joi, 31 iulie 2014

Respectul față de cei mai în vârstă - o tâmpenie

http://sorinalukacs.wordpress.com
Una din cele mai mari tâmpenii inventate de omenire este respectul (și de-aici obligația socială de a asculta) de cei mai în vârstă. Însă cel mai trist e faptul că tinerii care au fost discriminați prin această metodă ajung și ei să îi discrimineze pe cei mai tineri decât ei, cerându-le respect și ascultare. Adică exact ca oamenii ăia care au fost bătuți de părinți în copilărie, și care ajung la fel să se comporte cu copiii lor. Sindrom de turmă, sau semn evident de prostie și mediocritate.

Să explic: nici un om nu își alege sexul, rasa, părinții, naționalitatea, etc. la născare. Astfel încât discriminarea pe aceste principii este strict interzisă. La fel, nici un om nu își alege momentul nașterii.  Astfel că dacă eu m-am născut în 1987 iar altul în 1970, asta nu-i dă nici un drept acelei persoane să se considere superioară față de mine, și să îmi ceară să îl respect și să-l ascult. Iar dacă o face, îmi arată că este un prost și capătă automat disprețul meu.

Bun. Există probabil 2 raționamente care au dus la invenția respectului față de persoanele mai în vârstă. Unul este protejarea celor care ajung la pensie, pensionarii fiind o categorie social-vulnerabilă, cu nevoi speciale. A doua este experiența în plus pe care o au oamenii în vârstă față de cei mai tineri. Al 3 motiv ar fi crearea și menținerea unui statut superior al celor mai în vârstă față de cei mai tineri. Însă asta nu e un motiv rațional, ci unul subiectiv-discriminatoriu.

În cazul primului argument, el decade ușor, dacă ne gândim la principiul respectului dintre oameni. Este unul dintre cele mai banale principii, dar probabil cel mai important: te respect pe tine, pentru că ești om, tot așa cum și eu sunt un om. Pentru că îl respect pe celălalt ca om, automat îi ofer locul unei persoane în vârstă sau unei femei însărcinate în mijlocul de transport, sau le pot oferi un ajutor. De fiecare dată când întâlnesc o persoană în vârstă, are deja respectul meu, pentru că este un om, însă același lucru îl cer și eu de la el. Dacă însă mă tratează cu superioritate/dispreț, atunci va primi același comportament înapoi.

Însă aici cineva îmi poate da o replică ingenioasă: în societatea de azi oamenii nu se respectă pe sine nici ca oameni. Discriminarea, se pare, este unul dintre ceel mai naturale și banale comportamente umane, din păcate. Și anume din cauza faptului că oamenii nu știu să se respecte între ei, iar tinerii nu îi respectă pe cei mai în vârstă, a și fost inventată această regulă, a respectului față de cei mai în vârstă.

Al doilea motiv, cu experiența, este cel mai greu de combătut, dacă nu chiar imposibil. S-ar putea aduce teorii că experiența buneilor și părinților noștri nu este foarte utilă, fiind căpătată în vremuri trecute (perioada comunistă), și ce a fost valabil atunci, nu e valabil și acum. Este un gram de adevăr în asta, ba chiar mai mult. Sau cazul Moldovei, stat falimentar, cu obiceiuri proaste, în care ascultarea celor mai în vârstă ar însemna deseori perpetuarea corupției și a comportamentelor proaste de a rezolva problemele. Și totuși, oamenii mai în vârstă vor fi mereu mai superiori, din punctul de vedere al experienței de viață, și deci, al înțelepciunii, față de cei mai tineri. Nu neg asta.

Însă problema se schimbă radical când se întâlnește un om inteligent, dar tânăr, cu unul mai în vârstă.  Mereu am considerat inteligența ca fiind superioară experienței de viață, sau cel puțin ca un factor care poate compensa lipsa experienței. Deseori, în multe aspecte, tinerii sunt mult mai inteligenți decât cei mai în vârstă, și au o capacitate de învățare mai bună. Astfel încât să le ceri în baza argumentului vârstei să fii respectat și ascultat, mai ales dacă acești tineri au o altă opinie față de tine, poate fi cea mai proastă mișcare posibilă. 

Pentru mine, problema respectului față de cei mai în vârstă a dispărut demult, fiind o perioadă caracteristică mai mult adolescenței, însă mi-a fost reamintită de o întîmplare la un fotbal cu basarabenii din Timișoara. Având o mică dispută cu cineva, acesta a încercat să-mi închidă gura cu faptul că aș fi mai tânăr și ar trebui să-l respect și să-l ascult. Bă, în puii mei de retardat ce ești, adică, dacă tu ești mai mare decât mine, tu automat ai mai multă dreptate în conflictul pe care îl aveam? Și cel mai interesant, când l-am întrebat ce vârsta are, de fapt, el era mai mic decât mine, automat argumentul său întorcându-se împotriva lui!

Cum am scris și la începutul articolul, e trist faptul că anume cei discriminați în baza acestui criteriu, adică tinerii, ajung ei însăși să folosească această "regulă". Imediat după disputa sus-menționată am început să observ mai des așa situații, în care anumiți tineri încercau să se impună și să capete superioritate asupra altora anume în baza argumentului vârstei. Foarte urâtă chestie.

Atunci când cineva încearcă să se impună și să-ți închidă gura, cerându-ți respect și ascultare din cauza că e mai mare decât tine, să știi că el nu face decât să recunoască că e mai prost decât tine. Atunci când cineva face acest lucru, el recunoaște inconștient că nu mai are argumente raționale în favoarea situației sale, deci că a pierdut disputa. Un om inteligent niciodată nu va încerca să-ți închidă gura sub acest pretext, ci mereu îți va aduce noi argumente și contraargumente la punctele tale. Și același lucru se referă și la oamenii în vârstă, care sunt înțelepți: niciunul nu va încerca să își impună astfel părerea, pentru că știe că de fapt prin acest mod nu va reuși niciodată să-ți cucerească mintea și să te facă într-adevăr să fii de-acord cu el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu