duminică, 3 iulie 2011

Despre mine

În partea dreaptă a blogului, la secţiunea "Despre mine", scrie: "Un tînăr aflat în căutare de sine... precum şi în căutarea vocaţiei sale". Mă gîndesc că fraza dată nu prea mă (mai) reprezintă, iar cineva care ar citi-o, şi-ar putea face impresia probabil că sunt un "pierdut", care idee nu are ce e cu viaţa lui. Or, situaţia nu e chiar aşa.

Faptul că sunt un tînăr este un lucru cert: am doar 23 de ani :). Prima problemă apare însă la căutarea de sine: recunosc că încă şi acum îmi provoacă un mare interes articolele prin care ajung să mă cunosc mai bine pe mine însumi (ca de exemplu acesta), însă personal am ajuns la un asemenea grad de autocunoaştere, încît, ajungînd la acel "ceva" uman, care ne caracterizează pe noi toţi oamenii, am ajuns să-i înţeleg mai bine pe unii oameni (comportamentul şi faptele lor) decît se înţeleg ei înseşi pe sine. Iar aceasta este un lucru, pur şi simplu extraordinar.

Reîntorcîndu-mă la mine, pot spune că în ultimii 3 ani am făcut progrese enorme în planul cunoaşterii de sine. Iar dovada cea mai elocventă o reprezintă împăcarea cu mine însumi, lucru pe care l-am reuşit undeva în februarie anul curent. Atunci pentru prima oară am simţit acest sentiment, care nu m-a părăsit nici pînă acum. Şi deşi acuma sunt un tînăr şomer care nici nu ştiu ce vreau să muncesc (cariera, vocaţia), sau că la apărarea tezei de magistru am luat cu un bal mai puţin din cauza că am fost eu însumi în faţa a trei mizerii comuniste, sunt acum mai împăcat cu mine însumi decît am fost eu vreodată. Şi în genere, încep a nu regreta nimic din ceea ce mi s-a întîmplat în viaţă, pentru că altfel, nu aş fi fost ceea ce sunt eu acum. Iar mie începe deja să-mi placă ceea ce eu sunt (cîndva, o perioadă îndelungată, mă uram).

În privinţa celei de-a doua părţi a frazei, referitoare la "căutarea vocaţiei", în mare parte e corectă privitor la mine, însă şi aici sunt cîteva nuanţe. Cineva ar putea crede că eu idee nu am ce vreau să fac în viaţă, şi nu ştiu ce să lucrez. Situaţia de fapt e oarecum inversă: cum citisem într-o carte de dezvoltare personală, foarte deseori persoanele care sunt confuze în privinţa vocaţiei lor sunt cele care sunt talentate în mai multe domenii. Or, aceeaşi chestie e şi cu mine.

La şcoală disciplinile mele preferate erau istoria şi geografia, la care eram primul în clasă. Datorită lor, îmi place politica, şi am ales să învăţ relaţii internaţionale. Decizia nu a fost greşită în sine - mi-a plăcut şi mi-a fost foarte uşor să învăţ RI, dovadă fiind notele înalte obţinute fără mare efort. Însă, tot în liceu, eu am terminat profilul real, fiind al doilea la învăţătură la fizică şi matematică, şi primul la chimie. Şi totul din cauza că eram foarte bun la rezolvat probleme (rezolvarea problemelor este "specialitatea casei" a celor cu personalitatea INTJ).

În 2006 am ales RI deoarece am vrut să învăţ ceva uşor (uram extrem de mult şcoala pentru programul său ultra-încărcat), dar nu din cauza că aş fi vrut să fiu diplomat. Însă, dacă aş fi ales o specialitate pentru carieră, cel mai probabil aş fi ales ceva din domeniul economic (management, de exemplu). În genere, mie îmi plac foarte mult cifrele, şi am o mare plăcere cînd citesc articole de acest gen. Astfel că acum sunt sfîşiat între domeniul politic (în care sunt specialist, conform diplomelor) şi dorinţa de a munci în domeniul privat, economic. Pe deasupra, aş mai adăuga, că fiind "specialist" în introspecţii, sunt preocupat şi atras şi de psihologie, de cunoaşterea naturii şi minţii umane, şi mi-ar plăcea să lucrez şi în domenii gen educaţie sau traininguri de dezvoltare personală.

În fine, pe de-o parte mi-e frică, că dacă voi face o alegere, aş putea să nu o fac pe cea corectă (să nu-mi aleg adevărata vocaţie, care m-ar împlini şi face fericit). În al doilea rînd, recent m-am lăsat de politică, însă idee nu am dacă am ceva perspective în celelalte domenii, sau dacă ar trebui să o pornesc de la zero (să fac a doua facultate). Cert e că mă aflu într-o perioadă confuză la moment, în care în curînd voi trebui să iau o decizie. Şi tot cert e că în curînd voi înlocui fraza de la secţiunea "Despre mine" cu o altă descriere, doar să o născocesc dintîi, ceva mai reuşit şi potrivit.

6 comentarii:

  1. Tot ce ai trait (invatat) pana acuma a facut parte din experienta ta de viata, si ca inca mult timp inainte o sa-ti prinda bine toate cunostintele capatate, cred ca constientizezi si tu asta. Cat despre reprofilarea ta, o sa-ti reuseasca cot la cot cu multa munca (efort) depusa :).

    RăspundețiȘtergere
  2. Trudi:

    mersi frumos. Personal am aşa o opinie, că universitatea (RI) mi-a fost ca un liceu: ea nu mi-a dat o profesie, în schimb m-a ajutat extrem de mult să-mi dezvolt şi formez personalitatea. Iar asta deja e foarte bine, pentru că înseamnă că timpul nu l-am pierdut pe degeaba.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bafta la nascocit ceva reprezentativ pentru sufletul si mintea ta!

    RăspundețiȘtergere
  4. intr-o singura viata poti avea mai multe vocatii. omul este cu adevarat fericit atunci cind se ocupa cu ce-i place la moment, acum si aici. eu iti doresc sa faci ce-ti place acum si aici. Eu am absolvit 2 facultati de economie, dar mi-a gasit vocatie in cu totul alt domeniu. si trebuie sa recunosc ca-mi place ce fac acum si aici :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nati:

    Sunt perfect de-acord cu tine - într-o singură viaţă unii oameni pot avea mai multe vocaţii, în care se pot împlini şi contribui nu doar la fericirea lor, ci şi a celorlalţi. Acelaşi lucru îmi doresc şi eu: să muncesc şi să fac ceea ce-mi place, căci dacă lucrezi ceea ce-ţi place ţie, nu ai muncit nici o singură zi (citat).

    RăspundețiȘtergere