marți, 28 iunie 2011

Stop thinking about politics

Pe parcursul ultimilor doi ani, am reuşit un lucru extraordinar: să mă debarasez, în cea mai mare parte (peste 80%), de gînditul la nivel global/internaţional. Altfel spus, de preocuparea (în mod exagerat) de ceea ce se petrece în afara hotarelor ţării. Cele mai reuşite exemple în acest sens sunt eliberarea de Steaua şi de naţionala României, echipe în care investeam sentimente şi emoţii, suferind şi frustrîndu-mă la nereuşitele lor. De cînd însă am încetat să mai fac aceste lucruri, altfel spus, să îmi mai pese de ele, am devenit mult mai fericit, sau, mult mai bine spus, mai puţin nefericit.

Ei bine, acum îmi propun un alt lucru: să mă debarasez de gînditul la nivel naţional, altfel spus, să nu mă mai gîndesc şi să mă mai preocupe politica, decît poate, marginal (cînd va trebui să votez). Această decizie se cocea de mai mult timp în mine, avînd mai mult motive. Cert e că alegerile locale (dar şi teza de master) mi-au reactivat gîndirea la nivel naţional, însă m-au convins şi mai mult de necesitatea luării acestei decizii, dacă vreau să scap de nefericire şi să-mi restartez viaţa. Aceste motive sunt:

1) Nu merită să-ţi pese de oamenii care nu le pasă de tine. Acest argument l-am redescoperit recent pe facebook, referitor la politicieni. Dacă e să mă refer la echipa Stelei, României, la Gigi Becali, care e sensul să te preocupe de aceşti oameni, care nici nu ştiu de existenţa ta, şi nu dau doi bani pe tine? Or acelaşi lucru se referă şi la politicienii noştri: care este sensul să te gîndeşti/pese de dînşii, cînd ei nu dau doi bani pe tine, pe popor, urmărindu-şi doar interesele personale şi egoiste?

2) Se spune într-un anumit citat că înţelepciunea reprezintă capacitatea de a face diferenţă dintre lucrurile pe care le poţi schimba şi pe care nu le poţi schimba deloc, şi de a te împăca cu acest lucru. Or, care este sensul de a te preocupa de anumite lucruri, pe care tu nu le poţi influenţa şi schimba deloc? Acesta a fost, de fapt, cel mai puternic argument care m-a făcut să mă debarasez de Steaua şi de România (naţionala). Dacă aş fi fost miliardar, aş fi cumpărat Steaua, renovam Ghencea, îl alungam pe mizeria de Becali, şi pe alţii de-alde dînsul, şi construiam o echipă competitivă. În condiţiile în care eu nu puteam face nimic din aceste lucruri, de ce trebuia să mă mai enervez pe toate prostiile pe care Gigi Becali le făcea la Steaua? Aşa că am ales să nu îmi pese. 

Or acelaşi lucru şi despre politică: eu nu pot schimba că ţara noastră e săracă, e foarte coruptă, e ocupată (partea de est) de Rusia, că avem o "elită" de bandiţi şi mizerii, că nedreptatea e o lege în RM. Şi atunci, de ce ar trebui să îmi pese şi să îmi cheltui energia gîndurilor practic în zadar? Unii ar putea să-mi spună că aş putea face lucruri mici către bine: foarte corect, dar asta nu necesită obligatoriu gîndire la nivel naţional. Plus că aici intervine şi al treilea argument.

3) Sămânţa ideii că poporul îşi merită conducătorii şi că principala problemă a RM ar constituio însăşi locuitorii săi, o aveam încă din adolescenţă, crescînd pe parcurs. Ei bine, anul trecut, în urma implicării în cadrul mai multor activităţi, am rămas şi cu un gust extrem de amar că nu merită să-ţi baţi capul de acest popor, sentiment de care nu am scăpat nici pînă în prezent. Politica este arta şi domeniul guvernării societăţii în vederea realizării binelui comun, iar faptul că în opinia majorităţii moldovenilor politica este o curvă nu este decît rezultatul faptului că majoritatea moldovenilor sunt nişte curve şi trădători, oameni fără de demnitate şi onoare în care nu poţi avea nici o încredere.

Avusesem vreo 2 ani în urmă o convorbire cu o rudă, care votează comuniştii: aceasta se mira cum de eu, dacă aş ajunge în politică, nu mi-aş promova rudele în anumite funcţii, şi îmi spunea că dacă ar fi el timp de un an ministru, nu ar mai avea nevoie apoi să lucreze niciodată. Cauza pentru care 90% din politicienii noştri sunt hoţi, mincinoşi şi corupţi, sau proşti, nu este decît faptul că însăşi 90% din locuitorii RM sunt de acelaşi fel. Fiecare popor îşi merită soarta sa, pe care o are, şi fiecare om îşi merită viaţa sa, pe care o are. În RM în politică merită să te implici doar dacă te interesează cariera sau banii (corupţi) pe care îi poţi obţine prin funcţia obţinută, însă să te implici pentru un ideal, sau pentru binele oamenilor, eşti cel mai mare prost şi fraier posibil.

4) Politica, ca şi gînditul la nivel global, este o sursă de nefericire, ce hrăneşte depresia. Cînd stai şi conştientizezi cîte probleme şi cîtă nedreptate este în Moldova (sau în lume), îţi vine să te sinucizi, practic. În schimb, bucuriile se ascund anume la nivelurile interpersonal şi (inter)organizaţional. Se ştie foarte bine că anume micile bucurii, obţinute în cadrul familiei, cu prietenii, sau la muncă, în cadrul şi cu organizaţia, sunt cele care ne fac viaţa mai frumoasă şi mai fericită. Şi atunci, de ce să îţi pierzi timpul gîndind global şi naţional, cînd adevăratele bucurii se ascund la nivelurile mai inferioare? La acest punct aş mai menţiona că m-am săturat să scriu despre politică şi să critic la mine pe blog. Aş vrea să scriu şi lucruri pozitive, frumoase, lucruri pro.

5) Şi ultimul argument, pe care l-am descoperit recent, este faptul că gînditul la nivel global şi naţional necesită foarte multă energie, neajutîndu-te deloc pe planul celorlalte niveluri, mai inferioare. Dincontra, el mai degrabă te distruge, te face mai vulnerabil, mai puţin eficient în a avea grijă de tine însuţi.

Apropo de motto-ul "Gîndeşte global, acţionează local", mi se pare una dintre cele mai perfide şi ticăloase expresii născocite şi promovate. Nu ştiu dacă există masoni, illuminati, dar dacă există, apoi acest mottou la sigur este invenţia lor, făcută în special ca omul să se gîndească la probleme îndepărtate sau ireale, neglijîndu-le pe cele adevărate, din apropiere, care ne influenţează într-adevăr viaţa. Dacă vrei să fii eficient local, trebuie să gîndeşti anume local, şi să nu-ţi ţii mintea concentrată asupra unor probleme îndepărtate, pe care nu le poţi influenţa deloc, şi care încă mai pot fi şi false, pe deasupra.

În fine, eu nu ştiu de ce creierul meu a fost programat să gîndească natural la nivelele naţional şi global, să vadă şi înţeleagă cu uşurinţă întreg tabloul, sistemul. Se pare că pentru mine a fi un INTJ este mai degrabă un blestem, decît un lucru care să-mi aducă beneficii în viaţa reală. Să fiu acum 5 ani înapoi, aş alege o specialitate cu profil economic (management) la universitate, ce favorizează gîndirea organizaţională. Aşa însă, am ales Relaţii Internaţionale, ceea ce minţii mele îi era şi mai uşor să gîndească şi înţeleagă. Însă viaţa mi-a arătat că acest lucru nu mă face şi mai fericit. Astfel că acum, cînd am terminat studiile europene, şi nu am de gînd deloc să-mi continui studiile la doctorat, pe aceeaşi filieră, sper să îmi pot restarta creierul să gîndească la nivele mai inferioare. Pentru că pur şi simplu, vreau să gîndesc pentru mine.

4 comentarii:

  1. Subscriu cele zise de tine,trist si foarte adevarat. Daca ti-ai fi ales cu 5 ani in urma profil economic, sa stii ca nu te-ai fi simtit cu mult mai bine decat acum. E un profil pe care-l studiez eu la ora actuala. Si cateodata am si eu crize din astea de spirit. Nu e atat de usor sa-ti vezi tara in plina inflatie, lipsa cresterii economice, deficit bugetar etc. Dar daca ma axez mai mult pe management, resurse umane, sa stii ca toate astea arata altfel, au o latura mult mai luminoasa.

    RăspundețiȘtergere
  2. +1 VOT

    M-a dezamagit si Regele contrabandistilor si tzaranul cela de la Coloniza, mai mult nu misc un deget

    RăspundețiȘtergere
  3. Trudi:

    La mine dacă asta este o criză de spirit, ţine cam de cîţiva ani buni :D.
    De-acord: dacă te axezi pe oameni, pe tine, pe oportunităţile pe care le ai, viaţa pare mult mai pozitivă.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim:

    0 VOT. Pe mine nu m-a dezamăgit nici "regele contrabandiştilor", şi nici "ţăranul cela de la Coloniţa". De ce? Deoarece am ştiut de înainte ce reprezintă ei, şi am avut astfel mici aşteptări de la dînşii.

    RăspundețiȘtergere