marți, 28 iunie 2011

Stop thinking about politics

Pe parcursul ultimilor doi ani, am reuşit un lucru extraordinar: să mă debarasez, în cea mai mare parte (peste 80%), de gînditul la nivel global/internaţional. Altfel spus, de preocuparea (în mod exagerat) de ceea ce se petrece în afara hotarelor ţării. Cele mai reuşite exemple în acest sens sunt eliberarea de Steaua şi de naţionala României, echipe în care investeam sentimente şi emoţii, suferind şi frustrîndu-mă la nereuşitele lor. De cînd însă am încetat să mai fac aceste lucruri, altfel spus, să îmi mai pese de ele, am devenit mult mai fericit, sau, mult mai bine spus, mai puţin nefericit.

Ei bine, acum îmi propun un alt lucru: să mă debarasez de gînditul la nivel naţional, altfel spus, să nu mă mai gîndesc şi să mă mai preocupe politica, decît poate, marginal (cînd va trebui să votez). Această decizie se cocea de mai mult timp în mine, avînd mai mult motive. Cert e că alegerile locale (dar şi teza de master) mi-au reactivat gîndirea la nivel naţional, însă m-au convins şi mai mult de necesitatea luării acestei decizii, dacă vreau să scap de nefericire şi să-mi restartez viaţa. Aceste motive sunt:

1) Nu merită să-ţi pese de oamenii care nu le pasă de tine. Acest argument l-am redescoperit recent pe facebook, referitor la politicieni. Dacă e să mă refer la echipa Stelei, României, la Gigi Becali, care e sensul să te preocupe de aceşti oameni, care nici nu ştiu de existenţa ta, şi nu dau doi bani pe tine? Or acelaşi lucru se referă şi la politicienii noştri: care este sensul să te gîndeşti/pese de dînşii, cînd ei nu dau doi bani pe tine, pe popor, urmărindu-şi doar interesele personale şi egoiste?

2) Se spune într-un anumit citat că înţelepciunea reprezintă capacitatea de a face diferenţă dintre lucrurile pe care le poţi schimba şi pe care nu le poţi schimba deloc, şi de a te împăca cu acest lucru. Or, care este sensul de a te preocupa de anumite lucruri, pe care tu nu le poţi influenţa şi schimba deloc? Acesta a fost, de fapt, cel mai puternic argument care m-a făcut să mă debarasez de Steaua şi de România (naţionala). Dacă aş fi fost miliardar, aş fi cumpărat Steaua, renovam Ghencea, îl alungam pe mizeria de Becali, şi pe alţii de-alde dînsul, şi construiam o echipă competitivă. În condiţiile în care eu nu puteam face nimic din aceste lucruri, de ce trebuia să mă mai enervez pe toate prostiile pe care Gigi Becali le făcea la Steaua? Aşa că am ales să nu îmi pese. 

Or acelaşi lucru şi despre politică: eu nu pot schimba că ţara noastră e săracă, e foarte coruptă, e ocupată (partea de est) de Rusia, că avem o "elită" de bandiţi şi mizerii, că nedreptatea e o lege în RM. Şi atunci, de ce ar trebui să îmi pese şi să îmi cheltui energia gîndurilor practic în zadar? Unii ar putea să-mi spună că aş putea face lucruri mici către bine: foarte corect, dar asta nu necesită obligatoriu gîndire la nivel naţional. Plus că aici intervine şi al treilea argument.

3) Sămânţa ideii că poporul îşi merită conducătorii şi că principala problemă a RM ar constituio însăşi locuitorii săi, o aveam încă din adolescenţă, crescînd pe parcurs. Ei bine, anul trecut, în urma implicării în cadrul mai multor activităţi, am rămas şi cu un gust extrem de amar că nu merită să-ţi baţi capul de acest popor, sentiment de care nu am scăpat nici pînă în prezent. Politica este arta şi domeniul guvernării societăţii în vederea realizării binelui comun, iar faptul că în opinia majorităţii moldovenilor politica este o curvă nu este decît rezultatul faptului că majoritatea moldovenilor sunt nişte curve şi trădători, oameni fără de demnitate şi onoare în care nu poţi avea nici o încredere.

Avusesem vreo 2 ani în urmă o convorbire cu o rudă, care votează comuniştii: aceasta se mira cum de eu, dacă aş ajunge în politică, nu mi-aş promova rudele în anumite funcţii, şi îmi spunea că dacă ar fi el timp de un an ministru, nu ar mai avea nevoie apoi să lucreze niciodată. Cauza pentru care 90% din politicienii noştri sunt hoţi, mincinoşi şi corupţi, sau proşti, nu este decît faptul că însăşi 90% din locuitorii RM sunt de acelaşi fel. Fiecare popor îşi merită soarta sa, pe care o are, şi fiecare om îşi merită viaţa sa, pe care o are. În RM în politică merită să te implici doar dacă te interesează cariera sau banii (corupţi) pe care îi poţi obţine prin funcţia obţinută, însă să te implici pentru un ideal, sau pentru binele oamenilor, eşti cel mai mare prost şi fraier posibil.

4) Politica, ca şi gînditul la nivel global, este o sursă de nefericire, ce hrăneşte depresia. Cînd stai şi conştientizezi cîte probleme şi cîtă nedreptate este în Moldova (sau în lume), îţi vine să te sinucizi, practic. În schimb, bucuriile se ascund anume la nivelurile interpersonal şi (inter)organizaţional. Se ştie foarte bine că anume micile bucurii, obţinute în cadrul familiei, cu prietenii, sau la muncă, în cadrul şi cu organizaţia, sunt cele care ne fac viaţa mai frumoasă şi mai fericită. Şi atunci, de ce să îţi pierzi timpul gîndind global şi naţional, cînd adevăratele bucurii se ascund la nivelurile mai inferioare? La acest punct aş mai menţiona că m-am săturat să scriu despre politică şi să critic la mine pe blog. Aş vrea să scriu şi lucruri pozitive, frumoase, lucruri pro.

5) Şi ultimul argument, pe care l-am descoperit recent, este faptul că gînditul la nivel global şi naţional necesită foarte multă energie, neajutîndu-te deloc pe planul celorlalte niveluri, mai inferioare. Dincontra, el mai degrabă te distruge, te face mai vulnerabil, mai puţin eficient în a avea grijă de tine însuţi.

Apropo de motto-ul "Gîndeşte global, acţionează local", mi se pare una dintre cele mai perfide şi ticăloase expresii născocite şi promovate. Nu ştiu dacă există masoni, illuminati, dar dacă există, apoi acest mottou la sigur este invenţia lor, făcută în special ca omul să se gîndească la probleme îndepărtate sau ireale, neglijîndu-le pe cele adevărate, din apropiere, care ne influenţează într-adevăr viaţa. Dacă vrei să fii eficient local, trebuie să gîndeşti anume local, şi să nu-ţi ţii mintea concentrată asupra unor probleme îndepărtate, pe care nu le poţi influenţa deloc, şi care încă mai pot fi şi false, pe deasupra.

În fine, eu nu ştiu de ce creierul meu a fost programat să gîndească natural la nivelele naţional şi global, să vadă şi înţeleagă cu uşurinţă întreg tabloul, sistemul. Se pare că pentru mine a fi un INTJ este mai degrabă un blestem, decît un lucru care să-mi aducă beneficii în viaţa reală. Să fiu acum 5 ani înapoi, aş alege o specialitate cu profil economic (management) la universitate, ce favorizează gîndirea organizaţională. Aşa însă, am ales Relaţii Internaţionale, ceea ce minţii mele îi era şi mai uşor să gîndească şi înţeleagă. Însă viaţa mi-a arătat că acest lucru nu mă face şi mai fericit. Astfel că acum, cînd am terminat studiile europene, şi nu am de gînd deloc să-mi continui studiile la doctorat, pe aceeaşi filieră, sper să îmi pot restarta creierul să gîndească la nivele mai inferioare. Pentru că pur şi simplu, vreau să gîndesc pentru mine.

vineri, 24 iunie 2011

Trei viziuni diferite asupra vinii demolării monumentului de arhitectură de pe str. Vlaicu Pîrcălab 77

http://unimedia.md
Prima viziune, cea mai populară şi simplă, repet: simplă, este că Dorin Chirtoacă ar fi principalul vinovat de demolarea acestui monument. În genere, dacă e să ironizez, Dorin Chirtoacă e vinovat de totul ce se petrece în Chişinău - el e tătucul naţiunii, pardon, al Chişinăului, care ştie totul ce se întîmplă în Chişinău, şi nimic nu se petrece în acest oraş fără ca el să dea acordul. Astfel că o mulţime de bloggeri şi facebookeri au sărit la gîtul lui Chirtoacă, făcîndu-l impotent şi incompetent, fără de a încerca măcar să caute şi înţeleagă întreg "tabloul".

A doua viziune este cea expusă de Primărie: "Lucrările de demolare se execută în lipsa autorizaţiei de desfiinţare... Primăria Chişinău a sesizat Procuratura municipiului Chişinău, Comisariatul General de Poliţie al municipiului Chişinău şi Inspecţia de Stat în Construcţie privind demolarea neautorizată a imobilului din str. Vlaicu Pârcălab... În context, Primăria municipiului Chişinău regretă lipsa acţiunilor de rigoare din partea organelor competente, pentru a opri demolarea monumentului de importanţă naţională... ne exprimăm regretul în legătură cu acţiunile ilegale ale agentului economic, proprietar al imobilului respectiv, care au condus la distrugerea unui monument de arhitectură de importanţă naţională".

Din acest punct de vedere, monumentul respectiv ar fi fost demolat ilegal de către agentul economic, iar principalii vinovaţi de demolarea ilegală ar fi Procuratura municipiului Chişinău, Comisariatul General de Poliţie al municipiului Chişinău şi Inspecţia de stat în Construcţie, care ar fi fost sesizate de Primărie, dar care nu şi-au îndeplinit funcţiile, neacţionînd în vederea stopării demolării clădirii. Recomand să citiţi integral comunicatul de presă al Primăriei Chişinău, pentru a înţelege mai bine punctul lor de vedere.

A 3 viziune ţine de punctul de vedere al agentului economic "Compania Leo Press", proprietar al imobilului respectiv, care a demolat monumentul: "Înainte de începerea reconstrucţiei am îndeplinit toate procedurile necesare şi am primit autorizaţia pentru demolarea construcţiei avariate cu condiţia menţinerii peretelui faţadei şi consolidarea acestuia", a menţionat Bilinchis, care a spus că toate actele au fost semnate pe 2 iulie 2008 de viceprimarul Nistor Grozavu şi de arhitectul principal Vlad Modîrcă. 
"Însă imediat ce am început lucrările, domnul Grozavu a semnat un ordin care a anulat toate actele anterioare. Am încercat prin negocieri să clarificăm situaţia, dar, negăsind înţelegere şi argumente, ne-am adresat în instanţă", a spus el, precizînd că pe 2 martie 2011 Curtea Supremă de Justiţie a lăsat în vigoare hotărîrea Curţii de Apel Chişinău precum că ordinul lui Grozavu este ilegal.
Reprezentanţii "Leo Pres" spun că, potrivit hotărîrii Curţii Supreme de Justiţie, în curînd vor demara lucrările de reconstrucţie a clădirii.".

Din acest punct de vedere, ei nu au demolat monumentul, ci încearcă să-l reconstruiască (ceea ce şi mie îmi vine greu a crede). Reprezentanţii Primăriei, viceprimarul Nistor Grozavu, s-ar fi opus "reconstrucţiei", însă Curtea Supremă de Justiţie ar fi anulat ordinul lui Grozavu, astfel dîndu-se frîu liber demolării monumentului. Astfel, vina demolării monumentului respectiv îi aparţine Curţii Supreme de Justiţie. Mai mult decît atît, compania respectivă ar putea cere despăgubiri materiale şi morale de 6-8 milioane lei! Astfel, Primăria Chişinău, sau simplificat Dorin Chirtoacă, în mintea (limitată) a unor oameni, este de două ori un fraier: va mai trebui să plătească o sumă imensă de bani (banii noştri, ai cetăţenilor) agentului economic, ce a demolat monumentul, şi mai primeşte şi în cap de la o mulţime de bloggeri şi internauţi, pentru faptul că ar fi principalul vinovat de demolarea acestui monument.

În fine, e greu de spus care viziune este cea mai apropiată de realitate. Prima viziune este cea mai simplistă, şi stupidă totodată, dar totuşi ea indică că o parte de vină îi aparţine inevitabil lui Dorin Chirtoacă. În privinţa viziunilor Primăriei şi a agentului economic, se observă clar că ele se cam bat cap în cap, fiind foarte diferite. Se observă uşor, că şi de o parte, şi de alta, lipsesc anumite elemente ale puzzle-ului, iar cele care sunt sunt interpretate în favoarea celuia care şi-a expus propriul său punct de vedere/interese.

Ceea ce am vrut să arăt prin acest articol este că este aiurea, şi chiar urît, să aruncăm tot noroiul doar într-o singură persoană. O fi Dorin Chirtoacă Primarul General al capitalei, dar el nu este şi (întreaga) Primăria Chişinău, şi nu poate el controla totul ce se întîmplă în capitală, mai ales acum, cînd de-abia a revenit la Primărie după alegerile locale. E de-a dreptul stupid să pui semn egal dintre Primărie (întreg aparatul administraţiei publice a municipiului) şi Dorin Chirtoacă. Plus dacă CSJ a lichidat ordinul lui Grozavu, legitimând demolarea, atunci chiar nu îmi vine în minte nimic ce ar fi putut să facă Chirtoacă.

Pe de altă parte, demolarea centrului istoric al Chişinăului este o problemă, care devine tot mai gravă. Recunosc că pe mine niciodată nu m-a preocupat problema respectivă. Mai tare mă preocupă preţurile înalte din ţară, problema Moldtelecomului (iaca nu am văzut ca bloggerii noştri tare vestiţi să ia atitudine în iarnă, cînd s-au majorat nejustificat tarifele la telefonia fixă), Franzeluţei, corupţia din ţară, criminalii de la conducere, etc. Însă asta nu mă stopează să-i înţeleg şi respect pe cei care îi atinge, şi doare, problema respectivă. Interese şi nevoi diferite, pur şi simplu.

În acest context, cred că Dorin Chirtoacă ar trebui să întreprindă de urgenţă ceva măsuri, pentru că problema se acutizează. Paşa Valeriu a propus cîteva soluţii pe blogul său. Şi în genere, Dorin Chirtoacă ar trebui să aibă grijă mare de cum va administra municipiul Chişinău în următorii 4 ani, pentru că, dacă îl va mai administra ca în anii precedenţi, nu va mai fi votat vreodată de chişinăuieni, pe baza votului anticomunist. Lumea s-a săturat să fie anti, mai vrea să fie şi pro... iar dacă Dorin nu va administra capitala în interesul omului simplu, precum şi nu va reuşi să înveţe să îşi comunice cu mai mare succes reuşitele de la cîrma capitalei, îşi va sinucide politic nu doar viitorul său, ci şi pe cel al Partidului Liberal.

joi, 23 iunie 2011

Ultimul (mare) hop în calea vectorului european al RM

http://sprevest.ro/
Statele din Europa Centrală şi de Est şi-au obţinut independenţa sau au scăpat de dominaţia sovietică/rusească în anii 1989-1991. În perioada anilor 1992-1995, ţările din Europa Centrală, precum şi din Est - ţări care nu făceau parte din Comunitatea Statelor Independente (statele baltice), au semnat acorduri de asociere (Acorduri Europene) la Uniunea Europeană. Apoi, în anii 1999 (12 martie) şi 2004 (29 martie) aceste state au aderat la NATO, pentru ca la 1 mai 2004 şi 1 ianuarie 2007 aceste state să devină membre ale UE.

Republica Moldova şi-a obţinut independenţa la 27 august 1991. Spre deosebire de statele din Europa Centrală şi statele baltice, care semnau Acorduri Europene cu UE, noi, datorită faptului că suntem membri CSI, am semnat cu UE în 1994 doar un simplu acord de parteneriat şi cooperare, care nu conţinea nici pe-aproape o perspectivă clară de aderare la UE. Totodată, în anii care au urmat pînă în 2009, nu s-a făcut mai nimic în planul integrării europene şi euroatlantice a ţării noastre, APC sau Planul de Acţiuni fiind doar vorbe în vînt. De-abia acum, în 2011, ne aflăm într-un an crucial, în care avem şansă semnării unui acord de asociere la Uniunea Europeană.

1991-2011: 20 de ani pierduţi practic în van. În condiţiile în care statele din Europa Centrală şi statele baltice sunt deja de cîţiva ani buni în cadrul UE, noi de-abia semnăm un acord de asociere, fiind, comparativ cu aceste ţări, la situaţia lor din anii 1992-1994. 20 de ani i-am pierdut deoarece ca proştii am tras şi la Vest, şi la Est. 20 de ani i-am pierdut deoarece la cîrma statului nostru s-au aflat nişte mizerii comuniste (Snegur sau Lucinschi sunt foşti comunişti, ce au slujit intereselor Rusiei, dar nu poporului nostru). Iar rezultatele acestor 20 de ani sunt mai mult decît evidente: RM este, în prezent, cea mai săracă ţară din Europa. Iar lista de epitete negative, din păcate, poate continua cu uşurinţă şi mai departe...

Mă gîndesc acum la rezultatele alegerilor locale, în special ale celor din Chişinău. Dacă Dodon ar fi cîştigat alegerile din capitala ţării noastre, acest lucru ar fi servit ca un puternic imbold/catalizator, care ar fi putut ajuta PCRM să revină la putere în urma alegerilor anticipate. Iar revenirea PCRM la putere ar fi pus cruce asupra viitorului european al RM, căci se ştie foarte bine că PCRM este un partid retrograd şi prorus, fiind antieuropean în esenţă.

Comuniştii au fost la un pas de a cîştiga oraşul Chişinău, avînd o imensă şansă cu Dodon să o fi făcut, ceea ce eu cred că nu se mai va întîmpla vreodată. Peste 4 ani PCRM va fi ori un partid dispărut, ori unul scindat şi slab, sau în cel mai bun caz pentru ei partidul va fi reformat (schimbîndui-se şi denumirea) într-unul socialist sau social-democrat. Dar cert e, şi sunt convins de asta, că PCRM, sub actuala denumire, nu va reuşi niciodată să cîştige, sau să fie atît de aproape, de cîştigarea capitalei Republicii Moldova.

După cum se observă acum, comuniştii se pregătesc de alegerile anticipate. E greu de spus care ar putea fi rezultatele alegerilor anticipate, dar ţinînd cont de faptul că, pe ţară, PLDM şi PD au cîştigat, separat, mai multe primării decît comuniştii, se poate spera la faptul că PCRM va lua sub 40 de mandate după alegeri. Totodată, din voturile pentru consiliile raionale şi municipale, pentru comunişti au votat doar 36.87% din alegătorii prezenţi la vot, ceea ce dă mici speranţe.

E greu de spus dacă alegerile locale din acest an au fost ultimul mare hop în calea drumului european al RM, sau următoarele alegeri anticipate vor fi. Dar sper, să vină odată ziua cînd vom fi siguri de viitorul european al RM, şi în care nu vor mai exista partide mari, de genul la PCRM, care să se opună acestui deziderat. Pentru că alţi 20 de ani pierduţi în van tineretul de azi, şi de mîine, nu-i vor mai ierta, şi dacă şi aceştia vor mai pleca peste hotare, ca părinţii noştri (600 mii de moldoveni, forţă aptă de muncă, plecată la muncă peste hotare), Republica Moldova nu va mai avea viitor.

Două tipuri de oameni

‎" ... există două tipuri de oameni pe lume: cei paralizaţi de răul din lume, care refuză să facă ceva pentru că nu văd rostul, şi cei care se luptă până la capăt deoarece consideră că a nu face ceva este infinit mai rău decât a face ceva şi a eşua." (citat John Connoly , Neliniştiţii)

Din nefericire, eu tot mai mult încep să fac parte din prima categorie, deşi încă mai lupt, nici nu ştiu pentru ce...

miercuri, 22 iunie 2011

Ofertă la mare în Crimeea

CRIMEEA !!!
Tururile
5.07 – 13.07
13.07 – 21.07
21.07 – 29.07
29.07 – 06.08
06.08 – 14.08
14.08 – 22.08
22.08 – 30.08

Aluşta, Solnecinogorsk

2400 lei - 7 zile

ÎN PREŢ SE INCLUDE: drumul tur-retur, cazarea în pensiune, asigurarea medicală, alimentarea 3 ori/zi, excursii la Cuibul Rîndunicii, Peşterile Roşii, Gradina Botanică – Nichitin, Valea Povestei, palatul Massandra, Cascade etc.

Pentru informaţii Vă adresaţi la tel. 069153373

Mai vezi: Ofertă la mare în Primorsk

Ofertă la mare în Primorsk

Update 30 mai 2015: atrageți atenție la faptul că această ofertă este din anul 2011. Pentru cei care ar fi interesați dacă și anul curent sunt oferte la baza de odihnă Dacia din Primorsk, Ucraina, a Universității de Stat din Moldova, le recomand să se adreseze la Comitetul Sindical Studențesc al USM, ce se află în Blocul Central USM, et. 1, of. 108.

Ultimile oferte, spre comparație și cunoașterea prețurilor, din anul 2014 la această bază de odihnă, le puteți găsi pe site-ul cupon.md.

22 iunie 2011: Am primit pe e-mail nişte oferte la mare, legate de Universitatea de Stat din Moldova, în Crimeea şi Primorsk. Personal nu cred că am să plec anul acesta la mare, însă mă gîndesc că unor persoane le-ar putea fi interesant, şi chiar utile, informaţiile despre ofertele pe care le-am primit.

Va INVITAM sa Va odihniti la Marea Neagră, la baza de odihnă a Universităţii de Stat din Moldova, din Primorsc (Ucraina, r-nul Chilia).

Preţul unei foi:
19 iunie – 28 iunie
1200 lei
28 iunie – 07 iulie
1200 lei
07 iulie – 16 iulie
1350 lei
16 iulie – 25 iulie
1450 lei
25 iulie – 03 august
1500 lei
03 august – 12 august
1500 lei
12 august – 21 august
1350 lei
21 august – 30 august
1350 lei










În preţ se include: 10 zile (cazare + masa 3 ori). Transport + 250 lei.
Pentru informaţii Vă adresaţi la comitetul Sindical Studențesc USM, Blocul Central al Universității de Stat din Moldova, etajul 1, oficiul 108.

Mai vezi: Ofertă la mare în Crimeea

luni, 20 iunie 2011

De ce Dodon nu-şi recunoaşte înfrîngerea?

http://www.presalocala.com
Există cauze imediate (de pe termen scurt) şi cauze profunde (de pe termen lung).
Cauza imediată: Liberalii nu au recunoscut rezultatele alegerilor pentru Consiliul Municipal Chişinău şi au cerut renumărarea voturilor. De ce ar face-o atunci comuniştii? Nu are importanţă că în cazul CMC e vorba de 334 de voturi, dar în cazul rezultatelor alegerilor de ieri, de 4422 voturi - să fi fost şi 10 mii de voturi diferenţa, comuniştii tot nu îşi recunoşteau înfrîngerea.

Cauzele profunde: nerecunoaşterea înfrîngerii denotă şi o lipsă de încredere a lui Dodon în sistemul şi organele electorale de la noi, în cei care numără voturile. Dar cum poţi să ai încredere într-un sistem, pe care care tu însăşi l-ai construit, după chipul şi asemănarea ta? Comuniştii s-au aflat 8 ani la guvernare, 8 ani în care puteau construi o democraţie eficienţă, o economie competitivă, un sistem judecătoresc independent şi incoruptibil, şi un sistem electoral eficient şi corect, în care organele electorale îşi îndeplinesc conştiincios şi cinstit lucrul. 

În schimb, ei au făcut exact inversul, în scopul consolidării puterii proprii şi îmbogăţirii personale. Şi atunci, cum poţi să ai încredere în cei care numără voturile, dacă tu crezi sau ştii că pe timpul cînd tu te aflai la guvernare, aceştia numărau voturile în favoarea ta? Or, în mintea lor bolnavă şi paranoică, comuniştii cred, că ca şi atunci, cei care numără voturile le numără în favoarea celora care sunt la putere.

În al doilea rînd, comuniştii au o practică bogată în fraudarea alegerilor (nu doar 5 aprilie), ştiindu-se cu musca pe căciulă. Or, în momentul în care tu ştii că eşti un mincinos şi ticălos, care a folosit mijloace murdare ca să cîştigi, tu eşti convins că şi adversarul tău foloseşte aceleaşi mijloace pentru a cîştiga alegerile. Ei cred că cum sunt ei (nişte mizerii), aşa sunt şi ceilalţi.

Însă cel mai important motiv pentru care comuniştii nu îşi recunosc înfrîngerea, ţine de înrăirea şi fidelizarea propriilor alegători. Pentru Igor Dodon au votat 182 de mii de alegători la 19 iunie, cu 9 mii mai mult decît la 28 noiembrie 2010. PCRM doreşte, şi are nevoie să îşi fidelizeze aceşti alegători, gîndindu-se la viitoarele alegeri anticipate. Or, dacă PCRM face gălăgie că alegerile au fost fraudate, şi reuşeşte să îşi convingă alegătorii de acest lucru, ei nu fac decît să înrăiască şi mai tare aceşti oameni împotriva lui Chirtoacă şi împotriva Alianţei de Integrare Europeană.

Pentru mine e de-ajuns să mi se amintească de cei 8 ani de fărădelege comunistă, de fraudarea alegerilor din 5 aprilie şi de violenţele politice ce au urmat după 7 aprilie, ca ura mea faţă de comunişti să ia amploare şi să fiu mobilizat în lupta contra acestora. Or, acelaşi lucru îl urmăresc şi comuniştii faţă de electoratul lui Dodon: dacă persistă pe ideea că alegerile au fost fraudate, şi îl conving de acest lucru, ei măresc frustrarea acestui electorat, înrăindu-l faţă de puterea actuală, şi astfel mărind şansele ca ei să fie votaţi de toţi aceşti oameni la alegerile parlamentare anticipate, ca urmare a unui vot anti-AIE. O mişcare simplă şi cinică, dar foarte pragmatică.

sâmbătă, 18 iunie 2011

Dorin Chirtoacă (analiza tipului său de personalitate)

Am scris recent un articol despre Igor Dodon, în baza impresiilor şi concluziilor pe care mi le-am format la offline-ul lui. Acum e rîndul să scriu despre Dorin Chirtoacă, la offline-ul căruia tot am fost prezent, şi care m-a ajutat destul de mult să înţeleg mai bine tipul de personalitate al lui Dorin, şi ce fel de om el este.

Există aşa un test, Holland, care te ajută să îţi alegi profesia. Conform acestui test există 6 tipuri de personalitate: realist (motor), investigativ (intelectual), artistic (estetic), social (de susţinere), întreprinzător (persuasiv) şi convenţional (conformist). Nu rareori, unei persoane îi pot fi caracteristice 2 tipuri de personalitate, şi respectiv, două medii profesionale.

Ei bine, o impresie puternică pe care am avut-o la offline este faptul că Dorin Chirtoacă este tipul convenţional. Dorin operează foarte uşor cu nenumărate date, numere şi informaţii, lucruri caracteristice acestui tip. Apoi, pe la finalul offline-ului, cînd Dorin a început să ne vorbească despre istoria noastră, de la geto-daci pînă în prezent, încercînd să găsească care sunt cauzele decăderii noastre, am înţeles că acesta face parte şi din tipul de personalitate investigativ, acesta fiind de fapt şi tipul cel mai predominant al personalităţii sale.

Un lucru însă e cert: lui Dorin Chirtoacă nu-i este deloc caracteristic tipul de personalitate întreprinzător. 3 ani îi urmă scriam că Dorin nu este deloc un lider: nu m-am înşelat deloc. Atunci scriam că discursul lui Dorin era plictisitor, foarte plictisitor - or, aşa şi este: Dorin este practic lipsit de entuziasm atunci cînd vorbeşte. Mai menţionam atunci că este introvertit - iarăşi am fost corect. Însă un lucru pe care îl scriam atunci, şi care acum mi-am schimbat opinia, este faptul că acesta ar fi fost un manager foarte bun. Scriam atunci că Dorin Chirtoacă ştie tot şi lucrează enorm: or, motivul pentru care ştie tot despre problemele Chişinăului ţine de faptul, că, ca un adevărat tip investigativ ce este, înainte de a purcede la rezolvarea unei probleme, el încearcă să afle şi cunoască tot ce se poate despre problema respectivă. Altfel spus, ştie tot nu din cauza că ar fi un manager bun, ci din cauza că, fiind un tip investigativ, se informează bine despre problemele pe care le are în faţă.

O altă caracteristică importantă a lui Dorin, una foarte negativă în cariera pe care şi-a ales-o, este că el nu este un comunicator (ştiu că aşa cuvînt nu este în DEX, dar îl folosesc pentru că voi îl înţelegeţi perfect) bun. Cum menţiona Vlada, el spune că are realizări, dar nu le comunică bine. Problema sa constă nu doar în faptul că nu este deloc persuasiv, ci şi în faptul că are "talentul" de a te frustra în discuţia pe care o porţi cu el. 

Or, exemple concrete: Artur Gurău l-a întrebat de care sunt investiţiile mari din capitală, iar Dorin, în loc să încerce să îl convingă cu binişorul de contrariul, l-a luat agresiv, cerîndu-i insistent să-i zică care sunt investiţiile alea mici, pentru ca abia mai apoi să-i răspundă. Or felul în care i-a răspuns lui Artur l-a frustrat rău de tot pe acesta din urmă (lăsînd şi celorlalţi bloggeri sentimente neplăcute), fiind la sigur unul din motivele principale pentru care Artur a scris acest articol. (Pe de altă parte, situaţia lui Artur e mai complexă: am aflat 3-4 zile în urmă că Victor Gurău, analistul politic apropiat PCRM, ar fi tatăl său, iar chestia asta schimbă multe din datele problemei, punînd mari semne de întrebare asupra la care au fost motivaţiile reale ale scrierii acelui articol, care, într-o anumită măsură, se poate spune că joacă în favoarea comuniştilor: vezi aici)

Alte exemple, răspunsul pe care i l-a dat Vladei la întrebarea cu manichiura, sau felul brutal în care m-a tăiat pe mine, la un moment în care am încercat să vin cu o remarcă, atunci cînd el vorbea cu sine însuşi despre istoria noastră. Or felul său de a răspunde şi a comunica cu ceilalţi demonstrează lipsă totală de empatie, fiind nu rareori foarte frustrant pentru interlocutorii săi să comunice cu el. Însă eu am reuşit să-mi anihilez frustrarea, pe motiv că l-am "înţeles": or, el nu este tipul social sau întreprinzător (lider), care să fie deschis şi să înţeleagă sentimentele şi emoţiile celuilalt, ci investigativ şi conformist, felul său de a răspunde fiind tipic unui intelectual introvertit.

Un alt element pe care l-am observat la Dorin era o anumită ostilitate şi agresivitate în tonalitatea vocii sale. În loc să caute să ne convingă, să micşoreze prăpastia dintre convingerile lui şi ale noastre, el dădea uneori răspunsuri ostile, în care îţi punea practic un "perete în faţă" între el şi tine. Iar acest lucru ar putea explica de ce Chirtoacă a adunat cele mai multe impresii mai degrabă negative de la off-urile cu politicieni. Pe viitor Chirtoacă ar trebui să-şi schimbe această atitudine - noi bloggerii nu am venit la offline să-l îngropăm, ci să îl cunoaştem şi înţelegem mai bine, pe dînsul şi convingerile şi planurile sale pentru Chişinău.

Apropo, un lucru pe care am încercat să-l înţeleg este cum de e posibil ca Chirtoacă, care este atît de rigid, să-i fi fost superior (după părerea multor oameni) lui Dodon în dezbaterile dintre cei doi, în situaţia în care Dodon este un politician mai flexibil şi mai convingător de felul lui. Singura explicaţie pe care o găsesc rezidă practic din aceeaşi rigiditate: Dorin nu te lasă deloc să speculezi, cerîndu-ţi dovezi, date, documente, argumente, iar rigiditatea sa deseori te dezarmează, nelăsîndu-ţi cîmp de manevră, mai ales atunci cînd eşti un mincinos şi umbli cu informaţii false, ca Dodon.

Dorin, dacă ştie şi este sigur de un lucru (adevăr), rămâne fix pe poziţie, necăutînd practic nici un compromis, iar chestia asta, în condiţii de confruntare evidentă, poate arăta ca un plus foarte mare la televizor. Însă acest lucru, atunci cînd eşti faţă în faţă cu el, căutînd să îl înţelegi, nu este deloc bună - Dorin Chirtoacă ar trebui să renunţe la a fi mai mereu cu garda în sus, atunci cînd vorbeşte cu bloggeri sau cu oameni simpli, pentru că noi nu ne aflăm în război şi confruntare cu dînsul. Altfel spus, în discuţiile cu bloggerii şi cu oamenii simpli, adică cu potenţialii alegători, Dorin ar trebui să se înveţe să caute şi compromisul.

La final, pot spune că într-o anumită măsură au dreptate cei care afirmă că noi nu prea avem ce alege acum la primărie. Or, într-adevăr, Chirtoacă prin felul său de a fi nu este un politician, şi, cu lipsa sa de empatie, nici un manager bun, om care să îşi poată motiva şi încuraja echipa pentru obţinerea scopului dorit cu succes. Iar ăsta şi este minusul său cel mai mare: faptul că nu îşi înţelege interlocutorii, şi astfel, nu îi poate ajuta, ca un adevărat lider/manager, să-şi depăşească problemele şi să crească, construind astfel o echipă puternică în jurul lui.

Dorin Chirtoacă este făcut să lucreze mai mult desinestătător, adică singur, individualist, ca un adevărat cercetător şi intelectual ce este. În schimb, faptul că este un tip investigativ, face ca acesta să se pregătească şi informeze foarte bine asupra problemelor pe care le are de rezolvat, ceea ce îl face foarte responsabil şi bine pregătit, ca un adevărat profesionist, ce ştie despre ce vorbeşte. Însă lipsa calităţilor manageriale (ceea ce a spus şi Sturza), şi persuasive, îi dăunează foarte mult în reuşita convingerii altor persoane să se alăture lîngă el.

Astfel noi mâine avem de ales între Dodon, un oportunist (ce a furat destul de bine şi şi-a făcut avere pe timpul cînd era ministru al economiei) ce este un politician foarte flexibil şi abil, care ştie să comunice foarte bine (folosind şi elemente de NLP), reuşind să-şi manipuleze interlocutorii şi să ne facă să-l credem că ar fi un reformator, cinstit şi onest (asta în condiţiile în care în campanie a folosit trucuri dintre cele mai murdare şi mişeleşti de a lovi în Chirtoacă), care circă ar fi în conflict cu comuniştii retrograzi din PCRM; sau Dorin Chirtoacă, o persoană care nu este un lider, şi căruia îi lipsesc calităţile manageriale şi persuasive, fiind un prost comunicator, dar în schimb este foarte responsabil, cinstit şi credincios muncii sale, care nu ezită să înveţe şi muncească mai mult decît trebuie pentru a-şi îndeplini responsabil funcţia, sacrificîndu-şi viaţa (familia, viaţa socială, propriile hobby-uri, plăceri), din loialitate faţă de munca pe care şi-a ales-o.

Iar dacă Dorin s-ar mai învăţa şi să citească şi emoţiile oamenilor, precum şi să le ia în considerare, acesta ar putea ca să-şi creeze şi o echipă puternică de oameni în jurul lui, pe care el să-i poată motiva şi încuraja în îndeplinirea scopurilor avute, iar aceştia din urmă, motivaţi şi entuziasmaţi, să îl ajute pe Dorin să rezolve cu mai mare succes problemele Chişinăului. Totul depinde de el însuşi. Dar cert este un lucru: din ceea ce avem ca posibilitate de alegere pentru postul de primar al Chişinăului, Dorin este clar cea mai bună alegere, şi chiar mai mult decît atît, îmi permit să afirm că din ceea ce avem în clasa politică de la noi (peste 90% de oameni interesaţi doar de bani, statut şi carieră sau slujitori ai altor state duşmane RM), Chirtoacă (şi Mihai Ghimpu) sunt chiar cea mai bună alegere pentru Republica Moldova. Dar aceasta deja este o altă idee, care ar trebui dezvoltată şi argumentată într-un alt articol, dar nu aici...

sursa imagine

marți, 14 iunie 2011

Despre Igor Dodon

Ţin minte cum înainte de offline, întîlnindu-mă cu colegi PL pe drum, le spuneam că îmi lipseşte nevoia de integrare şi apartenenţă la un grup, ceea că mă face să fiu în viaţă mai mult un singuratic, ce priveşte din afara lucrurilor ceea ce se întîmplă, fiind neimplicat în acţiune. Or, soarta mi-a jucat aceeaşi festă şi la offline - în loc să stau la aceeaşi masă cu bloggerii şi cu Dodon, am nimerit să stau singur la o măsuţă din lateral, fiind neatins practic de febra şi emoţiile discuţiilor. Nu ştiu cît de mult aceasta mi-a influenţat optica prin care am observat offline-ul, dar cert e că am rămas cu o mulţime de dubii şi întrebări după încheierea evenimentului.

Majoritatea bloggerilor au rămas per total cu impresia că Dodon ar fi fost sincer - or, el pe mine nu m-a convins deloc în această privinţă. Pe urmă, însă bănuielile mi-au fost confirmate, fiind convins de faptul că Dodon ne-a dominat practic în acea seară, manipulîndu-ne şi jucîndu-ne frumos, chiar foarte frumos. Iar totul a pornit chiar de la început, de la felul în care a organizat offline-ul, stabilind condiţiile şi făcîndu-ne să jucăm după regulile lui (ne-a controlat şi dominat psihic de la început, inclusiv şi pe mass-media - văzut (înţeles) acest lucru dintr-o discuţie a unui reporteriţe Publika TV cu Dodon, dar şi dintr-o privire, la masă, a lui Radu Chivriga, în care am citit clar un sentiment de inferioritate, în care acesta căuta înţelegerea lui Dodon; plus nici întrebările nu au fost deloc provocatoare, în opinia mea - nimeni nu a îndrăznit să îl înfrunte), precum şi de la începutul discuţiilor, în care el ne-a jucat un truc foarte bun, ce ne-a cucerit pe toţi (inclusiv şi pe mine).

O fată de la ProTV l-a întrebat direct dacă el stă în spatele panourilor roz. Dodon nu i-a dat un răspuns concret, spunîndu-i: "Da ce, nu crezi că în spatele acestor panouri se poate afla un grup de iniţiativă, de oameni neimplicaţi politic, cărora le pasă de Chişinău?". Însă după ce a plecat mass-media, acesta imediat, într-un exces de "sinceritate", a hotărît să ne spună şi recunoască că el a stat de la început în spatele acestor panouri, pe care le-ar fi pus pentru "uz intern", adică pentru a se impune forţat în cadrul partidului ca candidat la primărie, lucru pe care nu îl putea recunoaşte în faţa presei, şi pe care ne ruga să rămână ca secret între noi. Or, chestia asta ne-a cucerit din start pe toţi, creîndu-ne impresia frumoasă de sinceritate: Dodon sincer doar cu noi, cu bloggerii - ce onoare!

Eficienţa acestui truc s-a simţit imediat: deodată s-a stîrnit în mine un conflict interior, în care mă întrebam ce aş fi putut scrie pe blog, fără să nu îi fac rău lui Dodon. Ei bine însă, acest sentiment de sinceritate avea să mi se zdruncine pe parcurs, căci cam prea totul din răspunsurile lui Dodon păreau fi cusute cu aţă, adică prea frumoase de auzit. Şi în final, opinia că Dodon ar fi fost sincer mi s-a spulberat totalmente cînd avea să citesc articolele altor bloggeri, în care aceştia au scris despre ceea ce Dodon ne-a rugat să nu scriem. Bloggerii, nişte trădători - incredibil!

Şi atunci, a intrat în funcţiune raţiunea: chiar atît de naiv (direct spus prost) să fie Dodon încît să nu fi intuit/ştiut că bloggerii au să-l trădeze, urmînd a scrie ceea ce el ne-a rugat să nu scriem? Sau viceversa, el a ştiut că aşa va şi fi, şi pur şi simplu ne-a jucat un truc, prin care ne-a cucerit minţile, pentru ca să ne prelucreze cu uşurinţă mai pe urmă? Şi în genere, cît de credibilă pare afirmaţia că el a pus acele panouri doar pentru uzul intern, pentru a se impune în partidul său. Or, aceste panouri au lovit puternic şi în Chirtoacă: în fine, sunt 3 variante - pentru planul intern al PCRM, pentru a lovi în Chirtoacă, sau amîndouă. Eu aleg ultima variantă, că Dodon ne-ar fi spus doar o jumate de adevăr; dar e posibil ca faza cu PCRM să fie o minciună, panourile cu pricina avînd rolul doar de a lovi în Chirtoacă. Cine vrea însă, poate să-l creadă pe Dodon, că panourile respective au avut rolul doar de a se impune în partid, dar nu şi a-l atinge pe Dorin. Or eu nu cred asta.

Mergînd mai departe, Dodon ne-a dat răspunsuri în care ne lăsa impresia că ar avea viziuni liberale, că ar fi un politician modern, educat şi respectuos, ce ar fi împotriva obrăzniciilor şi limbajului murdar pe care îl folosesc unii comunişti (Petrenco, Muntean, Voronin, Petkov), că el este pentru o luptă cinstită şi corectă pentru Chişinău, că este un comunist reformator, care ar dori să reformeze partidul într-unul cu denumire de social, socialist, şi că din această cauză ar fi în conflict cu unii membri de vază ai PCRM (Tkaciuk şi alţii). Or, se înţelege clar că acesta a folosit elemente de NLP (programare neuro-lingvistică) cu noi, bloggerii: acesta a încercat să îşi creeze imaginea în opoziţie cu ceilalţi membri ai PCRM, care au o imagine proastă, şi pe care noi, bloggerii, îi urîm sau antipatizăm (Tkaciuk, Petrenco, Voronin, etc.), astfel obţinînd, cum era şi normal, o imagine bună, de una pozitivă, în faţa noastră. A reuşit pînă şi pe colegi de-ai mei de la PL să îi dreagă.

Ziceam ceva mai sus că răspunsurile păreau prea frumoase la auzit - or anume asta mi-a şi stîrnit bănuieli. Plus i-am dat atunci o întrebare, în care l-am întrebat de ce, dacă are convingeri liberale, nu face parte dintr-un partid liberal (PLDM, de exemplu). Mi-a răspuns arătînd cu degetul la Filat, care cică ar fi liberal, dar realizează politici şi reforme socialiste, de stînga. Or ăsta nu e deloc un argument - faptul că Filat e un mincinos şi ipocrit nu te scuză deloc că şi tu eşti un ipocrit şi mincinos cu tine însuţi, dar şi cu alegătorii tăi. Revenind la răspunsurile mult prea plăcute la auz, după ce s-a terminat offline-ul, cînd aşteptam maxi-taxi-ul, mi-a venit în cap o idee: Dodon ne-ar fi răspuns practic ceea ce noi, bloggerii, şi doream să auzim! Că ar avea convingeri liberale, ca ar fi reformator, că nu e bădărăn, că e în conflict cu unii comunişti - or noi bloggerii şi asta doream să auzim de la el, ca el nouă să ne placă. Interesantă întorsătură pentru mine însumi.

Mai ales faza cu reformarea PCRM - dar ce interes are el să reformeze partidul? Niciunul... doar dacă nu se aşteaptă ca el să preia funcţia de preşedinte a partidului. Iar această chestie mi-a amintit de o mică povestioară a unui unchi. Apropo, pentru cei care nu ştiu, familia mamei mele este Dodon, şi ea se trage dintr-un sat aflat la doar 2 dealuri depărtare de Sadova, satul de baştină al lui Dodon. Unchiul meu, care tot e Dodon, a fost întrebat de un om, cu care făcea mici afaceri, dacă nu e rudă cu comunistul Igor Dodon. Apoi, discutînd despre acesta, omul cela i-ar fi spus că ar fi cumpărat un jeep de la el, şi că nu a putut să nu îl întrebe de ce acesta a intrat şi lucrează pentru PCRM. Igor Dodon i-ar fi răspuns: m-am lichit şi eu unde am putut, pentru a trăi mai bine.

Nu ştiu cît e adevăr sau minciună (exagerare, "telefon stricat", etc) din această povestioară, dar ea exprimă elocvent opinia şi concepţia mea pe care eu o am despre acest om: Igor Dodon este pur şi simplu un oportunist, un om ce îşi urmează doar propriile interese, aceea de a trăi cît mai bine şi a-şi face cît mai mulţi bani, statut şi carieră, prin orice mijloace posibile. Un om fără de demnitate şi făţarnic, pe care îl doare în cot de poporul ăsta, de oamenii simpli, de chişinăuieni. Un om care se vinde şi diavolului, doar pentru ca el să trăiască bine şi să-şi împlinească amorul propriu. Iar ceea ce s-a întîmplat la offline nu mi-a schimbat deloc opinia, ba chiar mi-a întărit convingerile pe care le aveam despre acest om. Da, el este un politician abil, un om deştept, un bun profesionalist, fiind bine pregătit în numeroase domenii - dar el niciodată nu îşi va folosi aceste calităţi în interesul nostru, pentru realizarea binelui comun. Pentru că el este, pur şi simplu, un oportunist.

sursa imagine: unimedia

Încă o săptămînă de politică

Fiecare om are în viaţa sa zile cînd este săturat de toate, şi cînd nimic practic nu îl motivează. La unii oameni, aşa ca de tipul meu, aşa stare se întîmplă mai des, putînd fi considerată o normalitate, probabil. Ei bine, eu la moment mă aflu într-o asemenea stare, în care, printre cel mai mult, aş spune că m-am săturat de politică. M-am săturat să mă gîndesc la problemele acestei ţări (RM), la clasa politică coruptă de la noi, la poliţia criminală, la societatea noastră degradată, etc. Şi cel mai mult, aş spune că m-am săturat de mine însumi, de propria-mi gîndire - dar asta deja e altă temă, e meditaţie şi introspecţie.

Cel mai urît lucru este că starea asta m-a nimerit în mijlocul alegerilor, cînd există şansa ca PCRM să cîştige Chişinăul. De fapt, ei deja au cîştigat pe jumătate municipiul (în CMC), avînd mari şanse şi de a cîştiga postul de primar general al capitalei. Şi este cam greu să rămîi indiferent în aceste momente (deşi ţi-ai dori), atunci cînd crezi că acest lucru reprezintă un pericol, sau un lucru rău.

Îmi planific să scriu în scurt timp pe blog două articole despre candidaţii la Primărie din turul II. Baza acestor articole o vor reprezenta impresiile pe care mi le-au lăsat aceştia la offline-uri. Motivul pentru care vreau să scriu aceste articole este faptul că, citind articolele celorlalţi bloggeri, nu am întîlnit nici-unul care să conţină măcar pe-aproape impresiile şi concluziile mele. În fine, eu am o minte unică (ca fiecare om), şi am văzut evenimentele într-o optică radical diferită faţă de a celorlalţi participanţi, ceea ce ar putea face ca gîndurile mele să fie interesante, şi utile, unor cititori. Motivele pentru care aceste articole nu le-am scris pînă acum, dar după o lună - două de întîrziere, este şi faptul că atunci a intervenit teza de master, dar şi indiferenţa, lipsa de motivaţie şi lenea ce m-a lovit ulterior.

SunInternet

Pe 1 iunie m-am despărţit de StarNet. Ziua următoare m-am conectat la SunInternet. După aproape două săptămâni în care m-am folosit de serviciile internet de la Sun Communications, pot spune, la moment, că nu regret deloc decizia luată, ba chiar din contra, sunt foarte mulţumit de ea. Voi scrie mai tîrziu, într-un alt articol, de ce m-am despărţit de StarNet şi de ce am ales Sun Communications.

sursa imagine

vineri, 10 iunie 2011

Preferinţele mele legate de viitorul Republicii Moldova

Anul ăsta am terminat masteratul, astfel că am scris, cum era şi normal, o teză de master. Or, această teză m-a ajutat mai mult ca oricînd să-mi clarific şi întăresc convingerile/preferinţele pe care le aveam/am referitor la politica externă şi viitorul Republicii Moldova.

Or, eu îmi doresc ca în viitorul apropiat, mediu sau îndepărtat:
1) Republica Moldova să părăsească CSI;
2) RM să adere la Uniunea Europeană;
3) RM să adere la NATO;
4) Mă identific ca fiind român, şi astfel, cum este şi normal, sunt unionist, dorindu-mi ca RM să se unească cu România.

Mulţi ar putea sări ca arşi, putînd să-mi spună că Unirea nu e deloc dorită, şi nici realizabilă: or, eu le voi replica că însăşi integrarea europeană şi aderarea la UE este un mit - şi nu mă refer aici la doar interviul lui Tănase despre Povestea Integrării Europene, sau la problema transnistreană, care face posibilitatea de aderare la UE puţin probabilă vreodată, ci însăşi la întreg spectrul de probleme pe care RM le întruneşte, precum şi la o serie de circumstanţe şi factori externi (ca Rusia), care fac aderarea RM la UE puţin probabilă în următorii 10-15 ani, chiar şi 20 (or, se poate spune precis că dacă RM nu va adera în următorii 20 de ani la UE, ea nu va adera niciodată la această structură. Multe vor fi schimbate şi diferite în anul 2030). 

Însă, deşi aderarea ţării noastre la UE este o poveste, un mit, aceasta nu împiedică guvernarea actuală să muncească în vederea apropierii ţării noastre de comunitatea europeană. Acelaşi lucru se referă şi la Unirea cu România: faptul că acum ea pare imposibilă nu ar trebui să ne împiedice, pe cei care ne-o dorim, să credem şi să muncim pentru ea, prin însăşi faptele şi acţiunile noastre de toate zilele. În privinţa argumentului că Unirea cu România nu este dorită, ţin să reamintesc că în anii 90 nici integrarea europeană nu era o opţiune tare dorită de populaţie, însă de la începutul secolului XXI ideea europeană a început a fi susţinută mai mereu în medie de către 70% din populaţia RM. Or, cine ştie care vor fi preferinţele populaţiei peste 10-20 de ani, mai ales odată după schimbarea generaţiilor.

În fine, există şi calea de mijloc: dacă RM va adera la UE, nu va mai fi nevoie practic de Unirea cu România, pentru că deja vom fi împreună. Or, acest lucru nu face decît să-mi întărească convingerile că RM trebuie să se iasă din CSI şi să adere la NATO, pentru a putea spera real vreodată la şansa aderării la Uniunea Europeană.

marți, 7 iunie 2011

Majoritate comunistă în CMC - cum de e posibil oare?

În sfîrşit, au fost anunţate rezultatele finale ale alegerilor locale. Pe mine mă interesează voturile pentru Consiliul Municipal Chişinău: PCRM - 46.11% (159.003 voturi), PL - 31.82% (109.744 voturi), PLDM - 13.99% (48.230 voturi) şi PD - 3.13% (10.792 voturi).

În mandate de consilieri, PCRM ar lua 26 de locuri, PL - 17, PLDM - 7 şi PD doar unul. Ceea ce mă întreb este cum de este posibil ca comuniştilor să li se dea 26 de locuri în CMC, cînd calculele demonstrează clar că PCRM au obţinut 25 de locuri.

În primul rînd, să adunăm procentele AIE: PL + PLDM + PD = 31.82% + 13.99% + 3.13% = 48.94%. Cele trei partide democratice au luat împreună aproape cu 3% mai mult decît comuniştii, dar li s-au repartizat împreună cu un mandat de consilier mai puţin decît PCRM! 

Situaţia este şi mai absurdă cînd comparăm după numărul alegătorilor: PL + PLDM + PD = 109.744 + 48.230 + 10.792 = 168.766 voturi. Practic, faţă de PCRM (159.003 voturi), AIE a luat în Chişinău cu 10 mii de voturi mai mult decît comuniştii, 51.5% din voturile care contează (fără outsideri) fiind ale celor trei partide democratice. Şi atunci, cum naiba comuniştilor li s-au repartizat 26 de mandate, cînd populaţia a votat pentru o majoritate democratică? Voturile a 10.000 de oameni să nu aibă nici o valoare??? Incredibil.

Dacă calculăm prin metoda proporţională, se observă clar că PCRM nu a obţinut nici măcar 25 de mandate de consilieri întregi. Cele 4 partide au luat împreună 95.05% din toate voturile valabil exprimate. Or:
PCRM: 46.11% : 95.05% * 51 = 24.74 mandate
PL: 31.82% : 95.05% * 51 = 17.07 mandate
PLDM: 13.99% : 95.05% * 51 = 7.50 mandate
PD: 3.13% : 95.055 * 51 = 1.68 mandate.

Astfel, PCRM a obţinut pe dreptate doar 25 de mandate, PL - 17, PLDM - 7 şi PD - 2. Şi atunci, cum de PCRM a luat 26 de mandate, dacă ei nici măcar 25 de locuri întregi nu le-au meritat? În baza cărei formule tîmpite s-au repartizat mandatele? În baza unei formule care favorizează învingătorul, partidul cu cele mai multe voturi, dar nu dreptatea şi corectitudinea? Or, cazul ăsta îmi demonstrează încă odată cît de proşti sunt oamenii, şi în particular moldovenii, dacă noi ajungem să ne facem rău nouă înşine, scuipînd şi dînd cu piciorul în voturile a peste 10 mii de oameni. Ce sistem politic tîmpit avem în Republica Moldova...

sursa imagine: captură CEC

luni, 6 iunie 2011

În schimbare şi transformare, dar în fundament mereu acelaşi

Recunosc că ieri am fost foarte aproape de a nu mă duce la vot: aveam o dispoziţie foarte proastă, în care mi-era totuna de totul, plus mi se înfiltrase ideea stupidă a părinţilor că oricum va avea loc al II tur, şi deci că primul nu contează, urmînd ca la al doilea să mă duc să votez. Or, spre seară deja, pe la ora 20, mi-am dat seama că pe 5 iunie se vota şi partidul pentru CMC, astfel neprezenţa mea s-ar fi soldat cu un vot pierdut pentru PL. Astfel că cu 15 min înainte de închiderea secţiei am fost la votare, unde avea să observ, şi conştientizez, că niciunul din membrii familiei mele nu au fost ieri la alegeri. Interesantă indiferenţă, care îmi demonstrează încă odată că fiecare om îşi merită viaţa şi soarta pe care o are, indiferent de care este ea.

Ei bine, la secţia de votare în care eu votez am fost mai înainte observator sau reprezentant PL de cel puţin 3 ori. Ori ultimile dăţi, nici ieri şi nici la 28 noiembrie, nu mi-am asumat această funcţie. Iar ieri, una din doamnele din biroul secţiei de votare, recunoscîndu-mă, şi văzînd că sunt îmbrăcat într-un tricou roşu, mi-a spus ironic în rusă "Cît de multe s-au schimbat", crezînd, prostuţa, că aş fi fost supărat pe PL şi aş fi deja votant PCRM. Ori sărăcuţa nu ştie că din 2005, de cînd am dreptul să votez, am votat la 7 alegeri mereu pentru PL sau Dorin Chirtoacă, fără a-mi fi schimbat vreodată preferinţele politice, şi rămînînd mereu vertical în convingerile mele politice.

Stau şi mă gîndesc că FRIŞPA m-a învăţat multe chestii, printre care să înţeleg punctul de vedere al adversarului şi să văd aceeaşi situaţie din mai multe puncte de vedere. Or, deşi am învăţat multe, lecţia cea mai principală fiind aceea că în politică, şi în genere în viaţă totul e subiectiv, eu am rămas în fundamentul personalităţii mele mereu acelaşi ca acum 5, 10 ani, şcoala vieţii şi experienţa nefăcînd decît să-mi lărgească cîmpul de viziune, dar şi, paradox, să-mi întărească convingerile şi ideile pe care le aveam încă din copilărie sau adolescenţă.

Or, eu încă de la 10 ani am început să mă identific desinestătător ca fiind român, şi că moldovenii ar fi români (fără concursul părinţilor), şi deşi în aceşti 13 ani de viaţă de pînă acum am cunoscut şi aflat o mulţime de idei, teorii şi informaţii care deconstruiau această idee/identificare, eu astăzi sunt mai mult decît sigur că sunt român şi că noi, republicano-moldovenii suntem parte a poporului român, neexistînd o perioadă în aceşti 13 ani în care să mă îndoiesc că noi (moldovenii) şi românii am fi unul şi acelaşi popor. 

Şi indiferent de faptul că mi se vor oferi bani, putere, sau voi fi fugărit sau pedepsit pentru convingerile mele, aşa cum am păţit-o la apărarea tezei de master, eu niciodată nu voi renunţa la convingerile şi ideile mele, pentru că ele reprezintă eu însumi. Şi exact ca un Scorpion ce sunt, zodie pentru care cuvîntul cheie este "transformare", eu mereu mă voi afla în schimbare şi transformare către ceva mai bun, şi mai puternic, şi mereu voi fi diferit faţă de ceea ce am fost cîndva, dar în interiorul şi fundamentul personalităţii mele voi rămâne mereu acelaşi.

Am impresia că cineva îşi bate joc de noi

Ieri seara m-am culcat după rezultatele exit-poll-ului ce anunţau victoria lui Chirtoacă cu 53.1%, faţă de cele 40.9 procente obţinute de Dodon. Eram sigur că cel puţin dacă Chirtoacă nu a cîştigat din I tur (cunoaştem noi poveştile cu exit-poll-urile de la celelalte alegeri), vom avea şi turul II (altfel spus, că Dodon nu avea nici o şansă să fi cîştigat primăria din I tur). Însă astăzi dimineaţă am fost trezit de mama mea cu "informaţia" că după 99% din voturi verificate Dodon ar fi cîştigat primăria din I tur cu 52%.

Ei bine, avea rapid să intru pe internet să verific aceste informaţii. Avea să aflu că aceste 99% din voturi sunt doar din oraşul Chişinău, nu şi suburbii, ale căror 100 mii de voturi pot influenţa puternic rezultatele finale. Apoi, mai tîrziu avea să aflu că e posibil doar ca 43% din voturile totale să fi fost numărate. Pe de altă parte, e foarte ciudat ca Biroul Electoral Chişinău să dea unele rezultate, iar preşedintele CEC, Iurie Ciocan, să nu înţeleagă cum s-a ajuns la aceste cifre, avînd mari dubii că ar fi fost numărate 99% din procesele verbale.

Or, avem următoarea situaţie: rezultatele exit-poll-ului (Chirtoacă 53%); voturi numărate doar în oraşul Chişinău, nu şi suburbii - în oraş Dodon luînd 52%; ori doar 43% din voturi numărate, din aceste 43% Dodon avînd 52% obţinute. O adevărată cacealmă - am impresia că cineva îşi bate joc de noi, cu ambiguitatea acestor rezultate.