luni, 23 mai 2011

Căutînd prin tomberoane

Foto: publika.md
Ascultam azi un cîntec la radio şi mi-am amintit de nişte chestii interesante observate săptămâna trecută. Mă întorceam seara de la antrenament, aşteptînd troleibuzul la staţie. Pe o bancă stătea o femeie mai în vîrstă (45-50 ani), care arată parcă bine îmbrăcată, şi care mînca ceva (îngheţată, mi se pare). Nu am tras la ea atenţie iniţial, fiindu-mi indiferentă. Peste vreo minută-două se ridică, trece pe lîngă mine şi se duce la urna de gunoi, scotocind şi căutînd ceva pe-acolo. Nu a găsit nimic bun parcă.

Ei bine, la nici jumătate de minut după ce am observat-o pe femeia respectivă scotocind prin urna de gunoi, din partea cealaltă, stînga, venea agale şi relaxat un băiat, înalt de 1.85-1.90 m, îmbrăcat destul de bine, deloc sărăcăcios. Ei bine, şi acesta se opreşte la prima urnă de gunoi, scotoceşte, găseşte o sticlă de apă dulce şi o scoate, şi începe să ia cîte o înghiţitură din ea. Apoi trece pe lîngă mine şi se duce la cealaltă urnă, la care a scotocit şi femeia, scormonind şi el prin ea. Ei bine, mai că nu m-a pufnit rîsul atunci, venindu-mi parcă să-i spun să nu mai caute, că cineva l-a întrecut 2 minute înainte.

Ceea ce m-a uimit e că tipul se deplasa agale şi liniştit, iar în urne căuta atît de relaxat şi natural, nefiind stînjenit deloc de prezenţa mea, încît mi-a lăsat impresia că treaba asta era mai mult decît normală şi banală pentru el. Apoi, după ce a scotocit şi în urna a doua, negăsind nimic bun, a început să treacă stradă, nici la semafor, nici pe zebră. Din partea cealaltă venea un troleibuz, în care şoferul, observînd-ul, mai tare a accelerat, special pentru a-i da o lecţie. Tînărul, însă, mergea mai departe agale pe drum, şi doar la vreo 7-8 metri rămaşi distanţă dintre el şi troleibuz şi-a dat seama de pericol, grăbind pasul. Apoi însă, pe partea cealaltă de stradă, şi-a continuat deplasarea agale, luînd cîte o gură din sticla de apă găsită în urnă de gunoi, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat...

Cele observate, per ansamblu, mi-au amintit de unele chestii din copilărie, în care unii copii aveau obiceiul de a lua gumele de pe jos (aruncate de alţii) pentru a le ruguma. Sau despre interdicţia de a bea dintr-o sticlă cu gura împreună cu alţi copii, regulă pe care şi eu o încălcam pe atunci. Revenind însă la căutatul prin tomberoane, se pare că are dreptate Puya cînd cîntă:
"În ţară la grătare au apărut şeptare,
Gipane şi merţane, case de milioane.
Ăştia au făcut bani băi coane,
Chiar şi din căutatu prin tomberoane.
Mediu afacerist, la noi e foarte trist,
Că se face în stil maratonist."


Apropo, de săptămâna trecută la noi în ogradă au fost aduse tomberoane de tip nou. Totodată, am observat de-abia acum că şi maşinile de luat gunoiul sunt de tip nou, dar nu zil-urile alea sovietice. Oraşul, încet, dar sigur, se modernizează, se pare. În acest context, dacă tot există o mulţime de oameni care îl contestă pe Dorin Chirtoacă că nu ar fi făcut nimic pentru chişinăuieni, şi care în loc de a munci şi a-şi lua viaţa în mâini aşteaptă ca primarul general să le plătească serviciile comunale, precum şi să le facă curat pe lîngă casă, le-aş recomanda să înceapă să caute prin tomberoane, poate aşa vor găsi soluţia vieţii lor ;).


P.S. Dacă cinstit, mă dezgustă ultimul videoclip... dar tot aşa mă dezgustă şi oamenii care cred că statul şi primăria trebuie le facă viaţa bună şi să le rezolve toate problemele lor.

joi, 19 mai 2011

Optic extra lux

Fost ieri la oftalmolog şi obţinut o reţetă nouă pentru ochelari. Apoi intrat într-un magazin de optică mai sus de Fidesco, ASEM, pentru a afla cît m-ar costa ochelarii pe reţeta aia. O lentilă 750 lei, 1500 deci două, plus dacă doream mai subţiri, ieşeam la 2000. Plus ramele la ochelari erau în medie la 900 lei - deci vreo 3 mii de lei m-ar costa nişte ochelari la magazinul respectiv. Suma aceasta "frumoasă" m-a cam pus pe gînduri.

În ultimul timp în Chişinău apar tot mai multe magazine de optică "extra lux". Ele împînzesc oraşul, depăşindu-le clar pe cele "ieftine". Mă gîndesc cui se adresează ele, care sunt clienţii lor: să se fi ajuns oare ca majoritatea celor cu probleme de vedere să-şi facă în mod obişnuit ochelari de mii de lei? Şi dacă e aşa, e un trend normal (lumea are bani), sau unul al cîcăcioşilor (cu cît mai scump, cu atît mai bine, să mă simt "om mare"), trenduri de care societatea noastră e plină?

Personal ultimii mei ochelari i-am luat anul trecut cu 370 lei. Şi încă am plătit mult pe ei, fiind cei mai scumpi pe care i-am avut vreodată, deoarece i-am luat cu nush ce "navaroate": lentile uşoare, antireflex, plus de la un magazin, în locul căruia cunosc cel puţin alte două mult mai ieftine (mi-a fost recomandat insistent de medic, şi am ascultat atunci de el). Deci mult mai ieftin decît preţurile care le propun magazinele astea de optică "super lux". 

Şi atunci, de unde ruptura asta bruscă, de la 300-400 lei, la 3 mii? Să însemne oare asta că în societatea noastră există două clase rupte una de alta, una a bogaţilor şi una a săracilor, în care fiecare îşi are propriile magazine, şi mai larg gîndit, propriul mediu de trai? Am impresia că acest două lumi, dacă există, cam rar se intersectează între ele.

Cel mai mult mă sperie ideea ca într-un final magazinele de optică super scumpe să nu le ia în totalitate locul celor ieftine. Cine ştie ce interese murdare se ascund şi în spatele acestei pieţe. Cert este că nu m-ar bucura deloc ca peste vreo 3-5 ani să fiu şi eu nevoit, pentru a-mi face nişte ochelari, să plătesc mii de lei. Doar dacă nu aş fi bogat, evident. Însă ţinînd cont de conducerea actuală, precum şi cele pe care le-am avut din 91 pînă în prezent, moldovenii (nici măcar majoritatea) au mici şanse de a deveni bogaţi vreodată.

sursa imagine

miercuri, 18 mai 2011

Revin pe blog cu o postare despre a patra putere în stat

Am primit ieri pe mail un mesaj de la o studentă, care lucrînd asupra tezei sale de licenţă, mi-a cerut opinia vizavi de un subiect. Mi-a şi lăudat puţin blogul, deşi nu asta contează. Faptul că mi-a cerut părerea datorită blogului pe care îl am mi-a reamintit că blogul poate fi un instrument bun prin care să-ţi deschizi noi perspective/oportunităţi în viaţă (dar şi poate să te îngroape), şi m-a impulsionat să iau decizia să mă reîntorc la scris pe blog, mai ales că teza de master am terminat-o şi dat-o la catedră încă de pe 13 mai.
M-am gîndit că primul articol ar putea servi şi răspunsurile pe care le-am dat la întrebările vizavi de subiectul care mi s-a cerut opinia, pentru că conţin unele idei interesante. Întrebările sunt:

1. Ce parere aveţi vizavi de formula consacrata mass-mediei - a patra putere in stat?
2. Este mass-media a patra putere in Republica Moldova?
3. Puterea presei vine din faptul ca detine primatul informational sau pentru ca vine sa sanctioneze, sa corecteze, sa aduca la cunostinta publicului greselile infaptuite de celelalte puteri (executiva, legislativa, judecatoreasca)?
4. O presa afiliata politic mai poate fi considerata o putere?
5. Ce loc i-aţi conferi mass-mediei in Republica Moldova?


Răspunsurile mele au fost:

1) Vizavi de formula "mass-media - a 4 putere în stat", zic că este corectă doar atunci cînd într-adevăr într-un stat are loc o separare reală a celor trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească. Atunci cînd principiul separării puterilor este încălcat, ca pe timpul guvernării comuniştilor (2000-2008), puterea mass-mediei este una foarte slabă, aceasta fiind foarte uşor intimidată şi cenzurată. Mass-media nu poate fi o putere în stat atunci cînd acest principiu este încălcat sistematic.

2) Greu de răspuns aici. Judecînd după perioada de pînă la 2009, nu. Şi nici acum nu aş spune că mass-media e a 4 putere în stat: viaţa politică şi, în genere, viaţa în Moldova este atît de murdară, încît chiar cînd se descoperă şi fac publice anumite nelegiuiri, puţine lucruri ce se schimbă, sistemul parcă ignorînd mass-media şi populaţia... Totuşi un lucru pot spune precis: puterea mass-mediei, din 2009, este în creştere. 

3) Şi prima şi a doua, şi nici-una. Într-o democraţie reprezentativă perfectă, ar trebui să fie a doua variantă.... dar democraţii perfecte nu există. 2 - Mass-media nu deţine primatul informaţional în totalitate, aş zice eu. Servicile de securitate, decidenţii, etc. deseori deţin informaţii esenţiale pe care presa le află mai tîrziu, sau niciodată. Şi invers, deseori presa poate afla anumite informaţiii înaintea politicienilor.

4) Dacă vorbim de întreaga mass-medie, atunci nu, deoarece ea ar face parte din cadrul "statului", nefiind liberă, deci neputînd să critice celelalte trei puteri din stat. Dacă se referă la presa deţinută de partide, de mai multe partide, atunci da, pentru că vom avea mai multe surse de informare diferite ce vor asigura o pluralitate de opinii.

5) Greu de spus ce loc. La noi încă nu există o separare eficientă a puterilor în stat... dar dacă facem abstracţie de acest fapt, s-ar putea spune că este puterea a patra, deşi, dintr-un anumit punct de vedere (foarte dur şi critic), s-ar putea spune că "banii" sunt cei care primează acum în societate, mass-media fiind puterea a 5-a. De ce spun aşa? Pentru că societatea noastră este extrem de coruptă şi degradată, statul fiind clar unul falimentar, Moldova fiind condusă de fapt de cercuri financiare din umbră, plus de puteri/interese externe. 

sursa imagine

luni, 9 mai 2011

Rezultate sondaj "Ce înseamnă europenizarea RM?"

Am făcut un mic sondaj, în care am încercat să aflu ce înseamnă, în opinia cititorilor blogului meu, europenizarea Republicii Moldova. Sondajul a avut 5 răspunsuri (cu 6 - nu ştiu), fiind permis răspunsul multiplu.


Din cele 30 de persoane care au participat la sondaj:
60% (18 persoane) consideră că europenizarea RM ar trebui să însemne schimbarea culturii (politice) şi mentalităţii moldovenilor;
43% (13 persoane) percep europenizarea RM ca fiind construirea unei economii moldoveneşti moderne, competitivă la nivel european;
36% (11 persoane) consideră europenizarea RM ca fiind reformarea şi crearea de noi instituţii statale după modelul UE;
26% (8 persoane) - aderarea la UE;
10% (3 persoane) - adoptarea şi implementarea acquis-ului comunitar.