miercuri, 13 aprilie 2011

La offline cu Dodon - cum toate detaliile organizatorice, în cazul meu, au lucrat împotriva lui

Sursa imagine Unimedia.md
Fost ieri seara la offline cu Igor Dodon. Nu mi-a plăcut, pentru că m-am simţit aiurea pe tot parcursul evenimentului. Ciudat lucru cum s-au adunat o mulţime de circumstanţe şi detalii, majoritatea minore, care m-au făcut să nu mă simt în apele mele şi să nu obţin nici o plăcere din urma acestui eveniment, decît aceea a extinderii experienţei.

Well, totul s-a pornit chiar de la intrare: mi-a displăcut din start glasul unui organizator al evenimentului, responsabil cu tirul, care încercînd să ne organizeze, îmi inspira mai mult tendinţa de control şi autoritate, decît de a ne face să ne simţim comozi. O chestie minoră, în fine. Al 2 lucru pe care avea să-l observ era prezenţa a numeroşi jurnalişti acolo: deodată m-am simţit puternic intimidat, şi pînă la sfîrşitul evenimentului nu am putut să mă dezlipesc de sentimentul că nu mă simt în apele mele la offline. Ce să-i faci, nu iubesc "popularitatea", şi nu m-am aşteptat deloc la prezenţa mass-mediei la eveniment: se pare că pentru mine prezenţa jurnaliştilor a fost o surpriză mai mare, decît organizarea offline-ului la un local de tir.

Rămînînd la mass-medie, am simţit cum atenţia lui Dodon era concentrată clar mai mult asupra ei, decît asupra noastră, a bloggerilor. Chestia asta mi-a creat un sentiment foarte neplăcut, în care m-am simţit ca fiind un obiect/ instrument, ca o bucată de carne dur spus, în baza căreia Dodon îşi făcea imagine în faţa presei. În al patrulea rînd, deşi Dodon este un "moldovenist" convins, instructorii la tras cu pistolul ne-au ţinut "lecţia" în limba rusă - nush dacă şi alţii au fost incomodaţi de acest aspect, sau pur şi simplu eu poate am alergie la limba rusă în unele momente.

Şi pentru ca seara să fie completă, din cele 4 baterii luate de mine pentru aparatul foto, toate s-au dovedit a fi descărcate, avînd probleme şi la a face măcar cîteva poze; de asemenea înainte de offline intuiam că trebuie să-mi iau lentilele de contact, şi totuşi m-am dus cu ochelari, care-mi sunt cam slabi - rezultatul a fost că mi-am încordat ochii, nu doar la tir, obosindu-i rapid. Ca în vorba aia: o nenorocire nu vine niciodată singură - parcă aşa şi acum, soarta a făcut tot posibilul ca la offline să nu-mi meargă/placă...

Revenind la însăşi surpriza principală a serii, aceea că Dodon a organizat bloggerilor şansa de a trage cu pistolul la tir, incredibil, dar nici aici soarta/Dodon nu m-a nimerit. Totuşi, pornesc de la altceva: nu am înţeles care e rostul, sau ce a vrut Dodon să ne demonstreze nouă, bloggerilor, prin evenimentul creat. Cică, din cele auzite, scopul ar fi fost să ne învăţăm să ne apărăm, că Moldova e plină de pericole... Ok, doar că, în cazul ăsta, care e folosul să înveţi să tragi din pistol, dacă noi, bloggerii, nu îl avem? Şi doi la mână, chiar atît e de periculoasă Moldova (ca în Vestul Sălbatic), că ar fi bine şi necesar să ştim a trage din pistol? Dacă da, din punctul ăsta de vedere surpriza lui Dodon se dovedeşte a fi chiar înfricoşătoare...

Incult politic zice că "Dodon a dorit să arate că este un om puternic, gata să înlăture orice obstacol în dezvoltarea şi prosperitatea capitalei", şi mai adaugă apoi: "Într-un final a fost şi un fel de "pakazuhă" în faţa presei, care era practic în acelaşi număr ca şi participanţii la offline". Presa, iată cheia: Dodon a căutat să lase impresia, inclusiv şi bloggerilor, "de bărbat hotărît în comparaţie cu oponentul principal care a fost învinuit deseori de comunişti ca fiind insuficient de matur".

Menţionam mai sus că Dodon nu m-a nimerit cu surpriza lui: nu numai că nu m-a impresionat, ci chiar din contra, mi-a creat efectul advers. Aici, ca să mă înţelegeţi, reproduc un fragment dintr-un articol scris de mine 2 ani în urmă, legat de catedra militară:

"La poligon însă era frig. Şi umed. Aici am tras 14 gloanţe adevărate din Kalaşnikov. Nici un sentiment: ce dracu? Concluzia? Armele de foc sunt invenţie a diavolului. Cu ele a ucide e uşor de tot. Trăgeam fără nici o emoţie, de parcă era ceva banal, de parcă mai făcusem asta de zeci de ori înainte. Era prea simplu parcă. Putea să fie şi un om în loc de ţintele alea şi avea să tragem şi apoi înapoi în autocar de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Ideea e că în comparaţie cu armele reci sau lupta corp la corp, cu armele de foc orice mişel şi dezechilibrat mintal poate ucide fără a avea remuşcări. Chiar şi un om normal poate ucide cu ele fără a-şi da seama pe moment de gravitatea faptelor sale - atât de diabolice sunt ele. Oricum, voi să nu conchideţi cumva că sunt deja un criminal :D, îmi displac armele de foc, mai ales după ce m-am gândit mult la experienţa de la Bulboaca. "

Concret spus, eu consider armele de foc o invenţie a Diavolului, şi mai important: o armă pentru mişei. Orice mizerie şi laş poate fuma liniştit o ţigară, să se apropie la 3-5 paşi de tine şi să-ţi tragă cîteva gloanţe în piept, pentru ca apoi să se ducă relaxat, fără de remuşcări, să îşi bea cafeaua. Şi viceversa: a ucide cu arme reci, sau cu mâinile proprii, necesită tărie de caracter şi mult sînge rece - doar un bărbat adevărat, sau un maniac, o poate face. Din acest punct de vedere, faptul că Dodon are o armă de foc, şi că ne-a organizat o tragere la tir, m-a făcut automat să îl asociez inconştient cu un mişel, decît cu un bărbat puternic. Dacă ceilalţi bloggeri au fost impresionaţi, asociindu-l cu putere, forţă, determinare, în mintea mea, paradox, s-a petrecut total invers...

Mişel sau puternic, arme de foc sau reci... oricum ar fi, dacă tot ni s-a organizat o asemenea şansă, nouă bloggerilor, deşi mă simţeam incomod, nu am ezitat să trag şi eu, de 2 ori (o dată cîte 5 gloanţe) din pistol. Măcar pentru experienţă am făcut-o, şi aici, cred, îi pot fi recunoscător lui Dodon ;).

La final pot spune că toate chestiile astea sunt extrem de subiective, ţinînd clar doar de personalitatea şi valorile mele. Majoritatea bloggerilor probabil nu au observat, şi nici nu i-a afectat glasul autoritar al organizatorului responsabil cu tirul - în cazul meu, mintea mea are tendinţa naturală de a nega orice tip de autoritate, nesupunîndu-se nimănui, astfel încît îmi displace orice încercare de control asupra mea. La fel şi cu presa: majoritatea e obişnuită cu ea, eu însă sunt introvertit, şi nu mă simt la locul meu în prezenţa ei. Chestia cu limba rusă, la fel, se pare că doar pe mine m-a afectat. Partea cu bateriile şi ochelarii ţine clar de (i)responsabilitatea mea, iar faza cu armele de foc - arme pentru mişei, este doar o particularitate unică a individualismului meu. Singurul lucru care îi pot imputa lui Dodon este că ne-a folosit în calitate de material/instrument în baza căruia şi-a făcut imagine în faţa presei.

Va continua cu partea a doua.

7 comentarii:

  1. Stai sa vezi care e urmatorul gen de sport pe lista lui Dodon. Cateva zile in urma acesta a fost invitatul de onoare la "festivalul voievozilor". Acum si-a demonstrat abilitatile de tragator. Intuiesc ca urmeaza sa va mai invite la o partida de volei, ca e un mare admirator al acestui sport. E o chestie care se practica si in occident, cu politiceni aparand pe "sticla" in ipostaze sportive. Tie nu ti-a placut. Ok. Insa ai scris despre el. Si asta e deja punct ochit - punct lovit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Valeriu Ciobanu:

    Ai dreptate, în principiu: popularitatea, negativă sau pozitivă, rămîne a fi popularitate. Eu însă îmi extind viziunea: cred că prin cele scrise de mine cei inteligenţi îşi pot forma o opinie despre care este valoarea lui Dodon nu doar "ca candidat", ci şi ca om. Pentru că pentru mine interiorul omului este important, dar nu masca pe care o are în societate.

    RăspundețiȘtergere
  3. e clar că nu a avut o tentă electorală, făcută pentru presă. Dar într-un final cred că nimeni nu și-a schimbat părerea despre el și nu cred că au crezut în detașarea lui de partidul comunist.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred că ai exagerat, totuşi, cu faptul că e uşor să omori cu arma de foc. Da, o fi mai simplu fizic, dar nu şi psihologic. Marea majoritate a oamenilor sunt incapabili să ia viaţa cuiva conştient. De fapt mai toate animalele evită să-şi omoare semenii de aceeaşi specie. Dacă Dodon are atracţie pentru arme, atunci nu cred că aş vrea să mă reprezinte.

    RăspundețiȘtergere
  5. M-am apucat sa critic bloggerii de la offlinul cu Dodon, dar m-a oprit la blogul tau, un alt punct de vdere, un alt unghi, si o obiectivitate pe masura.
    Felicitari pentru sinceritate, conteaza mult.

    RăspundețiȘtergere