vineri, 16 septembrie 2011

Despre independenţă şi putere. Despre Republica Moldova

http://www.datepersonale.md/
Anul acesta Republica Moldova a sărbătorit 20 de ani de la proclamarea independenţei. O bună parte din populaţie a preferat însă să nu sărbătorească pe 27 august, pe motiv că Republica Moldova nu ar fi pe-adevărat independentă, şi deci nu ar avea ce sărbători, decît o minciună. Chestia asta nu mă miră, în fine. Ceea ce m-a surprins este că şi unii analişti politici, adică cei care ar trebui să fie elita, sau ceva mai luminaţi, continuă şi ei să vorbească despre (lipsa) independenţei Republicii Moldova, de parcă aceasta ar fi problema Republicii Moldova. Unul dintre ei consideră că RM nu a reuşit în aceşti 20 ani să devină un stat cu adevărat independent, mai avînd nevoie de încă 10 ani pentru adevărata schimbare. Or, mă întreb eu, ce înţeleg aceşti oameni prin independenţă, de vorbesc despre "adevărata independenţă" a RM?

Viaţa este interdependenţă. O mulţime de interdependenţe dintre lucrurile vii şi nevii. Chiar şi dacă ne rezumăm numai la oameni, viaţa acestora înseamnă o reţea imensă de interdependenţe, de legătură dintre ei. Copii sunt dependenţi faţă de părinţii/îngrijitorii lor, dar şi aceştia din urmă sunt dependenţi de copii, deoarece pierderea lor ar cauza durere/rană. Copii speră să crească mari şi să devină "independenţi" - dar nu  vor deveni niciodată, pentru că independenţa este o utopie şi un non-sens. Chiar şi dacă aceştia se vor separa de părinţi şi vor obţine independenţa financiară, ei vor fi mereu dependenţi de patronul lor sau cel care le plăteşte salariu. Patronul lor însă, antreprenorii, milionarii, vor fi mereu dependenţi de către angajaţii lor şi felul în care aceştia îşi vor face munca. Iar politicienii şi liderii statelor, cît de puternici n-ar fi, vor fi mereu dependenţi de către alegători lor, sau armată, poliţişti. Familia, dragostea, prietenia, socializarea şi comunicarea - toate reprezintă în esenţă interdependenţă. Iar un om pe-adevărat independent este cel care nu are nici o legătură cu alţi oameni, care este izolat de societate - un pustnic, ca Daniil Sihastrul.

Exact ca şi în cazul omului, care este o fiinţă socială, şi adevărata independenţă a statului este o utopie (un lucru ce nu poate fi atins) şi un non-sens. Un stat pe adevărat independent, sută la sută, ar fi acela care nu ar avea nici un fel de relaţii cu exteriorul, cu alte state sau organizaţii internaţionale, nici politice, economice, culturale sau de orice tip. O adevărată autarhie. Astfel că independenţa nu este doar o utopie, dar nici nu este dorită. Toate statele sunt dependente între ele, într-o măsură mai mare sau mai mică, astfel încît nici un stat nu poate fi independent 100%. Iar cheia de aur, care te face face să înţelegi de ce sistemul internaţional este aşa cum este (iar RM aşa cum nouă nu ne place), ţine anume de măsura în care un stat este dependent de celălalt, precum şi invers. Sau direct spus, de PUTERE.

Ce este puterea, în sine? O relaţie de interdependenţă, cum este şi clar, dar una care apare din interdependenţa asimetrică. Un patron are mai mare putere în relaţie cu angajaţii săi deoarece fiecare angajat este mai dependent de către patron decît acesta de el. Studenţii şi profesorii, alegătorii şi politicienii - la fel. În cazul statelor, este aceeaşi situaţie: RM este mult mai dependentă de Federaţia Rusă decît aceasta de noi, astfel încît Rusia, avînd mult mai multă putere, îşi şi permite să ne ocupe o parte din teritoriul naţional. Simplu de tot.

Adevărata problemă a ţării noastre nu constă în lipsa "adevăratei independenţe", ci în faptul că RM este un stat foarte slab, fără de putere în comparaţie cu alte state/inamicii săi. Anume lipsa puterii RM în comparaţie cu SUA face ca politicienii noştri să se "spovedească" la Ambasada Americii mai des decît la biserică. Anume lipsa puterii statului nostru în comparaţie cu Rusia a făcut şi face ca Moscova să îşi bată joc de noi în cei 20 de ani de independenţă. Şi faptul că RM este un stat mai slab decît vecinii noştri, face ca România să intervină în treburile interne ale ţării noastre (cum le place să urle unor trădători de neam) iar Ucraina să rupă din teritoriul şi proprietatea noastră (cazurile Giurgiuleşti, Palanca, etc).

Mai rău decît atît, statul nostru este extrem de slab şi în interior. Nu controlează fîşia de teritoriu din stînga Nistrului, Găgăuzia îşi permite să ne ia peste picior, şi autorităţile Bălţiului îşi permit să desconsidere autoritatile centrale. Companiile si o multime de bandiţi afacerişti fură şi cetăţenii acestui stat, dar şi statul, ştiind că nu vor fi pedepsiţi. O mulţime de politicieni şi indivizi trădători, care lucrează pentru interesele altor state. Şi cel mai "frumos" dintre toate, însăşi majoritatea cetăţenilor acestui stat îşi bagă piciorul în RM: un întreg cerc vicios al falimentului - dar asta deja e alt subiect, pentru alte articole.

Or, dacă e să ne gîndim un pic legat de independenţă, dacă Federaţia Rusă îşi va retrage armata din Transnistria, şi va ceda jurisdicţia acestui teritoriu Republicii Moldova, va deveni statul nostru cu adevărat independent? Nici pe aproape (nu uitaţi de dependenţa economică, în special cea energetică, de politicienii trădători ce lucrează pentru ruşi, de spionii FSB-işti, etc). Şi dacă vor trece cumva alţi 10 ani, va deveni RM pe adevărat independentă? Iarăşi răspunsul e nu. 

RM nu ar trebui să se fugărească după obţinerea "adevăratei independenţe", care este mai degrabă o nălucă, sau o chestie care este înţeleasă diferit de fiecare, ci să caute să-şi maximizeze puterea (în comparaţie cu a a altor state) şi să-şi elimine toate dependenţele periculoase, precum şi slăbiciunile pe care le are. În caz contrar, Republica Moldova va rămâne mai departe un stat slab şi falimentar (failure state), şi odată şi odată, se va prăbuşi (de la sine însuşi, dacă nu o vor "ajuta" alţii din exterior)...

Articol apărut şi pe blogurile AllMoldova.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu