN - 9.77%. Pentru PCRM au votat 760.551 persoane.

29 iulie 2009: PCRM - 44.69%, PLDM - 16.57%, PL - 14.68%, PD - 12.54% şi AMN - 7.35%. Pentru PCRM au votat 706.732 alegători.

28 noiembrie 2010, din 93.5% voturi procesate: PCRM - 40.98%, PLDM - 28.39%, PD - 13.03% şi PL - 9.02%. După cît se pare, pentru comunişti au votat între 640.000 şi 660.000 persoane.

Să fim serioşi oameni buni, rezultatele sunt bune, totuşi. ;) Pentru că comuniştii, încet, dar sigur, decad. Şi situaţia încă se mai poate schimba pînă la final ;)

Primele rezultate (parţiale) CEC. Trenduri, concluzii

La ora 23.00, din 4% voturi procesate: PCRM - 50%, PLDM - 21.7%, PD - 12.6%, PL - 6.5%.

Ora 24.00, 15.6% voturi procesate: PCRM - 46.5%, PLDM - 23.6%, PD - 13.5%, PL - 6.8%.

Ora 01.00, 30% voturi procesate: PCRM - 43.9%, PLDM - 26%, PD - 12.8%, PL - 8.2%.

După cum clar se observă, PCRM scade încet, dar sigur. Mulţi, la ora 23.00, se şi speriaseră cînd au văzut primele rezultate. Ceea ce au uitat ei este faptul că dimineaţa au votat mai mult bătrînii, în special electoratul comunist. Astfel că voturile de la fundul urnii, cînd au fost răsturnate pe masă, s-au pomenit din start primele. Iată şi de ce comuniştii aveau 50% din primele 4% de voturi procesate. ;)

Până la final veţi vedea singuri că comuniştii vor scădea sub 40%, iar PL va lua peste 10%. Aşa că se poate de culcat liniştit. Cel puţin, eu aşa am de gând să fac. Noapte bună, şi mâine să avem veşti bune! ;)

sursa imagine Hotnews.md

duminică, 28 noiembrie 2010

Rezultate exit-poll: cîteva gânduri


Exit poll IRES&Publika TV: PLDM - 34.4%, PCRM - 26%, PL - 15,6% şi PD - 15,1%. În mandate de deputat: PLDM - 37, PCRM - 29, PL - 18, PD - 17. Moment important, rezultatele sunt valabile pentru ora 19.00.

Exit poll Prime TV&CBS AXA: PCRM - 33.8% (37 mandate), PLDM - 32.2% (35 mandate), PD - 14,1% (17 mandate) şi PL - 10,2% (12 mandate).

Atrageţi atenţia la diferenţele dintre cele 2 exit-poll-uri: sunt destul de mari, ceea ce sugerează că mai bine am aştepta rezultatele finale, decît să ne încredem în ele.

Totuşi, se poate concluziona că comuniştii au luat sub 40 de mandate, ceea ce face ca Alianţa, dacă se va păstra în continuare, să poată alege cu uşurinţă preşedintele statului fără a avea nevoie de voturi de la PCRM. De asemenea, se poate spune definitiv că am scăpat de comunişti - în următorii 4 ani, PCRM la sigur va cădea sub 20%, putând chiar să dispară ca partid, sau să se "modernizeze" (să-şi schimbe denumirea, să scape de Voronin).

La final, nici nu ştiu dacă să mă bucur: pe de o parte, am scăpat aproape la sigur de comunişti, pe de altă parte, mă tem să nu se fi născut un alt balaur... Prefer să mă bucur totuşi.

sursa imagine Publika.md

Pronosticul meu electoral

PCRM - 39%.
PLDM - 22%.
PD - 14%.
PL - 12%.
Eroarea - 2%.
Restul de 13% se vor distribui la ceilalţi concurenţi electorali, care nu vor intra în Parlament.
Prezenţa la vot - 55%.

Acesta este un pronostic bazat pe raţionament (compararea şi analiza sondajelor ce au apărut înaintea alegerilor).

Legat însă de intuiţie, am presimţirea că s-ar putea să avem şi unele surprize: intrarea unui al cincilea partid în Parlament (AMN cel mai degrabă, sau PUM şi MAE, cu şanse, foarte mici, zic eu), sau a unui candidat independent (Gabi Stati - e greu de pronosticat ce rezultat ar putea lua acesta), sau că PL va depăşi PD la procente.

sursa imagine

Alegerea mea

Astăzi, la alegeri, eu voi vota Partidul Liberal. Nu am de gând să-mi argumentez sau justific alegerea, precum şi nici să vă îndemn să votaţi PL, adică să fac propagandă electorală. Pur şi simplu îmi fac publică alegerea. Oricine am şi aţi vota, fie ca după 28 noiembrie să avem parte de un viitor mai bun.

joi, 25 noiembrie 2010

Splendoarea şi mizeria Moldovei


Citit-am ieri pe basarabia91.net articolul în care George Friedman, directorul centrului de analize geopolitice Stratfor, ar fi vorbit despre Republica Moldova. Mi-a plăcut mult analiza, în special datorită faptului că autorul, fiind un străin, şi-a permis să spună lucrurilor pe nume fără a-i păsa dacă va fi criticat sau hămăit din urmă de nush ce moldoveni patrioţi. Acest articol mi-a amintit de un alt articol pe care l-am descoperit vreo 2,5 ani în urmă pe Timpul, în care un alt străin, francez, ar fi descris destul de dur, dar cred că destul de corect, societatea "moldovenească". După ce l-am recitit, am hotărît să-l public la mine pe blog, pentru că îmi pare actual şi acum, plus e interesant să-l (re)citeşti după vreo 2-3 ani trecuţi deja de cînd a fost scris I oară.

Articolul de mai jos, semnat de învăţătorul Khaldoun Laroui din Franţa (un călător împătimit, din câte se vede), doamna Ana Guţu, vicerector al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, l-a găsit pe http://lesauroresboreales.blogspot.com. „Este o radiografie perfectă a societăţii noastre”, şi-a spus profesoara, după care l-a tradus şi l-a trimis la reacţie. Conştient de doza de exagerare care, pe alocuri, îşi spune cuvântul în text, am decis totuşi să-l publicăm. Căci, fie lucrurile măcar şi pe jumătate cum ne văd străinii, merită să ne punem pe gânduri. (Redacţia TIMPUL)

Cuba de mâine

M-am întors recent dintr-o călătorie de lungă durată prin ţările Europei de Est... şi încă nu am revenit cu adevărat de acolo! Iată o scurtă schiţă a celei mai secrete, mai enigmatice şi mai derutante ţări din această zonă - Moldova.
Moldova este Cuba de mâine! E ţara ce s-a debarasat de comunism şi, la 17 ani după marea euforie din 1991, deziluzia devine un fenomen atotcuprinzător. Prima noutate: comuniştii mai sunt încă la putere. Deloc proşti, ei au întors vesta pe dos, au adoptat un discurs democratic şi au învăţat să elogieze sistemul liberal şi sacro-sfânta liberă iniţiativă. Ca urmare, bogăţiile se află în mâinile unei clici de afacerişti şi mafioţi, iar populaţia bea de stinge. Ţara este citată cu regularitate ca fiind cea mai săracă din Europa şi oferă din depărtare imaginea unei naţiuni închistate, dedată corupţiei, nepotismului, prostituţiei şi traficului de tot soiul.
Sosind la Chişinău, eşti mai întâi frapat de multitudinea autoturismelor de lux care brăzdează oraşul în toate direcţiile: Mercedes-uri splendide, BMW-uri din serii limitate, Lexus-uri „înflăcărate”, nou-nouţe, vehicule 4x4 se deplasează paşnic pe arterele principale ale oraşului. Mergând pe jos, poţi vedea un număr enorm de restaurante şi cafenele, pline la orice oră a zilei de o mulţime de oameni, care îşi afişează nestingherit bunurile - ceasuri luxoase la mână, coliere de aur sau argint aranjate solid în jurul gâtului, haine de firmă ca să impresioneze şi, desigur, telefoane mobile ultimul răcnet, la care personajele răspund din când în când cu o nonşalanţă calculată. Accesoriul de top sunt cheile de la maşină, puse neglijent pe masă, pe care indivizii le tot ating şi le mişcă între două fraze lipsite de sens sau sporadicele mişcări du-te-vino ale ospătarului.
Regatul aparenţelor
Cred ca aţi înţeles: fiind în Moldova, eşti în regatul desăvârşit al aparenţelor. Doar aparenţele contează! Trebuie să afişezi, să arăţi, să te expui din plin în vederea tuturor... În timp ce ţara e săracă şi ocupă ultimul loc printre naţiunile europene la capitolul bunuri produse, în timp ce salariul mediu oscilează „regeşte” între 70 şi 150 euro pe lună, plimbându-te prin Chişinău, ai impresia că te-ai afla undeva între Paris şi Londra. Cineva mi-a povestit un banc acolo, care, de fapt, ilustrează perfect această cursă frenetică pentru prestigiul egoului: o tânără moldoveancă lucrează în Franţa şi îşi invită mama în vizită pentru două săptămâni. În weekend fiica vrea să-i arate Franţa, să-i organizeze o călătorie. Dânsa alege Arles - un oraş istoric în sud-vestul Franţei, cu vestigii monumentale ale culturii romane. Mama fetei încruntă sprâncenele şi zice: „Cum ai spus, Arles? Despre ce-mi vorbeşti, fata mea? La întoarcere vreau să povestesc despre Nisa şi Monte Carlo, oamenii cunosc anume aceste oraşe şi vor şti despre ce e vorba atunci când voi discuta cu ei”.
Iată un alt fapt revelator al mentalităţilor: ai putea crede că la Chişinău ciclismul este interzis. Bicicletele sunt inexistente. Pur şi simplu, din cauză că sunt sinonime cu sărăcia. A te deplasa cu bicicleta în percepţia psihologică moldovenească înseamnă a nu avea mijloace să-ţi cumperi un automobil. Ruşinea...
Moldovencele sunt frumoase!
Ce să spun despre femeile din Moldova? E un defileu permanent! Nu am văzut nicăieri o asemenea multitudine de tinere machiate şi fardate, în fuste mini sau pantaloni mulaţi pe corp, pe tocuri înalte, cu decolteuri şi podoabe. O moldoveancă fără zorzoane e o raritate! Şi s-o spunem fără ocolişuri -moldovencele sunt frumoase. Se pare că alimentaţia proastă, excesul de calorii, obezitatea nu este un fenomen care le afectează. Una mai graţioasă şi mai suplă decât alta. Una vă face să o uitaţi pe cealaltă, cum se spune în Orient, şi chiar cele doar câteva urâte au o urâţenie distinsă. Ce vor aceste femei? Să placă? Să găsească un soţ ideal, să întemeieze o familie? Ca de obicei în lume? Nu, lucrurile sunt mai complicate... Capitalismul este o idee nouă în Moldova. Odată instaurat, el a desemnat criteriul-rege în raporturile umane: banii. Interlocutorii mei au o părere unanimă: aceste creaturi (femeile din Moldova - n. t.) sunt sensibile, înainte de toate, la un singur argument - portofelul. Le plac la nebunie bărbaţii care aruncă generos banii. Dar cum rămâne cu şarmul - ripostam eu elocvent, zburlindu-mă şi agitându-mi braţele pentru a pune în valoare evidenţa - spiritul, umorul, romantismul, demnitatea, buna educaţie şi cumsecădenia, toate aceste valori sunt aruncate naibii, drăcia dracului? Lumea râdea cu poftă. E drăguţ, ăsta... Da, aceste calităţi mai sunt apreciate, sunt bune la ceva, însă nici pe departe principale, mi s-a răspuns.
Cultul generalizat al aparenţelor lasă loc pentru spectacolul sărăciei, ce îşi merită turiştii amatori de mizerie. Acest spectacol, însă, trebuie căutat… Turistul amator de mizerie va examina, de exemplu, vechile clădiri rezidenţiale sovietice pentru a savura un autentic spectacol al degradării generale. Faţadele sunt murdare, zgâriate, surpate de uzură şi mucegai. Ferestrele - dezarticulate şi fisurate. Pătrunzând în clădire, dai peste ascensoare preistorice şi puturoase, cutii poştale smulse şi ruginite, pubele comune debordând de gunoaie şi deschise în bătaia vântului, pereţi vechi distruşi de umiditate etc. Şi toate acestea se întind cât poţi vedea cu ochii. Fir-ar să fie! Ţi se taie răsuflarea!
La doar o aruncătură de băţ de Chişinău...


Turistul amator de mizerie va mai da o raită-două şi pe la ţară. Imediat ce treci de Chişinău, nu mai există semne de circulaţie. Trebuie să cunoşti itinerarul pe degete sau să te pricopseşti cu o busolă. Magnificul Drum al Vinului permite să traversezi sate pitoreşti fără asfalt. Există fântâni la fiecare 500 de metri. Ah, da! Şoferul vă informează, distrat, că sătenii încă nu au apă potabilă în casele lor (!), cei care o au sunt cu adevărat nişte norocoşi - fântânile sunt situate la o aruncătură de băţ de la cocioabele lor. Alţii trebuie să parcurgă kilometri întregi pentru a aduce apă. Deci, nu există reţea de distribuţie a apei în sate - şi e doar la câţiva kilometri de Chişinău, de maşinile luxoase, de restaurantele arhipline şi de viaţa nocturnă gălăgioasă. Iarna, la minus 20 de grade, sătenii se duc după apă la fântână pentru necesităţile cotidiene: să se spele, să spele vasele, lenjeria etc. Mi-am pus această întrebare de mii de ori: cum putea Uniunea Sovietică să trimită oameni în spaţiul cosmic fără ca să fie în stare să asigure distribuirea apei potabile cetăţenilor săi? La sigur, e o chestie de prioritate... Tot de-a lungul şoselei poţi întâlni sate-fantome. Explicaţie: locuitorii in corpore sunt plecaţi în lume. Moldova este un mare furnizor de imigranţi. După mine vine şi fratele, apoi verişorul, apoi vecinul şi, desigur, prietena vecinului meu şi aşa mai departe. Italia şi Rusia sunt primele cliente. În Franţa o comună din suburbia Parisului numără o importantă comunitate de moldoveni. Vizele de plecare sunt luate cu asalt, traficul şi mita - un fenomen curent. Aceşti imigranţi, prin definiţie furnizori de valută, constituie o adevărată mană pentru o economie muribundă. Ca şi pe alte meridiane, moneda naţională (leul moldovenesc) se menţine vitejeşte graţie banilor trimişi de imigranţi.
Moldova este Cuba de mâine. Dar e şi Cuba de ieri. Inegalităţi sociale profunde, o Putere coruptă şi discreditată. Proliferarea luxului indecent, fastul şi strălucirea capitalei contrastează cu satele unde lipseşte un minimum necesar de trai. Şi, în plus, o populaţie derutată: Revoluţia sa a fost realizată sau ba? Ar mai putea ea să facă altceva?
sursa imagine

miercuri, 24 noiembrie 2010

Tiraspol (2)

Lumea zice că timpul s-ar fi oprit în loc la Tiraspol, şi comunismul ar fi acolo la el acasă. Da eu cred că ea greşeşte...

Tiraspol şi "haitek" are ;), deci îi în sec. XXI
o clădire destul de frumoasă
Clădirile de "stat" ale Transnistriei. Oare cînd un 7 aprilie şi pe la ei?

şi partide au în Tiraspol... poate şi "opoziţioneri"
Adevărata limbă moldovenească!
Facultatea de Medicină a nush ce universitate
ce pot să spun aici... principala atracţie a Tiraspolului, pentru care moldovenii cu plăcere ar face Unirea... cu Transnistria.

Şi atât.
Mai vezi: Tiraspol.

marți, 23 noiembrie 2010

Eseu: Cum pot partidele politice să stimuleze cultura politică a societăţii?

Conceptul de cultură politică desemnează setul de cunoştinţe, convingeri şi sentimente ce determină atitudini şi comportamente caracteristice unei comunităţi umane, care definesc situaţia în care are loc acţiunea politică şi în raport cu care se poate evalua eficacitatea unor iniţiative şi acţiuni politice.
Cultura politică cuprinde trei dimensiuni, care ar trebui luate în seamă înainte de a răspunde cum pot partidele să stimuleze cultura politică a societăţii. Acestea sunt:
- dimensiunea de cunoaştere, care presupune ansamblul de cunoştinţe, mai mult sau mai puţin sistematizate şi riguroase despre fenomenele şi domeniul politic;
- dimensiunea afectivă, care include în special latura emoţională a individului, a sentimentelor şi (ne)ataşamentului acestuia, şi care are un rol important în formarea atitudinilor şi comportamentului politic;
- dimensiunea evaluativă, care se referă la judecăţile de valoare privitor la evenimentele şi realitatea politică din societate.
Anume în funcţie de aceste dimensiuni ale culturii politice şi se formează cele trei tipuri de cultură politică, pe care le cunoaştem: cultura politică parohială (locală), cultura politică dependentă (paternalistă) şi cea participativă.
Astfel, cunoscând toate acestea, ne putem da seama că cel mai uşor pentru partidele politice să stimuleze cultura politică a societăţii este ridicarea gradului de cunoştinţe politice pe care le-ar deţine societatea. Altfel spus, partidele politice ar trebui să organizeze diverse evenimente şi proiecte, ca de pildă traininguri, seminare, conferinţe, în care să fie implicaţi nu doar membrii de partid, ci şi persoane neafiliate politic, şi care să urmărească informarea acestora asupra principiilor, doctrinei şi activităţii partidului, precum şi a funcţionării statului, democraţiei, instituţiilor politice din ţară, şi în genere despre întreg sistemul politic din ţară.
De asemenea, partidele politice pot stimula cultura politică a societăţii prin simpla organizare a unor întîlniri periodice dintre liderii partidului, sau persoane importante locale, membri de partid, cu populaţia simplă, întîlniri care să aibă loc nu doar în timpul campaniei electorale, ci şi între acestea, în care să se discute deschis probleme de interes public şi soluţiile şi metodele partidelor pentru rezolvarea acestora. Pe lîngă informarea publicului partidele ar contribui şi la creşterea încrederii cetăţenilor asupra activităţii lor, sau cel puţin ar duce la micşorarea distanţei dintre cetăţeanul simplu şi putere, un indiciu al democratizării societăţii.
O altă metodă prin care partidele ar putea stimula cultura politică a societăţii este organizarea periodică a unor offline-uri cu blogheri. Spun aceasta deoarece, pe lîngă creşterea importanţei blogosferei în ţara noastră, astăzi, în chiar lumea întreagă, o bună parte din oameni preferă să citească bloguri, cunoscînd din start subiectivitatea autorului, în loc să se încreadă în „marile ziaruri independente”, care de fapt ar scrie la comanda sau/şi în favoarea cuiva.
În genere, partidele politice ar putea stimula cultura politică a societăţii prin simpla susţinere a participării cetăţeanului în politică. Aici mă refer la: de la „gradul zero” al participării – participarea la vot, în opinia lui J. S. Mill aceasta fiind un mod util de a cultiva spiritul public şi inteligenţa politică, pînă la participarea „convenţională” şi „protestatară” (implicarea în activităţile organizate de partide, ocuparea unor funcţii politice, pînă la petiţii, proteste sau greve). În mare parte, anume aici şi pot fi atinse celelalte dimensiuni ale culturii politice (emoţională şi evaluativă), prin care stimulînd emoţiile, sentimentele şi judecăţile de valoare ale oamenilor, partidele ar contribui la creşterea participării politice a cetăţeanului, implicit la creşterea culturii politice, precum şi civice, a societăţii.

P.S. Eseu (de maximum 500 cuvinte) realizat pentru concursul Şcolii Tânărului Lider Politic. L-am publicat pe blog strict deoarece ca efortul creării acestuia să nu fi fost în zadar (ţinând cont că nu am fost selectat).

luni, 22 noiembrie 2010

Tiraspol

Vara aceasta, când am fost la şcoala de vară "Dialoguri Transnistrene - Regiunea Mării Negre: realităţi, probleme şi perspective", organizată de APE, am făcut o scurtă vizită (de doar o oră) în Tiraspol. Fiind pentru prima oară în "capitala" regiunii separatiste, am profitat de ocazie pentru a face o mulţime de poze, de care, când m-am întors acasă, am uitat, de-abia acuma redescoperindu-le în aparatul foto. Am hotărît să le public, o parte, cele mai reuşite, pe blog, poate cuiva îi va fi interesant sau utile, căci mie ele practic nu-mi trebuiesc şi le voi şterge în curînd din computer. Astfel că măcar ceva folos din ele să fie.

Cum era şi de aşteptat, ghidul nostru, politolog din Transnistria, ne-a dus dintîi la "mândria" transnistrenilor - baza sportivă a Sheriffului:


apoi a avut grijă să ne "debarce" la un placat cu un mesaj destul de sugestiv
Tiraspolul are şi cetăţeni de onoare... care majoritatea nici nu-s transnistreni, darmite tiraspoleni
Smirnov din Habarovsk nu avea cum să lipsească dintre ei ;)
cum era şi de-aşteptat, "Marele Lenin" veghează asupra micii "oaze" de comunism

dar fără nici un folos, capitalismul (Puma şi Adidas) cucerind chiar centrul oraşului

şi limuzinele de lux ale "fasciştilor" se plimbă învingătoare prin Tiraspol
în condiţiile în care populaţia simplă se plimbă în troleibuze tot ca ale noastre din Chişinău
iaca benzina e oleacă mai ieftină la ei, dacă nu mă greşesc
şi rubla transnistreană e mai tare decât leul nostru, pentru cei interesaţi de "obmen valiutî"
va continua

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Despre Ving Tsun


"Într-o luptă câştigă nu stilul, ci luptătorul."
Marele maestru Wong Shun Leung

Să facem o scurtă călătorie în interiorul unei arte marţiale chinezeşti, care multora le este o mare necunoscută, fiind privită deseori cu suspiciune, dar celor care îl cunosc fiind un stil de luptă extrem de apreciat si de temut pentru eficienţa sa.
"Ce este Ving Tsun-ul? De unde îşi are originea? De ce anume Ving Tsun?" - sunt doar o serie de întrebări pe care şi le pun numeroase persoane interesate de tărâmul artelor marţiale, şi la care vom încerca să răspundem în acest articol.

Se întîlnesc foarte multe transcrieri în latină a aceluiaşi stil de Kung-Fu: Ving Tsun, Wing Chun, Wing Tsun, Ving Chun sau Yong Chun. Toate aceste denumiri reprezintă aceeaşi... citeşte mai departe.

sursa imagine

joi, 18 noiembrie 2010

Responsabilitatea la moldoveni (II)

3 săptămâni în urmă era anunţat concursul de selectare a participanţilor pentru "Şcoala Tânărului Lider Politic", organizată de ADEPT. Fiind interesat de înainte de ŞTLP, din start am observat 2 semne rele, minusuri: la pagina indicată nu se găsea formularul de aplicare (a apărut ceva mai tîrziu decît anunţul de pe facebook şi ADEPT), şi 2 la mână, scrisoarea de delegare din partea preşedintelui partidului pentru membrii de partid de departe mi se părea (şi nu mi-am schimbat opinia) un efort în plus şi o discriminare în comparaţie cu cei neafiliaţi politic. Altfel spus, e mai simplu/uşor de aplicat ca neafiliat politic decît ca membru de partid.

Ok. Nu asta era principalul despre ce vroiam să scriu. Am aplicat şi eu la ŞTLP. Am primit apoi, cum era normal şi profesionist (apreciez asta la ADEPT, căci alţii nu o fac de obicei), un mesaj în care mi se confirma că au primit documentele mele pentru aplicare, şi că rezultatele vor apărea pe site-ul ADEPT pe 9-10 noiembrie. Zic eu, e bine.

Mă uit pe 9, încă n-au apărut. Ok. Aştept în ziua de 10, nici atunci nu au apărut rezultatele. 11, 12, se încheie săptămână, trece şi ziua de luni, pe site-ul ADEPT nu sunt publicate nici un fel de rezultate. Răbdarea mi-a crăpat pur şi simplu, în fiecare zi deschizînd site-ul lor pentru a căuta rezultatele, astfel că lunia asta le-am scris din nou celor de la ADEPT, întrebîndu-i cînd vor apărea şi dacă sunt admis. A 2 zi am primit răspuns că nu am trecut, şi interesant, tot a 2 zi a şi fost publicată lista participanţilor. Mă întreb, dar dacă le scriam de săptămâna trecută, de joi, vineri, aflam de mai înainte rezultatele? :)

Nush cum vouă vi se pare chestia asta, dar pentru mine e lipsă de responsabilitate şi seriozitate. Să zici oamenilor că rezultatele apar într-o anumită zi, dar ele să nu apară nici după mai multe zile de la data anunţată, lăsînd oamenii pe jar, e pur şi simplu urât de-a binelea. Căci pur şi simplu răbdarea ţi se pune la încercare, şi devinea tot mai frustrant zi de zi, aşteptînd rezultatele. Mai bine deja nu scriau că datele vor apărea pe 9-10, dacă intuiau că nu o să reuşească, sau aveau alte planuri, căci, cel puţin mie, acum, cei de la ADEPT mi-au lăsat o imagine destul de proastă, de iresponsabili şi neserioşi.

Recunosc că nu avea să scriu acest articol dacă eram acceptat la ŞTLP. Frustrarea mi-ar fi fost acoperită/lichidată sau atenuată de către bucuria admiterii. Aşa însă, mi-am revărsat-o pe blog. M-am răzbunat, ar putea spune unii - dar şi sunt Scorpion, vă reamintesc eu. Plus nu mă interesează ce credeţi - am scris ceea ce am simţit că trebuie să fac. Căci într-o lume în care majoritatea se comportă ca nişte porci, dacă le-am ierta pe toate, nu ar mai exista dreptate şi bine.

sursa imagine

Mai citeşte:

marți, 16 noiembrie 2010

4 sondaje: concluzii


Luna trecută mă întrebam cînd vor apărea ceva sondaje legate de alegeri, ca să ne putem da seama cît de cît ce ne aşteaptă după 28 noiembrie. Ei bine, de la începutul lunii noiembrie pînă în ziua de azi, am avut parte de 4 sondaje, care, cel puţin mie, m-au ajutat să-mi formez unele idei sau concepţii despre care ar putea fi rezultatele alegerilor anticipate. În fine, eu sunt de-acord că în sondajele din RM nu prea poţi să ai încredere, unele fiind făcute, poate, la comanda sau interesul unor forţe (nu doar politice), dar oricum ar fi ele nu pot ascunde esenţa, sau marea parte a adevărului, doar unele procentaje fiind mai umflate sau coborîte ca urmare a interesului cuiva.

Sondajul CBS-AXA. PCRM - 39%, PLDM - 21%, PD - 19% şi PL - 13%. În mandate: PCRM - 42, PLDM - 23, PDM - 21, PL - 15.
Faptul că în acest sondaj nu prea merită să ai încredere este demonstrat de aşa-zisul procentaj de doar 3% din populaţia ţării care ar pleda pentru unirea cu România. Aceasta este o minciună tot atît de mare ca cea a comuniştilor de la referendumul din 2004 conform cărora doar 2% din populaţia RM s-ar identifica ca fiind români. De asemenea, procentajele de 47% integrare în UE şi 46% în CSI parcă special au fost inventate pentru a împăca Rusia (sau Rusia Unită a lui Putin, cu care PDM ar avea nush ce alianţă acolo). Iar dacă mai ţinem cont de faptul că directorul CBS-AXA, Ion Jigău, este membru al biroului politic executiv al Partidului Democrat, ne dăm seama de ce PD are un procentaj atît de ridicat, dacă comparăm cu celelalte sondaje, şi la comanda cui, sau în interesul cui a fost măsluit acest sondaj.

Sondaj transnistrean. PCRM: 32-36%, PLDM: 28-32%, PDM: 10-12% şi PL - 10%. Nu comentez acest sondaj pentru că idee nu am cine sunt realizatorii acestuia sau cîtă credibilitate le putem oferi.

Sondaj Asociaţia Sociologilor şi Demografilor. PCRM - 27.9%, PLDM - 15.6%, PD - 9.9%, PL - 8.7%, AMN - 5.1%. Dacă sunt luate în considerare voturile doar celor decişi: PCRM - 35.3%, PLDM - 19.8%, PD - 12.5%, PL - 11%, AMN - 6.5% şi PUM - 4.2%. În mandate: PCRM - 37, PLDM - 22, PDM - 14, PL - 13, AMN - 9, PUM - 6.
Lucru interesant este că acest sondaj este singurul care creditează că mai mult de 4 partide vor intra în Parlament. Dacă încă PUM se află la limită (4,2%), putîndu-se spune precis că nu vor trece pragul, AMN, conform sondajului dat, pare a avea şanse bune. Ceea ce celelalte sondaje nu par a fi de-acord.

Sondaj BOP. PCRM - 26%, PLDM - 21%, PD - 10%, PL - 9%. Din cei decişi: PCRM - 37%, PLDM - 31%, PD - 14.3%, PL - 12.5%. În mandate: PCRM - 39, PLDM - 33, PD - 16, PL - 13.
La BOP mă miră procentajul destul de înalt al celor de la PLDM, care îl depăşeşte chiar pe cel al PL şi PD împreună.

Concluzii:
1) Se poate spune în proporţie de 80% că în viitorul Legislativ vom avea doar 4 partide: PCRM, PLDM, PD şi PL. Celelalte 20% rămân ca pentru excepţii, de ex. AMN (personal nu cred că va intra în Parlament), sau pentru candidaţii independenţi (de ex. Gabriel Stati duce o campanie foarte puternică - sunt mulţi care zic că au să-l voteze pe dânsul, ceea ce mă miră un pic);
2) PCRM va câştiga sigur alegerile, cu undeva 35 - 40% (eu zic că 40%), PLDM va lua sigur locul II (20 - 25%), PD se va clasa pe 3 (12 - 15%) şi PL pe 4 (10 - 14%);
3) Alianţa, sau altfel spus PLDM+PD+PL vor lua la sigur peste 51 de mandate. Comuniştii nu par a avea şansa să revină la guvernare, ceea ce e un lucru foarte bun. Legat de chestia cu 61 de mandate, chiar dacă unele sondaje creditează cu şanse bune ca AIE să obţină peste 61 de locuri în Parlament, eu nu mi-aş pune deloc speranţe. Cum am spus mai sus, cred că PCRM va câştiga undeva 40% din voturi, ceea ce înseamnă undeva la 42 - 45 mandate.

sursa imagine Unimedia

Responsabilitatea la moldoveni (I)

M-am implicat într-un proiect NDI (National Democratic Institute) de a scoate tinerii la vot la 28 noiembrie, în anumite oraşe din Republica Moldova (eu m-am înscris pentru Hânceşti). Pentru fiecare oraş urmau să se creeze echipe din cîte 6 participanţi.

Ei bine, imediat după cele 2 weekend-uri de training avute la începutul lunii octombrie, la Vadul lui Vodă, în care ne-au cazat şi hrănit bine, pe contul lor, al celor de la NDI, aveam teoretic 6 voluntari care s-au înscris benevol pentru oraşul Hânceşti. Însă, cînd undeva în săptămâna a treia din octombrie am realizat I întîlnire cu mentorul nostru, am fost prezenţi numai trei (ioc!). Cealaltă jumătate, o pereche (soţ şi soţie cică) şi unul care nu avea email, s-au retras rapid cînd lucrul trebuia să înceapă.
Dar la traininguri pe spatele cuiva au reuşit să participe, dacă tot au reuşit să se semneze de bunăvoie la oraşul Hânceşti, gândesc eu.

Well, la I întîlnire cu mentorul nostru, acesta ne-a spus că e necesar să facem o vizită în teritoriu. Ne apucasem noi cei trei să negociem acolo, şi iniţial parcă plănuiam mai mult pe vineri, dar unul din ei, Andrei Cojocaru, zice că lui nu-i convine deloc şi numai miercuri poate, adică ziua următoare, în care şi eu, şi celălalt participant aveam lecţii. Mi-am călcat pe interese, şi, pentru ca să reuşim să plecăm toţi trei în Hânceşti, ne-am înţeles pe miercuri să ne ducem.

A 2 zi, dimineaţa, cînd deja eram ieşit din casă, mă sună băiatul ăsta şi mă anunţă că lui pur şi simplu nu-i ia duce în ziua ceea la Hânceşti. Sincer, am rămas de-a binelea stupefiat atunci - îi zic bre, eu deja sunt pe drum, urmează să mă întîlnesc cu celălalt, şi nu pot da înapoi, şi cum de acum i-a trăsnit asta cînd trebuia de anunţat înainte, nu deja cînd noi, ceilalţi 2, eram pe drum. Ăsta tot se eschiva de la răspuns şi responsabilitate, şi văzînd că n-am cu cine vorbi, i-am spus direct să procedeze aşa cum îi spune conştiinţa, şi i-am închis telefonul dobitocului.

Ei bine, conştiinţa aşa de bine "i-a funcţionat" că el după asta în genere nu a mai venit pe la vreo întîlnire NDI, cu noi. Şi cînd situaţia era şubredă, al 2 participant rămas fiind plecat în Italia, numai eu rămas cică activ, şi am scris tuturor pe email, să văd cine participă, acesta mi-a răspuns că cică să-l înştiinţez cînd o să fie activităţile în weekend, că el şi-a găsit nush ce de lucru şi nu poate veni în decursul săptămânii - mai pe scurt un laş, care nu mi-a putut scrie direct că refuză să participe.

Într-un final am mai "racolat" cîţiva voluntari din cunoscuţi, astfel că activitatea a început să "meargă", dar nu despre asta am intenţionat să scriu acum. Ceea ce vreau să spun e că după o serie de întîmplări şi activităţi avute de mine în octombrie, ca aceasta de mai sus, sau mai recent, noiembrie, eu m-am dezamăgit foarte mult în oameni, că în majoritatea pur şi simplu nu poţi avea încredere, pentru ca să nu iai o ţeapă pe urmă. Căci cu responsabilitatea şi cu cuvântul moldovenii stau foarte rău, aşa că nu-ţi rămâne decît în tine singur să ai încredere şi să cauţi putere. Iar dacă nici în tine nu ai încredere, atunci eşti pierdut în societatea noastră de vipere şi şacali...

sursa imagine

duminică, 14 noiembrie 2010

Mafia pariurilor


Citeam vreo 2 zile în urmă o ştire pe gsp, în care se spunea că favoritele certe la victorie în etapa a 15-a, campionatul României, conform caselor de pariuri ar fi Oţelul, Vasluiul şi Steaua. Ţin minte că mi-am zis atunci ironic în gând că nu m-ar mira ca anume aceste echipe să eşueze.

Ei bine, Oţelul a remizat acasă cu Victoria, Vasluiul la fel cu Astra, iar Steaua a pierdut acasă cu Gaz Metan. Observînd azi seara aceste rezultate m-a surprins faptul că am avut totalmente dreptate.

N-am cum să demonstrez că ar fi vorba de mafia pariurilor (n-am nici un argument consistent), da nici nu mă preocupă să o fac. Demult deja întreg fotbalul mi se pare o minciună, un mare teatru, sau spectacol, care să ţină oamenii desconcentraţi de la adevăratele lor probleme preocupîndu-ne cu interese false.

Şi totul a început de la meciul România - Olanda, Euro 2008, care nimeni nu-mi va schimba părerea că a fost un blat, sau mai bine spus, că românii ar fi cedat special meciul pentru interesele altora. Am mai citit apoi cartea lui Sandu Grecu, Povestea unui vis de vară, care mi-a întărit convingerea că fotbalul internaţional este corupt, totul fiind un teatru în care banii sunt principala valoare.

Iar dacă mai ţin cont de murdăria din fotbalul românesc (de la federaţie pînă la campionatul intern), nu mă mai miră că m-am înstrăinat atît de mult de fotbal, şi mă bucură că nu mă mai dor înfrîngerile Stelei sau naţionalei României, ca pe vremuri. Nu mă mai consider stelist, dacă vreţi să ştiţi. De naţionala României, încă, un pic, îmi mai pasă, dar nu atît cît să mă doară/frustreze eşecurile ei.

Cum n-ar fi, eu sunt aici, în Republica Moldova, cu viaţa şi interesele/necesităţile mele, iar ei undeva foarte departe de mine, ca să îmi influenţeze viaţa mea spre bine. Probabil că m-am maturizat, sau poate am devenit mai inteligent încît să îmi pese de nişte circari, în condiţiile în care viaţa mea reală, cea de alături, mă apasă acum mai mult ca niciodată.

sursa imagine

P.S. Interesant e că de acest articol am dat exact după ce am scris articolul meu, cînd căutam poze pe google.

joi, 4 noiembrie 2010

Noroc! N-ai vreo ţigară?

Iaca aşa o întrebare am primit azi de la 3 băieţi, în oraş. Şi nu e prima oară cînd mi se întîmplă să se cerşească o ţigară de la mine. Trecem peste faptul că eu nu fumez şi nu am nici o ţigară pe la mine - tinerii ăştia nu aveau cum să ştie asta. Dar însăşi faptul că obişnuiesc să-i întrebe mai pe oricare tînăr ce le cade în cale, pornind de la premisa că toţi ar fuma, se primeşte ca o insultă.

În al doilea rînd, să fiu eu chiar un fumător înrăit, nu mi-aş permite niciodată să mă umilesc cerînd o ţigară de la un om străin. Eu înţeleg că băieţii se considera "paţani" adevăraţi, adică avînd tare mare îndrăzneală şi nici un obraz, dar fapta în sine rămîne a fi o cerşetorie, indicînd lipsa unei demnităţi umane la ei. Mai ales că erau trei - chiar nu puteau să strîngă împreună să-şi cumpere o ţigară? Şi pentru ce oare mai fumează dacă sunt atît de săraci, încît nici nu-şi pot permite să-şi cumpere, şi fumeze, propriile ţigări?

Păcat că ţara noastră e plină de "paţani" cu nemiluita, dar cu lipsă mare de bărbaţi adevăraţi...

sursa imagine

Job Cocktail - un faliment

Cei de la Job Cocktail Chişinău au realizat ieri şi azi un eveniment de carieră dedicat tinerilor, citeşte mai multe aici. Primul minus al lor este că nu au indicat locaţia. Adică, ei au indicat locaţia USM, dar USM înseamnă şi blocul 6 FRIŞPA, şi blocul 5 Asistenţă socială, precum şi blocul unde se studiază dreptul, la Sculeni.

M-am dus eu azi la Blocul Central, am fost şi în sala Senatului, găsesc şi vreo 2 anunţuri despre evenimentul dat, da unde are loc, în ce bloc, ioc. Şi mai întreb şi vreo 2 studenţi despre eveniment, ăştia nu ştiu nica, şi eu stau ca un bou şi nu ştiu unde să mă îndrept. Doar întrebînd doamna de la uşa de la intrare în Blocul Central, am aflat că evenimentul are loc în blocul 4.

Acolo, deşi evenimentul se ţinea şi la etajul I şi II, erau mai puţin de 10 standuri. Şi toate inutile şi neinteresante mie: ceva oferte de joburi din IT, de la Continental Iaşi (automobile şi IT), Ameritrex, AIESEC, Prime, etc. Pînâ şi la târgul de burse 2010, unde erau doar 4 standuri, am aflat şi beneficiat de mai multă informaţie utilă şi interesantă decît aici. Puteam şi să nu vin, deci.

Din altă parte, am mai avut 2 treburi în oraş, una fiind tot legat de universitate. Interesant e că la toate am primit un răspuns negativ la ceea ce doream să aflu/obţin. Iar dacă mai ţin cont şi de evenimentul Job Cocktail, în scurta mea plimbare de o oră jumate în oraş am reuşit să obţin 3 eşecuri. Interesantă zi am eu azi...

sursa imagine

Cum ar trebui să fie orarul unui masterat normal, la FRIŞPA?

Ei bine, în primul rînd eu cred că un masterat normal ar trebui să fie unul în care să se înveţe cel puţin 5 zile pe săptămână (luni - vineri), care să aibă aproximativ 15 lecţii, exact ca la licenţă. De exemplu, mai mulţi cunoscuţi mi-au spus că la Academia de Administrare Publică pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova (unde există specialitatea la masterat Relaţii Internaţionale) se fac ore de luni pînă vineri, de la ora 9.00 pînă la ora 15.00. Pe lîngă faptul că ar avea cîte 5 disciplini pe semestru, la Academie s-ar face cursuri şi la 2 limbi străine (nu ştiu dacă e adevărat, ar trebui să verific informaţia). Să fi fost aşa masteratul şi la FRIŞPA, ar fi fost mai mult decît perfect.

Apropo, personal tot sunt de-acord că un student sau un masterand nu ar trebui să lucreze (cu excepţia dacă ar lucra strict pe specialitate, poate). Nu ai cum să înveţi normal şi să ieşi un specialist bun dacă faci 2 lucruri deodată. Practica (viaţa) mi-a arătat că un tînăr student cînd lucrează şi învaţă, sau neglijează învăţătura (şi atunci ce fel de specialist va ieşi din el?), sau neglijează lucrul (ce fel de angajat este atunci el?). Dar problema nu ţine aici nici de studenţi, nici de universitate, ci de stat, de politicile Ministerului Educaţiei. Despre aceasta însă voi scrie altădată.

Revenind strict la masteratul de la USM, FRIŞPA, şi dacă acceptăm "ideea genială" a celor de la catedra RI sau de nush unde că masteranzii ar trebui să înveţe mai mult de sine-stătător, avînd mai puţine prelegeri şi seminare la universitate (de exemplu, 8 lecţii avem acum pe săptămână), orarul la masterat s-ar fi putut face în zeci de variante mult mai avantajoase pentru bieţii masteranzi.

De exemplu, dacă tot avem doar 8 lecţii pe săptămână, se putea lesne face un orar în care să fi învăţat cîte 4 lecţii doar sâmbăta şi duminica, toată săptămâna avînd liber, astfel masteranzii avînd şansa să lucreze ca orice om normal şi să-şi facă ceva bani de buzunar, dar nu să stea pe capul părinţilor.

Sau, se putea lesne de făcut un orar în care să fi învăţat vineri 2 lecţii, seara, şi apoi sâmbătă şi duminică, cîte 3 lecţii. Iarăşi în acest caz masteranzii ar fi fost avantajaţi, putînd şi să meargă la lucru, dar şi să frecventeze cu uşurinţă lecţiile de la masterat.

Altă idee ar fi fost, că dacă tot avem de făcut doar 8 cursuri pe săptămână, să se fi făcut cîte 2, de luni pînă joi, seara, undeva între orele 18.00 şi 21.00.

Cum vă daţi seama, se putea face cu uşurinţă un orar la masterat prin care masteranzii să poată merge şi la lucru, dar şi să poată frecventa cursurile masteratului. Din păcate însă, cei de la universitate le este în cot de interesele masteranzilor, iar masteranzilor, legea reacţiunii, li s-a făcut în cot de universitate şi masterat. Vina eşecului masteratului la FRIŞPA le aparţine în totalitate celor de la universitate...

sursa imagine

miercuri, 3 noiembrie 2010

Coincidenţe, dulci coincidenţe

Nu demult citeam despre Mariana Şupac, sora deputatei comuniste Inna Şupac, într-o ştire pe Unimedia. Astăzi la Parlamentul Tinerilor, cînd mă semnam la prezenţă, observ mai jos numele Marianei Şupac, şi am întrebat curios dacă ea este sora Innei Şupac. "Da, eu sunt", am primit răspuns de la chiar jumate de metru, Mariana aflîndu-se imediat după un băiat ce se afla alături de mine. Mă privea cu curiozitate. Surprins, dar stăpîn pe sine, am răspuns zîmbind: "A, ok".

Apoi, i-am împrumutat unui coleg pixul meu "liberal", cu inscripţia "Academia Liberală", să se semneze şi el. Următoarea fiind Mariana care s-a semnat, şi neavînd pix, s-a folosit de stiloul meu. Sincer, am zimbit pe moment gîndindu-mă la ironia sorţii, că o înfocată comunistă semnează cu un pix "liberal", PL-ul fiind cel mai aprig duşman al comuniştilor. Am observat mai apoi că Mariana s-a aşezat mai în lături în sala de conferinţă, creîndu-mi impresia că ar fi fost stingherită, temătoare parcă de ceva, sau singură. După am uitat de dînsa.

M-am gîndit apoi, că cît de răi sau de meschini ar fi comuniştii în acţiunile lor, ei sunt ca şi noi, oameni. Vara asta, fiind participant la Şcoală de vară "Dialoguri transnistrene", am făcut cunoştinţă şi cu Eliza Moscalciuc, cunoscută "mai ales" în societate ca Liza liceeana. De-abia mai tîrziu, toamna, am aflat de cazul "Liza liceeana", pînă atunci neştiind de asta, dar cert e că, cît timp am fost la şcoala de vară, am comunicat foarte uşor cu dînsa, părîndu-mi a fi un om normal, şi chiar plăcut.

Şi mă întreb atunci, de ce aceşţi oameni, care sunt la fel ca noi, cu sentimente, şi arătînd a avea conştiinţă, procedează astfel? Ce îi motivează sau impune să facă aceste chestii murdare, pe care le-au făcut? Nu ştiu, dar sincer aceste întîmplări mă fac să-i privesc pe unii comunişti altfel - nu cu ură şi dispreţ, ca mai înainte, ci cu milă...

sursa imagine Unimedia

Orarul masteratului la FRIŞPA


Menţionam cîndva, într-un articol din primăvară, că există 5 aspecte care fac dintr-un program de masterat de studii europene la FRIŞPA un faliment prin excelenţă. Acele 5 aspecte/dimensiuni erau: conţinutul masteratului, orarul, conţinutul disciplinilor, profesorii şi studenţii. Despre primul aspect am scris mai multe articole, astăzi vreau să trec la a 2 problemă, la orarul unui master la FRIŞPA.

Prima trăsătură caracteristică, precum şi problemă importantă a orarului la masterat, este faptul că la un program de masterat la FRIŞPA se învaţă doar 3 zile pe săptămînă: luni, marţi şi miercuri. A 2 trăsătură problemă a unui masterat la FRIŞPA este că cursurile în cele 3 zile de învăţământ durează între orele 12.45 şi 17.15. Acum vă întreb, cum vi se pare un asemenea orar, normal???

Să mă apuc dintîi să comentez prima trăsătură. Faptul că la masterat înveţi doar 3 zile pe săptămînă îţi creează instantaneu 4 zile libere, ceea ce înseamnă că pe săptămînă un masterand mai mult se odihneşte, decît este activ/învaţă. Pentru mine aceasta era o real problemă anul trecut, în semestrul I, cînd odihnindu-mă 4 zile pe săptămînă eu nu mă puteam aduna şi concentra ca să mai învăţ în cele 3 zile de master. Organismul se predispunea natural către lucrul pe care îl făcea cel mai mult, adică către odihnă.

Astfel că, pentru a ieşi din situaţia stupidă în care mă pomenisem anul trecut, am început să aplic şi să fiu activ (din octombrie) în diferite activităţi extracurriculare, pentru tineri, ca de exemplu Clubul de Discuţii Economice ASEM, care se întrunea sîmbătă. Semestrul II am aplicat la Academia Liberală, care ţinea în zilele de sâmbătă şi duminică, astfel că ajunsesem să am şi eu 2 zile de odihnă (joi şi vineri), ca orice normal, pe săptămână. Anul ăsta am aplicat la alte proiecte - voi scrie în alte articole despre ele, dar ceea ce vreau să punctez este că un masterat care are loc doar în primele 3 zile pe săptămână nu favorizează deloc învăţătura, ci dincontra, o sabotează!

Dacă e să trec la a 2 trăsătură, fiecare vă daţi seama care e problema - dacă alegi să faci masterul serios, frecventînd lecţiile, dispare deodată orice şansă de aţi găsi de lucru. Nici chiar part-time nu ai cum să-ţi găseşti, ţinînd cont că dimineaţa ai doar vreo 3-4 ore libere. Ne-am adresat special anul trecut la decanat să schimbe orarul şi să facem cursurile seara, pentru a putea şi să ne găsim de lucru (unii deja lucrau). Replica a fost pur şi simplu obraznică - voi sunteţi masteranzi şi nu trebuie să lucraţi, ci doar să învăţaţi. Şi ce naiba să faci în celelalte 4 zile libere pe săptămână, care îţi sunt libere, deoarece cineva a creat un masterat aşa de tîmpit?

Ei bine, nu cred că vă este greu să înţelegeţi ce au ales studenţii dintre universitate şi un post de muncă. La început în grupa de studii europene eram înmatriculaţi 13 studenţi - acum au rămas doar 6, ceilalţi plecînd după ce au văzut ce bătaie de joc este masterul. Iar din cei 6 rămaşi, semestrul ăsta au ajuns aproape toţi să lucreze (excepţie eu, care sunt un pierde-vară, recunosc), preferînd lucrul în loc de universitate. Şi iaca aşa s-a ajuns ca la lecţii în semestrul III să fie prezenţi doar cîte 1-3 studenţi...

sursa imagine

P.S. 200.

marți, 2 noiembrie 2010

Hai la vot! la mine pe blog :)

Astăzi au fost înregistraţi ultimii 13 candidaţi electorali pentru alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie. Astfel, vom avea de ales între 40 de concurenţi electorali înregistraţi la alegeri, dintre care 20 sunt partide şi 20 candidaţi independenţi. Îmi voi expune mai tîrziu opinia legată de lista definitivă a concurenţilor ce s-au înregistrat pentru alegeri.

Acum doar vă îndemn la vot la mine pe blog, să votaţi în sondajul "Pentru cine vei vota la 28 noiembrie?", pe care l-am creat numai ce. Au mai rămas 25 de zile pînă la alegeri, şi sper să acumulez peste o sută de voturi la acest sondaj. Mulţumesc anticipat.

sursa imagine

luni, 1 noiembrie 2010

Pentru ce mă mai duc eu la universitate??


Ei bine, luna octombrie, participînd la trainingurile Parlamentului Tinerilor, şi alte activităţi noi la care m-am înscris, am cam neglijat universitatea, lipsind cîteva zile (din puţinile în care învăţăm). Mi-am zis însă, după ce m-am dezamăgit şi de activităţile ăstea noi, să vin săptămîna asta la universitate, la toate lecţiile.

Aşa că azi am venit conştiincios la lecţii, la prima lecţie fiind prezenţi doar 2 studenţi: eu şi o colegă. Nu vreau să descriu cum a decurs lecţia, pentru că ar trebui să vorbesc despre profesor - dar cert e că cu cît (scuzaţi-mi cacofonia) mai mult frecventez lecţiile acestui om, cu atît el şi cursurile lui îmi devin tot mai antipatice şi insuportabile.

La următoarea lecţie a plecat şi colega mea, care era nevoită să plece la lucru. Profesoara cu care urma să am, teoretic, 2 lecţii, mi-a dat drumul, şi chiar dacă nu o făcea, plecam singur, urmînd doar să o preîntîmpin. Iar la finalul acestei zile m-am întrebat: pentru ce am mai venit eu astăzi la universitate???

Şi în genere, nu există zi în care să nu mă mai întreb: pentru ce să mă mai duc eu, la universitate? Bine că au mai rămas 2-3 săptămîni de învăţat, după care urmează să avem practica - căci sincer, m-am săturat pînă-n gât de acest faliment, numit masterat la USM.

sursa imagine