miercuri, 10 august 2011

Esenţialul este să numeşti corect lucrurile. Să le spui direct pe nume

http://www.flux.md/
„Esenţialul este să numeşti corect lucrurile. Dacă denumirile nu sînt corecte, cuvintele nu se mai potrivesc. Dacă cuvintele nu se mai potrivesc, treburile statului merg prost. Dacă treburile statului merg prost, nici riturile şi muzica nu mai pot înflori. Dacă riturile şi muzica nu mai pot înflori, judecăţile şi pedepsele încetează să mai fie drepte. Dacă judecăţile şi pedepsele încetează să mai fie drepte, poporul nu mai ştie cum trebuie să se poarte“.
Confucius

Descoperit acest citat într-un articol de-al lui Constantin Tănase. Cîteodată e de mirare cum fraze spuse mai bine de 2 milenii în trecut sunt foarte actuale şi corecte în prezent. Or, dacă stai bine şi te gîndeşti, Republica Moldova se află de două decenii în situaţia în care poporul nu mai ştie cum trebuie să se poarte. Situaţie în sine nu este caracteristică doar RM, ci tuturor statelor foste comuniste, în care prăbuşirea comunismului a lăsat un gol în cadrul valorilor directoare ale societăţii, astfel încît aceste societăţi, mai mult sau mai puţin, s-au aflat într-o decădere şi degradare morală continuă.

Diferenţa o face că unele state, ca România, şi-au găsit rapid noi valori-obiective, ca aderarea la NATO şi la UE, ceea ce le-au impins în ultimile 2 decenii să se mişte şi dezvolte într-o anumită direcţie, astfel realizînd un anumit progres (mai degrabă economic, vezi cazul României vs RM aici). Însă după îndeplinirea acestor obiective şi România s-a trezit într-o stare de deziluzie, incertitudine şi dezolare, de criză în mai multe domenii, nu doar morală, pentru că nu ştie unde se îndreaptă - sau cum obişnuiesc să spună creştin-democraţii şi adepţii Noii Drepte, nu şi-a găsit încă care îi este rostul. Or, aici eu lor le dau dreptate.

Aşa e şi cu Republica Moldova - statul şi populaţia se află într-o decădere continuă deoarece încă nu am găsit care este rostul, sensul existenţei Republicii Moldovei. Însă nu despre asta vreau să scriu acum, ci despre citatul lui Confucius. Iar dacă ne uităm atent, cu ochi de cercetători, înţelegem că azi poporul nu mai ştie cum să se poarte (haos, dezmăţ şi degradare morală), judecăţile şi pedepsele în nici un caz nu mai sunt drepte (sistemul judecătoresc corupt), obiceiurile şi arta nu prea înfloresc, treburile statului merg prost (asta nimeni nu poate nega), şi totul din cauza că denumirile lucrurilor nu sunt corecte, că lucrurilor nu li se spune direct pe nume.

Ce am în vedere la ultimul aspect? Că practic în toate domeniile noi moldovenii suntem nişte ipocriţi, nişte mincinoşi. Începînd de la ideea lui Tănase, în care noi ne negăm identitatea românească, ne negăm pe sine însuşi, şi că statul Republica Moldova are viitor doar ca al doilea stat românesc - idee cu care sunt totalmente de-acord. Dar asta e doar vîrful aisbergului, iar dacă te bagi în adîncul societăţii, te uimeşti de cîte prefăcătorie şi murdărie găseşti.

Poliţiştii, care sunt plătiţi din banii noştri, şi care ar trebui să ne protejeze, sunt de fapt şi cei mai mari criminali, care bat şi ucid fără milă urmîndu-şi instinctele de barbari sau propriile interese. Or, sincer, de cînd eu mă ştiu, am simţit un mai mare pericol din partea poliţiştilor decît din partea unor hoţi sau criminali simpli. Medicii de azi, cărora dacă nu le împingi bani sub mână, le e într-un loc de tine chiar şi dacă mori pe podeaua spitalului. Preoţii de azi, care cică sunt slujitorii lui Dumnezeu, dar în realitate în frunte cu milionarul kgb-ist Vladimir sunt slujitorii satanei. Populaţia, care cică 90% e creştină, dar în realitate, nici măcar un sfert nu mai sunt creştini adevăraţi. Profesorii şi studenţii care majoritatea se prefac că învaţă sau ne învaţă. Mitul poporului harnic, sau al copiilor foarte deştepţi, (în comparaţie cu alte popoare, ca de exemplu, rîdem de americani), în condiţiile în care suntem cea mai săracă ţară din Europa. Mitul femeilor frumoase, în condiţiile în care studiile ştiinţifice spun că cele mai grase femei din Europa trăiesc în Republica Moldova. Zicem că nu bem mult, dar statisticile ne pun clar în fruntea listei alcoolismului pe ţări. Apreciem şi simpatizăm Rusia, în condiţiile în care acest stat este principalul nostru duşman natural, care atentează la statalitatea şi integritatea RM, susţinînd conflictul separatist din Transnistria şi Găgăuzia. Şi lista poate continua uşor mai departe, cu limba română, rusă, ruşi, politicieni corupţi, comportament, educaţie, inteligenţă, etc.

Sincer, eu m-am săturat să trăiesc în această minciună. M-am săturat să văd oameni inteligenţi, sau cu demnitate sau buni la suflet cum emigrează peste hotare, sau ajung în mormînt. M-am săturat să văd cum prostul este lăudat şi apreciat, dar cei deştepţi şi care învaţă sunt luaţi în râs şi făcuţi de proşti. M-am săturat să văd cum criminalii şi ticăloşii prosperă în ţară, dar cei care muncesc şi se spetesc trăiesc şi mor în sărăcie. M-am săturat să vad cum duşmanii ne sunt consideraţi prieteni, dar prietenii şi fraţii ne sunt insuflaţi că ne sunt duşmani. M-am săturat să văd în fiecare zi cum oameni buni la suflet sunt umiliţi şi discriminaţi de cei răi. M-am săturat să văd cum a face bine este considerat o ruşine, iar a face rău a ajuns a fi o mîndrie. M-am săturat să observ cum oamenii se mîndresc cu propria lor prostie. M-am săturat să trăiesc într-o societate în care virtutea este considerată însăşi degradarea, însăşi nonvaloarea.

Republica Moldova este un stat falimentar, un stat eşuat. Nu spun asta pentru că aş urî acest stat, ci pentru că aşa şi este. Or, pentru a schimba o anumită situaţie, trebuie să cunoşti şi să accepţi în primul rînd adevărul şi realitatea. Acesta este primul pas către schimbare - cunoaşterea şi acceptarea adevărului. Aşa şi cu Republica Moldova, trebuie să acceptăm adevărul că este un stat falimentar, pe care noi însăşi îl construim aşa în fiecare zi, şi să căutăm soluţii prin care să îl facem un stat de succes, dacă atît de tare ne dorim independenţă.

Iar totul porneşte de la a numi corect lucrurile: răul să fie numit rău, binele bine, prostul prost iar cel deştept deştept, blatului să i se spună blat, mitei să i se spună mită, dar nu mulţumita, banditului să i se spună bandit, iar oamenii buni la suflet şi harnici - aceştia şi să fie apreciaţi şi stimaţi. Pare un lucru simplu, dar din păcate e aproape imposibil. Or, poporul nu ştie cum să se poarte, iar elitele noastre, care ar trebui să ne şi dea un exemplu, sunt şi cele care ne distrug (pseudo-elite). Iar din oamenii simpli, mult prea puţin sunt cei care spun lucrurilor direct pe nume...

4 comentarii: