vineri, 15 iunie 2012

De ce "adevărul istoric" contează

http://adierea.wordpress.com
Citez din Serviciile secrete: "Într-adevăr, uităm prea adesea că istoria are drept ambiţie să lumineze înţelegerea vremurilor prezente. Fără a putea servi deciziei politice, aşa cum o fac economia şi dreptul, fără a putea fi doar o culegere de "pilde", istoria are totuşi şi sarcina de a ne ajuta, pe cei mai mulţi dintre noi, să înţelegem o parte din epoca noastră, care a intrat în era informatizării, caracterizată atât printr-un prea plin de informaţii, cât şi prin dezinformare".

Deci, istoria caută să explice prezentul pornind de la trecut. Falsificarea istoriei nu doar că distruge înţelegerea corectă a prezentului, dar şi construieşte o nouă realitate. Dacă adevărul istoric este că moldovenii sunt români (daco-romani), logica firească este că RM, mai devreme sau mai târziu, ar trebui să se unească cu România. Motivul principal şi pentru care minorităţile etnice, precum şi o mulţime de ipocriţi plătiţi de Rusia şi de paraziţi ce beneficiază şi se îmbogăţesc de pe existenţa acestui stat, promovează un alt "adevăr", al moldovenismului.

Dacă adevărul istoric este că moldovenii sunt un popor aparte de români, atunci realitatea este că RM ar trebui să fie un stat independent, iar România ne este un stat inamic, ce vrea să ne ocupe. Dacă moldovenii sunt un popor slav, realitatea în genere s-ar schimba până la aceea de o uniune cu Federaţia Rusă. Diferite adevăruri creează diferite realităţi. Însă adevărul e numai unul singur, şi istoria, care e o ştiinţă, ar trebui să ni-l ofere.

Cei 2 istorici francezi nu ştiau, că în RM, istoria, sau mai bine zis pseudo-istoria, este folosită frecvent în slujba deciziei politice. Însă ei corect au afirmat că trăim într-o epocă a informatizării, în care suntem plini de dezinformare.

Adevărul istoric este important, pentru că el îţi indică direcţia în viitor şi scopul ce necesită a fi realizat. Îmi amintesc cum o serie de tineri deştepţi (majoritatea simpatizanţi liberal-democraţi), ce se consideră elita tânără a RM, îi criticau pe liberali şi pe cei cu "adevărul istoric", dând prioritate acţiunilor concrete în sfera social-economică.

La nivel de scop, ei au dreptate, deoarece cei cu adevărul istoric sunt total neeficace, aceste discuţii neajutând deloc la progresul RM, la moment. Însă argumentarea lor era proastă: adevărul istoric ţine de strategie, de rost, de determinarea scopului general. Însă ei puneau prioritate pe tactici şi tehnici, ceea ce e un absurd: nu e tactica superioară strategiei, nicicum. Ele sunt 2 chestii de nivele diferite. Strategia bună fără tactici e ineficientă, iar tacticile fără un scop general, periculoase. RM nu şi-a găsit încă rostul existenţei sale, din păcate.

Nu vreau să judec acum cine e mai corect sau e mai bine. Discuţiile şi propunerile (gen limba română în Constituţie) legate de adevărul istoric nu duc nicăieri, la moment - poate într-adevăr avem nevoie de metode, tactici şi acţiuni concrete în sistemul din RM. Dar şi să trăieşti într-o minciună (popor şi limbă moldovenească) este urât şi frustrant.

4 comentarii:

  1. "Discuţiile şi propunerile (gen limba română în Constituţie) legate de adevărul istoric nu duc nicăieri, la moment" - am să te contrazic! Atunci când există acest gen de probleme, celelalte sunt fără succes, fie de ordin economic, politic, juridic, etc.
    Odată stabilite istoria, limba şi teritoriul (elementele de bază ale unui stat, dar tu ştii mai bine), ne putem detaşa de la acestea şi concentra asupra altora (gen SUA, Japonia).
    În caz contrar ne vom hărmăi, precum în legenda Turnului Babel, incontinuu...

    P.S. Adaugă un "s" la termenul "fireacă" (firească) din alineatul 2, căci sună cam amuzant )))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aceeaşi viziune o am şi eu: dintâi trebuie să ştii cine eşti, ca apoi să ştii ce vrei şi încotro să te îndrepţi.

      Însă faptul că am deja o opinie, nu mă împiedică să gândesc şi alternativ/altfel. Mă tem că discuţiile despre limbă şi adevăr s-ar putea purta o mulţime de ani, fără de găsirea unui compromis, timp în care situaţia social-economică a ţării s-ar putea în genere să se prăbuşească. Poate ar fi mai raţional acum ca atenţia noastră să fie concentrată asupra dezvoltării social-economice a RM, pentru ca mai târziu să se revină la problemele legate de identitate şi limbă. Deşi, din altă parte, amânarea rezolvării acesto probleme face imposibilă rezolvarea altor probleme din domeniul social-economic. Un cerc vicios, nu ştiu cum.

      Ștergere
  2. Voctore,sunt ferm convins,că corectarea Constituției la subiectul limbii de stat va pune un punct mare și va termina toate speculațiile,ori o bună parte din ele.
    Ultima noutate: Bălțiul vrea documentația trimisă de la Chișinău tradusă în limba rusă,cum îți place?
    Și cum spune ProAdevăr,asta va continua ani și ani...
    Și alt moment:noi, cei care înțelegem altfel lucrurile (știm de unde venim și unde mergem) nu trebuie să ne liniștim atîta timp,cît alolingvii ”sunt mai moldoveni decît noi”.
    Dacă nu o face academicianul,politicul - trebuie noi s-o facem.Fiind un poco curve ei v-or supraviețiu și sub alte regimuri,cu colecțiile numizmatice de culoarea capustei, iar noi v-om rămâine străini în țara noastră.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De-acord. Cred că ar fi un mare pas înainte, şi unul corect, dacă în viitoarea Constituţie limba de stat a RM va fi româna.

      Despre Bălţi, aceştia sunt a 3 regiune secesionistă după Transnistria şi Găgăuzia. Statul e slab, şi fiecare face ce-i trece prin cap.

      Ștergere