miercuri, 9 februarie 2011

Nemulţumiţi italienii


Italia - a patra economie europeană şi una dintre cele mai dezvoltate state din lume, membră a G7. Considerată o ţară de vis de unii moldoveni, cu salarii mari, infrastructură europeană, o climă (mai) caldă - un rai în comparaţie cu Republica Moldova. Însă, după cît se pare, italienii nu prea consideră ca atare, fiind nemulţumiţi de dezvoltarea ţării lor.

Am terminat de citit azi cartea lui Romano Prodi: "O viziune asupra Europei". Reproduc un fragment din ea: "Tocmai în aceste domenii este mai slabă Europa, iar Italia se află într-o stare de slăbiciune marcată în comparaţie cu celelalte ţări europene". Remarcaţi expresia "celelalte ţări europene", dar nu "unele ţări europene". La sigur nu se referea în comparaţie cu Republica Moldova, şi nici cu ţările din Europa Centrală şi de Est.

În unele momente am rămas cu impresia că autorul, fost prim-ministru al Italiei, ar fi complexat de (ne)dezvoltarea ţării sale în comparaţie cu triunghiul Germania-Franţa-Marea Britanie. Mai rău chiar, în unele momente mi-a lăsat impresia că consideră, sau ar fi considerat Italia ca fiind o periferie a Europei, în contrast cu Europa de Nord şi Occidentală, care ar fi (fost) mai dezvoltate (dacă Italia e o periferie, noi ce suntem oare? O gaură?). De aici şi pledoaria extrem de activă şi intensă a lui Romano Prodi (în carte) pentru o Uniune Mediteraneană, pentru o sporire a politicii UE în spaţiul mediteranean, care să ducă la schimbarea (percepţiei) statutului de periferie sau semiperiferie a Italiei în Europa.

Aceste impresii mi-au reamintit de o idee mai veche ce am "rugumat-o" mai demult. Un om simplu, cu o familie obişnuită, prieteni şi cunoscuţi cu aceeaşi stare materială (săraci sau venituri medii), deschide o afacere, se îmbogăţeşte şi devine milionar. În rezultat îşi face noi cunoscuţi şi prieteni, din aceeaşi clasă socială în care este la moment, şi socializînd şi prietenind cu ei, se raportează automat la dînşii, creîndu-şi percepţia că ar fi sărac, sau nu îndeajuns de bogat în comparaţie cu noii prieteni. Şi astfel (re)simte nevoia de a face mai mulţi bani şi mai mulţi. Devine miliardar, socializează cu miliardari, raportîndu-se cu ei, şi acelaşi lucru - nu îi este de-ajuns cîţi bani are, vrînd mai mult şi mai mult, pentru a fi primul, pentru a nu fi sărac (în comparaţie cu oamenii din grupul din care face parte).

Astfel, se creează un proces în care omul este veşnic nemulţumit de banii şi starea materială pe care îi are, şi oricît de mult ar acumula, mereu, raportîndu-se la altcineva (de mai sus), va fi nemulţumit. Exact acelaşi lucru se întîmplă şi cu italienii, probabil: în loc să se compare cu ţările africane, sau cu RM, pentru a vedea cît sunt de "norocoşi", ei se compară cu vîrful Europei, cu SUA, devenind nemulţumiţi şi complexaţi de sine însuşi. În sine, nu este rău de a te compara cu cineva mai sus de tine: te motivează să lupţi pentru un nivel, un scop mai înalt, doar că rişti să îţi formezi o percepţie greşită asupra realităţii; plus la asta, cînd tu eşti bogat şi te plîngi că eşti sărac, cam dai dovadă de ipocrizie. Astfel că, ar fi bine să ne comparăm şi cu cei de mai jos de noi, pentru a avea o percepţie şi o atitudine echilibrată faţă de sine.

sursa imagine

P.S. Acest articol nu se adresează italienilor, ci nouă, moldovenilor, care, mulţi prea mulţi dintre noi, nu prea cunoaştem limita banilor...

2 comentarii:

  1. Italians are used to complain always about their situation, it is a feature of us, that is way we have always strikes and demonstrations, but it doesn't mean that we are not happy.
    I want to make some considerations: since we are one of the founding members of the EU, with a population of 60 millions inhabitants, we cannot compare ourselves to Moldova, or Slovenia, but with countris with the same economic history and the same size of economy, our direct contenders, which are Germany, France, England, and maybe Spain and Poland, and the Scandinavian countries as regards the level of modernization.
    Second, the economic development should be analysed in the long term, in order to understand which are your possibilities in the future. If doing that, you see that the total factor productivity, which is increased by the innovation, has been decreasing in the last decades, because, differently from the other countries that I mentioned, we are not able to pass to a development based on large scale production and exploitment of cheap labour costs, to one based on innovation, which is soustainable in the long term. It means that we will lose competitivity and wealth in the future.
    Third, I agree with you that we should compare ourselves to people of the world who are worse off, and I always try to make Italian students understand that we should thank for what we have, but it means strating having a globalist approach and considering the needs of all mankind as importants as yours, because if all world pretends to live like Italy, the nature cannot support us; this approach which you are proposing is in contrast with nationalism.
    Finally, this tendency of "increasing expectations" is a product of American-style capitalism, and as you can see, it is the main dream also of the majority of Moldovans, who consider Europe as the possibility to have a big car, a big house, many cloths (you see what most of the people who earn money do here once they come back?). It brings you a chronic "nemultumire", indeed you can se that the happiest people of the world are South Americans and Eastern Asians, who adopt different philosophy and way of development, whereas the least happy are Eastern Europeans, because instead of being themselves, started imitating the West in everything without having the resources to reach the same standards of living.
    It is interesting to see (it is a survey of the last week), that Italians of the South are much happier of the ones of the North and, differently from them, will never leave their country, even if they are much poorer.
    Sorry for the English, but was too difficult to express in Romanian. Simone

    RăspundețiȘtergere
  2. Simone:

    aşa şi am ştiut că, dacă îmi voi promova acest articol pe facebook, eu la sigur voi obţine un comentariu de la tine :). Chiar dacă am scris la P.S. că art. se adresează în mod special conaţionalior mei, nu italienilor :D.

    Legat de English, nu e nici o problemă: atîta timp cît nu comentezi în rusă, eşti mereu binevenit pe blogul meu :)) (glumă special pentru Simone).

    Faptul că obişnuiţi să vă plîngeţi mereu de situaţia voastră este încă o dovadă în plus că voi, italienii, aţi provenit de la noi, moldovenii... pardon, viceversa :D. Suntem aproape acelaşi neam, ce ţi-am spus eu? :))

    Referitor la argumentele tale, sunt perfect de-acord cu ele. Doar o remarcă la p.3: faptul că eu sunt/mă consider naţionalist nu înseamnă că nu îmi permit să gîndesc şi să accept abordări şi teorii opuse naţionalismului. Naţionalismul meu este doar un stîlp, un punct de reper în lumea haotică de astăzi, însă mintea mea este mereu deschisă către orice teorii, idei şi noi învăţături, atîta timp cît ele sunt bune (apropiate de adevăr) şi utile (intenţionînd realizarea binelui).

    Apreciez şi susţin în mod special ideea ta că cei mai nefericiţi oameni sunt cei care se reneagă pe sine însuşi, încercînd să-i imite pe alţii. Plus nici eu nu susţin o abordare materialistă a fericirii.

    Mulţumesc frumos pentru comentariu, şi să ştii că, indiferent de orice limbă :), eşti binevenit la mine pe blog. Mi-a făcut plăcere să-ţi citesc comentariul :).

    RăspundețiȘtergere