Offline Sun Communications - despre organizare

http://ionurusciuc.wordpress.com/

Sîmbăta trecută am fost la un offline cu directorul Sun Communications, John Maxemchuk. Nu am să scriu acum despre ce am discutat acolo, pentru că intenţionez ca articolul despre offline să apară într-o revistă economică online, săptămâna viitoare. Acum am să scriu doar despre organizarea offline-ului.

Ţin să precizez că acesta e primul offline economic la care am participat. Pot însă să spun că din toate offline-urile la care am participat (am vreo 5, sau mai multe la activ), acesta de departe a fost cel mai bine organizat. Atît de perfect organizat, încît asta a şi fost, de fapt, singura "problemă" a offline-ului. Acuşi explic de ce.

Admis la studii în România

Am fost admis la studii universitare de licenţă în România, la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, specialitatea Management, fără bursă. Personal nu intenţionez să mă duc să învăţ acolo.

Cineva m-a întrebat de ce am mai aplicat dacă oricum nu vreau să învăţ. Deoarece nu am fost admis în primul tur, şi am vrut să văd dacă statul român mă ia măcar în al doilea. Dacă aş fi fost admis în I tur, cu bursă, aş fi plecat deodată în România. Aşa însă, am înţeles că pentru întreţinere un student basarabean are nevoie în medie de 100 euro pe lună, iar eu nu am aceşti bani, şi nici nu vreau să-mi împovărez părinţii să mai achite încă 3 ani pentru mine, în condiţiile în care şi situaţia social-economică din ţară se înrăutăţeşte considerabil, dar şi eu mă consider deja prea mare, pentru a nu mă mai întreţine ei. Dacă aş şti precis că acolo, în Cluj Napoca, mi-aş găsi un job cu uşurinţă, aş pleca sigur - aşa însă, cu criza asta şi din România, nu vreau să risc.

Fotbal pe teren mare

http://buiucani-1994.ucoz.com

Ieri am jucat fotbal pe jumate de teren la Sculeanca. Este pentru prima dată, după o pauză de 7-10 ani, probabil, cînd am jucat pe un teren mare de 60 de metri, cu porţi mari. În zona în care locuiesc există stadionul liceului teoretic "George Meniuc", cu mărimea de 60 pe 40, şi porţi de 6 m lungime, pe care se mai obişnuia să se joace cu 10 ani în urmă. Însă după construcţia stadionului ASEM (lungime 30 m, porţi 3*2) în 1998, oamenii (băieţii), fiind leneşi, s-au mutat toţi să joace doar pe acest teren (acum, în "era internetului", şi 10 oameni greu se strîng la fotbal), acesta fiind şi stadionul de fotbal pe care la moment îmi este cel mai natural să joc, simţindu-mă "acasă".

Astfel că meciul de aseară, organizat de către un prieten (Slava), a reprezentat o experienţă extraordinară pentru mine. Diferenţa dintre fotbalul pe un teren mic şi unul mare este imensă. Am jucat o oră jumate, 9 la 9 pe un teren lung de 60 de metri, dar am obosit chiar ca un câine. Dacă pe stadionul ASEM, sau în cutii, ai nevoie de doar 3-5 secunde de a fi de la o poartă la alta, aici ai nevoie de mult mai mult să fugi, mai ales dacă eşti fundaş şi îţi place să mai şi ataci. Personal nu-mi imaginez să joc pe teren standart, de 100 metri - cred că după jumate de oră m-aş prăbuşi, pur şi simplu.

Omul anului 2011

http://www.vipmagazin.md/

Pentru al doilea an consecutiv, cei de la Vip Magazin au lansat concursul "Omul anului", pentru a decide cine a fost cel mai bun în domeniul său în anul 2011. Asta deşi mai sunt încă 3 luni din acest an, în care se pot întîmpla multe. Interesant. Dar fie.

Pe facebook s-a făcut mare gălăgie cu ocazia concursului, aşa că am hotărît să-mi expun şi eu opinia la acest subiect, sau pur şi simplu să spun pentru cine am votat.

Dintre politicieni, pentru mine Dorin Chirtoacă e clar politicianul anului. Personal nu credeam că va reuşi să recîştige Primăria concurînd cu Dodon. În privinţa acestuia din urmă, acesta chiar a fost foarte activ şi s-a evidenţiat puternic în acest an, dar înfrîngerea rămâne înfrîngere. Plus că mai e şi comunist. Lupu este un trădător, şi un nimeni, iar Filat, s-a evidenţiat mai mult cu sky jet-ul şi călărind calul lui Voronin, vorbind ironic. Dacă serios, Filar ar putea pretinde la politicianul anului, căci s-a manifestat şi el în unele probleme destul de complicate (ca de ex Moldtelecom), dar pentru anul ăsta cred că ar trebui să se mulţumească cu locul II (anul viitor poate fi al lui, parcă simt. Cine ştie).

Care e "pontul" din Twitter?

http://bravonet.ro/

Mi-am creat cont pe twitter în iunie 2009, că tare mai era popular pe atunci, mai ales după Revoluţia "Twitter". Iniţial postam foarte rar pe twitter, pentru ca cu timpul să-mi fac obiceiul de a-mi promova articolele de pe blog acolo. În realitate nu am mai deloc vizitatori de pe-acolo, şi nici o altă utilitate nu prea găsesc eu twitterului. Astfel că îmi apare logic întrebarea: care e "pontul" din twitter?

Twitter e o reţea de microblogging în care poţi posta ceva de maximum 140 caractere. De obicei utilizatorii twitter postează "pălăvrăgeală" curată (de genul numai ce m-am sculat sau mi s-a sculat), sau propoziţii despre unele evenimente sau idei. Or, ceea ce nu-mi place mie la twitter este că nu ai cum să descrii sau argumentezi cele enunţate de tine în doar 140 de caractere. Se vorbea nu ştiu cînd că microbloggingul ar putea înlocui bloggingul - numai dacă oamenii ar deveni total proşti s-ar întîmpla acest lucru. Pentru că sunt o mulţime de lucruri, majoritatea inteligente şi înţelepte, pe care nu ai cum nicicum să le scrii în doar 140 de caractere.

Evaluez.eu - dă note profesorilor tăi

Recent, vreo 3 săptămâni în urmă, s-a lansat un proiect, Evaluez.eu, destinat evaluării profesorilor din universităţile din Republica Moldova. Mi se pare o idee mai mult decît bună, eu însumi avînd ideea încă din vară de a scrie un articol despre foştii mei profesori de la FRIŞPA, în care i-aş analiza şi evalua pe fiecare în detaliu pentru a spune care merită a fi profesor mai departe şi care ar trebui daţi afară.

Necesitatea evaluării profesorilor ţine de faptul că calitatea învăţămîntului depinde foarte mult (poate chiar cel mai mult) de dînşii, iar studenţii sunt singurii care le pot spune cel mai obiectiv cit de bine profesează aceştia, ţinînd cont că studenţii simt direct pe pielea lor calitatea predării lecţiilor de profesori. Astfel că, cum subliniază Victor Burunsus, fost student şi profesor, profesorii se pot perfecţiona şi profesa mai bine dacă află ce cred studenţii despre prestaţia dânsuia. Şi totodată şi universitatea (conducătorii universităţii) poate afla care profesori sunt răi/slabi sau buni, corupţi sau incoruptibili, pentru a şti care profesori necesită a fi daţi afară şi care păstraţi şi încurajaţi/stimulaţi.

Cît de eficient este LinkedIn în găsirea unui job la noi în Moldova

http://inpascani.ro/

LinkedIn este o reţea de socializare orientată spre mediul de afaceri, ce la moment are peste 120 mln. de membri. Alături de Twitter şi Facebook (şi mai recent Google Plus), LinkedIn este o reţea despre care se scrie tot mai des în presa internaţională, popularitatea sa fiind în creştere. Astfel că încă în vară mi-a apărut întrebarea (şi ideea scrierii unui articol) cît de eficientă şi utilă este această reţea în găsirea unui job la noi în Moldova.

I aspect ţine, cum e şi normal, de numărul de moldoveni care au cont pe acest site - nu am găsit deloc informaţii la acest subiect nicăieri. Cele 61 de contacte ale mele de pe LinkedIn îmi indică un număr de cel puţin 2.300 moldoveni înscrişi pe site. Personal estimez că pe LinkedIn sunt înscrişi maximum 10 mii de moldoveni - mult prea puţini, pentru ca reţeaua să aibă pe-adevărat importanţă la noi în ţară.

Despre Stadionul Naţional

http://www.bloombiz.ro/

În ultimul timp au reapărut discuţiile despre construirea unui stadion naţional în Chişinău. Or, eu doresc să spun cîteva lucruri.

Cei de la Zimbru Chişinău au construit 5 ani în urmă un stadion de fotbal de 10.500 locuri cu doar 10 milioane de dolari. Ploieşti, un oraş în România de 232 mii de locuitori, şi-a construit recent un stadion modern de 14.350 locuri cu doar 17 milioane de euro. Cei de la Cluj (oraş de 318 mii locuitori) urmează a da în exploatare în luna octombrie un nou stadion modern de 30 mii de locuri, ce a costat doar 35 milioane de euro.

Chişinău, capitala Republicii Moldova, este un oraş de aproximativ 600 mii locuitori. La o aşa populaţie, în mod normal, un stadion (naţional) ar trebui să aibă aproximativ 30.000 locuri. Ţinînd cont că moldovenii nu prea sunt interesaţi de fotbal, şi un stadion de doar 20-25 mii de locuri ar fi mai mult decît perfect. Principalul este ca viitorul stadion naţional să fie obligatoriu mai mare decît cel al lui FC Sheriff, pentru că este pur şi simplu umilitor ca Tiraspolul, capitala unui pseudostat pe care noi nu îl recunoaştem, să aibă un stadion de fotbal mai mare şi mai modern decît toate cele pe care le avem noi în partea dreaptă a Nistrului.

De ce prefer facebook-ul

http://fcm-tirgumures.info/

Mai bine de 95% din timpul pe care îl dedic reţelelor sociale îl petrec pe facebook. De cînd m-am conectat la internet (4 ani în urmă), am avut conturi şi pe faces, băşcălie, netlog, etc, însă pînă la urmă pe toate le-am şters, contul de pe facebook fiind cel care a rezistat cel mai mult (îl am deja de 3 ani) şi pe care nici nu intenţionez să-l şterg în viitorul apropiat. Un detaliu curios, anul trecut, cînd a avut loc o "invazie" masivă a odnoklasnicilor pe facebook, simţind o degradare puternică a "calităţii" utilizatorilor moldoveni de facebook, am avut dorinţa de a-mi lichida contul, dar pînă la urmă nu am făcut-o. Decizie pe care nu o regret deloc acum.

Un motiv pentru care prefer facebook-ul, şi care, recunosc, a fost principalul argument pentru care am decis anul trecut să-mi păstrez contul, este acela că prin intermediul acestei reţele îmi pot promova articolele de pe blog. Lunar îmi vin cîteva sute de vizitatori de pe facebook, şi anul trecut, cînd am observat că majoritatea bloggerilor moldoveni se promovează intens pe această reţea, mi-am zis să-mi păstrez contul măcar pentru această utilitate. Pe parcurs s-a dovedit că facebook îmi este mai mult de folos.

Contra uniformelor şcolare

http://www.roportal.ro/

Din start de cînd am auzit de ideea introducerii uniformelor în şcoală am fost ferm împotrivă. Nu mi-am expus opinia pe blog deoarece nu găseam o alternativă, şi eu fiind împotriva desfrîului vestimentar din şcolile noastre. Însă astăzi am citit articolul guest post al lui Vlad Isac pe blogul lui Luchianiuc, unde am aflat de Dress Code, idee pe care o susţin.

De ce sunt ferm împotriva uniformelor şcolare? Pentru că ele mi se asociază imediat cu uniformizare, totalitarism şi cu egalitarism, "valori" pe care eu nu le apreciez deloc. Doi la mână, da, uniformele şcolare vor disciplina într-o anumită măsură elevii, şi vor face ca aceştia să se atîrne şi mai serios un pic faţă de şcoală, însă ele, opinia mea, vor conduce şi la micşorarea creativităţii elevilor. Pare absurd argumentul, însă uniformizarea şi înseamnă în esenţă lichidarea creativităţii, iar creativitatea şi înseamnă/produce diversitate.

Riddick

http://wallpapers.free-review.net/

Îmi plac foarte mult filmele cu acest erou-personaj. Mă gîndesc că ele îmi plac atît de mult deoarece îmi place ideea eroului principal, Riddick, care reprezintă prototipul omului care în nici un caz nu acceptă să se supună cuiva, nici unui om sau unei autorităţi, dar nici nu tinde să supună sau să conducă pe cineva. Un om care tinde să se izoleze de oameni şi spre binele acestora, dar şi al său - independenţă deplină.

Un om care ascunde o adevărată bestie în sinea sa, pe care însă ştie să o controleze, dar şi să o dezlănţuie împotriva celora care îi doresc răul. Iar aici apare a doua ideea a filmului care îmi place extrem de mult: sunt situaţii în viaţă cînd un anumit rău, imens şi periculos mai multor oameni, poate fi oprit şi distrus doar de către un alt rău, mai mare decît primul, dar nepericulos oamenilor (paşnici).

Prima ofertă de job pe LinkedIn în Republica Moldova

http://www.calltocareer.com/

Din cînd în cînd mai intru şi eu pe LinkedIn pentru a observa ce mai este nou pe-acolo. Lucru interesant, în week-end-ul ăsta am observat prima ofertă de job în Republica Moldova pe acest site. Zic prima pentru că nu am observat mai înainte joburi pe Linkedin în regiunea noastră (poate au fost, dar nu le-am văzut eu).

Astfel că, s-a făcut şi la noi primul pas, pe LinkedIn, în propunerea de joburi şi căutarea de noi angajaţi. Pe de altă parte, LinkedIn în RM este departe de a fi eficient/a-şi îndeplini scopurile pentru care a şi fost creat el la general (despre asta voi scrie într-un alt articol).

Despre independenţă şi putere. Despre Republica Moldova

http://www.datepersonale.md/

Anul acesta Republica Moldova a sărbătorit 20 de ani de la proclamarea independenţei. O bună parte din populaţie a preferat însă să nu sărbătorească pe 27 august, pe motiv că Republica Moldova nu ar fi pe-adevărat independentă, şi deci nu ar avea ce sărbători, decît o minciună. Chestia asta nu mă miră, în fine. Ceea ce m-a surprins este că şi unii analişti politici, adică cei care ar trebui să fie elita, sau ceva mai luminaţi, continuă şi ei să vorbească despre (lipsa) independenţei Republicii Moldova, de parcă aceasta ar fi problema Republicii Moldova. Unul dintre ei consideră că RM nu a reuşit în aceşti 20 ani să devină un stat cu adevărat independent, mai avînd nevoie de încă 10 ani pentru adevărata schimbare. Or, mă întreb eu, ce înţeleg aceşti oameni prin independenţă, de vorbesc despre "adevărata independenţă" a RM?

Viaţa este interdependenţă. O mulţime de interdependenţe dintre lucrurile vii şi nevii. Chiar şi dacă ne rezumăm numai la oameni, viaţa acestora înseamnă o reţea imensă de interdependenţe, de legătură dintre ei. Copii sunt dependenţi faţă de părinţii/îngrijitorii lor, dar şi aceştia din urmă sunt dependenţi de copii, deoarece pierderea lor ar cauza durere/rană. Copii speră să crească mari şi să devină "independenţi" - dar nu  vor deveni niciodată, pentru că independenţa este o utopie şi un non-sens. Chiar şi dacă aceştia se vor separa de părinţi şi vor obţine independenţa financiară, ei vor fi mereu dependenţi de patronul lor sau cel care le plăteşte salariu. Patronul lor însă, antreprenorii, milionarii, vor fi mereu dependenţi de către angajaţii lor şi felul în care aceştia îşi vor face munca. Iar politicienii şi liderii statelor, cît de puternici n-ar fi, vor fi mereu dependenţi de către alegători lor, sau armată, poliţişti. Familia, dragostea, prietenia, socializarea şi comunicarea - toate reprezintă în esenţă interdependenţă. Iar un om pe-adevărat independent este cel care nu are nici o legătură cu alţi oameni, care este izolat de societate - un pustnic, ca Daniil Sihastrul.

Clubul Ving Tsun Kung Fu Moldova anunţă reînceperea antrenamentelor

http://www.moddb.com/

Clubul de arte marţiale Ving Tsun Kung Fu Moldova anunţă reînceperea antrenamentelor de ving tsun kung fu din septembrie şi formarea de noi grupe de ucenici-începători. Antrenamentele au loc sub instrucţia maiestrului Ghenadie Ceban, membru de onoare a Asociaţiei Europene de Ving Tsun Kung Fu. 

Doritorii ne pot contacta la următoarele date de contact:

Tel. de contact: 777-667.
Mobil: 069301937; 068151177; 078033371.

E-mail: vtmoldova@yahoo.com,

sau se pot adresa la următoarele locaţii:

Liceul Lucian Blaga (str. A. Russo 10)

antrenamente profesioniste adolescenţi şi maturi Lu, Mi, Vi ora 18.00 şi 19.30, Ma, Joi, Sm - ora 19.00 (abonament 200 lei pe lună);

Caut un loc de muncă

Simplu: caut un loc de muncă acum. CV-ul meu îl aveţi aici, iar tipul meu de personalitate, prin care puteţi afla "ce fel de om" sunt, şi care sunt atuurile mele (pentru un anumit post, sau domeniu de lucru), precum şi punctele slabe, aici. Astfel că cei care ar putea să-mi propună nişte oferte de muncă, să mă implic în nişte proiecte, sunt bineveniţi.

Voi încerca acum să schiţez care sunt principalele mele puncte forte, la general:

1) Inteligenţa - în sensul că am o capacitate înaltă de a înţelege lucrurile, precum şi de a pătrunde în esenţa lor;

2) Capacitate de a învăţa foarte uşor, din orice domeniu;

Primul meu articol pe AllMoldova

http://ro.moldagrotech.moldexpo.md/

Azi dimineaţă a apărut primul meu articol scris pe blogurile AllMoldova. Acesta se numeşte: "Despre independenţă şi putere. Despre Republica Moldova", fiind, după cum v-aţi dat seama, un articol pe temă politică. Este mai mult un articol oarecum teoretic şi conceptual, despre viziunea pe care eu o am asupra la ceea ce reprezintă "independenţa" şi "puterea", şi raportînd această viziune la Republica Moldova. Pe de o parte articolul mi se pare că a ieşit parcă banal şi plictisitor/neinteresant, pe de altă parte, mă gîndesc că puţin oameni, foarte puţini probabil, au viziunea asupra acestor lucruri pe care eu o am, astfel încît le-ar putea fi interesante (şi utile) ideile şi concepţiile expuse de mine. Aşa că, celor care doresc, le recomand să citească articolul la acest link.

Legat de blogurile AllMoldova, Dana mi-a propus încă din aprilie anul curent, încă de 2 ori, să scriu pentru blogurile lor. Am refuzat atunci deoarece scriam teza de master şi nu mai aveam timp pentru blog şi scris articole. Acum însă, la început de toamnă, Dana m-a abordat din nou, la recomandarea Nataliei Vozian, astfel încît nu am mai putut refuza a treia oară :).

Suntem moldoveni, deci români!

Văzut că pe facebook, şi în lumea reală, se petrece o campanie, cu sloganul "Suntem moldoveni, deci români". Or, mie mi se pare chestia asta un pas foarte mare şi important pe care l-au făcut adepţii românismului din Republica Moldova. Îmi amintesc şi acuma cum ani în urmă basarabenii ce se identificau ca fiind români se certau violent cu cei care se identificau doar de moldoveni, primii afirmînd că suntem doar români, iar ceilalţi, majoritatea, că am fi doar moldoveni, şi deloc români. 

Astfel s-a creat o antinomie dintre cele 2 noţiuni/curente, în contextul în care ambele grupuri aveau dreptate: suntem şi moldoveni, dar şi români. Iar din toată această dezbinare a românilor basarabeni (român vs moldovean), cine credeţi că cîştigau? Evident că ruşii şi minorităţile etnice, şi duşmanii poporului nostru, care ne-au şi tras mereu înapoi, spre Rusia. Sau aţi uitat de povestea lui Burebista cu nuielile (împreună, nu pot fi frînte, cîte una, sunt rupte în două cu uşurinţă)?

Ce înseamnă un blog, şi blogger bun

Citit azi articolul "Bloggeri la putere" de pe tribuna.md. Mi-a plăcut extrem de mult concluzia, care este pur şi simplu de aur, întărindu-mi nişte idei/concluzii pe care le aveam de mai demult. Am hotărît să o salvez pe blogul meu, ţinînd cont că de articol cu timpul am să uit, însă ideile din concluzie mi-ar putea fi utile în îmbogăţirea (sau pentru a face referinţă) unor articole pe care le am de mai demult în minte (or eu, din păcate, am în minte o mulţime de idei de articole, şi chiar de articole întregi, pe care nu reuşesc să le scriu), şi pe care odată şi odată le voi scrie.

"Evităm aspectele tehnice de funcţionare şi punem în discuţie esenţialul. Poate aţi privit filmul „Blog wars” („Războiul blogurilor”) care ne sugerează cum se obţine succesul pe blog: provocaţi, supăraţi, ironizaţi şi atunci veți fi luat în seamă. Un blog bun are multe comentarii. Cum trebuie să fie o postare ca să trezească în cititor dorința de a răspunde? Întîi de toate trebuie să aibă un conţinut discutabil, să nască polemici. Dacă postarea va fi ideală, nimeni nu o va comenta. O postare cu care vor fi toţi de acord, nu va aduna prea multe comentarii. De aceea, ea trebuie să acţioneze ca roşul asupra taurului, să stîrnească dorinţa de a răspunde. Asta îl face pe blogger puternic: limba ascuţită şi insistenţa de a-și vedea scopul atins. De la blogger nu se cere genialitate sau super-creativitate. Cineva a spus că un blogger de succes este cel mereu împotrivă. Puterea lui nu e carisma sau erudiţia, ci capacitatea de a striga mai tare decît toţi."

Personalitatea după forma feţei

http://www.girlsite.ro/

Săptămâna trecută m-am tuns 9 mm. Şi îmi stă destul de bine, după cum am observat. Însă vara asta, în iunie, m-am tuns 6 mm, şi chiar nu-mi stătea deloc - eram un Zăk, părerea mai multora :). Interesant e faptul cum doar 3 mm fac o enormă diferenţă. Lucrul şi mai interesant e că m-am mai tuns odată, anul trecut sau 2 ani în urmă, 6 mm, şi tot nu mi-a plăcut - se pare că mi-a trebuit de 2 ori să fac aceeaşi greşeală ca să mă învăţ minte. Şi oricum, tot mă tem că peste cîţiva ani aş putea uita şi aş face din nou aceeaşi greşeală :D - sau poate acum, sper, mi s-a înfiltrat puternic în minte.

Ceea ce mi-a fost cel mai surprinzător să observ, atunci cînd eram tuns 6 mm, era că faţa mea, mai ales în partea de sus, era practic un oval perfect. Atît de perfect oval este capul/faţa mea în partea de sus, încît parcă ar fi fost făcut de un aparataj precis în micrometri. Abia mai tîrziu, cînd mama mea mi-a spus că faţa mea este oarecum şi alungită (lunguiaţă), am observat că în partea de jos faţa mea este mai puţin ovală, mandibula coborîndu-mi-se oarecum ascuţit, ca un triunghi aproape.

Cînd totul în jur, şi în esenţă, e de rahat

Se zice că, dacă totul în jur, şi în esenţă, e faliment, oricît te-ai zbate şi orice nu ai face oricum totul rămâne de rahat. De exemplu România: aceasta recent şi-a inaugurat cel mai mare, mai modern, mai frumos şi mai scump stadion pe care l-a avut vreodată - Naţional Arena. Acesta a costat tocmai 234 mln. de euro la doar 55 mii de locuri, iniţial preconizîndu-se că va costa doar 119 mln euro - scriu asta pentru că mi se pare că s-au spălat bani buni şi aici, dar mă rog, treaba românilor. 

Deşi inaugurarea stadionului trebuia să fie o adevărată sărbătoare, Argentina dintîi a refuzat amicalul cu România, apoi la meciul cu Franţa Marcel Pavel s-a făcut de ruşine, intonînd greşit imnul României, iar gazonul a fost un adevărat cîmp de cartofi, cum i-a ironizat presa franceză pe români. Apoi au urmat mulţimea de certuri şi acuze dintre conducătorii Stelei, Rapidului şi Oţelului, FRF, Primăria Bucureştiului, firma ce a pus gazonul, etc. şi apelul Stelei de a amîna meciul din cupa UEFA, ceea ce nu s-a mai întîmplat vreodată, încît românii s-au făcut de ruşine în faţa întregii Europe. UEFA, nemaisuportînd incompetenţa românilor, le-a interzis acestora să se mai implice în refacerea gazonului, alegînd ei singuri firma care să se ocupe de asta.

Cătălina Cărăuş - "Come back"

http://www.radionoise.ro/

Descoperit acest cântec datorită lui Victor Moşneag. Dacă sincer, mi-a plăcut destul de mult. Deşi nu este un cântec extraordinar în sine, în mod cert este unul frumos, care sună destul de bine. Piesa a fost lansată recent, la sfîrşitul lunii august, de către Cătălina Cărăuş. Mai multe informaţii despre dînsa puteţi afla pe site-ul ei personal: http://catalinacaraus.com/.

Personal pot spune că i-am trimis cerere de prietenie pe facebook, şi mi-a acceptat-o. Iar la felul cum se manifestă/exprimă pe facebook, mi-a părut o persoană de treabă, care nu ar fi "glamouroasă" sau megalomană, ba chiar din contra, umilă parcă nu ştiu cum. Or asta e foarte bine, părerea mea.

Rep. Moldova: Facebook vs Odnoklasniki

http://ninachiperi.wordpress.com

Nu, nu am de gînd să scriu aici despre "calitatea" utilizatorilor de facebook vs celor de odnoklasniki. Mă interesează doar aspectul cantitativ, adică statisticile şi cifrele.

Reţeaua de socializare facebook are în jurul la 200.000 utilizatori din Republica Moldova. În privinţa la odnoklasniki, dacă s-a păstrat raportul de anul trecut, în care 2 din 3 utilizatori de internet din ţara noastră aveau cont pe această reţea, atunci în RM există la moment aproximativ 900.000 - 1 milion de utilizatori odnoklasniki. Astfel că odnoklasniki depăşeşte net, de 4-5 ori pe cei de la facebook, fiind reţeaua socială numărul 1 din Republica Moldova.

Pe de altă parte, surprinde faptul că în topul Alexa facebook a depăşit odnoklasniki, fiind pe locul 4 în topul celor mai vizitate site-uri la noi în ţară, odnoklasniki fiind pe 5. Şi Google Trends arată că la numărul de vizitatori unici pe zi cei de la facebook au depăşit reţeaua odnoklasniki încă din aprilie anul trecut (vezi graficul). Cum de e posibil aceasta?

Blog despre satul Vărzăreştii Noi

Vărzăreştii Noi

Am lipsit o scurtă perioadă de la mine pe blog. Motivul: am fost concentrat asupra unui proiect, de a face un blog despre satul Vărzăreştii Noi: http://varzarestii-noi.blogspot.com/. Imboldul creării blogului mi-a servit concursul "Cel mai cel sat din Basarabia". Deşi nu cred deloc în şansa mea de a cîştiga la loterie, sau astfel de concursuri, mi-am amintit de vorbele unui băiat, care mi-a spus că dacă nu încerci, în genere nu ai nici o şansă. Aşa că am pornit-o.

Cineva m-a întrebat pe facebook dacă sunt din acest sat. I-am răspuns scurt că nu. De ce însă am ales să fac un blog despre Vărzăreştii Noi? Pentru că el este satul copilăriei mele, în care mi-am petrecut o mare parte din primii 8 - 9 ani din viaţă, ani care mi-au rămas în amintire ca fiind de aur (ca secolul de aur la popoare). Mama mea este din acest sat, astfel că cînd eram mic stăteam luni întregi pe la bunici, hoinărind şi fugărind dealurile. Pe lîngă faptul că frumuseţea acelor locuri mi s-a întipărit puternic în minte, şi perioada respectivă a fost cea mai fericită din viaţa mea, astfel că satul Vărzăreştii Noi mi s-a întipărit adînc în suflet.