luni, 26 decembrie 2011

Nu avem nevoie de Transnistria

http://romaniancoins.org/
Nu avem nevoie de Transnistria. Cel puţin la moment. Această concluzie rezultă uşor la o analiză la nivel intern a Republicii Moldova, întărită şi de analizele la nivel mai inferior. Tatăl meu are o vorbă bună: "înainte de a face curat şi ordine în curtea vecinului (adică înainte de a te băga peste vecin şi ai da sfaturi de viaţă), faci dîntîi la tine". Or, noi şi fără teritoriile din stînga Nistrului avem o mulţime de probleme pe partea dreaptă. Noi şi fără Transnistria nu avem unitate/coeziune naţională. Noi şi fără Transnistria avem destulă corupţie, criminalitate, lipsă de democraţie, etc. De ce atunci am mai avea nevoie de Transnistria? Şi cu ce drept sau legitimitate să-i integrăm, şi apoi administra pe cei din stînga Nistrului, dacă însăşi în "curtea" noastră e un imens bardac şi haos?

Un alt argument: imaginaţi-vă că mâine ne reunificăm cu Transnistria. Cu cine credeţi că au să voteze cea mai mare parte din cei 400 mii alegători de-acolo? Cel mai probabil, cu PCRM, care ar acumula iarăşi cîte 55-60% din voturi, ca în 2001, şi ar mai domni vreo 8-10 ani. Timp în care RM va fi distrusă atît de bine, că nu va mai putea fi, probabil, salvată. În plus la asta, transnistrienii sunt clar pro-ruşi; dacă ne reunificăm acum, putem să spunem deodată adio la Europa şi România şi "Ia sluju vecino Rosiei". Într-o asemenea situaţie, eu la sigur voi pleca din RM, şi voi face tot posibilul ca şi părinţii să mi-i "export" de aici. Pentru că RM nu va mai avea nici un viitor, urmînd a deveni o temniţă.

Interesant e faptul că acest articol intenţionam să-l scriu încă de vineria trecută. Iar sîmbătă a apărut pe Timpul un articol foarte bun al lui Victor Chirilă referitor la problema Transnistriei, care mi-a confirmat ideile. Alte probleme majore care ar apărea dacă ne-am reunifica acum cu Transnistria sunt: creşterea datoriei ţării cu peste 3 mlrd. de dolari, creşterea nr. pensionarilor cu încă 136 mii, cîteva miliarde bune - costul reintegrării economice, căderea abruptă a nivelului de trai a locuitorilor din dreapta Nistrului, creşterea criminalităţii, MGB, etc. Pe scurt şi direct spus, reunificarea RM ar însemna o catastrofă!

Din "fericire", conflictul transnistrean nu va fi rezolvat prea curînd. Pentru că politicienii moldoveni şi transnistrieni, şi criminalitatea, nu sunt proşti să piardă o afacere de aur. Pentru că situaţia actuală convine de minune şi Rusiei. Pentru că peste 90% din transnistrieni nu vor reunificarea cu RM, şi tot peste 90% din moldoveni sunt indiferenţi faţă de această problemă, chiar dacă, cînd sunt forţaţi, zic că nu ar trebui să cedăm acest teritoriu. Paradoxul situaţiei (situaţie ironică şi tragico-comică totodată), constă în faptul că Transnistria reprezintă pentru RM cam ceea ce reprezintă RM pentru România. Dar asta deja e alta fază.

Revenind la problema transnistreană, mă întreb cît de bună ar fi soluţia renunţării la acest teritoriu. Teoretic şi practic, îmi pare o soluţie de departe mult mai bună decît cea a reunificării ţării. Argumentele contra expuse de Chirilă, sincer să fiu, nu m-au convins deloc, fiind chiar slabe. Singura reală problemă ar fi că Transnistria ar putea deveni parte a Rusiei, care ar avea astfel hotare pe Nistru - o problemă mare nu doar pentru noi, ci şi pentru Europa. Astfel că singura soluţie aici, care să nu afecteze "stabilitatea regiunii", şi interesele statelor din zonă (fără Rusia), ar fi ca să cedăm Transnistria Ucrainei. Iaca aşa...

Şi totuşi, sunt totalmente de-acord, că practic, la moment, nici soluţia reunificării, şi nici cea a renunţării, nu sunt viabile. La moment RM este legată cu o piatră la gît, şi nu poate face nimic în această privinţă. Orice soluţie ar alege, ambele vor pricinui mult rău RM. Lucru care arată cît de falimentar, şi chiar blestemat, este statul ăsta. Blestemat nu de la naştere, din 1991, ci încă de la "procrearea" sa, a RSSM-ului, în 1940. 

Singura soluţie pentru RM este să menţină status-quo-ul, adică să menţină acest conflict îngheţat, fără de mari paşi în "reunificarea ţării". Iar în tot această perioadă de status-quo, să încerce să facă ordine şi curăţenie pe partea dreaptă a Nistrului. Să creeze şi dezvolte o democraţie eficientă, un stat de drept şi o economie competitivă. Căci atunci cînd PIB-ul pe cap de locuitor al RM va fi de 20-30 mii de dolari, iar salariile de o mie, 2 mii de euro, transnistrienii singuri vor dori reunificarea ţării, regimul de-acolo urmînd a se prăbuşi de la sine. Dar asta e varianta exagerat de optimistă, sau idealistă, mai bine zis. Dar cine ştie, poate e bine să visăm. Şi să sperăm...

Citeşte obligatoriu: 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu