sâmbătă, 6 august 2011

Ucionîi

http://www.competitii.ro
Mi-amintesc că prima mea poreclă, pe care am căpătat-o undeva în clasa a 5-a, era "Român". Motivul pentru care mi-o daseră colegii ţinea de faptul că vorbeam foarte frumos şi "curat" în limba română, în plus şi accentul fiindu-mi foarte diferit faţă de cel obişnuit al moldovenilor. Timpul a trecut, eu m-am mai "moldovenizat" la limbaj şi accent, astfel că porecla în sine s-a uitat, dar mi-a rămas puternic în memorie, mai ales că cu trecerea timpului am început să mă identific puternic ca fiind român.

Curios lucru, şi astăzi sunt întrebat uneori dacă sunt din România/român, asta deşi folosesc şi eu, nu rareori (din păcate), rusizme în limbajul meu de zi cu zi. Singurele explicaţii pe care le găsesc ţin de faptul că am un vocabular al limbii române mult mai bogat decît al majorităţii moldovenilor, plus că şi accentul poate, sau mai degrabă felul meu de formulare a propoziţiilor/frazelor este deseori diferit faţă de cel al oamenilor de rînd.

Am menţionat într-un articol recent că la liceu eram poreclit "Ucionîi". Am rămas uimit cînd am aflat că acest cuvînt se traduce defapt ca "om de ştiinţă" (eu credeam că înseamnă "învăţat"). Faza constă în faptul că însăşi tipul meu de personalitate, INTJ, este considerat ca fiind prototipul omului de ştiinţă, al cercetătorului. Şi apare întrebarea: este o coincidenţă faptul că în şcoală aveam porecla tipului meu de personalitate, sau nu? Şi însăşi porecla de "Român" şi faptul că am ajuns să mă identific ca român - este o coincidenţă sau nu?

De mai bine de 3 ani în urmă am încetat să mai cred în coincidenţe, asta după ce am început să observ, sau să simt, o anumită legătură, logică, un sistem în spatele mai multor întîmplări şi evenimente din viaţa mea care practic nu aveau nici o legătură între ele. Faptul că există o logică (ascunsă cunoaşterii şi înţelegerii umane) şi că toate aceste întîmplări fac parte parcă dintr-un sistem, m-a dus cu gîndul la posibilitatea existenţei unui Creator, unei inteligenţe superioare, ce probabil dirijează, sau pur şi simplu observă Universul, după ce l-a creat în baza unor reguli de sine cunoscute şi înţelese. Astfel am ajuns în 2-3 ani ca dintr-un ateu să mă identific ca un Semiateu, care nu exclude posibilitatea existenţei unei inteligenţe superioare.

Din altă parte, există şansa ca "realitatea" noastră să fie doar o construcţie a creierului, a conştiinţei noastre superioare, astfel încît Creatorul să fim însăşi noi, sau acel eu superior/înger păzitor, numit Daemon, ce s-a afla în emisfera dreaptă a creierului. Pentru a înţelege acest punct de vedere ar trebui să cunoaşteţi teoriile lui Anthony Peake - în mare parte ideea expusă de mine aici se aseamănă cu cea centrală a filozofiei solipsismului. Ceea ce mă sperie, sau nu-mi place în ideea asta/teoriile lui Anthony Peake/solipsism este că cît am meditat şi gîndit, nu am putut identifica sau înţelege care este sensul sau rostul vieţii în cazul în care aceste teorii sunt adevărate. Or chestia asta te frustrează şi te înnebuneşte oleacă, dacă sincer.

6 comentarii:

  1. Prima parte a articolului e haioasă şi tu eşti sincer răscolind trecutul. Ce ţine de a doua parte, sunt de acord cu tine. Este un ceva care dirijează, pentru că şi eu dacă nu zilnic, dacă nu saptămânal, atunci neapărat lunar trec prin nişte întâmplări, coincidenţe care mă pun pe gânduri...şi îţi spui adesea că lumea e mică...

    RăspundețiȘtergere
  2. Victoria:

    Hm, haioasă? Interesant.
    Despre trecut, eu deseori îl răscolesc, pentru a înţelege cine şi ce sunt eu la moment, şi pentru a-mi putea înţelege cam care ar putea să-mi fie viitorul.

    Legat de a doua parte a comentariului tău :D, acelaşi lucru şi eu deseori parcă îl simt, că există ceva care ne dirijează întîmplările din viaţa noastră. Cine ştie dacă este vorba de Dumnezeu sau doar de o închipuire a minţii noastre.

    RăspundețiȘtergere
  3. Victor dar poate intimplarile sunt dirijate de Dumnezeu in unele cazuri iar in alte cazuri si de satana? ori pot fi inchipuiri si amagiri cum e parerea ta :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Aura:

    Păi tocmai despre asta şi am scris: că pot fi mâna cuiva care dirijează viaţa, sau doar o închipuire sau construcţie a creierului nostru. Nu e exclus ca viaţa să fie şi un joc de şah dintre Dumnezeu şi Satana (dacă ei există), în care noi oamenii să fim doar nişte pioni :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Victor ai uitat de Zambrotta :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim:

    nu am uitat. Pur şi simplu nu se încadra în ideea centrală a articolului. Deşi, şi aici se poate face legătură dintre Zambrotta şi faptul că cel mai bine joc fotbal în spate (ca fundaş sau mijlocaş la închidere).

    RăspundețiȘtergere