marți, 28 decembrie 2010

Periculoasă viaţa pe net...

Hai că am păţit-o. Ieri seara cineva mi-a spart parola de la căsuţa poştală gmail (ciobanuvict@gmail.com), trimiţînd apoi spam la toţi oamenii cu care am comunicat vreodată pe gmail. Altfel spus, la o mulţime de oameni, cunoscuţi sau necunoscuţi, cauzîndu-mi o mulţime de neplăceri.

Spamerul a şters toate mesajele trimise de el, şi doar datorită celor în care vreo adresă de email nu era valabilă, primind înştiinţare înapoi de la gmail, mi-am dat seamă că mi s-a spart căsuţa poştală. Am scris mesaje înştiinţare de spam la cei care am văzut că le-a trimis, spunîndu-le să ignore şi şteargă mesajul, dar mă tem că sunt o mulţime de oameni cărora nenorocitul le-a trimis spam, fără ca eu să ştiu precis cui.

Cel mai urît iesă faptul că eu deja de 2 luni nu mai folosesc semnătură la gmail, însă persoana care mi-a spart contul mi-a adăugat semnătură (cea pe care o utilizam eu pînă a mă refuza de semnătură), cu linkul blogului meu în dînsa. Astfel că mulţi poate să nimerească la mine pe blog, întrebîndu-se "cine mai e şi ăsta" care i-a spamat, astfel că articolul dat este creat, în mod special, şi pentru dînşii.

Lucru rău este că o parte din cei care au primit spamul nu-şi dau seama de asta, scriindu-mi înapoi pentru a-mi cere clarificări. Din cei care au căzut în capcană a fost chiar şi antrenorul meu de ving tsun, asta în condiţiile în care spamul i-a fost trimis la ora 21.00, la această oră eu fiind chiar la antrenament cu dînsul.

Apropo, lucru interesant, ieri la antrenament, făcînd sparring, un coechipier mi-a spart buza. Adică în viaţa reală cineva mi-a spart buza, ca în viaţa virtuală, cam pe la aceeaşi oră, cineva să-mi spargă parola de la email. Interesantă coincidenţă (care te face să te gîndeşti de ce ţi se întîmplă anume ţie asta), sau nenorocirile dacă vin, nu vin cîte una, cum zice o vorbă. În fine, mi-am schimbat parola, nu doar la gmail, ci şi la facebook şi alte emailuri pe care le am. Plus sper ca oamenii care au primit spamul să-l perceapă ca atare, fără a-mi cere "socoteală".

miercuri, 22 decembrie 2010

Orange Prepay vs Moldcell Cartelă

Orange Prepay Standart vs Cartelă Moldcell Tarif Unic
Planul tarifar Standart - apelurile către numere Orange costă 1.50 lei pe minut, către alte numere din Moldova - 2.30 lei.
La Tarif Unic există doar un singur tarif, unic, la orice apel naţional indiferent de direcţie (şi către numere Moldcell şi către numere Orange sau altele), acesta fiind de 1.50 lei pe minut. De asemenea aici apelurile în reţea din centre raionale şi din alte regiuni costă 1 leu şi respectiv, 0.75 lei.

Verdict: Moldcell Cartelă Tarif Unic reprezintă clar o ofertă mai avantajoasă decît Orange Prepay Standart. 1:0 pentru Moldcell.

Orange Prepay Seara şi Weekend vs Cartelă Moldcell Prietenii Mei
Seara şi Weekend: apelurile de la 20.00 pînă la 8.00 în zilele de lucru, precum şi în întregul weekend, costă 1.20 lei pe minut, iar cele dintre orele 8.00 şi 20.00 în zilele de lucru: 2.30 lei.
Prietenii Mei: apelul în reţeaua Moldcell - 1.50 lei, în afara reţelei - 2 lei, în reţea noaptea şi în weekend (22.00 - 8.00) - 0.75 lei pe minut.

Verdict: e greu de spus care ofertă este mai bună. Moldcell Prietenii Mei este clar mai avantajoasă în zilele de lucru, dar dacă ţinem cont că ofertele sunt făcute în special pentru cei ce vorbesc mai mult noaptea sau în weekend, se pare că Orange învinge, deoarece ei oferă un tarif unic de 1.20 lei în această perioadă, la Moldcell tariful de 0.75 bani fiind doar în reţea, în afara reţelei preţul fiind şi noaptea şi în weekend de 2 lei pe minut. Orange Prepay vs Moldcell Cartelă = 1:1.

Orange Prepay Prietenii vs Cartelă Moldcell Reţeaua Mea
Prietenii - apelurile către utilizatorii planului tarifar Prietenii costă 60 bani pe minut, apelurile către alte numere Orange - 1.60 lei, apelurile către alte numere din Moldova - 2.30 lei.
Reţeaua Mea - apelurile în reţeaua Moldcell costă 1.20 lei, în afara reţelei 2 lei.

Verdict: iarăşi e greu de dat unul, ţinînd cont că nu se cunoaşte cît de mulţi utilizatori Orange Prepay sunt la planul tarifar Prietenii. Dar probabil că nu prea mulţi. Judecînd după celelalte costuri ale apelurilor, Moldcell ar ieşi clar învingător, aşa că tind să consider la general oferta Reţeaua Mea Moldcell mai bună decît Orange Prietenii. 2:1 pentru Moldcell Cartelă.

Alte opţiuni importante: cei de la Moldcell oferă 5 numere preferate, cu care vorbeşti la jumătate de tarif din reţea (75 bani la Tarif Unic şi Prietenii Mei şi 60 bani în Reţeaua Mea), cei de la Orange doar 3 numere preferate, cu care vorbeşti cu 60 bani pe minută. Şi aici Moldcell mai înscrie un gol în poarta celor de la Orange, însă Orange compensează prin faptul că oferă opţiunea Număr Magic (nu am găsit o aşa opţiune la Moldcell Cartelă).

Însă marele minus al celor de la Moldcell este faptul că ei au doar 1 milion de abonaţi, faţă de Orange care are de 2 ori mai mulţi. Altfel spus, din 100 de contacte pe care le ai 66 sunt în medie numere Orange, iar numai o treime numere Moldcell, ceea ce face ca la Moldcell Prietenii Mei şi Reţeaua Mea cheltuielile pentru apelurile în afara reţelei să fie cu mult mai ridicate decît la Orange (+1 pentru Orange). În acest context, Moldcell Cartelă Tarif Unic pare de departe a fi cea mai bună ofertă din toate cele 6 prezentate mai sus (+1 pentru Moldcell Cartelă, deoarece prin acest plan tarifar ei lichidează acest handicap).

Scor final al meciului dintre Orange Prepay vs Moldcell Cartelă este de 3:4. La general, scorul e de 1 la 0 pentru Moldcell.


sursa imagine

vineri, 10 decembrie 2010

Merită să fii oare azi patriot?


A venit iarna, au venit frigurile, aşa că mi-a apărut necesitatea de a-mi lua cîteva perechi de ciorapi groşi, de iarnă. Săptămâna trecută am fost la buticul Ponti (producător naţional), din magazinul Gemenii, unde mi-am luat o singură pereche. De ce? Pentru că o pereche de ciorapi de iarnă costau 25 de lei, ceea ce mi-a părut scump, chiar foarte scump, şi nu am vrut să-mi iau mai multe.

Azi însă am fost la "vestita" Piaţa Centrală din Chişinău, pe care nu am nici o plăcere să o vizitez, dar cînd trebuie, o face orişicine. Ei bine, am găsit ciorapi groşi de iarnă, destul de calitativi, la preţ de doar 15 lei, adică cu 10 lei mai ieftini decît cei de la Ponti. Mi-am luat cîteva perechi, şi acasă.

Well, acesta este doar un simplu exemplu din viaţa unui om obişnuit (a mea), a unui simplu cetăţean din Republica Moldova. Deşi avem industrie alimentară, industrie uşoară, de tricotaje, încălţăminte, deşi avem destui de mulţi producători naţionali în diferite domenii, sunteţi invadaţi de produse ucrainene, chinezeşti, turceşti al căror preţ este cu mult mai mic decît al produselor autohtone. De ce oare, mă întreb? Apropo, un alt exemplu, destul de concludent, părinţii mei nu rareori cumpără unt ucrainean, deşi avem o mulţime de producători naţionali ce produc unt, pentru că pur şi simplu, cum este clar, este mai ieftin.

Şi astfel, apare normal întrebarea: merită să fii oare patriot azi în Moldova? Altfel spus, merită să cumperi produse autohtone, chiar dacă sunt mai scumpe, pentru a susţine producătorul naţional? Nu merită. Pentru că cum ar spune "verzişorii" noştri din Moldova, nu e pragmatic, domnule, nu e pragmatic. Pentru că, pur şi simplu, în final ai da faliment. Cu salariile noastre mizere, cu bursele noastre de nici o mie de lei ale studenţilor, majorităţii cetăţenilor de-abia le ajunge să supravieţuiască zi de zi. Astfel că, a cumpăra produse cît mai ieftine este o necesitate vitală pentru unii moldoveni, pentru a duce o viaţă cît de cît la limita decenţei.

Şi te întrebi la urmă, cine e vinovat, şi cine pierde în situaţia asta? Evident că, în primul rînd, producătorii noştri naţionali. În rezultat vînzările lor sunt mai mici, ceea ce duce ca şi salarile angajaţilor lor să fie mai mici. De asemenea, cumpărînd în special produse de peste hotare, în detrimentul celor naţionale, toţi contribuim la mărirea importurilor, şi astfel la creşterea deficitului balanţei comerciale, ceea ce face ca ţara noastră să sărăcească tot mai mult (să nu fi fost remitenţele de peste hotare, demult falimentam economic, probabil). Şi în final, toţi pierdem... deşi este foarte greu să dai vina pe bieţii cumpărători moldoveni, care cumpără şi aşa foarte mulţi la limita existenţei.

sursa imagine Moldova.org

marți, 7 decembrie 2010

Luaţi şi comparaţi: PL vs PDM

Ieri după-amiaza a avut loc o întîlnire dintre reprezentanţi ai PL şi PDM. Atrageţi atenţia la faţa lui Hadârcă, după finisarea consultărilor:


Acum uitaţi-vă la mutra lui Diacov:



Fotografiile astea două spun totul. Este pur şi simplu dureros să vezi cum nişte jigodii oportuniste, cărora le este în cot de ţara asta şi de interesele populaţiei, urmărindu-şi doar interesele şi ambiţiile proprii, îşi permit să râdă "v naglam" în faţa noastră, ştiind că ei fac jocurile după cum le place lor, dar nu în interesele cetăţenilor. Iar cei cărora le pasă, se citeşte deznădejdea pe feţele lor. Mi-e scârbă de oamenii ăştia (Lupu, Diacov, Plahotniuc, etc)...

sursa fotografii: Arena.md

Concluziile şi opiniile mele despre rezultatele alegerilor din 29 noiembrie (II)


O altă opinie pe care mi-au întărit-o aceste alegeri este că ideile de românism/unionism, precum şi de aderare la NATO, nu îşi au rostul acum, fiind mai mult nocive decât benefice pentru viitorul european al Republicii Moldova la moment. Astăzi societatea din RM este scindată între AIE şi comunişti, între aderarea la Uniunea Europeană sau alegerea unui viitor comun cu Rusia/CSI.

I sondaj CBS-AXA din noiembrie anul curent arăta că 47% din populaţie ar opta pentru integrarea europeană, iar 46% pentru ca RM să rămână membră CSI. Chiar dacă nu dau crezare acestui sondaj, alte sondaje creditînd în mediu cam la 65% din populaţie (fără Transnistria) care ar pleda pentru aderarea la UE, dacă am include în socoteală şi populaţia Transnistriei, care constituie cam 14-16% din populaţia RM, ne dăm seama că din populaţia totală a RM de-abia se reuşeşte să se obţină un procentaj de peste 50+1 din cetăţeni pro-aderare la UE.

În acest context, toate discuţiile şi acţiunile despre unionism şi aderare la NATO nu fac decât să întărească coeziunea şi aderenţa cetăţenilor antiunionişti şi anti-NATO la PCRM, şi invers în cazul electoratului AIE, creînd disensiuni şi rupturi în cadrul acestuia, precum şi a Alianţei (electoratul PL e pro-NATO şi România, al PD e strict antiunionist şi anti-NATO, PLDM avînd de toate tipurile).

Astfel, în situaţia în care Republica Moldova se află la moment, singurile principii sau idei de bază, în jurul căruia ar trebui să se constituie o Alianţă puternică, care să mobilizeze şi unească majoritatea cetăţenilor ţării noastre pentru a ne putea mişca înainte, ar trebui să fie anticomunismul (anti - lupta împotriva unui "duşman comun", PCRM) şi integrarea în Uniunea Europeană (pro-UE: direcţionarea către un viitor pozitiv). Doar aceste 2 idei principale ar putea să motiveze şi mobilizeze cea mai mare parte a societăţii înainte, precum şi să rupă din electoratul comuniştilor, promovarea ideilor unionismului, aderării la NATO sau a românismului "ortodox anti-democraţie" nefăcînd decît să ne dezbine şi facă o "pradă uşoară" comuniştilor şi Rusiei.

În fine, aceste alegeri au demonstrat că nu ne vom debarasa atît de uşor de comunism şi comunişti. Cum mi-a reamintit un băiat azi, 40 de ani au fost primblaţi evreii în deşert pentru a uita de egipteni, şi probabil şi noi vom avea nevoie de 40 de ani (20 au trecut, deja) pentru ca populaţia să uite de "vremurile bune din URSS" şi să scăpăm definitiv de comunişti. Nu ştiu dacă va fi chiar aşa, dar la sigur şi peste 4 ani PCRM va fi un partid destul de puternic, care va lua la sigur peste 20% la alegeri.

Legat de cine este marele învingător al alegerilor, în opinia mea sunt doi: PCRM şi PLDM. Partidul Comuniştilor deoarece, în ciuda anului de guvernare AIE, a reuşit să-şi menţină electoratul aproape întreg, pierzînd doar 30.000 de alegători. Ceea ce poate fi considerat ca o adevărată victorie, ţinînd cont la cîte nelegiuiri de-ale lor s-au făcut publice, şi totul în zadar, PCRM reuşind practic să-şi păstreze electoratul.

PLDM - deoarece practic şi-a dublat numărul alegătorilor într-un singur an, reuşind să rupă voturi de la toţi: şi de la PCRM, şi AMN, şi PDM şi PL. Succesul lor s-ar datora, în opinia mea, la 3 cauze în principal:
1) prestaţia destul de bună pe care a avut-o Filat ca prim-ministru la putere, precum şi a celorlalţi liberali-democraţi din Guvern (Leancă, de exemplu);
2) campania pentru alegeri, una populistă, fiind foarte reuşită. De exemplu, sloganul "(neo)comunist" "Moldova fără sărăcie!", adresat în special electoratului de centru-stânga, a reuşit să rupă voturi şi de la PD, şi de la PCRM;
3) campania anti-mafie a lui Mocanu, în spatele căruia aproape la sigur a stat Filat ;). Dacă ne amintim sondajele de la finalul anului trecut, PLDM şi PD erau 2 partide în ascensiune. Însă, datorită campaniei anti-mafie îndreptată în special împotriva lui Lupu şi Plahotniuc, Partidul Democrat a fost coborît practic la acelaşi procentaj pe care l-a obţinut la 29 iulie 2009, PLDM-ul reuşind să îi fure alegătorii ;).

În rest, marele perdant al acestor alegeri este clar Serafim Urecheanu şi AMN, care nu au reuşit să intre în Parlament. Iar marea mea dezamăgire, Partidul Liberal evident, care a luat mai puţine voturi decât la 29 iulie.


sursa imagine

luni, 6 decembrie 2010

Concluziile şi opiniile mele despre rezultatele alegerilor din 29 noiembrie


A trecut deja aproape o săptămână de cînd am aflat rezultatele finale ale alegerilor din 29 noiembrie, dar eu încă nu mi-am expus pe blog opinia legată de acestea. După ziua alegerilor intrasem parcă într-o stare în care nu îmi era a scrie deloc, într-o stare "depresivă" pentru bloggerit. Acum sunt din nou pe "val", şi simt că ar trebui să-mi scriu concluziile şi opiniile mele legate de rezultatele alegerilor, pentru că am unele idei interesante (şi provocatoare, poate).

În mare parte, eu consider rezultatele ca fiind destul de bune. Din 3 motive, pe care şi voi deja le cunoaşteţi/conştientizaţi:
1) Comuniştii nu au reuşit să obţină 51 de mandate, şi astfel să revină la guvernare de unii singuri. Sincer recunosc, mie îmi era frică de varianta asta, în special pînă la începutul lunii noiembrie, pînă la apariţia primelor sondaje, căci chiar credeam reală o reîntoarcere a PCRM de unul singur la guvernare;
2) În comparaţie cu alegerile din 29 iulie 2009, comuniştii au luat cu 6 mandate mai puţin, ceea ce este un lucru foarte bun;
3) PCRM plus PDM au cîştigat împreună mai puţin de 61 mandate, neajungîndu-le 4 mandate pentru alegerea preşedintelui împreună - un detaliu foarte îmbucurător acum, cînd e mare probabilitatea unei coaliţii PCRM+PD.

Faza cu 61 de mandate pentru AIE, în opinia mea a fost o gogoaşă (minciună) special creată pentru a ne mobiliza pe noi, electoratul AIE, creîndu-ne speranţe, şi viceversa pentru o parte a electoratului comunist, care, pierzînd speranţa unei victorii a comuniştilor, ar fi urmat să voteze pentru alte partide, în special din AIE. Personal scriam încă pe 16 noiembrie, după analiza a 4 sondaje, că nu cred într-o victorie a AIE cu peste 61 mandate, plus şi la pronosticul meu pentru alegeri le-am dat comuniştilor un procent destul de mare (39%), care în final s-a şi adeverit. Din păcate, nu pot să nu recunosc că gogoaşa exit-poll-urilor am înghiţit-o şi eu.

Dacă e să trec la alte concluzii despre rezultatele alegerilor, pot spune că aceste alegeri mi-au întărit convingerea că Republica Moldova nu are nevoie de Transnistria. Cel puţin la moment, precum şi perioada de 5-10 ani înainte. De ce? Majoritatea poate intuiesc de ce - voi scrie mai tîrziu, poate, un articol la subiectul ăsta, pentru cei interesaţi.
Dar totodată, nu pot să nu remarc un paradox oarecum ironic aici: un profesor de la FRIŞPA ne spunea că anume datorită conflictului transnistrean din 1992 RM există azi pe hartă; acum eu însă pot spune precis că anume datorită faptului că conflictul transnistrean este încă nerezolvat, Transnistria fiind ruptă de noi, RM este încă orientată cît de cît spre vest, spre integrarea europeană, dar nu este o gubernie a Federaţiei Ruse, sau o marionetă/stat vasal clar a Rusiei.

va continua

sursa imagine

duminică, 5 decembrie 2010

Stepaniuc la Oglinda: Voronin este bolnav de boala tiranilor


Miercuria asta l-am avut ca invitat la Comisia Oglinda pe Victor Stepaniuc. Mi-am făcut o serie de notiţe la discursul şi răspunsurile lui, care mi-au părut mai interesante sau utile, şi pe care le public în acest articol. Interesant e că după ce ne-a "spălat" nouă creierii cu convingerile sale despre moldovenism, acesta a fost în aceeaşi seară la Publika TV, la o emisiune dezbatere dintre unionişti şi statalişti. Apropo, notiţele făcute sunt de la mai multe răspunsuri, astfel că să nu vă mire haotismul sau lipsa legăturii dintre unele propoziţii, care urmează una după alta. Să începem, deci ;).

Voronin şi Tarlev, când ar fi venit la putere în 2001, nu înţelegeau deloc care este rolul industriei în cadrul economiei naţionale. Astfel, aceştia nu ar fi făcut nimic pentru dezvoltarea industriei în Republica Moldova.
Stepaniuc ne-a spus că istoria "homo sapiens" e un şir lung de lupte pentru libertate. Ciudat, m-am gîndit eu: parcă în special liberalismul şi liberalii promovează această idee, astfel că în nici un caz nu m-aş fi aşteptat de la un comunist, sau fost comunist, să susţină această afirmaţie. Stepaniuc Transformed?

La 7 aprilie ar fi fost implicaţi Voronin şi alte persoane din Partidul Comuniştilor, implicaţi ascuns, pe la spatele Partidului. De asemenea, la 7 aprilie ar fi fost implicate şi 2 partide de dreapta - nu a precizat care.
De Tarlev a spus că acesta, după ce a ieşit din PCRM, a fost atras într-o capcană şi nu se va implica în politică în următorii ani, deoarece există o serie de materiale compromiţătoare pe dânsul de care el se teme.
Legat de cultura politică, precum şi morală, aceasta ar porni de la guvernanţi. Altfel spus, peştele de la cap se împute. Sau mai altfel spus, e (ar putea fi etichetat) un elitist.

La 7 decembrie anul trecut existau cel puţin 14 deputaţi din cadrul PCRM care erau pregătiţi moral de dînsul pentru a-l vota pe Lupu preşedinte, şi care (ştiau că) urmau să fie alungaţi după. Unii ar fi şi acum deputaţi de la PCRM. Nu am înţeles de ce nu le-a reuşit planul.

PCRM - partidul oligarhilor. Din 2001 pînă în 2009 de la un miliardar RM a ajuns să aibă 9, iar milionari de la 60 la 364. Voronin ar fi bolnav de boala tiranilor, de boala puterii.
Zvonul conform căruia Voronin ar fi aruncat cu scrumiera în Stepaniuc este adevărat. De asemenea Voronin l-a înaintat în 2008 pe dânsul de vicepremier special pentru a-l izola.

Impozitul zero, la care Stepaniuc ar fi fost împotrivă încă în cadrul PCRM, cînd s-a luat decizia, nu ar fi dus decît la sărăcirea populaţiei şi îmbogăţirea agenţilor economici. De asemenea, cînd acesta s-ar fi adresat cu o propunere de a face ceva în domeniul tineretului, Voronin i-ar fi replicat: "Şi ai grijă tu de tineret. Aista nu-i electoratul nostru".

Interesele economice şi clanurile mafiote ar fi intrat în politică mult datorită anume lui Voronin. Republica Moldova nu ar cunoaşte creştere economică din 2007, cifrele fiind măsluite. A 2 mare minciună - nr. de locuri de muncă ar creşte, în realitate fiind invers. RM - stat oligarhic.
În 2003 - 2005 RM ar fi avut creştere economică clară, dar nu "cifre desenate de Dodon".

În 2007, Stepaniuc ar fi fost împotriva candidaturii lui Iordan la primărie. Trebuia să-l susţină şi Lupu, dar acesta, din laşitate, ar fi cedat.
Victoria din 5 aprilie a PCRM-ului îi aparţine şi lui Marian Lupu, pentru care mulţi ar fi votat ca viitor preşedinte. Apoi lui Voronin nush ce i-a trăsnit că a propus-o pe Greceanîi preşedinte, astfel că Lupu tot a fost trădat, trădînd apoi partidul din reciprocitate :)). Stepaniuc ar fi susţinut candidatura lui Lupu la prezidenţiale, pentru care era sigur că s-ar fi găsit cineva să voteze din partidele de opoziţie.

În cadrul PCRM ar exista 3 grupuri: unul condus de Tkaciuk, al 2 un grup rusofon, conduşi de Iovu şi Mişin, şi al 3 grup, moldovenist sau patriotic, la care el (Stepaniuc) ar fi fost liderul.

Stepaniuc ne-a spus de mai multe ori că 76% din populaţia RM s-ar identifica ca fiind moldoveni, şi doar 2% de români, ca argument că noi am fi o naţiune/popor aparte. La întrebarea mea însă, în care i-am spus că mă identific ca fiind român, iar părinţii mei în 2004 s-au declarat şi ne-au declarat şi pe noi, copiii, de moldoveni, de frica represalilor sau de a nu avea unele probleme după, plus amintindu-i că şi 16% din populaţia RM ar fi recunoscut în 2004 că vorbeşte limba română, Stepaniuc a recunoscut că numărul celor care se identifică de români în RM ar fi mult mai mare, de 8-10%, dar totuşi mi-a menţionat, pentru a-şi apăra convingerile, că 65% s-ar identifica la sigur ca fiind moldoveni, dar nu români.

La final, dacă e să-mi dau părerea despre dânsul, omul mi-a lăsat la general o impresie chiar neaşteptat de bună. Pare a fi echilibrat, stăpîn pe sine şi situaţie, calm, tolerant şi receptiv, cu un timbru al vocii care sugerează uneori şi înţelepciune, sau cel puţin că ştie, are cunoştinţe în domeniul despre care ne vorbea. Dar cel mai mult ce mi-a plăcut la el este faptul că nu mi-a lăsat deloc impresia că ne-ar minţi: nu l-am văzut niciodată să ducă mâna la nas, plus nici un simptom de nelinişte sau frică - omul ăsta chiar crede în ceea ce spune, în convingerile sale despre moldovenism, şi chiar dacă eu mă consider de român, ideile sale neputînd să le accept, nu pot să nu apreciez asta. Pentru că în final, orice om are dreptul să creadă orice doreşte...

sursa imagine