luni, 31 ianuarie 2011

Care este logica amplasării librăriilor Cartier?


Este o întrebare pe care mi-o pun de mai mult timp, şi căreia nu îi pot găsi un răspuns. Să explic: pentru ca să ajung la Librăria din Hol eu am nevoie de 16 - 18 minute de mers pe jos de la mine acasă. Pentru ca să ajung la Librăria din Centru (cea pe care o prefer cel mai mult), am nevoie de jumate de oră. La Librăria 9, de pe strada Puşkin nr. 9, deşi nu am fost niciodată, pot spune la sigur că se află aproximativ la 25 minute distanţă de mine pe jos.

Altfel spus, pentru mine toate cele 3 librării se află în una şi aceeaşi zonă: Centrul Chişinăului. Doar Librăria Casa Cărţii se află departe de mine, în sectorul Ciocana. Pînă anul trecut cei de la Cartier au mai avut o librărie, numită Vărul Shakespeare, care se afla la doar 16 minute depărtare de casa mea. Iarăşi "centrul" Chişinăului. Se pare însă că această librărie a fost închisă.

Lucru interesant, dar două din librăriile Cartier: Librăria din Centru şi Librăria 9, au fost deschise recent, în anii 2009 - 2010. Practic coincide cu perioada în care preţurile cărţilor noi editate de Cartier au sărit în sus. Astfel, nu poţi să nu faci legătura, şi să nu te întrebi: dacă tot deschiderea noilor librării Cartier a provocat creşterea preţului la cărţi, de ce măcar aceste librării nu au fost deschise în regiuni diferite ale oraşului Chişinău (Buiucani, Botanica, Rîşcani), da în aceeaşi zonă a Chişinăului, creînd o concurenţă între ele?

Teoretic gîndind, dacă Cartier ar fi deschis o librărie în sectorul Buiucani, şi alta în Botanica, ar fi acoperit un teritoriu mai mare al Chişinăului, ceea ce ar fi dus la vînzări mai ridicate şi la acoperirea investiţiilor făcute în deschiderea noilor librării. Aşa însă, cele 2 noi librării au fost deschise în regiunea Centru a Chişinăului, provocînd o concurenţă anormală între librăriile Cartier şi ducînd la închiderea uneia, a Vărului Shakespeare, după cît se pare. Zic concurenţă, deoarece eu cînd am nevoie de a-mi procura o carte Cartier mă aflu în poziţia de a alege la care librărie să mă duc, toate cele trei librării Cartier din centrul Chişinăului fiind destul de apropiate de mine.

Astfel că nu pot să nu mă întreb: care este logica deschiderii/amplasării librăriilor Cartier?


sursa imagine

duminică, 30 ianuarie 2011

Moldtelecom, nişte mizerii

Cică diasporele moldovenilor de peste hotare ar fi solicitat operatorului naţional de telefonie fixă, Moldtelecom, reducerea preţurilor la convorbirile telefonice internaţionale. Totodată acestea ar fi cerut Guvernului "să purceadă în cel mai scurt timp la ajustarea tarifelor la costuri pentru serviciile de telefonie fixă aplicate de Moldtelecom, lucru care va contribui la reducerea semnificativă a tarifelor la convorbirile internaţionale de ieşire".

Două zile mai tîrziu după apariţia ştirii, Moldtelecom a anunţat "că la solicitarea diasporelor de moldoveni de peste hotare" va ajusta tarifele la serviciile de telefonie fixă, urmînd ca convorbirile locale să se ieftinească de peste 2 ori, iar cele internaţionale - pînă la 3,5 ori. Cum şi-au dat seama şi alţii, totul e o făcătură, un teatru regizat: în I rînd au urmărit un cîştig de imagine (citez un comentariu ironic de pe Unimedia: "ieri a fost au primit scrisoare de la diasporă şi azi deja au primit răspuns. Ce rapid se rezolvă treaba în ţara asta), în al 2 rînd au încercat să justifice şi să ascundă majorarea de peste 7 - 8 ori a preţului la abonamentele de telefonie fixă.

La moment familia mea este abonată la pachetul Econom: 6 lei pentru 200 minute. Lucru interesant, dar eu nu-mi mai amintesc cînd familia mea a depăşit ultima dată cele 200 minute incluse. Mai mereu la noi sunt folosite doar 100 - 150 minute din cele incluse, scăderea numărului minutelor utilizate datorîndu-se faptului că în 2009 şi 2010 ambii mei părinţi şi-au luat telefoane mobile.
În privinţa mea, eu în genere nu-mi mai amintesc cînd ultima oară am folosit telefonia fixă: adică, să răspund la telefonul fix o mai fac, dar ultima oară cînd am dat eu singur un sunet de la telefonul fix chiar nu-mi amintesc, telefonul mobil fiind cel pe care îl folosesc. Astfel, telefonia fixă îmi este clar nenecesară şi indiferentă mie, ca utilizator.

Însă, de la 1 martie 2011 părinţii mei vor fi obligaţi să plătească de peste 5 ori din start mai mult pentru a fi doar abonaţi la telefonia fixă, pachetul Standard. Lucru şi mai grav, pentru cei 30 de lei pe care îi vor plăti la abonament vor primi 0 minute incluse: altfel spus vor da banii în vînt! La un simplu calcul, pentru cele 100 - 150 minute pe care le folosesc de obicei părinţii mei vor trebuie să plătească de-acum între 40 şi 50 de lei, adică de 7 - 8 ori mai mult decît plăteau înainte!!!

Chestia asta este o hoţie pe faţă. Eu înţeleg că în urma majorării preţului la convorbirile locale cei de la Moldtelecom au micşorat tarifele la convorbirile internaţionale, dar asta nu ne atinge deloc. Ambii mei părinţi sunt în Moldova, rude apropiate plecate peste hotare şi cu care să comunicăm noi nu avem, astfel că micşorarea tarifelor la convorbirile internaţionale ne lasă rece. Da, pentru 500 mii moldoveni plecaţi peste hotare, şi familiile lor rămase în ţară, ieftinirea convorbirilor internaţionale va avea poate un efect benefic - dar ce facem, domnule Filat, cu cei rămaşi în ţară ce comunică între ei, îi jupuim şi de ultimii bani în contextul scumpirilor din ultima perioadă???

sursa imagine

joi, 27 ianuarie 2011

Cărţile Cartier, mai scumpe

Ţin în mână 2 cărţi: "Puterea de transformare a UE" de Heather Grabbe şi "Forma noii Europe" de Ralf Rogowski şi Charles Turner. Prima, care este editată de editura Epigraf, are 248 de pagini, şi m-a costat 50 de lei. A doua, care a fost editată de Cartier, şi care are cu 28 de pagini mai puţin decît prima, costă 66 de lei.

Un aspect interesant ţine şi de faptul că prima carte, editată de Epigraf, am cumpărat-o de la Librăria din Centru a editurii Cartier, dar nu direct de la Epigraf. Ceea ce înseamnă că am plătit şi ceva procente pe ea, cartea putînd să coste în realitate doar vreo 45 de lei.
Plus, un alt detaliu curios, cartea editurii Epigraf a fost tipărită în 500 de exemplare, pe cînd cea a editurii Cartier în 1000 exemplare. Teoretic te-ai aştepta ca volumul Cartier să fie mai ieftin decît cartea Epigraf - în realitate e invers. De ce oare?

Dacă rămânem la seria cărţilor "Europa prezent şi viitor", editate cu sprijinul Fundaţiei Soros-Moldova, cărţile editate de Cartier sunt clar mai scumpe decît cele editate de editura Epigraf sau Arc. Asta deşi toate se vînd în librăria Cartier. De ce oare?

Personal am "descoperit" editura Cartier în anul 2008. De-atunci am cumpărat peste vreo 10-15 cărţi de la ei. Majoritatea m-au costat între 50 şi 80 de lei una (Geopolitica UE; Imperiul în oglindă; CIA, cinci ani de furie; Statele Unite, mare putere europeană; etc).

În 2009 - 2010 însă, Cartier a publicat o serie de cărţi al căror preţ a sărit pur şi simplu prea "brutal". Deşi aceste cărţi sunt clar mai subţiri decît unele pe care le-am cumpărat înainte, ele şi sunt mult mai scumpe: Rusia ameninţă oare Occidentul? - 109 lei, După douăzeci de ani de ani de la căderea zidului - 132 lei, Cine suntem noi? - 186 lei, şi multe altele. Impresia generală e că noile cărţi ale editurii ar fi cu minimum 30-50 de lei mai scumpe decît cele editate înainte de anul 2009.

Nu ştiu care sunt motivele acestei scumpiri: poate hîrtia a devenit mai scumpă, poate tipărirea, poate inflaţia, poate aşa e trendul global, cine ştie. Doar că, comparînd preţurile editurii Cartier cu ale altor edituri locale, se creează impresia că Cartier ar fi mai scumpă, s-ar vrea mai elitistă. Plus că, aceste scumpiri nu fac decît să-i descurajeze pe posibilii cititori ale cărţilor lor să le mai cumpere cărţile...

sursa imagine

marți, 25 ianuarie 2011

De ce moldovenii nu sunt europeni. Şi nici civilizaţi

Citit recent o carte: "Puterea de transformare a UE. Europenizarea prin intermediul condiţiilor de aderare în Europa Centrală şi de Est", ca sursă de informare pentru teza mea de masterat. Nu mi-a plăcut; nu mi-a lăsat impresia că ar fi o carte bună - mai mult rămas cu impresia de bla bla bla şi de plictiseală decît că ar fi ceva scris concret şi interesant. Poate e din cauza că nu mă interesează (nu sunt curios) domeniul dat de literatură; sau poate din cauza că aşa sunt realizate cercetările în Occident, volumul fiind o cercetare a unei autoare britanice.

Însă din toată cartea au fost (doar) trei idei (unele poate geniale) care mi-au plăcut destul de mult, fiindu-mi foarte interesante şi utile pentru reflecţiile personale. Le voi copia aici. Primele 2 nu le voi comenta - le las la discreţia voastră, însă la a treia voi dezvolta cîteva idei ale mele.

Pag. 66 (224): "Puterea apare din interdependenţa asimetrică."

Pag. 114: "... în Estonia, politica de stat privind excluderea etnicilor ruşi a accelerat realizarea reformelor radicale ale structurilor de stat şi ale economiei, în timp ce Ucraina a încheiat un "armistiţiu" etnic, însă a suferit din cauza unui declin economic îndelungat."

Pag. 219: "Oamenii vor deveni cu adevărat europenizaţi atunci cînd nu vor mai face referinţă la "politicile UE"." O idee genială, aş zice eu. De cîte ori nu am auzit de la o mulţime de oameni, de toate felurile: tineri sau bătrini, şomeri sau angajaţi, intelectuali sau oameni simpli, că în Europa ar fi "aşă şi aşă", da la noi "aşă". De parcă noi nu am fi în Europa.

Ţin minte că am învăţat la geografie că Europa s-ar întinde de la Capul Roca (Portugalia) pînă la Munţii Ural, iar spaţiul românesc s-ar afla chiar în mijlocul continentului european. Şi Republica Moldova are tot dreptul, geografic, să pretindă la a fi considerată din Europa Centrală, ea fiind considerată de obicei a fi din Europa de Est din cauza condiţiilor istorice şi politice, precum şi a influenţei Federaţiei Ruse în regiune.

Oricum ar fi, suntem din Europa, şi vrem, nu vrem, suntem europeni. Dar populaţia, noi înşine, nu ne simţim astfel, şi ca rezultat deseori ne raportăm, şi facem referinţe la Europa Occidentală ca fiind Europa, noi nesimţindu-ne ca parte a ceea ce percepem prin Europa.

Şi mai ciudat, dacă analizezi profund, sună frazele de genul "Da în statele civilizate acolo e aşă şi aşă, da la noi, ca la moldoveni". Parcă la noi, la "moldoveni", avem şi energie electrică, şi apă caldă, şi TV, şi internet (unul dintre cele mai calitative din lume), şi telefonie mobilă, şi automobile luxoase, şi o mulţime de lucruri pe care le are şi civilizaţia occidentală, şi care sunt o raritate într-o mulţime de state din Africa, Asia sau America de Sud. Şi totuşi, ne considerăm inconştient mai degrabă nişte sălbatici, decît civilizaţi, ceea ce denotă clar că avem probleme cu sine însuşi.

Într-adevăr, se pare, că vom fi cu adevărat europeni cînd nu vom mai face referinţă la "Europa" sau UE. Şi la fel, vom fi "civilizaţi" cînd nu ne vom mai raporta la "statele civilizate". Mai mult chiar tind să spun, probabil că vom fi "normali" atunci cînd vom înceta să facem referinţe la alţii, raportîndu-ne la sine însuşi. Dar pînă atunci, avem un drum lung, pe care nici nu se ştie dacă îl vom parcurge.

sursa imagine