Cele mai tari reţele sociale din lume la moment

http://trandafirescu.net/

Evident lucru, cele mai tari şi populare reţele sociale la moment din lume sunt Facebook, Twitter şi Linkedin. Dovadă servesc şi faptul că anume despre aceste reţele sociale se scrie cel mai mult în mass-media internaţională, dar şi cifrele:

- Facebook are peste 750 milioane de utilizatori activi la moment;

- Twitter a depăşit în iulie 2011 peste 200 milioane de conturi înregistrate;

- iar LinkedIn are aproape 113 milioane de utilizatori, dintre care 51 milioane în SUA, ceea ce a propulsat-o recent după importanţă ca a doua reţea socială din această ţară.

Stop alcool

http://sanatate.deweekend.ro/

Am observat că pe facebook s-a făcut o mică gălăgie legat de subiectul băuturilor alcoolice, astfel că, trezindu-mi-se curiozitatea şi căutînd prin site-urile de ştiri, am aflat de proiectul de lege avizat pozitiv ieri de către Guvern, prin care se doreşte interzicerea publicităţii băuturilor alcoolice (inclusiv a berii). Totodată, se va interzice vinderea băuturilor alcoolice tinerilor de pînă la 21 de ani, iar comercializarea alcoolului după ora 22.00 va fi interzisă. Pentru a intra în vigoare, proiectul urmează a fi examinat şi adoptat de către Legislativ.

Pe de o parte, prevederile proiectului de lege mi s-au părut bune, pe de altă parte, exagerate. Or, de undeva trebuie de pornit pentru a înţelege cît de necesare şi de bune sunt aceste prevederi, şi dacă guvernanţii noştri nu greşesc prin adoptarea unei asemenea legi. Iar punctul iniţial, precum şi cheie, îl serveşte faptul că moldovenii, conform unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, sunt pe primul loc în lume la consumul de alcool, consumînd cîte 18.2 litri de alcool pe an.

Zadrot

http://www.timesnewroman.ro/

Nu demult mi s-a întîmplat un asemenea caz, care nu ştiu de ce mi-a venit de-abia acum a-l scrie. Stăteam şi discutam cu nişte băieţi cu care obişnuiesc să mai joc fotbal din cînd în cînd. Unul din ei, care a terminat acelaşi liceu pe care l-am terminat şi eu, îmi spunea cum a picat BAC-ul de la limba română, din simplul motiv că din greşeală s-a semnat pe prima foaie, astfel că i s-a anulat lucrarea. L-am întrebat atunci dacă are şanse să susţină pozitiv BAC-ul la limba română la sesiunea repetată. Atunci a intervenit un alt băiat, care a spus că acesta la sigur îl va susţine, pentru că este un "zadrot".

No informations (despre Twitter şi LinkedIn)

http://www.almostsavvy.com/

Am urmat sfatul Nataliei şi le-am scris direct celor de la Twitter şi LinkedIn pentru a afla cîţi moldoveni şi-au creat conturi pe aceste reţele. Cei de la Twitter mi-au răspuns că ei lansează statistici doar la nivel global, dar nu şi pe fiecare ţară în parte. Iată răspunsul lor întreg:

"Hi VCiobanu,

Thanks for your inquiry. We are a small communications team based in San Francisco within a growing global company. Due to the high volume of requests we receive, unfortunately, we are not able to respond to many inquiries. When our team grows, we'll be able to respond in a more timely manner. For now, we will capture your contact information so that we can be in touch in the future. 

In the meantime, follow @Twitter for news, interesting user stories, and updated stats about the company. Note that we currently only release global metrics and do not break out usage data on a country-by-country basis.

Thanks,

Twitter Comms"

Cîţi utilizatori de LinkedIn şi Twitter sunt în Republica Moldova?

teodorcomaneanu.wordpress.com

Întrebarea asta mă frămîntă de cîteva zile. Recent am încercat să aflu pe LinkedIn cîţi utilizatori sunt înscrişi la mine în regiune: aproximativ 1500. Mi-a părut un număr extrem de mic. Apoi am observat că LinkedIn îţi arată doar contactele de gradul I şi II, în schimb pe cei de gradul 3 şi restul nu ţi-i numără. Nici căutînd pe google nu am găsit ceva informaţii care să spună măcar aproximativ cîţi moldoveni sunt înscrişi pe LinkedIn.

Se pare că la moment am două soluţii de a afla numărul utilizatorilor moldoveni înscrişi pe acest site: ori să stabilesc cît mai multe contacte cu moldoveni înscrişi pe LinkedIn, pentru a-mi lărgi şi numărul de contacte de gradul II, sau să întreb pe cineva (un moldovean) care are deja sute de contacte adăugate pe LinkedIn. La moment, la cei 26 de contacte de gradul I pe care îi am eu, LinkedIn îmi arată că cel puţin 1507 utilizatori există în Moldova.

Alte date statistice privind penetrarea internetului în RM. Concluzii, previziuni

http://www.123rf.com/

Ieri am scris un articol privind rata penetrării internetului la noi în Republica Moldova. Se pare că subiectul mi-a suscitat puternic interesul, pentru că am căutat mai multe informaţii la tema respectivă, dorind să verific cît de adevărate sunt datele statistice de la http://www.internetworldstats.com/. Or, se pare că situaţia este un pic alta, şi că cei de la internetworldstats.com au omis/încurcat un anumit lucru.

Conform Barometrului Opiniei Publice din luna mai 2011, 42% din cetăţenii RM au utilizat sau utilizează internetul la noi în ţară (vezi pag. 113 a BOP). Reprezentativitatea BOP este pentru populaţia adultă din RM, exclusiv Transnistria, cu o eroare maximală de 3%. Astfel, cele 42% reprezintă doar teritoriul din partea dreaptă a Nistrului, adică RM fără Transnistria. 

Moldova, penultima la capitolul internet

http://www.allmoldova.com

Recent, nimerind pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei a Republicii Moldova, m-am uitat în datele statistice ale evoluţiei pieţii din sectorul transport date şi acces la internet. Avea să rămân uimit cînd aveam să observ că rata de penetrare a serviciilor de acces la internet, la 100 de locuitori, este de doar 8.22%, ceea ce mi s-a părut a fi un procentaj extrem de mic. Or, eu ştiam că rata de penetrare a internetului în RM era în jurul la 20%.

Mai tîrziu avea să-mi dau seama că rata de penetrare a serviciilor de acces la internet nu este tot şi aceeaşi cu rata de penetrare a internetului. Or, cele 8,22% de penetrare a serviciilor de acces la internet înseamnă 293.000 de abonaţi la puncte fixe internet. Iar în cazul unei familii care are un computer conectat la internet, toţi membrii familiei utilizează sau au posibilitatea de a accesa internetul, dar nu numai unul. Ţinînd cont că o familie în RM are în medie 4 membri, se poate estima că în jurul la 1.2 mln. de locuitori au acces la internet la noi în ţară.

Totodată, aceste statistici mi-au reamintit că am scris mai demult, un an în urmă, un articol despre rata penetrării internetului în RM. Recitindu-l, mi-am adus aminte de saitul http://www.internetworldstats.com/, care oferă statistici despre utilizarea internetului în întreaga lume. Conform acestuia, RM avea în luna martie anul curent un număr de 1.333.000 de utilizatori internet, ceea ce înseamnă o penetrare a internetului de 30.9%. Faţă de aprilie 2010, cînd am scris articolul reamintit, numărul moldovenilor ce utilizează internetul a crescut cu 57%, de la 850.000 (19.7%) la 1.33 mln, ceea ce este un progres enorm.

Pe de altă parte, comparativ cu alte state din Europa, Republica Moldova este încă codaşă la capitolul ratei penetrării internetului, fiind pe penultimul loc. Doar Kosovo este sub noi, cu un procentaj de 20.7% - însă datele la Kosovo sunt încă din decembrie 2008, ceea ce înseamnă că acum rata ar trebui să fie mult mai mare. Albania este deja hăt departe, cu o rată de 43.4%, iar Belarusul dictatorial are un procentaj de 46.3% de penetrare a internetului. Statele cele mai apropiate de noi sunt vecinele noastre, România (35.5%) şi Ucraina (33.9%), precum şi Bosnia-Herţegovina (31.2%). De menţionat că media penetrării internetului în lume este de 30.2%, ceea ce înseamnă că RM se află fix la mijloc.

În privinţa unor previziuni, dacă rata de creştere a penetrării internetului în RM va fi cam aceeaşi ca în ultimii 2 ani, nu m-aş mira ca în 2-3 ani Moldova să treacă peste 50% penetrare a internetului, ceea ce ne-ar ajuta să depăşim mai multe state din regiune (Europa de Est sau Sud-Est), nu doar la calitate, unde deja îi întrecem, ci şi la cantitate. Căci, ce folos că la calitate suntem printre primii din Europa şi din lume, dacă doar un număr limitat sau foarte mic de oameni se pot folosi de aceste servicii...

Mai vezi: Moldova, ultima şi la capitolul internet

Doar de la reduceri

http://www.adevarul.es

Recent am scris un articol despre reducerile de la Puma. Personal mi-am făcut aşa un obicei de a-mi cumpăra haine de firmă doar de la reduceri. Motivul principal ar ţine, evident, de economisirea banilor, dar în realitate, aici se ascund nişte chestii mai adînci. Pentru asta e nevoie de nişte exemple, ca să mă înţelegeţi.

Cei de la Puma vînd în Germania cel mai ieftin model al lor de ghete de fotbal, Esito Finale, la un preţ de numai 50 euro. Adică aproximativ 820 lei, în banii noştri. La noi în Moldova însă, acelaşi model de ghete, nu o să vă vină să credeţi, costă 1299 lei! Cu 500 lei mai scump decît în Germania, asta deşi suntem cea mai săracă ţară din Europa (după Kosovo)! Acum, la reduceri, aceleaşi ghete costă 699 lei - eu sunt sigur că şi la acest preţ cei de la Puma nu iesă deloc în pierdere.

Alt exemplu, costumul sportiv pe care mi l-am luat cîteva zile în urmă de la reducerile Puma: acesta în Statele Unite costă 165 dolari, adică 1900 lei în banii noştri, însă la noi în Moldova preţul său iniţial este de 2300 lei! Sau exemple de alte firme: iarna asta mi-am luat o jachetă de iarnă de la Kenvelo la 33% reduceri. Aceeaşi jachetă, în România, costa 200 RON, adică 800 lei de-ai noştri; la noi în Moldova costa 900 lei! Adică noi, moldovenii, care avem un PIB pe cap de locuitor de 7 - 8 ori mai mic decît România, şi care avem o putere de cumpărare de 2 ori mai mică decît românii, achităm pentru acelaşi produs cu 11% mai mult decît fraţii noştri de peste Prut! Incredibil!

Eu nu ştiu cum vi se par chestiile astea vouă - un paradox, pur şi simplu, care mie îmi lasă mai mult impresia de un "bred total" care numai în Republica Moldova poate să fie posibil. Nu ai cum să nu te indignezi cînd îţi dai seama de aceste lucruri. Moldova, ţara tuturor posibilităţilor (în sens negativ), cum zicem noi moldovenii. Sau o altă vorbă din popor: preţuri europene, salarii moldoveneşti - judecînd însă după preţurile de la unele magazine, putem conchide că preţurile din Moldova sunt chiar mai mari decît în Europa! Iar salariile, pur şi simplu mizerabile...

Astfel, motivul principal pentru care eu îmi cumpăr haine sau încălţăminte de firmă doar de la reduceri ţine de faptul că eu ştiu că produsele respective nu valorează nici pe-aproape preţul iniţial la care sunt vîndute. Eu nu pot să fiu un fraier care să achit un preţ exagerat, umflat de lăcomia importatorilor, şi să contribui astfel la împogăţirea acestora, care pe urmă îşi cumpără BMW-uri şi Mercedes-uri, iar noi, oamenii simpli, pe urmă să ne minunăm de unde atîtea maşini de lux la noi în Moldova...

De aceea eu şi pun ochii şi pîndesc încă de la "colecţia nouă" pe anumite produse, ca în sezonul reducerilor să încerc să dau lovitura. Şi nu rareori reuşesc să îmi iau unele produse la jumate de preţ, ba chiar şi la o treime din preţul lor iniţial, cînd nici nu te aştepţi. De asta şi recomand prietenilor sau cunoscuţilor mei, sau tuturor celora ce au ce face cu banii, să îşi cumpere haine de firmă doar de la reduceri - pentru că nu merită să-i îmbogăţim pe alţii.

Două greşeli în organizarea Supercupei Moldovei

http://luchianiuc.com/

Eugen Luchianuc a scris un articol despre fotbalul moldovenesc, dintr-o parte, adică nu ca un suporter înflăcărat, ci ca un simplu om interesat şi el puţin de ceea ce se petrece în fotbalul autohton. Or, în aceeaşi postură mă aflu şi eu, şi vreau să mă dau şi eu cu părerea despre 2 greşeli realizate în organizarea Supercupei Moldovei, în opinia mea.

Eugen zice că fotbalul moldovenesc nu are spectatori - sunt de-acord în principiu cu asta. În privinţa Supercupei Moldovei, consider că aceasta obligatoriu trebuia să fie organizată în capitala Moldovei, în Chişinău, dar nu în Tiraspol. Tiraspolul are o populaţie de 158.000 locuitori, iar stadionul Sheriffului are 13.000 locuri. Chişinăul, însă, are o populaţie de peste 780.000 locuitori, adică de 5 ori mai mare decît a Tiraspolului, adică un potenţial de 5 ori mai mare ca mai mulţi spectatori să vină la un meci. Am înţeles că la supercupă au fost maximum 3 mii de spectatori, stadionul fiind aproape gol. Or, dacă Supercupa se organiza în Chişinău, pe stadionul Zimbrului, eu sunt sigur că stadionul ar fi fost plin.

Apropo, alaltăieri pe la amiază m-a sunat o prietenă să îmi propună 2 bilete gratis la meci. Ca orice moldovean, căruia i se propune ceva gratis, am zis imediat da, fiind bucuros că urma să privesc al treilea meci pe viu din viaţa mea; însă cînd mi s-a spus că meciul are loc la Tiraspol, mi-a trecut deodată toate pofta de a mă mai duce la meci. Şi nu m-am mai dus. Şi cred că astfel, şi alţi o mulţime de oameni obişnuiţi ca mine au procedat: pentru să te tîrîi pînă la Tiraspol, să vezi Supercupa - de parcă ar fi cine ştie ce mare meci. Or, vina principală pentru care Supercupa s-a desfăşurat practic fără spectatori aparţine anume acelor "deştepţi" care au hotărît ca meciul să se desfăşoare la Tiraspol.

A doua greşeală privind organizarea Supercupei ţine de ora la care s-a desfăşurat meciul: de ce la ora 19.00? Or, la această oră, eu am avut ocazia, pînă la ora 21, să joc eu însumi fotbal cu băieţi de prin cartier: credeţi că am mai privit Supercupa? Nu, fireşte. Şi în genere ora 19.00 - 21.00 e o oră foarte bună de plimbare, de întilnit şi discutat cu prieteni, etc., dar în nici un caz de stat în casă. Oare nu s-a putut de organizat meciul să se joace după ora 22, sau de la 21.45, ca la Liga Campionilor? Şi oare cîţi oameni au urmărit meciul la televizor, mi-e interesant?

Nu e de-ajuns că fotbalul moldovenesc are puţini suporteri şi spectatori, dar oficialii FMF, prin deciziile lor, nu contribuie deloc la sporirea numărului acesta. Dacă meciul se juca după ora 21.30, probabil îl urmăream şi eu la televizor; dacă meciul se juca în Chişinău, probabil mă duceam şi eu la meci. Aşa însă, Supercupa a fost practic un eşec, iar meritul pentru acest lucru aparţine anume celor care au organizat astfel evenimentul.

Puma, reduceri de pînă la 70%

Am fost astăzi la magazinul Puma din centru. Aceştia au reduceri de pînă la 70% (majoritatea produselor sunt la jumate de preţ, de regulă). Ghetele pentru bărbaţi pornesc practic de la un preţ de 599 lei, cu 100 lei mai scump decît cînd au loc reduceri iarna. Ghetele pentru femei pornesc de la un preţ de 479 lei. Surpriza plăcută pentru mine au fost preţurile de la costume sportive: la majoritatea modelelor au coborît sub 1000 de lei, unul din costume costînd chiar 569 de lei, dacă nu mă înşel. Preţurile la tricouri pornesc de la 200 lei, iar la pantaloni scurţi (şortişi) - 300: destul de scump, părerea mea, chiar şi la reduceri.

Per general, în afară de la costume, preţurile nu m-au impresionat deloc, fiind înalte. Probabil e din cauza că nici nu aveam nevoie de altceva, decît de un costum sportiv, ceea ce şi mi-am procurat un model, la jumate de preţ. Aş mai fi avut nevoie şi de pantaloni scurţi, dar nu sunt dispus să dau asemenea sume pe nişte şortişi, care nici fermoare nu au la buzunare, din ceea ce am observat. La piaţă găseşti de trei ori mai ieftin, lucru ştiut.

În rest, recomand şi altora, care vor poate să-şi cumpere nişte haine originale de la Puma, să o facă acum: majoritatea produselor sunt la jumate de preţ, şi sunt şanse să-ţi găseşti ceva bun şi potrivit şi pentru tine, făcînd ceva economii (prin neachitarea preţului iniţial, care sunt exagerat de umflate, de regulă).

În viitorul apropiat voi mai scrie cîteva articole apropiate de acest subiect.

sursa imagine

Blogger de trei ani

http://andromedida.wordpress.com

Pe 8 iulie 2008 îmi cream blogul www.vciobanu.blogspot.com şi îmi publicam Primul meu articol. De atunci, cînd am scris mai des, cînd am scris mai rar, dar am continuat să scriu, astfel încît bloggingul mi-a intrat în sînge ajungînd mai mult decît un hobby. Iar astăzi am ajuns să sărbătoresc trei ani de blogging, trei ani de cînd scriu pe acest blog.

Trei ani au trecut de parcă nici nu au fost. În 2009, la un an de blogging, menţionam că mi se pare că scriu de o veşnicie pe acest blog; acum, paradox, am impresia că nu tare demult am început să scriu, parcă nevenindu-mi a crede că au trecut trei ani de la prima postare.

În această perioadă am scris 290 articole (inclusiv cu acesta), adunat 1384 comentarii (aproximativ 40% ale mele ca răspunsuri), şi am totalizat peste 55.000 de vizualizări. Dar cel mai important, datorită blogului, mi-am făcut o mulţime de cunoştinţe şi prieteni, virtuali sau adevăraţi, majoritatea nişte oameni minunaţi. 

Dacă stau bine şi mă gîndesc, nu numai că nu regret deloc că trei ani în urmă am făcut acest pas în lumea bloggingului, dar mi se pare că am luat atunci una dintre cele mai inspirate şi bune decizii din viaţa mea. Pentru că bloggingul a reuşit să-mi umple multe din golurile pe care le aveam în viaţa mea.

Mai vezi: Primul meu articol

Un an de blogherit

S-au ieftinit notebook-urile

Ţin minte cum anul trecut, prin luna mai, ajutîndu-mi sora să îşi ia laptop, colindam mai toate magazinele de tehnică IT posibile, pentru a găsi cel mai bun preţ. Atunci, în acea perioadă, cele mai ieftine notebook-uri porneau de la 6500 - 6700 lei, un om simplu avînd nevoie de o sumă în jurul la 7000 - 7500 de lei pentru a avea o posibilitate de alegere mai mare şi a-şi lua ceva cît de cît bun.

Cîteva zile în urmă mă uitam la preţul laptopurilor de la magazinul online 999.md, şi am rămas uimit să observ că preţurile de la notebook-uri de 15,6 ţoli porneau de la 4939 lei! Cu o sumă în jurul la 5 mii de lei ai practic 3 modele la alegere din acest magazin online.

Alaltăieri seara, cînd mă întorceam de la lansarea lampioanelor acasă, am trecut pe lîngă magazinul Conect de lîngă Pancom, şi am rămas şi aici uimit să observ că cei de la Conect, un magazin foarte scump, făceau reclamă la un notebook Acer de 15,6 ţoli la un preţ de doar 4840 lei. A doua zi am descărcat price-listul de la Conect, şi am observat că oferta este chiar reală, mai existînd încă un model de laptop, Samsung, care costă sub 5 mii de lei. Şi cel mai interesant e că, aceste notebook-uri, pînă la data de 4 iulie, costau 6 mii de lei, cu peste 1000 de lei mai mult decît în prezent. Incredibil!

Şi pentru ca firul să fie complet, tatăl meu a adus ieri acasă o foaie reclamă de la FoxMart, în care se face reclamă la un notebook Acer de 15,6 ţoli de doar 4780 lei. Iar cei de la DoxyTerra au de vînzare un notebook Asus la un preţ online de doar 4799 lei. Este cert - la moment preţul notebook-urilor pornesc practic de la o sumă de sub 5000 de lei.

Pe de altă parte, faptul că laptopurile atît de mult s-au ieftinit nu înseamnă automat că ele nu sunt suprataxate şi vîndute la preţuri umflate de lăcomia vînzătorilor (şi a statului). Cum îmi spunea un cunoscut pakistanez, la ei în ţară preţul unui netbook (10,1 ţoli) porneşte practic de la 100 - 150 dolari (1150 - 1725 lei), iar un prieten italian îmi spunea că în Italia cu 200 euro (3300 lei) îţi poţi lua uşor un notebook nou.

Totuşi, faptul că preţurile laptopurile au căzut cu 1000 - 2000 de lei în decursul unui an nu are cum decît să ne bucure, pentru că nu face decît să crească puterea de cumpărare a unui cetăţean moldovean. Conform datelor de la ANRCETI, în RM există doar 293.000 de abonaţi la puncte fixe internet, adică o penetrare de doar 8,22% la suta de locuitori. Ieftinirea notebook-urilor, precum şi a PC-urilor, nu face decît să contribuie, indirect, la creşterea posibilităţii populaţiei de a avea acces la internet, ceea ce e un lucru bun.

sursa imagine

Magistru în Ştiinţe politice

DIPLOMĂ DE MASTER
CIOBANU VICTOR,
absolvent al Universităţii de Stat din Moldova,
a obţinut titlul de master în Ştiinţe politice,
specializarea Studii europene.

Iaca aşa: ieri ne-au fost înmînate diplomele de master, devenind oficial magistru în Ştiinţe politice. Totodată ieri mi-am luat şi diploma de licenţă de la arhiva USM, terminînd orice legătură cu universitatea. Doi ani au trecut de parcă nici nu au fost. Ce urmează? :)

Mai vezi: Licenţiat în ştiinţe politice

The Political Compass Test: Ce orientare politică ai?

Datorită unui status de pe facebook, mi-am amintit de un test (în engleză) pe care l-am făcut de vreo două ori mai înainte, şi care îţi arată ce orientare politică ai. Am hotărît să-l menţionez pentru că cred că unora le-ar putea fi interesant să afle de care parte a baricadei sunt (stînga sau dreapta), precum şi să se cunoască pe sine mai bine. Personal l-am făcut azi din nou, şi mi-am reconfirmat rezultatul de ultima dată: sunt un liberal de stînga (liberal leftist).

Rezultatul testului m-a ajutat să înţeleg de ce simpatizez şi unele idei ale doctrinelor de dreapta, dar şi a celor de stînga. Vezi imaginea de mai jos:

Din punct de vedere economic, simpatizez mai mult doctrinele de stînga, însă, în planul social-politic, sunt adept al doctrinei liberale. Simplu spus pe "moldoveneşte", în competiţia dintre stat şi individ dau preferinţă cetăţeanului, însă în lupta dintre bogaţi şi săraci, sunt de partea săracilor. Orientarea mea politică, curios lucru, este apropiată de cea a lui Gandhi, Nelson Mandela, Dalai Lama, însă opusă lui Hitler, sau majorităţii liderilor politici vestiţi de astăzi.

La final, nu-mi rămâne decît să-l recomand să-l faceţi şi voi, dacă vă este interesant. Testul îl găsiţi aici. 

Despre mine

În partea dreaptă a blogului, la secţiunea "Despre mine", scrie: "Un tînăr aflat în căutare de sine... precum şi în căutarea vocaţiei sale". Mă gîndesc că fraza dată nu prea mă (mai) reprezintă, iar cineva care ar citi-o, şi-ar putea face impresia probabil că sunt un "pierdut", care idee nu are ce e cu viaţa lui. Or, situaţia nu e chiar aşa.

Faptul că sunt un tînăr este un lucru cert: am doar 23 de ani :). Prima problemă apare însă la căutarea de sine: recunosc că încă şi acum îmi provoacă un mare interes articolele prin care ajung să mă cunosc mai bine pe mine însumi (ca de exemplu acesta), însă personal am ajuns la un asemenea grad de autocunoaştere, încît, ajungînd la acel "ceva" uman, care ne caracterizează pe noi toţi oamenii, am ajuns să-i înţeleg mai bine pe unii oameni (comportamentul şi faptele lor) decît se înţeleg ei înseşi pe sine. Iar aceasta este un lucru, pur şi simplu extraordinar.

Reîntorcîndu-mă la mine, pot spune că în ultimii 3 ani am făcut progrese enorme în planul cunoaşterii de sine. Iar dovada cea mai elocventă o reprezintă împăcarea cu mine însumi, lucru pe care l-am reuşit undeva în februarie anul curent. Atunci pentru prima oară am simţit acest sentiment, care nu m-a părăsit nici pînă acum. Şi deşi acuma sunt un tînăr şomer care nici nu ştiu ce vreau să muncesc (cariera, vocaţia), sau că la apărarea tezei de magistru am luat cu un bal mai puţin din cauza că am fost eu însumi în faţa a trei mizerii comuniste, sunt acum mai împăcat cu mine însumi decît am fost eu vreodată. Şi în genere, încep a nu regreta nimic din ceea ce mi s-a întîmplat în viaţă, pentru că altfel, nu aş fi fost ceea ce sunt eu acum. Iar mie începe deja să-mi placă ceea ce eu sunt (cîndva, o perioadă îndelungată, mă uram).

În privinţa celei de-a doua părţi a frazei, referitoare la "căutarea vocaţiei", în mare parte e corectă privitor la mine, însă şi aici sunt cîteva nuanţe. Cineva ar putea crede că eu idee nu am ce vreau să fac în viaţă, şi nu ştiu ce să lucrez. Situaţia de fapt e oarecum inversă: cum citisem într-o carte de dezvoltare personală, foarte deseori persoanele care sunt confuze în privinţa vocaţiei lor sunt cele care sunt talentate în mai multe domenii. Or, aceeaşi chestie e şi cu mine.

La şcoală disciplinile mele preferate erau istoria şi geografia, la care eram primul în clasă. Datorită lor, îmi place politica, şi am ales să învăţ relaţii internaţionale. Decizia nu a fost greşită în sine - mi-a plăcut şi mi-a fost foarte uşor să învăţ RI, dovadă fiind notele înalte obţinute fără mare efort. Însă, tot în liceu, eu am terminat profilul real, fiind al doilea la învăţătură la fizică şi matematică, şi primul la chimie. Şi totul din cauza că eram foarte bun la rezolvat probleme (rezolvarea problemelor este "specialitatea casei" a celor cu personalitatea INTJ).

În 2006 am ales RI deoarece am vrut să învăţ ceva uşor (uram extrem de mult şcoala pentru programul său ultra-încărcat), dar nu din cauza că aş fi vrut să fiu diplomat. Însă, dacă aş fi ales o specialitate pentru carieră, cel mai probabil aş fi ales ceva din domeniul economic (management, de exemplu). În genere, mie îmi plac foarte mult cifrele, şi am o mare plăcere cînd citesc articole de acest gen. Astfel că acum sunt sfîşiat între domeniul politic (în care sunt specialist, conform diplomelor) şi dorinţa de a munci în domeniul privat, economic. Pe deasupra, aş mai adăuga, că fiind "specialist" în introspecţii, sunt preocupat şi atras şi de psihologie, de cunoaşterea naturii şi minţii umane, şi mi-ar plăcea să lucrez şi în domenii gen educaţie sau traininguri de dezvoltare personală.

În fine, pe de-o parte mi-e frică, că dacă voi face o alegere, aş putea să nu o fac pe cea corectă (să nu-mi aleg adevărata vocaţie, care m-ar împlini şi face fericit). În al doilea rînd, recent m-am lăsat de politică, însă idee nu am dacă am ceva perspective în celelalte domenii, sau dacă ar trebui să o pornesc de la zero (să fac a doua facultate). Cert e că mă aflu într-o perioadă confuză la moment, în care în curînd voi trebui să iau o decizie. Şi tot cert e că în curînd voi înlocui fraza de la secţiunea "Despre mine" cu o altă descriere, doar să o născocesc dintîi, ceva mai reuşit şi potrivit.

Etichete blog

De curînd mi-am adăugat un nou obiect gadget la blog: Etichete. Începusem să folosesc etichete la postările mele încă de jumate de an în urmă, însă doream să-mi etichetez toate articolele înainte de a instala acest gadget. Iar ca întotdeauna, ba nu aveam timp, ba uitam, ba eram nesigur în privinţa la ce etichete să folosesc, astfel încît am ajuns de-abia pe la sfîrşitul lui iunie să termin această treabă. 

Motivul principal pentru care doream să-mi instalez etichete era că doream să aflu care este tipul blogului meu, altfel spus: ce subiecte mai mult mă preocupă. După etichetarea tuturor postărilor, s-a primit că cele mai multe articole ţin de politică (114) şi societate (91), adică de Stat şi Societate, după categoriile celor de la top20.md. Împreună, cele 2 etichete (politic şi social) reprezintă peste 70% din toate postările blogului (285).

Acum să-mi descriu/motivez etichetele:

1) Politic - articolele ce ţin de politică. Iniţial aveam şi eticheta relaţii internaţionale, însă majoritatea acestor postări erau despre politica (internaţională), astfel că am hotărît să le unesc cu articolele politice. Oricum ar fi, fundamentul relaţiilor internaţionale îl reprezintă domeniul politic.

2) Social - am inclus aici şi articolele despre învăţămînt, FRIŞPA (am hotărît să lichidez eticheta FRIŞPA, deoarece din această vară nu voi mai avea legătură cu facultatea RIŞPA), pentru că toate reprezentau probleme sau situaţii sociale.

3) Sport - iniţial aveam etichetele fotbal şi ving tsun, însă, m-am gîndit că scriu rar aşa gen de subiecte, aşa că ar fi mai bine să le unesc într-unul singur. Plus, în al doilea rînd, dacă aş fi scris despre un alt sport, ar fi trebuit să creez o etichetă nouă - aşa însă, Sport le va conţine pe toate.

4) Despre mine - articole în care mă voi descătuşa, sau deschide lumii. Articole care fac blogul să fiu unul personal.

5) Blog - postări referitoare la blogul meu: statistici, sondaje, schimbări, etc.

6) Economic - articole despre anumite probleme/situaţii economice din viaţă. Nu analize macro, a economiei naţionale, ci anumite probleme specifice: tarifele Moldtelecom, Orange, etc.

7) Internet şi blogosferă.

8) Diverse - sau mai bine spus, restul, care nu se încadrează în etichetele de mai sus.

Pe viitor, conform manifestului din acest articol, voi scrie mai rar despre politică, în schimb mai des articole legate de celelalte etichete. Şi în plus, s-ar putea să mai adaug/născocesc vreo una-trei etichete, adică noi tematici în baza cărora să scriu articole.

Afişări blog

În data de 22 iunie 2009 îmi instalam un mic contor la blog (îl vedeţi în partea dreaptă a blogului), care numără vizualizările blogului meu. După un an, pe 22 iunie 2010, totalizasem peste 20.000 de vizualizări. 

Anul ăsta însă am observat că data de 22 iunie e aproape de 1 iulie, de jumătatea unui an, şi că ar fi mult mai bine ca pe viitor să monitorizez vizualizările blogului meu din data de 1 iulie, pentru ca să pot compara numărul de afişări din fiecare semestru (jumătate de an).

Din 22 iunie 2010 pînă la 31 iunie 2011 am reuşit să totalizez în jurul la 26.500 de vizualizări, ceea ce reprezintă o creştere cu 32,5% faţă de perioada 22 iunie 2009 - 22 iunie 2010. De cînd mi-am instalat contorul, la moment am adunat peste 46.500 de afişări.

Pe de altă parte, conform statisticilor oferite de blog, în perioada iulie 2010 - iunie 2011, am totalizat în jurul la 40.000 de afişări. Idee nu am de ce statisticile oferite de blogspot sunt de 1.5 ori mai mari decît cele ale contorului, însă chestia asta nu mă supără - cu cît e mai mult, cu atît mai bine (deşi ştiu că statisticile oferite de blog sunt probabil incorecte, deoarece datele contorului sunt mult mai apropiate de statisticile top20.md sau trafic.ro).

Mai vezi: O mică statistică