joi, 15 mai 2014

Despre lideri

http://www.theguardian.com
Săptămâna trecută am prezentat la universitate o lucrare despre lideri. Este un subiect care mă interesează de demult, și despre care încă mai caut să aflu, neavând o concepție clar definitivată. În continuare îmi voi expune ideile, dilemele și concluziile.

Primul aspect, dar și problemă, ar ține de definirea termenului de lider. Majoritatea percep cuvântul lider ca ceva pozitiv, însă istoria ne oferă exemple și de lideri negativi: Hitler, Stalin, Mussolini. Dilemă: este un lider o persoană obligatoriu bună/pozitivă, sau poate fi și una negativă?

Doi la mână, azi practic orice conducător este considerat a fi un lider, existând o confuzie între acești termeni. Liderul Putin, liderul nord-coreean Kim Jong-un, liderul american Obama - e corect să denumim orice conducător de țară sau de o organizație/grup drept lider? Nu cred, însă lumea de azi consideră altfel.

Una dintre secțiunile prezentării mele de la managementul resurselor umane era despre Manageri vs Lideri. Personal asociez, ca prima impresie, cuvântul de lider de domeniul politic, pe când cel de manager de domeniul economic. Însă, e clar, nu e chiar așa: prim-ministrul unei țări, este, evident, un lider, dar în primul rând este un manager, pentru că trebuie să administreze o țară (deține funcția executivă). Iar managerii de vârf ai companiilor, sunt, de regulă, și liderii acestora, care împing organizația înainte.

Însă distincția asta dintre lideri=politic și manageri=economic mi se pare foarte utilă, pentru că îmi sugerează o trăsătură importantă a liderilor: Liderii (își) iubesc oamenii. Managerii - de regulă nu, și nici nu sunt obligați să o facă. În domeniul economic, dacă un angajat îți displace sau are performanțe proaste, îl concediezi și ai scăpat de problemă. În politică e altfel: dacă vrei să ajungi lider național, și chiar ajungi, dacă un sfert din populația țării sunt niște proști/retrograzi/oameni care trag țara în jos, nu ai cum să scapi de ei. Căci nu poți să-i dai afară, sau să-i ucizi (deși unii lideri de state au și făcut de-astea, ce-i drept). Ca lider, trebuie să-i accepți pe toți și să cauți să-i faci mai buni, să progreseze. Chiar dacă un om e "defect", trebuie să-l accepți așa cum este, să ai grijă de el, să îl ajuți să se depășească și să se perfecționeze, chiar dacă acest proces poate fi unul destul de anevoios.

În literatura de specialitate se consideră că liderii sunt cei care influențează și motivează (în baza influenței personale), și care conduc oameni, pe cînd managerii sunt cei care conduc lucruri și obiective, gestionând oamenii în baza poziției/autorității lor. Or asta, în opinia mea, se leagă cu ideea de mai sus. Ca manager căruia nu-i pasă de oameni, ci doar de atingerea obiectivelor, îți vei amenința angajații cu demisia dacă nu își fac bine treaba. Dacă însă iubești oamenii, și îți pasă de ei, vei căuta să-ți înțelegi angajații, să identifici cauzele care îi fac să nu-și facă bine treaba, vei căuta să le rezolvi problemele și îi vei motiva în special cu lucruri pozitive. Și astfel apare și liderul, conducătorul căruia îi pasă de oamenii săi.

Continuând logica de mai sus, un lider este un om care caută să-și perfecționeze oamenii/angajații săi. Este un detaliu pe care l-au observat și menționat și alte persoane, mulți buni lideri: Un lider adevărat este cel care creează alți lideri, și nu-i este frică că aceștia odată îl vor depăși și îi vor lua locul. Din contra, un lider adevărat, cred eu, este omul care va căuta să creeze și dezvolte lideri chiar mai buni decât el.

Altă trăsătură a liderilor o identific în raport cu o caracteristică a tuturor oamenilor: slăbiciunea. Toți oamenii suntem caracterizați de slăbiciune și slăbiciuni, și din această cauză deseori refuzăm să ne asumăm responsabilitatea asupra greșelilor noastre. Ei bine, un lider adevărat este cel care își asumă responsabilitatea pentru greșelile oamenilor săi, și își împărtășește succesul, sau pune meritul acestuia pe seama oamenilor săi. Prin aceasta el îi apără și le câștigă încrederea și loialitatea, respectiv îi ajută să capete încredere în sine și să crească.

Și aici apare un alt concept care caracterizează un lider: puterea sa. Pentru mine un om puternic este cel care își permite să înfrunte o putere mai mare decât sine. Altfel spus, pun accent pe puterea psihică, în special. Un student ce își înfruntă profesorul (pentru o cauză dreaptă) este un om puternic, însă unul care își înfruntă profesorul în numele întregii clase (a drepturilor colegilor) este un lider. Un angajat care își înfruntă șeful este un om puternic, însă unul care și-l înfruntă pentru binele tuturor colegilor săi, este un lider. La fel și o persoană, care își permite să protesteze contra statului, este un om puternic, însă cel care o face în numele și pentru popor, mobilizând oamenii și ieșind în fruntea lor, riscând să "mănânce" cel mai mult în cap (să sufere cele mai multe repercursiuni negative), este un LIDER.

Alte trăsături ale liderilor, luate din literatura de specialitate: ei gândesc pe termen lung, sunt interesați de viitor, de schimbare, au viziune, își folosesc intuiția în detrimentul logicii (oare?), etc. Acum, legat de dorința liderilor de schimbare, îmi amintesc de o idee mai veche, preluată de nu știu unde, și anume aceea că liderii sunt niște inadaptați. Da, niște inadaptați, am scris bine. Spre deosebire de majoritatea oamenilor, care se adaptează la condițiile vieții și societății în care trăiesc, liderii nu se pot adapta la anumite lucruri, anumite nedreptăți sau lipse de drepturi, și de aici ei încearcă apoi să lupte, să mobilizeze oamenii și să lichideze acea nedreptate/să atingă un ideal. Astfel au apărut liderii naționali care au luptat pentru independența și unitatea țărilor lor, sau pentru drepturile anumitei grupe de populației (ex. Nelson Mandela, Martin Luther King, etc.). Toți acești oameni au fost niște inadaptați, pentru că nu au putut accepta realitățile vremii lor.

Și acum, să recapitulez: liderul (își) iubește oamenii; îi perfecționează; creează alți lideri; este un om puternic, ce își folosește puterea pentru a ajuta alți oameni; își asumă greșelile oamenilor săi, precum și își împarte succesul cu aceștia; este un inadaptat; și are un scop (ideal) și o viziune cum de atins acel scop.

Termin articolul cu o întrebare-dilemă: liderii sunt preocupați de viitor, însă ca să fii fericit trebuie să trăiești după principiul "carpe diem" (trăiește-ți clipa); liderii sunt niște inadaptați, dorind să realizeze o schimbare din cauza că nu sunt mulțumiți cu situația prezentă, ceea ce înseamnă că suferă de o frustrare... Să trădeze/însemne oare aceasta că liderii (până nu își îndeplinesc misiunea sau nu-și realizează viziunea) sunt niște nefericiți?

Mai vezi: Diferențele dintre un șef și un lider.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu