sâmbătă, 26 martie 2011

Patru sisteme agrare

Filozoful marxist Karl Kautsky a fost primul cercetător care ar fi intuit şi identificat împărţirea spaţiului european în două mari sisteme agrare: marea exploataţie şi ferma familială. În baza acestui model, considerat prea simplificat de către cercetătorul Emmanuel Todd, acesta a mai integrat şi criteriul proprietăţii solului, identificînd încă două mari tipuri de sisteme agrare, nonproprietate: arenda şi arenda în parte. În cazul arendei chiria pămîntului este plătită direct în bani; în cazul arendei în parte chiria este achitată în natură, cu un procent fix din recoltă.

Analizînd viaţa economică şi viaţa familială a comunităţilor rurale, Em. Todd ajunge la concluzia că sistemele agrare şi familiale sunt compatibile. După dînsul, fiecare din cele 4 sisteme familiale creează, prin valorile şi obiceiurile sale, condiţii perfecte de funcţionare unuia din cele 4 sisteme agrare. Astfel, în opinia sa, familiei de tip sursă i-ar fi caracteristică proprietatea ţărănească, familia nucleară egalitară ar oferi marii exploataţii un cadru de realizare perfect, cea nucleară absolută ar încuraja dezvoltarea arendei, iar familiei comunitare i-ar fi caracteristic sistemul agrar al arendei în parte.

O altă idee interesantă pe care o expune Em. Todd este că gradul de modernitate al unei ţări poate fi identificat prin proporţia de populaţie activă folosită în agricultură. Cu cît o economie este mai dezvoltată, cu atît proporţia populaţiei active în sectorul primar este mai redusă. În privinţa Republicii Moldova, mai bine de 40% din forţa noastră de muncă ar fi ocupată cu agricultura. Spre comparaţie, în România doar 29,7% din populaţia activă ar lucra în sectorul primar; în Polonia 17,4%, în Italia, Franţa aproximativ 4%, iar în SUA, chiar sub 1%.

Revenind la sistemele agrare, însă rămânînd la Republica Moldova, judecînd după tipul familial predominant în spaţiul românesc (nucleară egalitară), se trage concluzia că în RM sistemul agrar predominant ar trebui să fie marea exploataţie, care presupune un mare număr de muncitori ce nu sunt şefi/proprietari de întreprindere, ci salariaţi agricoli. Iniţial am crezut că concluziile lui Em. Todd ar fi greşite, în RM părînd a fi predominantă proprietatea ţărănească. Apoi însă, au intervenit unele elemente care m-au făcut să mă mai gîndesc asupra la ideea respectivă.

Prima este faptul, că fratele mai mic al mamei mele, ce a moştenit casa părintească şi majoritatea pământurilor bunelului (ceilalţi fraţi preferînd să plece să trăiască la oraş), nu rareori foloseşte munca salariată pentru a-şi prelucra loturile de pământ. Ţinînd cont că el nu are cum să reuşească să îşi lucreze singur pământul, viţa de vie, etc., acesta nu rareori utilizează metoda angajării a unor oameni din sat care să îi lucreze loturile de pământ, ceea ce reprezintă de fapt sistemul marii exploataţii. 

În al doilea rînd, în satul de baştină al mamei mele s-a lansat o companie vinicolă care utilizează munca salariată a ţăranilor pentru a prelucra terenurile cu viţa de vie. Iarăşi sistemul marii exploataţii. Iar asemenea companii, nu doar vinicole, sunt o mulţime în RM, care folosesc munca agricolă salariată. 
Iar ultimul element care m-a pus pe gînduri este faptul, că deşi după prăbuşirea colhozurilor majoritatea ţăranilor au fost împroprietăriţi cu pămînt, acest lucru mai degrabă a distrus agricultura RM decît să o dezvolte. Astăzi avem o mulţime de pământ pârloagă în toată ţara. De ce oare??? 

Se pare că ţăranii noştri preferă mai degrabă să plece peste hotare, sau să lucreze ca argaţi la o fermă/întreprindere, lucrînd ca munca salariată, sau să o ţină doar într-o beţie (din păcate am auzit şi aşa cazuri o mulţime prin sate), decît să se întreţină de pe seama prelucrării pământurilor lor. Astăzi există prea puţine familii, din cît îmi dau eu seama, care să supravieţuiască doar de pe contul prelucrării pământurilor lor, sistemul familiei ca "unitate de producţie" fiind distrus, sau discreditat deja la noi în ţară. Tinerii caută să fugă la oraş sau peste hotare, dar să nu rămână la sat; o mulţime de ţărani, în special femei, sunt plecaţi peste hotare pentru a-şi întreţine copiii, iar cei rămaşi, o bună parte, preferă să o ţină doar în beţie decît să-şi prelucreze pământul. Trist, din păcate. 

Astfel că, deşi sistemul proprietăţii ţărăneşti ar părea predominant la noi în Basarabia, se pare că el nu prea funcţionează, sistemul marii exploataţii (al muncii salariate, al marilor ferme/companii) fiind mai eficient în sine la noi în ţară.

Sursa informaţiilor pentru articol: Emmanuel Todd. Inventarea Europei. - Timişoara, editura Amarcord, 2002.

Mai citeşte: 4 tipuri de familie

sursa imagine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu