duminică, 15 ianuarie 2012

Problema principală a Republicii Moldova

Care este problema numărul 1 a RM? Întrebarea asta mi-a venit în minte încă de mulţi ani în urmă, obţinînd la dînsa cu timpul 4 răspunsuri total diferite.

1) Banii. Sau mai bine zis lipsa lor. Pentru construirea şi reparaţia drumurilor şi şoselelor din ţară, RM are nevoie de minimum 4-5 miliarde de dolari. Bani, pe care, evident că nu-i avem, ţinînd cont că bugetul RM, anual, este de aproximativ de doar 2 miliarde. Pentru modernizarea căilor ferate şi trecerea lor la ecartamentul european, avem nevoie de 1 miliard de dolari. Bani, pe care, iarăşi nu-i avem.

Alt aspect al lipsei banilor: din cauza salariilor mizerabile, poliţiştii, medicii, profesorii, funcţionarii publici şi multe alte persoane din societate sunt nevoite să ia mită pentru a supravieţui. Totodată, îşi îndeplinesc obligaţiile superficial - căci cum poate un salariu de o mie, 2 mii de lei să te motiveze să-ţi faci conştiincios treaba? Logica sugerează, că dacă RM ar avea bani şi ar plăti salarii de mii de euro cetăţenilor săi, şi corupţia s-ar micşora enorm, dar şi oamenii şi-ar face cinstit treaba, statul urmînd să progreseze şi să se dezvolte.

Şi care ar fi rezolvarea acestei probleme, atunci? Ei bine, serios vorbind, singura rezolvare reală a unei asemenea probleme ar fi ca RM să devină cel de-al 51 stat din cadrul Statelor Unite. Şi nu glumesc deloc. La un buget de peste 2.300 de miliarde de dolari, dacă SUA ar investi anual cîte 10 miliarde de dolari în economia RM, noi în 7-10 ani am depăşi România, Bulgaria, Ungaria, iar în 20 de ani am ajunge la acelaşi nivel de dezvoltare ca şi francezii şi germanii. Nici Unirea cu România nu este o soluţie a acestei probleme, ţinînd cont că România nu este un stat bogat, care să ne poată scoate din sărăcia în care ne aflăm.

2) Oamenii. Prima teorie are cîteva minusuri. Ea sugerează că RM nu are scăpare (soluţia cu SUA e absurdă, evident). Totodată, e absurd să determini progresul şi dezvoltarea unei ţări de banii pe care îi are. Ori nu degeaba se spune: "A menţiona că o ţară nu se poate dezvolta de sine stătător din lipsă de finanţe înseamnă a susţine că drumurile nu se pot construi din cauza lipsei de kilometri". Totodată, există numeroase exemple de ţări, foste sărace, care au reuşit să ajungă bogate, sau cel puţin să asigure un nivel decent de trai locuitorilor săi. Chiar dacă nu are bani, de ce nu ar reuşi şi RM?

În golul lăsat de căderea primei teorii, s-a afirmat altă idee: principala problemă a RM ar reprezenta-o oamenii, adică cetăţenii ei. Eu nu rareori am spus-o la mine pe blog că în esenţă mare diferenţă între oamenii simpli şi politicienii de la conducerea ţării nu există. "Orice popor îşi merită pe deplin conducătorii", iar moldovenii chiar îşi merită conducătorii pe care îi au. Cei care acuză că politicienii sunt nişte hoţi şi mincinoşi nu observă că ei, şi toţi oamenii simpli, sunt fix aşa. 

De cîte ori am auzit de la diferiţi oameni, tineri sau bătrîni, că dacă ei ar ajunge vreun ministru sau viceministru, ei nu ar mai fi nevoiţi niciodată să lucreze în viaţa lor. Şi atunci, care e diferenţa dintre ei şi politicieni? Diferenţa o constituie că politicienii au posibilităţi mai mari de a fura şi se îmbogăţi pe contul celorlalţi oameni. Dar acelaşi lucru îl fac şi alţi oameni: poliţiştii îşi fură concetăţenii luînd sau obligîndu-i pe aceştia să dea mită (îi mai şi omoară pe unii), Fiscul fură agenţii economici, medicii îi jefuiesc pe cei bolnavi, profesorii îi jecmănesc pe studenţi şi pe părinţii elevilor, şi etc. 

Suntem practic un popor de hoţi, mincinoşi şi de ticăloşi. Ori nu degeaba se spune că dacă omul înfrumuseţează locul, el este cel şi care îl spurcă. Or, Moldova este o ţară frumoasă, cum toată lumea spune din obişnuinţă despre ea, însă locuitorii ei sunt cei care spurcă acest stat şi fac viaţa imposibilă aici (cine poate, fuge de-aici). Sau, mai bine zis, Moldova a fost o ţară frumoasă, după natura ei, dar şi aici locuitorii ei au spurcat-o şi distrus-o, moldovenii neavînd deloc ecologia (protecţia naturii) şi curăţenia la ei în sânge. Or, de cîte ori eu ziceam că toată această mizerie şi murdărie de pe străzi, din jurul nostru, nu este nimic altceva decît o reflecţie a sufletului nostru, a moldovenilor...

Şi care ar fi soluţia la această problemă a RM? Sincer şi direct spus, singura soluţie ar fi potopul: să dea Dumnezeu un potop mare peste noi, şi să cureţe Republica Moldova de cele 4 milioane de mizerii. Că mare pagubă pentru omenire, care e de 7 miliarde, nu ar fi dacă ar pierde 4 milioane de "unităţi".

După cum se înţelege din această teorie, dacă într-adevăr principala problemă a RM sunt însăşi oamenii care o locuiesc, Republica Moldova nu are nici o şansă. Pentru că nu poţi face nimic împotriva naturii umane, dacă într-adevăr aşa suntem noi din născare: un popor de hoţi, mincinoşi şi de ticăloşi. Din fericire, anume aici şi teoria asta s-a prăbuşit. Despre aceasta, şi alte 2 idei despre care e problema principală a RM, în partea a II-a a articolului.

6 comentarii:

  1. Ooouuu, drastic remediu cu potopul Victor, deși, tot ce-ai zis mai sus a reflectat adevărul.
    Dar, eu, totuși, nu mă consider hoață, nici tu, nu cred :). Chiar toți concetățenii mei sunt așa?! Că sunt slabi de înger în fața banului, asta e altceva. O fac mai mult de nevoie, decât și-ar dori-o ei. Ai menționat și tu asta. Interesant.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Drastic pentru că acum nu mă mai cenzurez şi scriu pe blogul meu fix ceea ce gândesc.

      Ideea cu popor de hoţi şi mincinoşi e cu 2 faţete. Pe de o parte poţi spune că oamenii minciunesc pentru că sunt nişte ticăloşi, pe de altă parte, este demonstrat şi ştiinţific că oamenii ascund adevărul pentru a nu face rău altora (sau sieşi). Adevărul şi binele sunt 2 valori care nu prea merg împreună, ba chiar deseori se află în conflict între ele.

      Sau despre oamenii cu 2 feţe: poţi spune liber că sunt nişte curve; pe de altă parte, unii au o a doua faţă în societate pentru a se proteja pe sine însuşi, căci poate sunt mai sensibili, sau mai slabi. La fel şi cu mita: poţi spune că oamenii iau mită pentru că sunt nişte ticăloşi şi lacomi, dar şi din cauza că trebuie să supravieţuiască cumva şi să-şi hrănească familia.

      Concluzia e simplă: toţi suntem nişte mincinoşi, hoţi, răutăcioşi măcar o dată în viaţă. Contează însă din ce cauză suntem aşa: pentru a ne proteja pe sine însuşi, şi a supravieţui, sau pentru a-i amăgi pe ceilalţi oameni şi a ne îmbogăţi pe seama lor?

      Ștergere
    2. După mine, nu prea poți să compari o minciunică zisă pentru a te proteja pe tine cu o minciună pe care o spui cu un scop mai ascuns și mai profitabil.
      Faptul că devii mai tranșant prin scriere, prin ceea ce gândești, nu e mare problemă. E o modalitate de a te manifesta, și dacă așa te simți mai bine, de ce nu :) ?!

      Ștergere
    3. Da, teoretic aşa ar şi trebui să fie. În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate. Spre exemplu, un bărbat îşi minţeşte soţia (cînd de exemplu o înşeală/a înşelat-o) şi pentru că ţine la ea şi nu vrea să o rănească/piardă, dar şi din motive egoiste, de a se proteja pe sine, sau a nu fi pus să aleagă între soţie şi amantă.

      Personal susţin o teorie că oamenii iau o decizie fiind infuenţaţi concomitent de mai multe cauze şi factori. La fel şi în cazul minciunii: oamenii minţesc din cauza mai multor motive, care merg mână în mână, motive care pot şi şi altruiste, dar şi egoiste în scopul profitării de alţi oameni.

      Ștergere
    4. E interesant să polemizezi cu tine, Victor. Cu toate astea, eu vreau să-mi păstrez, pe cît posibil, conceptele mele, formate în timp, integre (încă). Nu vreau sa mă gîndesc la mai mulți factori și la unele efecte colaterale :).
      O mică obiecție: nu se zice niciodată mințesc, corect e mint.

      Ștergere
    5. Bine :)
      Mulţumesc pentru corectare ;).

      Ștergere