sâmbătă, 15 septembrie 2012

Identitatea. Elemente şi aspecte identitare

http://www.ligadesign.ro/
Am participat câţiva ani în urmă la o conferinţă la FRIŞPA: "România şi Republica Moldova în context regional". Mi-am făcut notiţe într-un caiet, pe care acum (ce a mai rămas din el) vreau să îl arunc. Însă unele notiţe, în special despre identitate, îmi par interesante, şi vreau să le public pe blog.

Amintirile colective au un rol identitar foarte important. Astăzi cuvântul "identitate" înlocuieşte termenul de "conştiinţă naţională". Conştiinţa naţională - adeziunea conştientă a unor membri a unei comunităţi la o organizare politică comună, solidaritate. Concepţia marxistă susţine că conştiinţa naţională poate fi creată, orientată conform unor necesităţi.

Cuvântul "identitate" vine din psihologia socială, fiind utilizat pentru prima oară în psihoanaliză de Freud. "Identitatea" este mai puţin precisă decât "conştiinţa naţională", dar mai cuprinzătoare. Identitatea - reprezentarea sau imaginea pe care indivizii o au despre ei înşişi sau despre fiinţa colectivă pe care o constituie ei împreună. Identitatea - starea prin care un individ se simte membru al unui grup, comunităţi.

Elementele identităţii:
1) Primul e numele;
2) Originea: sentimentul de inteligibilitate a originii;
3) Amintirile: în cazul comunităţilor memoria istorică;
4) O cultură comună: în sensul larg al cuvântului, antropologic - anumite valori comune, mecanisme comune de interpretare a realităţii, repere;
5) Spaţiul - care poate fi vizualizat;
6) Limba - controlul limbii este un mijloc de a controla o comunitate.

Există două perspective asupra identităţii:
1)  Esenţialistă - identitatea este ceva ce au toţi oamenii, fiind inerentă oamenilor şi grupurilor. Identitatea este un dat, te naşti cu ea;
2) Constructivistă - identitatea are caracter dinamic, este produsul unei acţiuni, de identificare. Sub acest unghi identitatea are o dimensiune subiectivă, depinde de percepţiile oamenilor. De foarte multe ori construcţia identităţii este un rezultat al unui raport de putere dintre un individ şi un grup.

Legat de "identitate", strâns legat este cuvântul alteritate: alter - altul. Percepţia diferenţei în construcţia identităţii este esenţială. Două aspecte ale alterităţii:
1) Alteritatea ca emulaţie - aspiraţia de a absorbi această diferenţă pentru a te apropia de ceilalţi, atenuarea alterităţii (naturalizare);
2) Alteritatea conflictuală - care generează o animozitate constantă, conflicte.

Trei caracteristici ale naţiunii: limba, teritoriul şi ascendenţa (originea). Limba este un element primordial în construcţia identităţii, deoarece:
1) Socializarea primară, comunicarea, are loc prin şi datorită limbii;
2) Prin limbă te numeşti pe tine şi numeşti pe alţii;
3) Exprimările/reprezentările realităţii sunt exprimate prin limbă;
4) Orice grup etnonaţional îşi exprimă istoria, valorile prin limba sa naţională.
Limba este elementul identitar cel mai puternic. Limba şi religia sunt elemente identitare extrem de închise, exclusive.

Dezrădăcinarea comunistă:
1) schimbarea limbii, vocabularului;
2) manipularea timpului, istoriei.

Alte două elemente extrem de importante: 1) memoria colectivă; 2) miturile originii, bastionului. Aceste două elemente sunt extrem de particulariste, deci conflictuale.
Miturile nu sunt mistificări. Mitul - naraţiune simplificată a unui moment important din istoria unei umanităţi, şi dublată printr-o interpretare a celor întîmplate prin găsirea unui sens.
Mistificarea este o înşelăciune, un fals istoric.

Un comentariu: