duminică, 27 februarie 2011

Număr nou

Mi-am luat un număr nou de telefon mobil în ultima zi a lunii ianuarie, profitînd de oferta de 3000 lei Prepay de la Orange. În privinţa celui vechi, urmează ca după ce i se încheie perioada inactivă, să îl arunc. Astfel cel nou va fi, şi devine deja, principalul. Mă întreb însă ce m-a făcut să-mi schimb cu atîta determinare vechiul număr, fără de a avea regrete, ba chiar fiind foarte mulţumit de decizia luată. Cauza imediată ar fi beneficiul celor "3000 lei gratuiţi", însă în spatele luării deciziei s-ar ascunde cauze mai profunde, ce ar ţine de subconştientul personalităţii mele.

Vechiul număr mi-a fost dăruit, împreună cu un telefon mobil, de ziua mea în anul 2007. Pînă atunci nu am avut telefon mobil, şi nici nu simţeam nevoia de a avea unul, însă datorită rudelor mele am intrat şi eu, din 2007, în "societatea telefoniei mobile". Însă datorită dorinţei mele enorme de independenţă, sau altfel spus, dorinţei ca viaţa mea să fie în totalitate rezultatul propriilor mele decizii, dar nu al altora, îmi dau seama că numărul cel vechi era sortit de la început ca odată şi odată să fie schimbat. Totodată, aici se ascunde şi o doză de mândrie, se pare, care s-a îmbinat cu dorinţa de independenţă în apariţia acestei cauze.

Altă cauză, profundă, ţine după cît se pare de dorinţa de "anonimitate". În 2009 noiembrie mi s-a ars cartela SIM; pentru ca să mi-o restabilesc a trebuit să-mi semnez numele pe hîrtiile de la Orange. Chiar dacă ştiu că oricum ar fi, cei de la Orange, sau SIS, îţi descoperă imediat identitatea dacă doresc, totuşi, se pare că acest motiv mi-a mai dat un ghiont în dorinţa de schimbare a numărului vechi de telefon mobil, "compromis". Cauză iraţională, dar care m-a afectat, după cît se pare.

Ultima cauză adîncă ţine de dorinţa de schimbare a ceva. În sens larg, de schimbare radicală a vieţii mele, în sens îngust, de schimbare a operatorului meu de telefonie mobilă. Încă din vara 2010, după ce mi-au crescut în medie cu 50% cheltuielile pentru telefonia mobilă, precum şi am aflat că Moldcell la Cartelă are oferte mai avantajoase decît Orange, am dorit să-mi schimb operatorul, sau să fac o mişcare care să-mi micşoreze cheltuielile pentru telefonia mobilă.

Cauza imediată a ţinut de faptul că pe 30 ianuarie m-am pomenit cu doar 6 lei pe contul vechiului număr. Aveam 2 opţiuni: ori îmi încarc contul cu 100 lei, care aveau să ţină maximum 2 luni, judecînd după media cheltuielilor mele, sau fac o schimbare, încercînd ceva nou. Astfel că, rapid, am hotărît să îmi procur un număr nou, profitînd de oferta de 3000 lei gratuiţi de la Orange Prepay.

În legătură cu oferta celor de la Orange, este clar că nu mai este atît de profitabilă precum vrea să pară. În fiecare lună clientul ar primi cîte 84 lei gratuiţi pentru apeluri, pentru SMS şi pentru MMS, în total 3000 lei după 12 luni. Ţinînd cont că eu practic nu utilizez SMS-urile şi MMS-urile, doar 1000 de lei din cei 3000 gratuiţi îmi vor fi de real folos. Însă judecînd după faptul că pe lună cheltuielile mele pentru telefonia mobilă se cifrează în medie în jurul a 50 lei, plus 90% din apelurile mele sunt în reţea, cei 84 lei gratuiţi pe lună îmi vor fi mai mult decît suficienţi.

Plus, gîndind lung în viitor, ţinînd cont că oricum voi fi nevoit să-mi încarc după fiecare 4 luni contul cu 100 lei (pentru prelungirea perioadei active), iar media cheltuielilor pe apeluri va rămâne aceeaşi (ceea ce e puţin probabil totuşi, intuiesc eu), acest număr nou îmi va fi profitabil ( în comparaţie cu cheltuielile vechiului) pe aproximativ doi ani. O investiţie reuşită, cred eu.

Oricum ar fi, faptul că Orange îşi permite să vîndă asemenea oferte, de genul la 3000 lei gratuiţi (cînd există tipi ca mine care cheltuie pe telefonia mobilă aproximativ doar 600 lei pe ani), mă convinge încă odată că tarifele de 1,5 lei pe minut în reţea şi 2,3 lei în afară, pe care le plătim noi la Orange Prepay, sunt extrem de umflate.

sursa imagine

vineri, 25 februarie 2011

DEC Education: Studii în străinătate

Un lucru la ce e bun facebook-ul e că datorită lui poţi afla de unele evenimente publice ce urmează să aibă loc. De exemplu, datorită lui am aflat de forumul "Studii în străinătate", organizat de compania DEC Education la hotelul Leogrand.

Din păcate, în afară de AUF şi IREX ofertele de studii propuse în străinătate erau contra plată, cu taxe de studii extrem de mari, de zeci de mii de euro. Cum a spus o domnişoară superbă de la o masă-stand cu oferte, îşi permit asemenea studii doar studenţii care îşi permit aşa ceva (la o analiză profundă fraza e absurdă, dar majoritatea moldovenilor înţeleg clar ce ea a avut în vedere). Mai în glumă, mai în serios, i-am spus colegei mele, cu care am fost la eveniment, că ofertele respective sunt pentru fii de Ulinici şi Plahotniuci, da nu pentru noi.

În genere, compania DEC mi-a lăsat concluzia că ar fi mai degrabă un instrument prin care şcolile şi universităţile respective ar racola studenţi bogaţi pe care să facă bani, decît să-i preocupe real de viitorul tineretului din RM. Nu spun că studiile respective nu şi-ar merita banii, căci probabil merită, ci că pentru 99% din populaţia Republicii Moldova ele sunt inaccesibile.

Articol pe o temă apropiată: Târg de burse

sursa imagine

marți, 15 februarie 2011

Moldtelecom, nişte mincinoşi


Intuiam 2 săptămâni în urmă, în postarea "Moldtelecom, nişte mizerii", că "solicitarea diasporelor" invocată de Moldtelecom ar fi o făcătură, un teatru regizat. Ei bine, într-un final adevărul a ieşit la iveală: solicitarea diasporei, invocată de Moldtelecom, este un fals.
Acest lucru l-au declarat însăşi reprezentanţii diasporei a cel puţin 26 de organizaţii ale moldovenilor de peste hotare. Citez din ştirea de pe Publika.md: "Reprezentanţii diasporei spun că nu au făcut niciun demers prin care să fi cerut revizuirea tarifelor la convorbirile Moldtelecom. Într-o scrisoare adresată conducerii ţării, ei cer efectuarea unei anchete de serviciu la operatorul de telefonie fixă, pentru a stabili cine a semnat declaraţia din partea diasporei."

2 ore mai tîrziu, despre aceasta au scris, mai detaliat, şi cei de la Unimedia (vezi aici). Pentru cei care vor să citească direct comunicatul diasporei, de astăzi, cu privire la MTC, pot să o facă pe icomunicat.md.

Întrebarea mea e alta. Cum poţi să mai ai încredere în Moldtelecom, după ce aceasta procedează în cel mai josnic şi imoral mod? Cum poţi să mai ai încredere în statul Republica Moldova, dacă însăşi o întreprindere de stat îşi permite să-şi bată joc direct de noi, clienţii lor, cetăţenii acestui stat? Cum poţi să mai ai încredere în Guvern, care este orb însăşi la falsurile şi scumpirile întreprinderilor pe care le deţine sub control? Cum poţi să mai ai încredere în Filat, care ne promisese o Moldovă fără sărăcie, însă permite asemenea batjocură şi scumpiri însăşi de la o întreprindere de stat?

Este pur şi simplu straşnic în ce stat trăim noi...

sursa imagine

luni, 14 februarie 2011

În căutarea unei identităţi pierdute

Românii (unii) de peste Prut sunt în căutarea unei identităţi pierdute, cea de dac. Noi, cei din Republica Moldova, am reuşit probabil contraperformanţa de a ne uita de 2 ori identitatea noastră etnică. Astfel, probabil nu e de mirare că avem viaţa pe care o avem, şi statul, pe care pe deplin îl merităm.

duminică, 13 februarie 2011

Gînduri peste gînduri despre un comentariu şi un articol

Două zile în urmă am publicat pe blogul meu un comentariu de la articolul "De ce nu plec din Republica Moldova" al lui Andrei Fornea, fără a explica de ce. Astfel am riscat să nu fi fost înţeles corect, unii oameni putînd interpreta gestul meu ca fiind un contraarticol la cel al lui Andrei Fornea. Greşit. Astfel că simt nevoia să mă explic acum, mai ales după ce Andrei Fornea a scris articolul "Adio Moldova??!", precum şi şi-a şters argumentele de la articolul cu pricina, făcîndu-mă să mă simt ca o parte a acelor influenţe (negative) ce l-au făcut să procedeze astfel.

Principalul motiv pentru care comentariul respectiv m-a impresionat atît de mult este faptul că citindu-l, aveam impresia că îmi citeam propriile gînduri, propriile idei şi teorii. Nu doresc să explic importanţa acestui motiv pentru mine, deoarece intru în dimensiunea (ascunsă a) personalităţii mele.

Alt motiv ţine de faptul că comentariul respectiv reprezintă o combinaţie dintre deşteptăciune, inteligenţă şi înţelepciune, autorul comentariului (Alex) creîndu-mi impresia că ar fi mai deştept şi mai înţelept decît mine. Mai deştept, deoarece de declaraţia preşedintelui Iranului nu ştiam, plus de ideea "femeielor noastre ieftine" probabil la fel (zic probabil deoarece e posibil să o fi ştiut în sinea mea, dar nu şi conştientizat). Mai înţelept deoarece are experienţa plătirii impozitelor de cel puţin 10 ani (deci logic este cu cel puţin 10 ani mai mare decît mine), înţelepciunea fiind direct legată de experienţa (vieţii).

Alt motiv: argumentele aduse dau dovadă de o gîndire extrem de largă, atotcuprinzătoare, fiind şi de la nivele de analiză (a realităţii) internaţională şi naţională (valorile occidentale, criza demografică, etc.), dar şi interpersonale, şi chiar intrapersonale (omul (liber) fără adăpost, revolutie în psihologia noastră). Iar ideile şi concluziile făcute demonstrează o gîndire profundă.

Şi nu în ultimul rînd, mi-a plăcut modalitatea în care Alex a realizat comentariul. În loc să atace autorul, sau să atace faptul scrierii acelui articol, aşa cum au făcut-o peste 90% din comentatori, acesta a preluat fiecare idee din articolul lui Alex, a trecut-o prin "sita" creierului său, deconstruindu-le, sau aprobîndu-le pe cele care le-a considerat corecte. Un adevărat "computer", o adevărată minte ilustră (Minţile ilustre discută idei, inteligenţele medii discută evenimente, iar minţile reduse îi discută pe alţii).

Aş vrea să scriu un pic şi despre Andrei Fornea, şi articolul său. Într-adevăr, acesta nu s-a primit unul deloc reuşit, adunînd o mulţime de comentarii ostile autorului. Problema principală a fost în faptul că Andrei a scris articolul într-o tentă personală (De ce nu pleacă el din RM), încercînd să descopere motive generale. Ceea ce este valid pentru el, nu este valid şi pentru alţii. De aici şi numeroasele comentarii împotrivă: majoritatea au perceput argumentele lui Fornea ca pretinzînd a fi generale, însă nefiind deloc convingătoare. Însă aceasta nu înseamnă că ele nu sunt adevărate şi bune: în lumea lui Andrei, a realităţii lui, ele sunt adevărate, şi Andrei nu ar fi trebuit să se dezică/şteargă argumentele din articol. E problema comentatorilor săi că au fost prea limitaţi de a înţelege acest aspect.

Alt aspect ţine de faptul că a greşit cînd a limitat plecarea oamenilor peste hotare la doar motivul banilor. Da, motivul banilor este prezent probabil în orice plecare peste hotare, dar în majoritatea cazurilor banii sunt doar o condiţie care au favorizat cauza plecării, dar nu au reprezentat cauza în sine. Altfel spus, unii moldoveni au părăsit ţara pentru a face bani pentru a-şi întreţine copii, alţii pentru a-şi realiza un trai decent, alţii pentru ca să îşi cumpere un apartament, sau deschidă o afacere cînd se întorc în RM. Banii sunt deseori doar mijlocul, nu şi scopul în sine.

Apoi a urmat argumentul în care Andrei a lovit într-o serie de moldoveni, care lucrează joburi neonorabile peste hotare, dar cînd se reîntorc în Moldova dau impresia că l-ar fi apucat "pe Dumnezeu de coadă". Un soi arhicunoscut de moldoveni, goi în minte şi în suflet, care cred că dacă au bani, sunt "mai oameni decît oamenii". Însă iarăşi, majoritatea care l-au comentat (majoritatea fiind la sigur gastarbeiteri), nu au înţeles asta, crezînd că Andrei i-ar fi înjosit pe toţi gastarbeiterii moldoveni că ar spăla toalete peste hotare - de aici şi multitudinea de comentarii virulente la adresa autorului. Apropo, aş spune că şi Alex (autorul comentariului publicat de mine) ar fi exagerat cînd l-a acuzat pe Andrei că i-a demonizat pe cei plecaţi - cel puţin eu nu am simţit ca Andrei să o fi făcut asta.

Cel mai important lucru pe care nu l-au observat comentatorii articolului lui Fornea a fost intenţia cu care a scris el acest articol. Anume ideea de a nu părăsi Moldova - o idee bună, o idee nobilă în sine. Au fost orbi, după cît se vede, şi tind să cred că orbirea lor, şi în special răutatea din comentariile lor, este cauzată de suferinţă (nu mai dezvolt ideea, că e destul de complicată, plus sunt deja obosit). Din acest motiv i-aş recomanda lui Andrei să nu să se demoralizeze, şi să ignore, sau minimalizeze "importanţa" acelor comentarii, pentru că scopurile şi idealurile sale sunt bune, şi numai menţinîndu-şi entuziasmul va putea să contribuie la schimbarea şi progresul acestei ţări, ceea ce el îşi şi doreşte.

sâmbătă, 12 februarie 2011

Identităţi concentrice şi suprapuse


John Hewitt, către semenul său poet din Ulster, John Montague: "Întotdeauna am susţinut că loialităţile noastre au avut o ordine: faţă de Ulster, faţă de Irlanda, faţă de Arhipelagul Britanic, faţă de Europa şi că oricine ar fi sărit un pas sau ar fi omis o legătură ar fi falsificat totalul."

Bazîndu-mă practic pe acelaşi model, al identităţilor concentrice şi suprapuse, eu mereu am susţinut că noi, locuitorii dintre Prut şi Nistru, am fi basarabeni, iar fiind basarabeni, am fi implicit şi moldoveni (legat de Moldova lui Ştefan cel Mare, nu Republica Moldova), iar fiind moldoveni, am fi intrinsec şi români (sau daco-români, sau daci, în dependenţă de care curent/teorie ştiinţifică a provenienţii românilor suntem aderenţi), iar fiind români, am fi implicit şi europeni.

Astfel, şi loialităţile noastre capătă o anumită ordine, puterea lor descrescînd de jos în sus: faţă de Basarabia, faţă de Moldova (lui Ştefan cel Mare), faţă de poporul român (prefer loialitatea etnică, faţă de neam, decît cea faţă de statul România de astăzi), faţă de Europa, şi în ultima instanţă, faţă de omenire, faţă de umanitate.

Şi exact cum a spus poetul irlandez John Hewitt, cei care sar un pas, sau omit (intenţionat) o legătură, nu fac decît să falsifice totalul, întregul. Aşa se întîmplă cu promotorii moldovenismului, care omit intenţionat identitatea de român din viaţa noastră, falsificînd istoria; aşa se întîmplă cu unii promotori ai românismului, care ne impun să alegem dintre a fi români sau moldoveni, în condiţiile în care noi suntem ambele; aşa se întîmplă şi cu unii duşmani şi critici înverşunaţi ai Europei (Uniunii Europene), care uită de faptul că noi înşine suntem europeni.

Toţi aceşti oameni, de fapt, nu fac decît să se renege pe sine însuşi (excepţie cei care într-adevăr nu au nici o legătură de sînge cu băştinaşii teritoriului dintre Prut şi Nistru, şi care, nu puţini, doresc "să ne înveţe" pe noi cine suntem noi în dependenţă de interesele (meschine) ale lor).

DEX: concentric - care au acelaşi centru. În cazul nostru, al românilor basarabeni, centrul este teritoriul dintre Prut şi Nistru (Basarabia).

sursa imagine

vineri, 11 februarie 2011

Un comentariu-răspuns care merită a fi citit/cunoscut

Uneori e bine să tragi cu ochiul şi la comentariile unor articole, în special pentru a cerceta/cunoaşte opiniile oamenilor, dar şi pentru că există şansa (ce-i drept destul de mică în realitate) de a descoperi adevărate "oaze" de inteligenţă şi gîndire profundă printre ele. Aşa am "păţit-o" ieri, cînd uitîndu-mă superficial la comentariile articolului "De ce nu plec din Republica Moldova" al bloggerului Andrei Fornea, am descoperit un comentariu extrem de lung, dar care m-a impresionat imediat doar la o privire fugitivă aruncată asupra sa, datorită argumentelor şi ideilor aduse. Astfel că am hotărît să-l reproduc aici, pentru că ideile şi concluziile expuse în comentariu merită a fi cunoscute şi "rugumate" de cîţi mai mulţi oameni.

P.S.1. Recomand să citiţi dintîi articolul lui Andrei Fornea, pentru a înţelege logica şi structura comentariului.
P.S.2. Aş fi dorit să-mi las ale mele "3 kapişi" legate de acest comentariu, însă m-am sculat azi cu o mică durere de cap în partea dreaptă a creierului (probleme cu "omul" sentimentelor?), care, în caz că încerc să gîndesc mai adînc pentru a crea/construi ceva, se amplifică. Aşa că o voi face mai tîrziu, într-un alt articol, poate (da poate nu); plus că şi articolul ăsta iesă destul de lung, neavînd deci sensul (pragmatic) să mai scriu şi eu.


Alex spune:
Ideea e buna, dar argumentarea cam slabuta. Sunt si eu in Moldova si incerc sa schimb sistemul din jurul meu si argumentele pe care le dai nu prea sunt puternice. Cea mai mare eroare pe care o faci e faptul ca ii demonizezi pe cei plecati, ceea cce nu e corect – fiecare are dreptul sa faca ce crede mai bine cu viata sa.
Chiar din start ideea ca oamenii pleaca din cauza banilor e stupid. Te-ai gindit vreodata ca o sa vrei sa ai copii si sotia sau iubita o sa trebuiasca sa-i nasca in spitale unde daca nu vei impastia bani la dreapta si la stinga nici un medic nu iti va da vreo atentie? Probabil ca nu ai copii si ideea nu prea te streseaza. Cel mai rau e ceea ce se apropie – demografic cind vei fi tu pensionar populatia tarii se va micsora cu aproximativ un milion – mai consulta piramida demografica. Stii ce inseamna asta – pensia nu o sa aiba cine sa ti-o plateasca si oameni tineri sa lucreze nu vor exista, deoarece daca compari categoria ta de virsta de 21 de ani, care sunt vreo 80 de mii, atunci copii noi-nascuti sunt de doua ori mai putini. Daca stii cam ce e demografie nu trebuie sa-ti explic ca inca in 20 de ani copii o sa fie de 4 ori mai putini decat generatia ta. In general te sfatui sa mai citesti la tema data si vei intelege ca situatia demografica a Moldovei daca utilizam analogii istorice este ireversibilia. Fara mii de imigranti tara va disparea in 250-300 de ani.
Ideea cu plata impozitelor e buna intr-o tara normala, nu intr-o cleptocratie, care este Moldova. Eu am platit mai mult de jumatate de milion de lei in contributii si impozite ultimii 10 ani si iti spun ca nu sunt mindru, deoarece analizind structura bugetului vei observa ca majoritatea banilor platiti de mine s-au dus la intretinerea functionarilor publici, care sunt cei mai corupti si ne sug singele (uite de exemplu la Muruianu cu o pensie anuala de 89000 lei). Deci, crescind bugetul nu vei obtine nimic, in esenta daca esti asa de bun doneaza tot ce cistigi guvernului – cred ca te vei simiti fericit. La fel sa stii ca din venitul brut cam vreo 65% le dai statului fara ca sa stii de asta.
Acum la argumente pe puncte:
1) E corect in esenta – confortul degradeaza si frineaza dezvoltarea. Deci ca sa te tii in forma, competitiv, e nevoie de ce spui. Macar ca regimul e obositor.
2) Nu ai nici o sansa sa devii Presedinte cit timp esti onest si incoruptibil in sistemul actual. Deci, daca vrei sa fii presedinte uite de toate valorile morale si devii ca cei de la putere. Ca sa faci bine tarii nu e obligator sa devii presedinte, Einstein a facut cu mult mai mult decit orice presedinte pentru toata omenirea.
3) Aici chiar ai dat-o in bara – avem cataclimme destul de des – in fiece an. Daca mentionai lipsa bolilor tropicale sau animalelor periculoase ar fi mai corect.
4) Despre femei probabil nu ai calatorit prin alte tari, de aia spui chestiile astea. De ce toti vorbesc de femeile noastre e pentru ca sunt ieftine pentru buzunarul capitalistilor. O italianca neesita mai multa intretinere, a noastre se multumesc cu mai putin. Si faptul ca avem o rata a divrotuilor de vreo 50% demonstreaza ca se cumpara usor cu bani. Ca sa gasesti o femeie cumsecade si in Moldova si peste hotare tre sa cauti mult si unde trebuie (nu in discoteci sua baruri).
5) Sa-ti spun sincer esti tratat ca un sclav prin faptul ca achiti cele mai mari preturi pentru chestii care costa cu mult mai putin in alte parti. Cind Plahotniuc si alti baieti smecheri iti vind medicamante cu preturi cvadruple este sclav (evident ca nu simti asta pentru ca esti tinar si sanatos). Asa ca plateste mai departe facturile – de fiecare data cind o faci devii sclav si poti uita de libertate.
6) Ma faci sa rid aici – dar probabil ca chair esti liber de bani si de griji. Un om fara adapost e cel mai liber si fericit – nu are obligatii si nici bani – e intr-adevar fericit. La fel presupun ca nu ai avut de a face cu politia si procuratura dupa 7 aprilie. Baieti ca tine se dezumflau destul de rapid dupa ce era dezbracati goi si batuti indelungat. Cind esti in celula pentru ceva ce nu ai facut iti dai seama ca nu este liber.
7) Esti naiv, peste hotare la toti le este in cot in ce limba vorbesti… La noi cam nu prea auzi romana in Chisinau – mai mult rusa si “moldoveneasca”.
8) 8) Nici nu ai idee citi sunt :) ). Daca nu ii vezi nu inseamna ca nu sunt. Esti ca presedintele Iranului, care a spus aceeasi prostie la o conferinta de presa si a fost tratata ca cea mai proasta declaratie a anului. La fel am stiri rele pentru tine – daca vrei sa imbratisezi valorile occidentale o sa trebuiasca sa o accepti si pe asta. Stiu ca e neplacut, dar nu ai ce face – ori te duci la fratii rusi sau la vest. Nu prea multa alegeri. Adica mai este una – poti sta ca acum si sa intoti in rahat – sa mergi pe drumuri de rahat, sa nu ai medici si sa platesti mita incepind de la gradinite si pina ce mori la mormint.
9) Asta e bine, dar imi fac dubii ca chiar e asa.
10) Si eu imi iubesc tara, dar spre regret nu si liderii ei.
Cu Germani ai ales un exemplu bun – mai ales ca au fost ditrusi total – erau intr-o borta mai adinca decit noi, dar s-au ridicat. Stii cum? Daca citesti istorie vei observa ca prin efortul colectiv – au uitat de nunti si baruri si veselii pentru vreo 20 de ani. Ei economiseau masiv, de aia cumparau masini ieftine si mici (VW Beetle de ex) si depuneau un efort colectiv – de la cel mai simplu om la cel mai mare lider. La noi cu asta cam sunt probleme – oamenii nu au nici o valoare sau nimic sfint in ei. Cuvinte ca onoare, sacrificiu, ajutor reciproc, incredere au devenit calitati foarte rare si sunt pe cale de disparaitie.
Deci pentru a ramine in tara si a face asta cu sens trebuie sa depunem eforturi si sa crestem valorile mentionare mai sus. Si sper ca cu moartea generatiei bolnave de sovietism si cu venirea generatiei tinere se vor schimba lucrurile spre bine.
Deci, in concluzie ideile tale sunt ok, dar tre sa mai meditezi asupra argumentelor. Deci sustin ideea, dar trebuie de facut mai mult in jur – revolutie suna cam dur, dar avem nevoie de o revolutie in psihologia noastra si in ce facem de zi cu zi. Avem nevoie de o forta noua, tinara la guvrnare care va fi lecuita de psihologia de sclav sovietic. Avem nevoie de un Moise si de 40 de ani :) . Speranta inca nu a murit…

miercuri, 9 februarie 2011

Nemulţumiţi italienii


Italia - a patra economie europeană şi una dintre cele mai dezvoltate state din lume, membră a G7. Considerată o ţară de vis de unii moldoveni, cu salarii mari, infrastructură europeană, o climă (mai) caldă - un rai în comparaţie cu Republica Moldova. Însă, după cît se pare, italienii nu prea consideră ca atare, fiind nemulţumiţi de dezvoltarea ţării lor.

Am terminat de citit azi cartea lui Romano Prodi: "O viziune asupra Europei". Reproduc un fragment din ea: "Tocmai în aceste domenii este mai slabă Europa, iar Italia se află într-o stare de slăbiciune marcată în comparaţie cu celelalte ţări europene". Remarcaţi expresia "celelalte ţări europene", dar nu "unele ţări europene". La sigur nu se referea în comparaţie cu Republica Moldova, şi nici cu ţările din Europa Centrală şi de Est.

În unele momente am rămas cu impresia că autorul, fost prim-ministru al Italiei, ar fi complexat de (ne)dezvoltarea ţării sale în comparaţie cu triunghiul Germania-Franţa-Marea Britanie. Mai rău chiar, în unele momente mi-a lăsat impresia că consideră, sau ar fi considerat Italia ca fiind o periferie a Europei, în contrast cu Europa de Nord şi Occidentală, care ar fi (fost) mai dezvoltate (dacă Italia e o periferie, noi ce suntem oare? O gaură?). De aici şi pledoaria extrem de activă şi intensă a lui Romano Prodi (în carte) pentru o Uniune Mediteraneană, pentru o sporire a politicii UE în spaţiul mediteranean, care să ducă la schimbarea (percepţiei) statutului de periferie sau semiperiferie a Italiei în Europa.

Aceste impresii mi-au reamintit de o idee mai veche ce am "rugumat-o" mai demult. Un om simplu, cu o familie obişnuită, prieteni şi cunoscuţi cu aceeaşi stare materială (săraci sau venituri medii), deschide o afacere, se îmbogăţeşte şi devine milionar. În rezultat îşi face noi cunoscuţi şi prieteni, din aceeaşi clasă socială în care este la moment, şi socializînd şi prietenind cu ei, se raportează automat la dînşii, creîndu-şi percepţia că ar fi sărac, sau nu îndeajuns de bogat în comparaţie cu noii prieteni. Şi astfel (re)simte nevoia de a face mai mulţi bani şi mai mulţi. Devine miliardar, socializează cu miliardari, raportîndu-se cu ei, şi acelaşi lucru - nu îi este de-ajuns cîţi bani are, vrînd mai mult şi mai mult, pentru a fi primul, pentru a nu fi sărac (în comparaţie cu oamenii din grupul din care face parte).

Astfel, se creează un proces în care omul este veşnic nemulţumit de banii şi starea materială pe care îi are, şi oricît de mult ar acumula, mereu, raportîndu-se la altcineva (de mai sus), va fi nemulţumit. Exact acelaşi lucru se întîmplă şi cu italienii, probabil: în loc să se compare cu ţările africane, sau cu RM, pentru a vedea cît sunt de "norocoşi", ei se compară cu vîrful Europei, cu SUA, devenind nemulţumiţi şi complexaţi de sine însuşi. În sine, nu este rău de a te compara cu cineva mai sus de tine: te motivează să lupţi pentru un nivel, un scop mai înalt, doar că rişti să îţi formezi o percepţie greşită asupra realităţii; plus la asta, cînd tu eşti bogat şi te plîngi că eşti sărac, cam dai dovadă de ipocrizie. Astfel că, ar fi bine să ne comparăm şi cu cei de mai jos de noi, pentru a avea o percepţie şi o atitudine echilibrată faţă de sine.

sursa imagine

P.S. Acest articol nu se adresează italienilor, ci nouă, moldovenilor, care, mulţi prea mulţi dintre noi, nu prea cunoaştem limita banilor...

marți, 8 februarie 2011

Ce îţi poate spune un chelner

Recent am vorbit cu un cunoscut care lucrează de chelner într-un local unde numai pentru o băutură se plăteşte nu rareori 2000 de lei. Nush despre ce local e vorba - nu l-am întrebat şi nici nu am avut curiozitatea (în acel moment) să aflu, dar din vorbele lui reieşea că ar fi vizitat în mod normal de toată "elita" politică şi economică a "ţării" noastre. Astfel că, ajungînd cumva la subiectul politică, omul mi-a spus o serie de detalii extrem de interesante (cel puţin pentru mine). Dacă sunt adevărate sau nu aceste vorbe, las deja la discreţia voastră - mie principalul e să le expun.

Dînsul mi-a spus că ştia că familia Voronin are zeci de milioane de dolari, sau miliarde, dar în realitatea el a rămas şocat să conştientizeze că ei au zeci de miliarde, fiind putrezi de bogaţi şi neavînd limită la bogăţie. La replica mea că oficial familia Stati ar fi cea mai bogată, avînd în jurul a 2 miliarde de dolari, el mi-a spus că da, oficial poate aşa şi este, dar neoficial cei mai bogaţi din Republica Moldova la sigur sunt clanul Voronin.

La întrebarea mea care ar fi cel de-al doilea cel mai bogat moldovean, am rămas surprins să aflu că dînsul consideră familia Lucinschi a doua după bogăţie din ţară. Despre Plahotniuc mi-a spus că nu este atît de bogat cît se vorbeşte în societate, doar că acesta a făcut afaceri şi a furat împreună cu Oleg Voronin miliarde din bugetul ţării, Oleg însă fiind protejat şi acum, ieşind prea puţine informaţii despre el la iveală, totul căzînd mai mult pe Plahotniuc. Iar acesta, pentru a nu ajunge să întoarcă acei bani furaţi statului, şi-a cumpărat un partid şi s-a implicat în politică, pentru a-şi proteja averile. De asemenea despre Plahotniuc mi-a spus că are un caracter foarte rău, şi că este în genere foarte rău ca om.

Mi-a spus că în genere cunoaşte oameni care au furat milioane împreună cu Voronin şi Plahotniuc, despre care lumea nici n-a auzit şi nici nu s-ar fi scris vreodată în presă: ca de exemplu unul Lukaşco (dacă am auzit bine). Despre Lupu mi-a spus că este clar un om cumpărat (înţelegeţi şi voi singuri de cine). Despre familia Stati mi-a spus că într-adevăr aceasta ar avea 2 miliarde de dolari, fiind singura care şi-ar fi făcut averea cît de cît într-un mod cinstit. Despre Gabi Stati mi-a spus că într-adevăr acesta ar fi pentru tineret, doar că ar fi prost ca noaptea.

Despre Vlad Filat mi-a spus că acesta ar fi un om foarte cult şi educat (asta noi toţi o ştim), care a făcut parte din primii 11 basarabeni care au studiat în România, 8 din care ar fi fost "copii părinţilor", a elitei de-atunci, iar 3 într-adevăr talentaţi, nimerind pe cinstite. Din ăştia 3 ar fi făcut parte şi Filat. Zice că în România Ovidiu Vîntu, pentru a-şi ascunde afacerile, le-a înscris în anii 90 pe numele lui Filat, iar acum Filat, după ce a devenit prim-ministru, şi-a înscris averile sub aripa lui Ovidiu Vîntu.

Alţi oameni putrezi de bogaţi din Moldova ar fi directorul MoldovaGaz, directorul ChişinăuGaz şi directorul Băncii de Economii, care toţi trei sunt buni prieteni întîlnindu-se între ei în localul respectiv. Mi-a spus că directorul Băncii de Economii face milioane din flunctuaţiile dolarului, şi anume atunci cînd se plătesc banii pentru gazul rusesc, Banca de Economii fiind cea care ar transfera banii.

La final mi-a spus că toţi aceşti oameni nu se vor opri niciodată. Banul are acel ceva de a corupe, de a dori mai mulţi bani, iar toţi cei pomeniţii mai sus nu se vor opri niciodată să fure şi să strîngă averi tot mai mari şi mai mari, pentru că nu au limită.

Singura familie care ar avea limită la dorinţă de bani ar fi familia Ghimpu, exemplu dîndu-mi de Chirtoacă, care ar fi intrat odată în local comandînd o simplă bere Chişinău, în contrast cu toţi cei de mai sus care plătesc doar pentru o băutură 2000 de lei. Însă minusul lui Ghimpu ar fi că el ar fi fanatic cu ideile astea de românism, unionism şi că ceva nu i-ar ajunge; la insinuarea mea că poate ar fi idealişti el mi-a spus că e bine să fii idealist, să ai anumite principii şi un ideal pe care să-l urmăreşti, dar că Ghimpu nu ar fi aşa, ci ar fi fanat în ceea ce crede. În fine, el nu crede că e rău ca aşa oameni să fie în Parlament, ba chiar ar fi bine, dar să i se dea puterea totală lor e un lucru primejdios. Iar la final a terminat spunînd că ştiind toate acestea, niciodată nu s-a dus şi nu se va duce vreodată la alegeri, ca să voteze pe cineva.

luni, 7 februarie 2011

De ce nu scriu (constant)

Apropo, aţi observat că a răspunde la propoziţii interogative negative este mult mai uşor decît a răspunde la întrebări fără de negaţie? De exemplu, mie, îmi este mult mai uşor să răspund la întrebările "Cine nu sunt eu?", "Ce nu îmi place să fac?" şi "Ce nu vreau să fiu în viaţă?" decît la fix aceleaşi propoziţii interogative fără însă de negaţia "nu" în ele. Exact acelaşi lucru se întîmplă şi în cazul întrebării din denumirea postării mele: îmi este mult mai uşor să identific de ce nu scriu decît motivele care mă fac să scriu pe acest blog.

Ei bine, probabil că primul şi cel mai des răspuns pe care l-ar da unii oameni ar fi că cine nu scrie (pe blog) nu are ce spune. În sine, răspunsul nu este deloc greşit, doar că cei care obişnuiesc să dea (doar) un asemenea răspuns denotă că au o minte redusă/limitată. Din 2 motive: există azi o mulţime de bloguri, milioane, în care cei care scriu pur şi simplu nu au ce spune (situaţie descrisă sugestiv prin paradoxul că astăzi, în lumea modernă, avem o mulţime de oameni care scriu pe an mai mult decît să citească (cărţi)), şi 2, situaţia inversă, cînd oamenii nu scriu deoarece au în minte un haos datorat prea multor idei de a scrie.

Cum v-aţi dat seama, aceste 2 motive ţin şi de mine. Nu rareori nu am scris şi nu scriu deoarece nu am avut ce spune, sau (gîndind mai adînc) nu am crezut că am ce spune "lumii". Sunt momente în care am viaţa extrem de plictisitoare, nu mi se întîmplă nimic, şi nici în societate ceva notabil, astfel că nu am ce scrie/analiza practic.

Şi viceversa, nu rareori nu scriu deoarece am prea multe idei de articole în cap. De fapt, eu sunt o asemenea persoană în care mintea mea este mai mereu un haos de gînduri, idei, concepţii, teorii, numere, concluzii, vise şi absurdităţi, în care cînd reuşesc să fac o anumită ordine în ele, mă pot considera un fericit. Făcînd legătura la blog, nu rareori am o mulţime, prea multe idei de articole, dar din cauza că nu reuşesc să fac o ordine şi prioritizare în ele, ajung de fapt să nu scriu nimic în acea zi, precum şi mai multe zile. Din acest punct de vedere, blogul meu este mai degrabă rezultatul nescrierii a mii de idei de articole ce mi-au trecut prin gînd, decît a celor 232 (inclusiv şi acesta) de postări pe care le am scrise în prezent.

O a treia explicaţie de ce nu scriu, la o analiză simplă, ar putea ţine de starea mea de spirit, de dispoziţie, de viaţă la general. De exemplu, în luna ianuarie anul curent aş putea spune că am avut o lungă pauză în care nu am scris deoarece am suferit de depresie (paradox, prima după un an, 2010, în care nu am avut deloc aşa ceva). Însă asemenea motive sună mai degrabă ca o scuză, o justificare, astfel că am hotărît să caut cauze mai profunde de ce nu am scris.

Iar punct de pornire a servit faptul că la sfîrşit de an 2010, fără de a încerca să gîndesc şi raţionez, mi-am aşternut rapid pe o hîrtie toate dorinţele, visele şi lucrurile care mi-au trecut în cap că aş vrea să le fac sau să le am în această viaţă. Şi, ciudăţenie, am rămas uimit să observ că blogging-ul şi blogul meu nu se regăseau în acea listă, altfel spus, în adîncul sufletului meu ele neavînd nici o importanţă, sau valoare pentru mine. Şi atunci, a apărut logica întrebare (pe care eu mi-o puneam şi mai înainte, fără însă de a-i conştientiza importanţa): Pentru ce eu scriu? Care este rostul, sensul acestui blog? Pentru ce mie acest blog, pur şi simplu? Bani, prestigiu, influenţă, trafic, la modă, eşti cool, etc - se pare că toate acestea nu prea mă motivează în întreţinerea acestui blog, din contra chiar, uneori creîndu-mi efectul advers.

Ei bine, de atunci eu am mai meditat găsind citeva cauze care m-au motivat/forţat să scriu pe blog, dar totuşi ele nu au umplut acest gol creat în privinţa care este rostul acestui blog. Scrierea pe acest blog nu mă face fericit, şi îmi este greu să-mi dau seama cît de mult (sau puţin) el contribuie la "construcţia" fericirii mele, pentru a înţelege dacă merită. Dar cert e că a 3 cauză care explică de ce eu nu scriu (constant) ţine de faptul că eu aş putea să mă aflu într-o perioadă în care să mă întreb care este sensul acestui blog, sau care este rostul articolelor pe care vreau să le scriu.

În fine, în privinţa scrierii unui articol "De ce eu scriu pe acest blog?" nu ştiu, şi e puţin probabil să o fac. În primul rînd, necesită o analiză mai profundă a gîndurilor, sentimentelor, comportamentului şi personalităţii mele, plus o ordonare şi sistematizare a destul de diferitor cauze pe care le-am descoperit pînă acum. Altfel spus, necesită o durere mai mare de cap. În cazul acestui articol, mi-a fost mult mai simplu să identific cele 3 cauze. Cum am scris la început, e mai uşor de răspuns la o întrebare negativă. Plus, însuşi acest articol a ieşit prea lung şi plictisitor pentru majoritatea - astfel că apare normal întrebarea: care ar fi rostul scrierii unui asemenea articol? :)

marți, 1 februarie 2011

Comentariile oamenilor vizavi de creşterea preţurilor la abonamentele Moldtelecom


Am fost interesat să aflu care sunt opiniile şi altor oameni, cetăţeni de-ai noştri, vizavi de creşterea preţurilor la abonamentele de telefonie fixă Moldtelecom, astfel că am citit toate comentariile de pe Unimedia (aici şi aici) şi Publika. Majoritatea comentariilor, unele poate hazlii sau ironice, dar peste 90% sunt clar împotriva majorării preţurilor, prea puţini încercînd să accepte sau justifice scumpirile MTC. Ar fi foarte bine dacă şi conducerea MTC, în frunte cu (mincinosul) Vitalie Iurcu, s-ar mai interesa şi de părerea oamenilor simpli ce locuiesc în ţara asta. Dar e puţin probabil să se întîmple asta...

danny: "cum era sa mai scumpeasca convorbirile: au scos o scrisoare "chipurile" de la diaspora si iata motivul de a scumpi convorbirile locale pentru ale "ieftini" pe cele internationale."

vallarta: "asa se lupta cu saracia :)"

DIMEX: "Eu deja am dat cerere de conectare la SunVoice de la SunCommunications, pentru abonaţii SunTV Digital ei oferă un pachet fără abonament lunar şi fără minute incluse, cu 0,072 lei/min. De pe 1 martie îi zic Moldtelecomului la revedere :)"

aster: "Pai eu ma dezabonez . Ce-mi trebuie telefonul fix asa scump ? Mai bine imi bag un abonament la mobil mai scump si stiu ca telefonul e mereu cu mine. Moldtelecom FAIL !"

Ghita83: "Peste tot se ieftinesc convorbirile, mai ales pe retelele mobile, dar acesti draci scumpesc, iata ce inseamna monopol!!! Am impresia ca Guvernul nostru e impotent, nu e in stare sa rezolve nimic in tara asta. Rusine Filat!!!"

Oleg de pe Nistru: "Chiar au turbat cu toţii în ţara asta!! Cine-i următorul la mărirea preţurilor? Şi care-s mă rog motivurile pentru atîtea măriri - primeşte cineva azi mai mult pentru lucrul său decât ieri? Tunisia, Egipt, ..Moldova?"

EugenG: "In asa caz mai bine trec la Telefonia StarNet,porcii estea dela MTC deja intrec toate masurile"

Bradu: "Dupa ce au incasat anul trecut venituri de sute de milioane,acum majoreaza tarifele,si asta cu tacitul acord al Guvernului,ca doar e intreprindere cu capital de stat.Rusine!!!"

viktorextrim: "Daca nu ma insel, anul trecut se anuntase ca directorul de la Moldtelecom (intreprindere de stat)are o leafa de 80.000 lei lunar. Se vede ca nu-i ajunge...
Daca ne baga si aistea tarifare pe minut, atunci cine ramine Filat dupa toate scumpirile astea??? Un bleg prapadit de care toti isi sterg picioarele si care nu hotaraste nimic in tara asta.
Moldova fara saracie??? Cu asa premier Moldova fara saracie va fi atunci, cind va fi Moldova fara oameni."


Tolea: "sau eu is prost sau iei nemernici. Cum dracu sa maresti pretul la locale in favoare micsorarii celor internationale daca ati urlat in gura mare saptamina trecuta ca iaca reducem preturile toate. De ce eu cel din Moldova cares vai demine sa suport povara pentru ca pentr cei de peste hotare uite e scump? De ce sau oferit servicii bune dar pentru pachete scumpe. Ce face babuta ceia care are o pensie vai de ea? isi inchide telefonul? Nemernicilor. Va pateti joc de oamenii saraci pentru ca credeti ca ei fura si au ca voi. asta e costul pentr care oameni buni am dat jos PCRM ca sa vina AIE."

Alexis: "Oribil! Pai asta e o marire considerabila. Se pare ca trecem cu totii la Starnet sau SunCommunications."

urson: "Se incearca o schema clasica folosita inca in anii 90 de privatizare a activelor la costuri foarte foarte mici. Initial trebuie sa faci ca compania de stat sa devina cu pierderi. Noile tarife avantajeaza doar companiile ce vor sa ocupe locul moldtelecomului. Preturile oricum nu vor scadea. In final vom renunta la telefonia fixa. "

deny: "la pachetul standart platesti 30 de lei, si nu ai nici un minut, daca vorbesti minutul costa 12 bani :).
la Moldcell pachetul costa 10,80 , iar minutul cu 5 numere favorite costa 12 bani :).
De 3 ani nu ma folosesc de telefonul fix, si din cite vad nici nu prea este avantajos."


Octav: "Si cine are nevoie de aceasta reducere la tarifele internationale? Oricum 80% de populatie comunica cu ajutorul internetului sau prin intermediul altor telefonii. Asta nu este o ieftinire - este o batjocura a populatiei"

Daniel: "In cazul asta, va fi mai convenabila telefonia mobila a diferitor furniozori decat cea fixa de la Moldtelecom. Cred ca multa lume va renunta la acest serviciu. Eu cred ca asa voi face. Oricum, nu prea folosesc telefonia fixa. Stiu ca in toata lumea pachetul minim include si minuta, dar astia sunt prea hapsani. Vor deja sa ne puna streangul. Dupa medicamente si produsele alimentare, a venit si vremea telefoniei fixe. Sa-ti bagi picioarele nu alta!"

Amadeus: "Dupa cum se vede si telefonia in Moldova lucreaza pe gaze :)))"

sursa imagine